Bancile comerciale si rolul lor in economie

. Rolul si functiile bancilor in economia de piata

. Sistemul bancar romanesc actual, realizari si perspective

Cap II Analiza creditului

1. Analiza riscului in activitatea de creditare

1.2. Tipurile de riscuri generate de operatiuni bancare

A. Riscurile financiare

B. Riscurile de prestare

C. Riscurile ambinetale

1.2. Riscurile speculative

1.3. Gradul de expunere la risc

2. Prevenirea, gestionarea si evaluarea riscurilor bancare

Hedgingul - modalitate de prevenire si gestionare a riscurilor bancare

3. Riscul in activitatea de creditare

3.1. Riscul tranzactiei

3.2. Riscul clientului

3.3. Riscul garantiei

4. Managementul riscului de creditare

4.1. Creditele neperformante si operatiunile de recuperare a acestora

4.2. Rolul calitatii portofoliului de credite

Cap III Riscul de creditare

1. Analiza riscului in activitatea de creditare

1.2. Tipurile de riscuri generate de operatiuni bancare

A. Riscurile financiare

B. Riscurile de prestare

C. Riscurile ambinetale

1.2. Riscurile speculative

1.3. Gradul de expunere la risc

2. Prevenirea, gestionarea si evaluarea riscurilor bancare

Hedgingul - modalitate de prevenire si gestionare a riscurilor bancare

3. Riscul in activitatea de creditare

3.1. Riscul tranzactiei

3.2. Riscul clientului

3.3. Riscul garantiei

4. Managementul riscului de creditare

4.1. Creditele neperformante si operatiunile de recuperare a acestora

4.2. Rolul calitatii portofoliului de credite

Cap IV Studiu de caz

Cap I Bancile comerciale si rolul lor in economie

1.1. Rolul si functiile bancilor in economia de piata

Principalii intermediari financiari in economia de piata sunt bancile, a caror caracteristica importanta consta in capacitatea lor de a pune in circulatie creante, sporind volumul mijloacelor de plata si, implicit, al masei monetare. Ele faciliteaza formarea capitalului disponibil in economie si permit coordonarea procesului de economisire-investire in scopul sporirii volumului total de resurse alocate economiei.

Intr-o economie de piata , banca are un rol dublu. In primul rand, banca garanteaza depozitele celor care doresc sa economiseasca iar cealalta sarcina a bancii este de a acorda imprumuturi celor care doresc sa investeasca. In plus banca poate converti depozitele pe termen scurt, in depozite pe termen lung.

Increderea este un element esential in derularea acestui proces de intermediere. Bancile ofera deponentilor garantii asiguratorii, ca isi pot retrage fondurile oricand doresc si le plaseaza spre fructificare pe cele de care acestia nu au nevoie imediata.

Pentru fundamentarea increderii, bancile trebuie sa adopte un comportament prudential si maxima rigoare in luarea deciziei de plasare a fondurilor, bancile trebuind sa isi deruleze afacerile intr-o maniera care sa nu submineze increderea deponentilor.

Bancile au indeplinit si indeplinesc doua categorii de functii: active si pasive.

Principala functie activa a bancilor si a celorlalte institutii financiare consta in acordarea creditelor solicitantilor care intrunesc anumite conditii de bonitate financiara, care constau in capacitatea unei persoane fizice sau juridice, de a restitui la data scadentei suma imprumutata, impreuna cu dobanzile aferente.

Alte servicii bancare active sunt: gestionarea conturilor deponentilor, ce consta in supravegherea miscarii banilor in conturile unitatilor solicitante; organizarea infiintarii de societati pe actiuni si operatiuni cu titluri de valoare; crearea de instrumente financiare proprii.

Principala functie pasiva a institutiilor bancare, financiare si de asigurari, se refera la primirea spre pastrare a economiilor populatiei si a agentilor economici nonfinanciari.Printre functiile bancare de acest gen se mai inscriu: executarea de plati, pe baza ordinelor clientilor, si conducerea operatiunilor de casa ale intreprinderilor si institutiilor .

