Expansiunea fiscala

EFECTUL EXPANSIUNII FISCALE

Vom presupune ca guvemul va utiliza o politica care implica o crestere semnificativa a cheltuielilor. La o rata a dobanzii data cererea va creste pe piata bunurilor , ceea ce va duce la deplasarea curbei IS spre dreapta. Intr-o economie inchisa expansiunea fiscala ar fi dus la stabilirea noului punct de echilibru in B (intersectia noii curbe IS cu LM initiala). Intr-o economie deschisa cu rate de schimb fixe si o deplina mobilitate a capitalului echilibrul se va realiza in punctul C, de-a lungul curbei CM (unde i=i*) Oferta de bani va creste in mod endogen si de aici gospodariile isi vor converti bunurile straine in moneda interna pentru a-si satisface cererea lor de bani 1a noul echilibru. Banca centrala va interveni prin cumpararea de moneda externa si vanzarea monedei interne. Din aceasta cauza curba LM se va deplasa catre intersectia ­curbelor IS si CM in punctul C.

Politica expansiunii fiscale este cea mai eficace atunci cand se doreste cresterea cererii agregate, deoarece nu este insotita de cresterea ratei dobanzii , crestere care sa determine descurajarea investitiilor sau consumului atunci cand G creste. Ca rezultat al expansiunii fiscale cererea agregata va creste de la QD₀ la QD₁ ceea ce va determina deplasarea cererii agregate spre dreapta sus.

3. EFECTELE EXPANSIUNII MONETARE

Vom presupune ca Banca Centrala achizitioneaza de pe piata moneda printr-o emisiune de obligatiuni, o operatie care va creste cantitatea de bani aflata in circulatie. Agentii economici isi dau seama ca portofoliile lor sunt definite fara a tine seama de echilibrul existent ceea ce inseamna ca, la o rata a dobanzii data, ei detin prea multi bani si prea putine titluri. Acest exces al ofertei de bani va implica o deplasare a curbei LM dupa cum urmeaza :

De notat faptul ca fara o modificare a pozitiei curbei IS sau a nivelului ratei mondiale a dobanzii, echilibrul ramane in punctul initial. Rezulta imediat ca gopodariile care detin un exces de moneda (M) vor

incerca sa achizitioneze bunuri externe, rata de schimb tinzand sa se deprecieze. Aici apare interventia Bancii Centrale, prin vanzarea de moneda externa si absorbirea surplusului de moneda internna. Aceasta va duce la deplasarea curbei LM inapoi spre stanga odata cu scaderea M, Banca Centrala depreciindu-si rezervele. Cu alte cuvinte expansiunea monetara va conduce la un outflux de capital care in schimb va anula expansiunea banilor.

Acest proces nu se va incheia decat in momentul in care curba LM va reveni in punctul de echilibru initial. In final oferta de bani si cererea agregata raman neschimbate. Concluzionand, putem spune ca intr-un regim de rate fixe de schimb si o deplina mobilitate a capitalului, autoritatea monetara nu poate schimba cantitatea de bani aflata in circulatie. Totusi exista niste efecte induse de aceasta politica. Outputul, preturile, rata dobanzii si cantitatea de bani ramane neschimbata. Dar Banca Centrala isi diminueaza rezervele internationale iar gospodariile au un spor de bunuri externe.

4. CONTROLUL CAPITALULUI

O mare mobilitate a capitalului este caracteristica celor mai multe din tarile dezvoltate. In cele mai avansate dintre ele cea mai mare parte a controlului capitalului a fost eliminata la inceputul anilor 1980, astfel incat investitorii pot in mod liber sa-si transforme bunurile interne in bunuri externe.

In restul tarilor dezvoltate controlul capitalului ramane in vigoare. Pentru aceste tari vom modifica cateva din rezultatele noastre. In particular, atunci cand este vorba de controlul capitalului egalitatea dintre i si i* nu mai este necesara. Nici gospodariile nu-si vor mai putea transforma rapid bunurile externe in moneda interna, iar Banca Centrala nu va mai vinde, respectiv cumpara rezerve de schimb externe.

