Eficienta politicii monetare si independenta bancii centrale

Eficienta politicii monetare si independenta bancii centrale

Politica monetara actioneaza asupra variabilelor economice - preturi, activitatea economica, ocuparea fortei de munca, echilibrul extern - actiuni care se exercita prin intermediul variabilelor monetare, in practica imperfect controlabile, dar pe care isi propune, totusi sa le stapaneasca. Aceste variabile, denumite si "obiective intermediare" reprezinta scopul de sine al politicii monetare si sunt urmatoarele: rata dobanzii, agregatele monetare si de credit, rata de schimb.[1]

Misiunea oricarei banci centrale, ca autoritate monetara absoluta, are drept scop: conceperea si aplicarea politicii monetare; alegerea instrumentelor de politica monetara; interventii pe piata monetara, in scopul reglementarii lichiditatii acesteia; gestiunea zilnica a cursului de schimb; gestiunea rezervelor necesare interventiilor pe piata de schimb; urmarirea statistica a agregatelor: monetare, de credit si de economisire.

Eficienta politicii monetare realizata de catre autoritatile monetare are drept finalitate obiectivul prioritar, lupta impotriva inflatiei, acesta fiind limitat de insuficienta flexibilitate a structurilor economice

Pentru a fi foarte eficienta, politica monetara trebuie sa fie dusa de o autoritate monetara credibila si sa fie insotita de o politica a ofertei care sa combata rigiditatile, iar actiunea bancii centrale trebuie sa fie ferma si sa contrazica anticiparile agentilor economici.[2].

O politica monetara optima dusa de catre banca centrala are ca finalitate realizarea obiectivelor propuse de catre aceasta, in virtutea autonomiei de care dispune: rata inflatiei, rata somajului, cresterea economica. Aceasta este realizata numai daca sunt fixate obiectivele intermediare, ce pot conduce la atingerea obiectivelor finale. Astfel banca centrala va fi mai informata prin folosirea obiectivelor intermediare ( masa monetara, rata dobanzii, cursul de schimb). Aceste informatii se obtin zilnic, saptamanal, spre deosebire de informatiile referitoare la rata inflatiei si rata somajului care se obtin lunar sau chiar mai rar.

In ceea ce priveste politica monetara, timpul are o mare importanta: daca economia intra in recesiune, dureaza pana ce banca centrala realizeaza aceasta tendinta, iar daca inflatia va incepe sa creasca, banca centrala are nevoie de o perioada mare de timp pentru a avea aceasta certitudine.

Astfel banca centrala va castiga in credibilitate daca obiectivele referitoare la politica monetara vor fi aceleasi pe o perioada mare de timp. Acest lucru este posibil numai in conditiile unei economii stabile, iar modificarea frecventa a obiectivelor urmarite de catre banca centrala nu inseamna ca politica monetara nu este eficienta, rezultatele sale depinzand de conditiile economice ale fiecarei tari.    

Eficienta politicii monetare depinde in mare masura de credibilitatea bancii centrale, aceasta fiind cu atat mai mare cu cat este mai independenta fata de guvern.

Argumentul economic in favoarea independentei bancilor centrale se sprijina pe teoria credibilitatii. Guvernul are motive de "a trisa" pentru a reduce datoria reala sau pentru a stimula economia inaintea alegerilor. De aceea o banca independenta nu tine cont de aceste consideratii politicesti nu este supusa acestei tentatii. Daca politica monetara este credibila, agentii economici pot reduce anticiparile de inflatie si economia va adopta o rata mai scazuta a inflatiei.