In conditiile actuale, pe langa functiile bancare traditionale, sistemul bancar exercita si o serie de functii noi, prioritar macroeconomice. Una dintre primele asemenea functii consta in faptul ca bancile in speta banca de emisiune sau banca centrala, coordoneaza platile si incasarile ce se efectueaza in intreaga economie nationala. Ele au misiunea de a asigura cadrul necesar emisiunii suplimentare de moneda, respectiv diminuarii masei monetare.In acest context trebuie precizat faptul ca bancile gestioneaza moneda nationala si supravegheaza relatiile ei cu celelalte monede.

Institutiile financiare au rolul de a restrictiona creditul. In anumite conditii, si pe baza unor criterii speciale, aceste institutii limiteaza riscul neacoperit al creditarii, punandu-le anumite conditii restrictive debitorilor, potentialii clineti bancari.

Gestionand fluxurile monetare in ansamblul lor, transformand depunerile la vedere in surse creditare, bancile pot selectiona proiecte de dezvoltare, pe care le sustin cu credite. De aceea se afirma, pe buna dreptate, ca ele exercita un pronuntat rol de orientare economica, de sustinere a unor modificari structurale in economiile nationale.

Un rol deosebit de important in cadrul economiilor nationale, il joaca bancile centrale. Acestea nu sint preocupate, de maximizarea profitului lor, ci de realizarea anumitor obiective pentru intreaga economie nationala, obiective care le revin din mandatul ntional, atribuit acestora de forul legislativ.

Banca Nationala a Romaniei este conceputa ca un organism al statului, functionarea sa fiind supravegheata de catre Parlament. Prin lege, BNR este mandatata sa conduca politica monetara si de credit si sa caute caile de mentinere a puterii de cumparare a monedei nationale.Capitalul BNR este public.

Functiile principale ale bancii centrale sunt:

• institutie de emisiune monetara; de aceea, numerarul emis de aceasta trebuie acceptat de catre toate persoanele fizice sau juridice la valoarea nominala a acestuia. pentru stingerea obligatiilor publice sau private .

asigurarea si reglarea cantitatii de bani in circulatie si a ratelor dobanzii.

prevenirea falimentelor bancare, falimente care ar putea deregla mecanismul bancar in general .

institutie de supraveghere, control si sustinere a sistemului bancar in ansamblul sau (functia de "bancher al celorlalte banci") .

BNR este coordonator al politicii monetare si valutare a tarii.

BNR deruleaza operatiunile ei cu Trezoreria statului deoarece intre cheltuielile publice si incasarea impozitelor si a taxelor exista neconcordante in timp - statul se imprumuta la BNR pentru ajustarea acestui decalaj.

Sarcina principala a bancii de emisiune o reprezinta influentarea comportamentului celorlalte banci in concordanta cu obiectivele politicii economice, atat prin utilizarea unor instrumente specifice cat si prin masuri de control selectiv al creditelor.

In plus, banca centrala ofera servicii specifice bancilor comerciale. In acest sens ea actioneaza ca o banca a bancherilor, detinand majoritatea rezervelor bancilor comerciale. Banca Centrala ofera servicii specifice si statului.

Fiind banca de emisiune, Banca Centrala pune in circulatie bancnote si moneda divizionara, iar aceste cantitati de bani puse in circulatie corespund, de regula, nevoilor de lichiditate ale economiei in ansamblul ei si care se incadreaza in obiectivele de politica monetara si bugetara ale tarii.

Celelalte banci din sistem bancile comerciale reprezinta un tip de intreprindere lucrativa, specializata in ansamblul activitatii economice, care furnizeaza capital celorlalti agenti economici - persoane fizice sau juridice. O asemenea activitate se desfasoara, mai ales, pe baza resurselor atrase, dar si pe baza capitalului propriu.

Specificul activitatii desfasurate determina gruparea bancilor in doua mari categorii: blinatiere ( pasive si active) si extrabilantiere .

Bancile de depozit(comerciale) se caracterizeaza prin aceea ca efectueaza toate tipurile de operatiuni, avand o activitate diversificata. Totusi operatiunile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor economici.