In astfel de tari regimul de rate de schimb fixe va opera usor diferit decat in cazul economiilor cu totala mobilitate a capitalului. Banca Centrala va fi gata sa cumpere sau sa vanda moneda externa la un nivel dat al ratei de schimb insa doar in legatura cu tranzactiile contului curent. Din aceasta. cauza exportatorii primesc la nivelul ratei oficiale de schimb castigul in moneda interna datorat schimburilor externe, iar importatorii vor cumpara moneda externa la aceeasi rata de schimb. Daca gospodariile vor dori sa obtina obligatiuni exteme sau sa investeasca in actiuni pe piata externa, Banca Centrala nu le va furniza aceasta posibilitate. Acelasi lucru se va intampla si cu rezidentii interni care doresc sa imprumute de pe o piata externa.

In aceste circumstante, rata interna a dobanzii poate fi diferita de rata mondiala a dobanzii, autoritatea monetara putand sa determine pozitia curbei LM, cel putin pe termen scurt. Atunci cand Banca Centrala creste M, gospodariile nu isi pot converti excesul de M in bunuri externe. Astfel Banca Centrala poate creste oferta de bani fara ca efectul acestei cresteri sa fie instantaneu anulat.

Chiar in cazul controlului capitalului pozitia curbei LM va fi determinata tot in mod endogen cu mentiunea ca deplasarile ei vor fi acum mai treptate decat in situatia lipsei controlului asupra mobilitatii capitalului. In cazul prezentei acestuia expansiunea monetara nu va fi imediat anulata. Intr-o oarecare masura expansiunea monetara va cauza o modificare a balantei comerciale, la randul ei aceasta determinand schimbari ale ofertei de bani si de aici implicit deplasari endogene ale pozitiei curbei LM.

Existenta controlului capitalului face ca schimbarile in oferta de bani a unei perioade sa se reflecte in balanta comerciala a aceleiasi perioade. Pe scurt, acestea se explica prin faptul ca atunci cand exportatorii castiga prin activitatea lor efecte externe si le vand apoi Bancii Centrale (pentru a fi transformate in moneda interna), oferta de bani creste corespunzator valorii vandute prin exporturi. Similar, atunci cand importatorii cer Bancii Centrale valori externe pentru a putea realiza importuri, oferta scade in raport cu marimea acestora. De aici rezulta ca modificarea neta in oferta de bani este egala cu cea a balantei comerciale, pornind de la ipoteza ca nu exista alte actiuni directe ale Bancii Centrale care sa afecteze oferta de bani. Schimbarile produse in oferta de bani cauzate de un excedent, respectiv deficit comercial, implica si modificari ale rezervelor Bancii Centrale. Cand exportul net este pozitiv, rezervele vor creste si vor scadea in caz contrar.

In orice perioada data, pozitia curbei LM este determinata de istoria dezechilibrelor comerciale si de operatiunile Bancii Centrale de pe diverse piete. De la o perioada la alta, presupunand absenta acestor operatiuni, curba LM se va ajusta ca rezultat al dezechilibrelor comerciale, deplasandu-se spre dreapta cand este vorba de un surplus si spre stanga atunci cand este prezent un deficit comercial. Aceste ajustari endogene induc efecte importante asupra cererii agregate.

Cazul expansiunii monetare

In conditule date (controlul capitalului si rate de schintb fixe) vom porni de la un punct de echilibru, caracterizat de o balanta comerciala echilibrata. Si o curba LM stationara. Notam faptul ca rata dobanzii asociata punctului A nu este in mod necesar egala cu rata mondiala a dobanzii (i*).

In esenta, intr-o economie deschisa caracterizata de un regim cu rate de schimb fixe si mobilitate deplina a capitalului, pozitia curbei LM este determinata in mod endogen. Ea se ajusteaza pe masura ce agentii vand sau cumpara moneda externa de la Banca Centrala. In conditiile perfectei mobilitati a capitalului econornia va trebui sa opereze cu o rata a dobazii la nivelul celei mondiale, deci echilibrul se va stabili de-a lungul curbei CM (unde i=i*). In cadrul acestui proces deplasare endogena catre dreapta a curbei LM va semnifica faptul ca agentii vand active externe pentru a-si creste depozitele de moneda interna si Banca Centrala isi va spori rezervele internationale. O deplasare catre stanga a aceleiasi curbe releva situatia inversa.