Credibilitatea reprezinta principala calitate a politicii monetare, mai ales in cazul in care banca centrala se angajeaza sa realizeze o politica de dezinflatie, indiferent daca se confrunta cu situatia unei inflatii moderate sau cu cazul mai grav al hiperinflatiei.[4]

Credibilitatea bancii centrale este un factor important in succesul noii strategii de politica monetara aplicata de aceasta. Increderea este un    "activ" care se dobandeste foarte greu si se poate pierde in cateva minute

Aceasta credibilitate este un deziderat greu de obtinut, intrucat nu exista remedii sau formule care sa convinga pietele si marele public cu privire la respectarea obiectivelor pe care institutia si le-a asumat. In general, se bucura de o buna reputatie acele banci centrale care au reusit, in decursul timpului, sa reduca substantial inflatia si apoi sa o mentina sub control. In primul rand se urmareste reducerea duratei procesului antiinflationist, respectiv curei de dezinflatie diminuandu-se, astfel, inevitabilele pierderi de productie si locuri de munca. Banca centrala trebuie sa stabilizeze preturile, facand fata sceptisismului pietelor si opiniei publice.

Independenta bancii centrale intareste credibilitatea acesteia. Intrucat destul de putine banci sunt cu adevarat independente fata de puterea politica, in acest sens credibilitatea poate fi sustinuta printr-un efort de transparenta, respectiv prin informarea publicului larg asupra obiectivelor de politica monetara, cu prezentarea actiunilor sau interventiilor zilnice, intr-un cadru precis.

In cazul dereglementarii activitatii bancare, increderea provine nu numai din respectarea angajamentelor luate in trecut de banca centrala, ci si din garantiile oferite de bancile comerciale ( valoarea neta a activului, informatiile puse la dispozitia clientilor, garantiile financiare practicate, natura juridica a contractelor care precizeaza obligatiile bancii etc.). Orice act de management care degradeaza calitatea produselor bancare oferite clientelei este sanctionat imediat de public prin orientarea acestuia spre bancile comerciale.

Michel Aglietta afirma ca independenta bancii centrale se bazeaza pe misterul legitimitatii institutiilor (). Increderea nu provine dintr-o intelegere contractuala, ci dintr-un ritual (). Aceasta este valabil atat pentru moneda, cat si pentru drept, caci ambele sunt creatii ale puterii instituite

O independenta mai mare a bancii centrale determina cresterea gradului sau de credibilitate, avand sanse mai mari in conducerea unei politici monetare optime.

Dupa criteriile de masurare a independentei se considera ca Bundesbank este cea mai independenta banca nationala din Europa, iar banca centrala a Portugaliei cea mai dependenta. Situarea pe locul intai a Germaniei are ca justificare durata de 8 ani a mandatului guvernatorului Bundesbank, care a asigurat independenta prin raport cu stabilitatea marcii germane. In SUA durata mandatului pentru membrii Consiliului Guvernatorilor este de 14 ani si numirea presedintelui acestui organism se face de insusi presedintele tarii, fara posibilitatea de revocare, ceea ce asigura o independenta ridicata a bancii nationale.

De aceea consider ca independenta bancii centrale este cu atat mai mare cu cit se indeparteaza mai mult de puterea politica si mandatul guvernatorului bancii este mai indelungat decat cel al guvernului, banca poate sa urmareasca astfel obiectivele pe termen lung.

Andrew Brociner este de parere ca "independenta bancii centrale nu este indispensabila stabilitatii preturilor". Totusi exista o corelare importanta intre cele doua.

Tarile in care bancile centrale au un grad mare de independenta (Germania, SUA) sunt cele in care rata inflatiei este printre cele mai scazute. In schimb, in anii 1980, in tarile cu banci centrale dependente (Portugalia, Grecia) rata inflatiei era ridicata.

Exista totusi si cazul Japoniei, unde rata inflatiei este dintre cele mai scazute si unde banca centrala este relativ dependenta.

In schimb tarile a caror banci centrale sunt independente nu sunt neaparat cele care au cunoscut cea mai mare crestere economica, deoarece Portugalia a cunoscut in anii 1980 aceeasi crestere a PIB ca si Germania sau SUA, chiar daca gradul lor de independenta era opus.