Economia intermedierii financiare

Economia intermedierii financiare

1. Rolul intermediarilor financiari

2. Informatia asimetrica si costurile informationale

3. Intermediarii financiari si costurile informationale

1. Rolul intermediarilor financiari

. Eficienta macroeconomica este legata de eficienta intermedierii financiare

. Un intermediar financiar este o firma ale carei active si pasive sunt reprezentate in special de instrumente financiare

. Scopul intermedierii financiare este colectarea de resurse de la depunatori si acordarea de credite catre solicitanti

. Intermediarii culeg informatii despre situatia financiara a firmelor si persoanelor, reusind sa aloce resursele in cel mai eficient mod

. Intermedierea financiara este o componenta importanta a economiei, depasind uneori PIB: raportul dintre creditul bancar si PIB, care, la o valoare mai ridicata evidentiaza o economie de indatorare, cu un grad mare de intermediere, era, in anul 2000, 100,4% din PIB in zona euro, 48,4% din PIB in SUA si 107% pentru Japonia.

. Un alt indicator relevant este capitalizarea bursiera raportata la PIB, care avea valoarea de 71,1% pentru zona euro, 163,3% pentru SUA si 137,7% pentru Japonia.

. Intr-adevar, modelul traditional de intermediere este dominant in zona euro (si in special in tari precum Portugalia, Spania, Austria, Irlanda, Belgia etc.), spre deosebire de tarile anglo-saxone, in care modelul de piata, respectiv recursul direct la piata de capital, este mai raspandit.

. Rolul intermediarilor financiari este de a reduce costurile de tranzactie si de informare asociate cu acordarea/contractarea de imprumuturi

. Intermediarii financiari indeplitesc urmatoarele 5 functii de baza:

1. Colectarea de resurse de la micii depunatori

2. Furnizarea de servicii, depozite, acces la sistemul de plati

3. Furnizarea de lichiditate

4. Furnizarea de metode de diversificare pentru reducerea riscului

5. Colectarea si procesarea de informatii pentru a reduce costurile de informare

1. Colectarea economiilor

. Cea mai evidenta functie

. Colectand aceste resurse, banca poate acorda credite mari, finantand investitii mari, pe care o singura persoana nu le-ar punea finanta

. Pentru a fi eficienta, banca trebuie sa atraga un numar foarte mare de depunatori, care sa aiba incredere sa-si incredinteze economiile bancii

2. Pastrare, acces la sistem de plati, contabilitate

. Pastrarea banilor, valorilor, activelor

. Servicii de acces rapid la active prin ATMuri, carduri de debit si credit, cecuri, situatii financiare lunare

. Servicii de contabilitate, consultanta

3. Furnizarea de lichiditate

. Lichiditatea inseamna capacitatea de a transforma activele rapid in mijloace de plata si deci consum

. Transformarea rapida a depozitelor in numerar

. Acordarea de credite

4. Diversificarea riscului

. Bancile se confrunta cu mai multe tipuri de riscuri:

. A. Atrag nenumarate depozite si acorda imprumuturi cu ele, astfel ca fiecare deponent se confrunta cu o parte mica din riscul de esec al creditului; nu toti deponentii sunt afectati daca un credit merge prost

. B. Bancile ofera deponentilor o cale ieftina de asi diversifica investitiile

5. Colectarea si procesarea informatiilor

. Cea mai mare problema a depunatorilor este cui sa-si dea banii cu imprumut, imprumutatorii putand minti asupra situatiei lor financiare, iar aflarea adevarului este costisitoare (e o problema de asimetrie informationala)

. Colectand si procesand informatii, intermediarii reduc aceste probleme, analizand temeinic solicitantii de imprumuturi

2. Informatia asimetrica si costurile informationale

. Informatia este un element cetnral pentru eficienta pietelor

. Daca costurile obtinerii informatiilor sunt prea mari, o serie de tranzactii benefice pot sa nu mai aiba loc

. In plus, debitorii pot avea informatii pe care depunatorii nu le au

. Aceasta situatie se numeste asimetrie informationala

. Exista 2 probleme/obstacole informationale:

A. Selectia adversa. Aceasta apare inainte ca tranzactia sa se realizeze. Depunatorul nu cunoaste tot ce cunoaste cel ce doreste sa se imprumute

B. Hazardul moral. Acesta apare dupa finalizarea tranzactiei. Creditorii nu stiu daca debitorii vor folosi imprumutul asa cum s-au angajat sa o faca