Sa analizam ce se intampla in cazul in care apare un soc care deplaseaza curba IS (de exemplu catre dreapta). Aceasta deplasare poate rezulta dintr-o crestere a cheltuielilor guvernamentale (G), o scadere a volumului taxelor (T), o crestere a venitului asteptat viitor sau alt soc care sa induca cresterea cererii agregate interne. Cum rata dobanzii va trebui sa ramana la nivelul i*, noul echilibru se va situa in punctul C, corespunzator intersectiei noii curbe IS cu CM (vezi figura de mai jos).

Asa cum se observa in economie la nivelul initial al M exista un exces al cererii de bani. Acesta va fi eliminat pe masura ce agentii isi convertesc o parte din avutia lor in moneda interna Astfel Banca Centrala va vinde moneda interna si o va cumpara pe cea externa. Rezultatul va fi o crestere endogena a masei monetare (altfel spus curba LM se deplaseaza. catre pozitia LM').

Concluzionand, putem spune ca ajustarea endogena a curbei LM reflecta actiunile individuale ale agentilor, in speta fiind vorba de ponderea pe care o ocupa in portofolii moneda interna si activele externe.

Vom presupune ca autoritatea monetara creste oferta de bani, inducand astfel deplasarea curbei LM catre dreapta. Va rezulta imediat o scadere a ratei dobanzii si o crestere a cererii agregate.

Nici o masura pe termen scurt nu va determina deplasarea curbei LM in pozitia initiala, deoarece controlul capitalului blocheaza ajustarea dobanzii in concordanta cu piata mondiala de capital. De aici inainte rezultatele vor semana foarte mult cu ceea ce se intampla in cazul economiilor inchise. Efectul cresterii cererii agregate pe ansamblul output-ului si preturilor se propaga in concordanta oferta agregata programata. Presupunand o oferta keynesiana normala output-ul creste. Ilustrarea grafica a acestor consideratii se prezinta astfel:

De remarcat faptul ca in prezenta unei rate a dobanzii scazute si a unei rate de schimb stabile, economia va tinde spre un deficit comercial. Dupa toate acestea, raportul A/P a crescut, fapt care duce la cresterea importurilor totale. In acelasi timp EP*M/P ramane aceeasi (daca nivelul preturilor ramane constant) sau scade (in cazul cresterii nivelului preturilor). Din aceasta cauza importurile vor creste in timp ce exporturile vor ramane neschimbate sau, mai degraba, vor scade. In punctul B economia se confrunta cu un deficit comercial.

Un fenomen interesant apare in acest context fara a fi prezent in economiile inchise sau in cele cu rate de schimb fixe si mobilitate mare a capitalului. Deficitul comercial implica o cadere in oferta de bani. De aceea in fiecare perioada curba LM se va deplasa inapoi la stanga, cauzand o intarire progresiva a politicii monetare si o reducere progresiva a cererii agregate. Cu aceste consideratii concluzionam ca efectele expansiunii monetare vor fi in mod gradat reduse. Eventual, deficitul comercial acumulat corespunde cu cresterea initiala a ofertei monetare si, la acest punct, intreaga crestere a lui M va fi compensata. Ca urmare, curba LM revine Ia nivelul sau initial si contul comercial este din nou echilibrat.

De aceea, politica monetara are un efect pe termen scurt care se prelungeste in timp. Initial rata dobanzii scade concomitent cu o crestere economica caracterizata de o balanta comerciala deficitara. Insa acest deficit cauzeaza o inversare a procesului. Rata dobanzii incepe sa creasca spre nivelul sau initial, oferta monetara scade si output-ul revine la nivelul dinainte de cresterea ofertei monetare. Oricum, o schimbare este permanenta. In timpul deficitului comercial Banca Centrala a pierdut din rezervele sale de moneda externa. Ca rezultat al expansiunii monetare initiale avem o pierdere permanenta de rezerva monetara externa egala cu nivelul deficitului comercial.