Bancile specializate includ o sfera larga de institutii de credit, cu o gama larga de diferentieri si implicit cu statute diferite de la o tara la alta. Intre bancile specializate, un loc deosebit il ocupa institutiile de credit, carora le-a fost incredintata o misiune de interes public:

creditarea pe termen mediu si lung a unor ramuri

sprijinirea actiunilor de credit imobiliar

creditarea colectivitatilor locale

Societatile financiare, in fapt, institutii de credit, efectueaza operatiuni pentru care sunt abilitate prin lege sau conventii, activitati cum ar fi:

leasing-ul

factoring-ul

acordarea de credite pe termen mediu si lung pentru intreprinderi

creditarea marfurilor cu plata in rate

creditarea locuintelor cu garantii ipotecare

gestiunea mijloacelor si a instrumentelor de plata

Sistemul bancar romanesc actual. Realizari si perspective .

Din punct de vedere al evolutiei avand drept obiectiv asigurarea unui sistem bancar competitiv, stabil si eficient in activitatea de intermediere financiara, precum si preluarea in totalitate a directivelor europene in domeniu, Banca Nationala a Romaniei s-a orientat spre imbunatatirea cadrului legislativ, intarirea activitatii de supraveghere prudentiala si izolarea bancilor cu probleme, continuarea procesului de privatizare a bancilor cu capital de stat, aducerea cooperativelor de credit sub supravegherea BNR, cresterea rolului Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar si intarirea cooperarii cu alte autoritati de supraveghere.

Reglementari ce au vizat armonizarea cu principiile Comitetului de la Basel:

• stabilirea principiilor privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica pe teritoriul Romaniei (conform Regulamentului BNR nr. 4/2002);
• reglementarea instrumentelor financiare derivate, a solvabilitatii si a contabilitatii aferente acestora (Normele BNR nr. 8, 9 si 10/2002);
• stabilirea nivelului fondurilor proprii ale unei cooperative de credit (3 miliarde lei), ale unei case centrale a cooperativelor de credit (50 miliarde lei) si ale unei retele de cooperative de credit (250 miliarde lei), precum si a metodologiei de calcul si de raportare a acestora (Normele BNR nr. 13 si 14/2002);
• ajustarea limitei minime a capitalului social si a fondurilor proprii ale bancilor comerciale la nivelul de 320 miliarde lei pana la 31 mai 2003, respectiv 370 miliarde lei pana la 31 mai 2004 (conform Normelor BNR nr. 16/2002).
• asigurarea unui cadru general pentru elaborarea de catre bancile persoane juridice romane a politicilor si procedurilor de cunoastere a clientelei (Normele BNR nr. 3/2002);
• clasificarea creditelor si a plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor de risc (conform Regulamentului BNR nr. 5/2002 si Regulamentului BNR nr.7/2002).

BNR a continuat sa beneficieze de asistenta tehnica din partea unor banci centrale din cadrul Eurosistemului pentru aspecte specifice de armonizare legislativa. Astfel, adaptarea Legii bancare la exigentele comunitare se realizeaza cu asistenta Bancii Frantei, iar proiectarea noului sistem statistic al balantei de plati beneficiaza de asistenta din partea Bancii Olandei.

Sistemul bancar din Romania, odata curatat de institutiile cu probleme, a intrat intr-o etapa de consolidare, in care recastigarea increderii clientilor ramane un deziderat major. Cea mai mare necunoscuta, de rezolvarea careia va depinde inevitabil in viitor potentialul sistemului nostru bancar, ramane RAIFFEISEN BANK, ultima mare banca de stat din Europa Centrala si de Est ce urmeaza a fi privatizata.

Analistii economici considera ca sistemul bancar romanesc este pe cale sa devina credibil. Credibilitatea se manifesta prin participarea activa a unor banci internationale care au realizat unele achizitii si care probabil vor mai realiza si alte investitii pe sectorul bacar romanesc. In mod inevitabil datorita numarului, in prezent, relativ mare, de instituitii bancare pe piata vor avea loc fuziuni, iar implicit numarul bancilor de pe piata va scadea. Ca o masura ce anunta acest fenomen, o reprezinta majorarea capitalului bancilor (la un nivel minim al capitalului initial de 370 miliarde de lei, casele de economii pentru domeniul locativ trebuie sa dispuna la momentul autorizarii de un nivel de minim 250 miliarde de lei, iar institutiile emitente de moneda electronica trebuie sa dispuna de un nivel al capitalului initial de minim 120 miliarde de lei, sucursalele bancilor straine prezente pe piata bancara din Romania pana la data intrarii in vigoare a prezentelor norme vor trebui sa atinga nivelul minim al capitalului initial de cel putin 320 miliarde de lei, prevazut de prezentele norme, pana la 31 mai 2004)., masura impusa de BNR, etapele ce vor urma fiind de clarificare a statutului actionarului minoritar (cu un pachet de actiuni mai mic de 5%) si programul de contracarare a inflatiei.