A. Selectia adversa

. Incepem prin a discuta celebra Problema a rablelor (The lemot's problem)

. In 2001, premiul Nobel pentru economie a fost decernat lui George Akerlof, Michael Spetce si

Joseph Stiglitz pentru "analiza pietelor cu informatie asimetrica"

. Contributia lui Akerlof provine dintr-o lucrare din 1970 ittinulata "The Market for Lemots" (PiaŃa rablelor), in care explica de ce piata masinilor second hand, dintre care unele sunt rable, nu functioneaza bine

. Presupunem doua masini de vanzare, aceeasi marca si model

. Una este in stare buna si a fost bine intretinuta si putin folosita

. A doua a fost prost intretinuta, s-a condus mult si repede cu ea

. Proprietarii lor stiu fiecare in ce stare este masina

. Sa presupunem ca potentialul cumparator este dispus sa plateasca 15.000 dolari pentru o masina bine intretinuta si 7.500 pentru rabla.

. Proprietarul primei masini stie ca ea este in stare buna si nu este dispus s-o vanda sub 12.500

. Proprietarul celei de-a doua stie ca e rabla si o cedeaza pentru 6.000

. Fara a sti nimic altceva despre masini, un cumparator neutru la risc va fi dispus sa plateasca valoarea asteptata (medie) respectiv 11.250.

. Dar aceasta suma este mai putin decat pretul cerut de vanzatorul primei masini, astfel ca singura masina pe care o poate cumpara este rabla

. Niciun vanzator cu o masina buna nu si-a va punea vinde, astfel ca piata va fi plina de rable

Selectia adversa pe pietele financiare

. Problema exista la fel cu cazul rablelor

. Potentialii imprumutanti stiu mai multe despre proiectele pe care vor sa le finanteze decat stiu cei ce le vor da imprumutul

. La fel ca inainte, selectia adversa poate scoate de pe piata actiunile si obligatiunile bune, ramanand pe piata doar cele proaste

. Sa presupunem doua firme, una cu perspective bune, alta cu perspective proaste

. Tecunoscand perspectivele, un potential cumparator de actiuni neutru la risc va fi dispus sa plateasca pretul mediu

. Actiunile firmei bune vor fi subevaluate, astfel ca managerii sai nu le vor scoate pe piata

. Pe piata vor ramane doar actiunile firmei proaste, lucru cunoscut si de potentialii investitori, astfel ca piata va fi blocata

. La fel se intampla si pe piata obligatiunilor, unde cele rele le vor scoate pe cele bune, iar piata nu va functiona

Rezolvarea problemei selectiei adverse

. Selectia adversa face ca firme bune sa ramana fara investitori

. Aceste investitii fiind pierdute, companiile cele mai bune nu sunt neaparat cele care cresc foarte repede

. In acelasi timp, firmele proaste fac investitii pe care n-ar nrebui sa le faca

. Este necesara deci identificarea companiilor bune si a celor proaste. Cum?

Exista doua metode:

a. O informare mai buna a investitorilor

b. Furnizarea de garantii (sub forma contractelor scrise), astfel incat proprietarii firmelor sa se confrunte cu aceleasi riscuri ca si investitorii

Sa le analizam pe rand.

a. Difuzarea informatiei

. Principala metoda de solutionare a problemei selectiei adverse este crearea unor informatii

suplimentare, fie prin reglementari guvernamentale, fie prin piata

. Desi companiile furnizeaza un mare volum de informatii catre bursa, totusi exista cazuri in care sistemul a fost pacalit: cazul Enrot

b. Garantiile

. O alta solutie este incheierea de contracte scrise astfel ca creditorii sa poata fi despagubiti daca debitorii esueaza in folosirea banilor

. Pentru aceasta exista doua cai: colateralul (garantia) si net worth

. Colateralul este o valoare pe care debitorul o cedeaza creditorului in eventualitatea esecului creditului

. In multe cazuri colateralul este chiar bunul finantat (imobilul la un credit ipotecar, masina la un credit auto)

. Creditele fara garantii au in general dobanzi mai mari, fiind mai riscante

. net worth este o participatie a proprietarului la o firma. Aceste participatii servesc drept garantii

B. Hazardul moral

. Aceasta problema decurge din increderea in sistemul de asigurari

. O polita de asigurare modifica comportamentul persoanei asigurate

. O polita pentru incendiu ce depaseste valoarea casei incurajeaza neglijenta, asigurarea masinii incurajeaza conducerea riscanta, asigurarile de inundatii incurajeaza construirea de imobile tot mai aproape de coasta etc.