Cazul expansiunii fiscale

Consideram, ca de obicei, ca pornim dintr--un punct de echilibru caracterizat de o balanta comerciala echilibrata. In cazul expansiunii fiscale, sa spunem o crestere a lui G, curba IS se deplaseaza spre dreapta determinand o crestere a cererii agregate. Absorbtia creste si, ca rezultat, balanta comerciala tinde spre deficit. In timp, oricum, deficitul comercial provoaca un declin al ofertei monetare. Pe masura declinului lui M, curba LM se deplaseaza spre stanga-sus in mod continuu pana cand deficitul comercial este eliminat.

Aceasta se intampla cand cererea agregata revine la nivelul sau initial (situatie corespunzatoare punctului C din figura de mai jos).

De notat faptul ca rata dobanzii creste mai puternic pe termen lung ca rezultat al expansiunii fiscale.

Cateva punctari despre acest proces de ajustare sunt necesare. In primul rand politica fiscala este eficienta (efectiva) doar pe termen scurt. In timp, cand oferta de bani se ajusteaza in concordanta cu socul fiscal, cererea agregata revine la pozitia sa initiala. In al doilea rand cresterea cheltuielilor guvernamentale determina un efect de crowding-out asupra cheltuielior private partial pe termen scurt si aceasta scadere este distribuita intre reducerea consumului privat si reducerea investitulor ca raspuns la o rata a dobanzii crescuta. Pe terrnen lung avem de a face cu o reducere totala : cresterea ratei dobanzii (provocata atat de catre cresterea initiala a cheltuielilor guvernamentale cat si de reducerea ofertei de bani ca urmare a acumularii deficitului comercial) determina actiunea unui efect de crowding-out asupra consumului privat si investitiilor. In sfarsit cererea agregata revine la nivelul sau din trecut, dar compozitia sa se schimba: cheltuielile guvemamentale cresc in dauna investitulor private si consumului.

Concluzionand cele expuse in aceasta sectiune putem spune ca analiza politicilor macroeconomice din cadrul economiilor deschise se realizeaza in cadrul modelului Mundell-Fleming. Am considerat rata de schimb fixa in timp ce in urmatoarea sectiune o vom considera mobila.

Am presupus ca tara produce un output singular care este distinct de output-ul singular produs de restul lumii. Produsele interne si externe sunt de tipul substitutelor imperfecte in cadrul consumului si, din aceasta cauza, pretul relativ al bunurilor interne fata de cele externe influenteaza cantitatea consumului din fiecare tip de bun.

Cererea agregata este o suma a absorbtiei interne si a balantei comerciale. Intr-o economie inchisa absorbtia si cererea agregata. reprezinta acelasi lucru (C + I + G). Spre deosebire de aceasta, intr-o economie deschisa absorbtia masoara totalul cheltuielilor pe bunuri interne, atat ale rezidentilor interni cat si ale celor externi.

Consumul bunurilor externe de catre rezidentii interni este parte a absorbtiei dar nu si a cererii agregate; exportul de bunuri interne catre cumparatorii externi nu este parte a absorbtiei ci a cereni agregate.

Balanta comerciala se inrautateste atunci cand absorbtia interna creste, deoarece o parte din cheltuieli este pusa pe seama importurilor. Balanta comerciala este functie pozitiva de absorbtia externa, deoarece o parte din cresterea cheltuielilor facute de catre rezidentii externi este directionata catre bunurile interne, de aici rezultand cresterea exporturilor. Mai este vorba si de o dependenta pozitiva de pretul relativ al bunurilor externe fata de cele interne, cu alte cuvinte de rata reala de schimb e = EP*/P.

O crestere a lui e - o depreciere reala - face ca bunurile externe sa. devina mai scumpe relativ la bunurile inteme, acest fapt ducand la o tendinta de crestere a exporturilor concomitent cu reducerea importurilor.

Curba IS in economiile deschise, asa cum am vazut in capitolul anterior, are o panta negativa Deplasarea ei catre dreapta (aceasta insemnand expansiunea cererii) este asociata cu o crestere a cheltuielilor guvernamentale, cu o reducere a taxelor sau cu o crestere a venitului asteptat viitor.