Ca masuri urgente pe care BNR si statul trebuie sa le adopte sau ce actiuni trebuie realizate pentru a spori increderea pe piata bancara romaneasca:

Reducerea ratei inflatiei, prin lansarea Programului Antiinflatie, astfel incat romanii sa aiba incredere in moneda nationala si in banci.

Statul trebuie sa privatizeze toate marile intreprinderi de stat spre a nu mai fi incarcat bugetul cu pierderile inregistrate de acestea.

Majorarea, dupa cum am mai precizat, a capitalului social al bancilor.

Clarificarea statutului actionarului minoritar.

Reducerea rezervei minime obligatorii la depozitele in lei, masura ce trebuie continuata atat la depozitele in lei cat si la cele in valuta.

Privatizarea RAIFFEISEN BANK ce va influenta decisiv intreg sistemul bancar.

Incurajarea prin legislatie a fuziunilor bancare, ceea ce va conduce la scaderea numarului bancilor de pe piata .

Cresterea ponderii sistemului bancar in economia romaneasca. in momentul actual este de 10 ori mai mica decat in zona euro si de doua ori mai mica fata de media celorlalte economii din Europa Centrala si de Est (ECE). Astfel, raportul active bancare/PIB este de 260% in zona euro, fata de 68% in ECE si 29% in Romania, care intrece doar Ucraina (cu 21%) din acest punct de vedere.

Se apreciaza ca piata din Romania este in prezent subancarizata, raportat la populatie. Bilantul agregat al bancilor reprezinta doar 28% din PIB; se inregistreaza o slaba reprezentare in teritoriu, iar inexistenta unui sistem national de plati electronice (ce nu va putea deveni operational mai devreme de 2003-2004) constituie o carenta de fond, cu consecinte nefavorabile asupra timpului de decontare si costului suportat de client. Deficitul bugetar este inca acoperit prin atragerea economiilor populatiei si finantarea titlurilor de stat.

Pentru a prezenta fenomenul de subbancarizare, care se manifesta in Romania voi apela la studiul lui Vasile Iuga , co-autor al studiului "Potentialul sistemului bancar in economiile europene in dezvoltare", coordonatorul departamentului de Audit Financiar si Consultanta in Afaceri al PricewaterhouseCoopers.

Procesul de aderare la Uniunea Europeana al unei tari se resfrange in mod direct in dezvoltarea sistemului sau bancar. "Intrarea in UE conduce la marirea activelor bancare, multe tari cunoscand chiar o explozie in aceasta privinta".

In timp, are loc si o consolidare a sistemului bancar. Romania are in prezent active mici in sectorul bancar, comparativ cu PIB-ul. Data fiind experienta altor tari europene, putem anticipa insa ca daca vom continua procesul de apropiere de Uniunea Europeana atunci si procentul de bancarizare va creste. Un astfel de proces va fi mai lent pana in 2005. De la 28% din PIB grad de bancarizare in prezent, se tinde in acest interval spre 30%.

Daca excludem Ucraina si Albania, Romania are cel mai scazut nivel de active bancare raportat la PIB dintre tarile UE."O analiza comparativa in domeniu este edificatoare in aceasta privinta. Ce se poate constata? Cu cat o tara este mai bogata cu atat activele sale bancare sunt mai bine reprezentate in PIB.

Sa dam pentru inceput un exemplu la varf - Elvetia. Totalul activelor sale bancare este de peste trei ori mai mare decat PIB-ul. O prima remarca, stiuta de altfel de toata lumea, e ca bancile joaca aici un rol-cheie. Dupa cum se poate vedea si din reprezentarea grafica alaturata, Elvetia e urmata de Irlanda, care, intr-un timp relativ scurt, a avut o evolutie spectaculoasa.