. Problema hazardului moral apare anunci cand nu punem observa actiunile oamenilor si nu punem sti daca o anumita situatie este rezultatul unei actiuni intentionate sau al intamplarii

. In cazul financiar, debitorul stie mai multe decat creditorul despre modul in care vor fi utilizate fondurile

. Creditorul nu cunoaste eforturile si riscurile reale asociate unui proiect

. Hazardul moral afecteaza toate pietele financiare (actiuni si obligatiuni)

Hazardul moral pe piata actiunilor

. Actionarii nu stiu daca companiile vor folosi fondurile in cel mai bun mod posibil, care sa conduca la cresterea in viitor pretului actiunii

. Managerii au obiective diferite fata de actionari, urmarind mai degraba propriile scopuri

. Separarea dintre management si proprietate creeaza o problema principal-agent; luxul de a fi manager se realizeaza pe cheltuiala actionarilor

Solutii - in general dificile

. Informatiile despre calitatea managementului pot fi unile daca proprietarii pot sa-i concedieze pe manageri, ceea ce nu prea e cazul

. Multe companii le cer managerilor sa investeasca in companie, pentru a armotiza obiectivele celor doua parti, dar solutia functioneaza numai daca managerul investeste substantial

. Alte companii utilizeaza o optiune (stock option) legata de salariul managerului. Managerul primeste un bonus substantial daca cursul actiunilor creste peste un anumit nivel. Acest lucru functioneaza daca contabilitatea este corecta. Exista totusi aici un stimulent pentru manageri sa cosmetizeze sinuatia financiara reala. Este totusi solutia cea mai buna

Hazardul moral in cazul obligatiunilor/creditelor

. Companiile platesc obligatarilor sau bancilor (cumparatorilor de obligatiuni) o dobanda fixa; companiile sunt motivate sa isi asume riscuri mai mari pentru ca:

-daca un proiect este incununat de succes, managerii primesc bonus, iar proprietarii companiilor isi insusesc excedentul

-daca proiectul esueaza, companiile dau faliment, managerii nu primesc niciun bonus, dar obligatarii isi pierd integral banii

Solutie

. Un contract bun poate limita efectele hazardului moral

. Contractul treuie sa stipuleze limitele riscului asumat de companii: prin precizarea destinatiei (tipului de bunuri ce vor fi achizitionate cu fondurile inprumutate); de asemenea, multe imprumuturi stipuleaza ce se poate si ce nu se poate cumpara cu fondurile respective, pentru ca finantatorul sa se asigure ca banii vor fi cheltuiti in cel mai bun mod

. Exemplu: in cazul creditelor auto: debitorul treuie sa asigure masina

3. Intermediarii financiari si costurile informationale

. Costurile informationale fac ca finantarea directa sa fie scumpa si deci dificil de obtinut

. De aici rezulta rolul finantelor indirecte si al intermediarilor financiari

. Multe dintre informatiile colectate de intermediari sunt folosite pentru a reduce costurile informationale, precum si efectele selectiei adverse si ale hazardului moral

. Pentru a reduce selectia adversa, potentialii debitori sunt analizati cu atentie

. Pentru a reduce hazardul moral, debitorii sunt monitorizati si li se impun penalitati daca isi incalca obligatiile financiare

. Cum reduc bancile costurile informationale?

a. Analiza pentru reducerea selectiei adverse

. Inainte de a obtine un imprumut, solicitantul completeaza o cerere in care sunt cuprinse informatii, utilizate apoi pentru a accesa istoricul clientului si a analiza eligibilitatea lui, capacitatea lui de a rambursa creditul

. Cu cat "scorul" potentialului debitor este mai bun, cu atat va avea acces la un credit mai mare/cu o dobanda mai mica

. Bancile pot analiza de asemenea o serie de informatii (credite anterioare, comportamente anterioare, tranzactii pe carduri) pentru a minimiza riscul selectiei adverse

b. Monitorizarea pentru reducerea hazardului moral

. Banca foloseste specialisti pentru a monitoriza debitorii, iar uneori chiar ia parte la elaborarea unor strategii de investitii ale firmelor imprumutate

. Banca monitorizeaza astfel activitatile firmei, precum si modul in care sunt folositi banii

. Chiar si piata contribuie la limitarea hazardului moral: daca o companie este prost condusa, pretul actiunilor scade, si ea va fi preluata de o alta companie, care va schimba vechea conducere

. astfel, in general este in interesul managerilor sa satisfaca dorintele actionarilor companiei