Curba LM are o panta pozitiva. Pentru a completa echilibrul econoimei deschise este necesara o presupunere privind fluxul de capital. Daca capitalul se deplaseaza liber peste granite rata interna a dobanzii va tinde sa egaleze rata mondiala a dobanzii. In grafic acest lucru implica aditionarea curbei mobilitatii capitalului. In sfarsit, cererea agregata prezinta o panta negativa in cadrul economilor deschise, deoarece o crestere a nivelului preturilor reduce atat soldul balantei monetare reale cat si rata reala de schimb: efectele ulterioare descurajand exporturile si incurajand importurile.

In prezenta unei rate fixe de schimb si a deplinei mobilitati a capitalului, autoritatea

monetara nu poate alege ca politica macroeconomica sa afecteze atat oferta de bani cat si rata de schimb, in timp ce gospodariile isi pot converti moneda lor interna in active externe. O expansiune monetara in acest cadru va deplasa curba LM in jos si rata dobanzii interne tinde sa scada, implicand un flux de capital catre exterior.In acest proces agentii isi convertesc moneda interna in moneda externa, determinand revenirea curbei LM in sus. In final echilibrul se stabileste in punctul initial, mentinand neschimbate nivelele output-ului si preturilor si cu rata dobanzii la nivelul dat de catre cea mondiala.

O expansiune fiscala va determina deplasarea curbei IS in sus si va tinde sa creasca rata dobanzii. Dar aceasta crestere nu este posibila, deoarece outflux-urile de capital garanteaza ca rata dobanzii locala va ramane la nivelul celei mondiale. Influxul de capital este convertit in moneda locala la o rata de schimb fixa: din aceasta cauza oferta de bani creste, curba LM deplasandu-se catre dreapta. In final echilibrul ratei dobanzii ramane neschimbat si cererea agregata creste cu intreaga valoare predictionata de multiplicatorul keynesian. O devalorizare, deasemenea va deplasa curba IS catre dreapta imbunatatind balanta comerciala cu o cantitate similara efectului indus de expansiunea fiscala.

De aceea, in conditiile unei rate de schimb fixe si a mobilitatii capitalului, politica fiscala este mult mai eficienta in modificarea cererii agregate, in timp ce politica monetara este complet ineficace. Independent de concretizarea functiei ofertei agregate, expansiunea monetara nu va afecta nici nivelul output-ului, nici cel al preturilor. Pentru economiile mari rezultatele nu sunt extreme.

Presupunerea deplinei mobilitati a capitalului nu poate fi facuta in cazul tuturor tarilor pentru ca exista importante restrictii privitoare la fluxurile de capital. Atunci cand controlul capitalului exista, rata interna a dobanzii nu va mai tinde sa egaleze rata externa. si Banca Centrala nu va mai vinde moneda externa pentra majoritatea (sau totalitatea) tranzactiilor contului de capital. O expansiune monetara poate afecta cererea agregata in perioada curenta, insa doar in mod tranzitoriu. Cresterea ofertei de bani provoaca deplasarea curbei LM in jos, implicand o scadere a nivelului ratei dobanzii si o crestere a cererii agregate. Insa micsorarea ratei dobanzii in contextul ratei de schimb fixe face ca economia sa fie caracterizata de un deficit al balantei comerciale. Aceasta face ca oferta de bani sa scada si LM revine inapoi in sus. Eventual, deficitul acumulat al balantei comerciale va egala cresterea initiala a ofertei monetare, si de aici o revenire a curbei LM la pozitia sa initiala Din aceasta cauza politica monetara are un efect pe termen scurt care se prelungeste in timp.

Expansiunea fiscala va deplasa curba IS catre dreapta. Pornind de la balanta comerciala in conditiile controlului capitalului, economia se va caracteriza printr-un deficit comercial. In timp, acest deficit va reduce oferta de bani si va deplasa curba LM in sus pana cand deficitul comercial este eliminat. In final nivelul cererii agregate va reveni la valoarea sa initiala, dar rata dobanzii creste brusc (atat din cauza expansiunii fiscale initiale cat si din cauza unei contractii monetare subsidiare). Pe termen lung efectul de crowding-out a politicii fiscale asupra investitulor private si consumului este total.