In prezent, se apreciaza ca Irlanda e foarte bine bancarizata. Unde ar trebui sa cautam explicatia fenomenului?

In primul rand in faptul ca e o tara cu o fiscalitate foarte atragatoare,

cu o politica in domeniul investitiilor straine dintre cele mai tentante din Europa. Sunt atu-uri care au facut din Irlanda o tara bogata, unde nenumarate companii multi-nationale isi stabilesc centrul de operare pentru

Europa.

Tabel (sursa: Adevarul Economic nr.13 martie 2004)

Dar sa vedem care e situatia in tarile care isi propun sa intre in Uniunea Europeana, inclusiv in Romania. In Cehia, spre exemplu, totalul activelor bancare este la nivelul Produsului Intern Brut. In termeni de specialitate am spune ca e foarte bine bancarizata.

La un nivel ceva mai redus se afla Ungaria, cu active bancare totalizand circa 70% din PIB, urmata de Polonia.

Si Bulgaria sta mai bine ca noi la acest capitol, activele bancilor sale fiind cam jumatate din Produsul Intern Brut.

Situatia din Romania e pusa de specialisti pe seama disparitiei, in ultimii ani, a atator banci, in principal a varfului de lance care a fost Bancorex. Nici scandalurile financiar-bancare din ultimii doi ani nu au ramas fara urmari la nivelul activelor bancare.

Intre 1993-2000 se constata o scadere, inclusiv a gradului de bancarizare, activele bancare, de circa 9,2 miliarde de dolari, acoperind astazi 40 de banci. Multi analisti sustin ca numarul bancilor din Romania este prea mare raportat la active si, respectiv, la PIB. De aici ideea ca, pe termen mediu, ar putea apare o consolidare in sector prin fuziuni intre banci de talie mica. Ca oriunde in lume, bancile mici nu vor putea supravietui decat daca vor avea o nisa de piata specifica.

Perspectivele dezvoltarii activitatii bnacare in Romania?

Rezultate din studiul elaborat de experti ai PricewaterhouseCoopers

Potential de crestere pentru banci

Sporirea activelor bancare de la 10 la 18 miliarde de dolari (in 2005); aceasta cu conditia ca procesul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana sa se desfasoare in parametrii prevazuti in planul de aderare;

Viitorul camp de bataie va avea ca protagonisti persoanele fizice si firmele de talie mica si mijlocie;

Clientii de retail vor cere atat produse de investitie, cat si de economisire;

Pentru banci va fi mai dificil sa obtina venituri si sa faca profit. Vor trebui abordate segmente de clientela pana acum ignorate;

Va deveni mai putin atractiva investitia in certificate de trezorerie. Creditul cu garantie guvernamentala acordat societatilor cu capital de stat va intra intr-un con de umbra;

Managementul riscului va constitui o si mai serioasa problema pentru banci. Esuarea acestuia ne-ar putea arunca intr-o noua criza bancara;

Cine va prelua RAIFFEISEN BANK va dicta mersul pietei bancare;

RAIFFEISEN BANK si Banca Transilvania sunt in vizorul unor mari banci grecesti, germane si italiene;

Capitolul II Analiza creditului

2.1.1 Continutul si functiile creditului

Pentru definirea creditului, este necesara prezentarea a trei opinii cu privire la acest concept:

• Creditul ca incredere;
• Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire
• Creditul ca forma a relatiilor de schimb

Creditul ca incredere este o conceptie care plaseaza la baza relatiilor de credit ideea de incredere, de unde si caracterul subiectiv al acestuia. Abordarea creditului ca o relatie de incredere se fundamenteaza pe definitiile acestui concept. Termenul de credit isi are originea in cuvintele latine "creditum", "de incredere" care desemneaza increderea in ceva sau cineva.

Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire reprezinta o abordare care porneste de la continutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei parti din produsul social de la unii participanti la circuitul economic catre alti participanti la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relatiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele si taxele, care au caracter definitiv, creditul este o forma particulara a acestor relatii, prin caracterul temporar.

Creditul ca expresie a relatiilor de schimb reprezinta "un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de moneda sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare". Unei asemenea abordari a creditului ii sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic este acela potrivit caruia creditul nu este o forma a schimbului, nici din punct de vedere al scopului si nici al continutului material al valorii.

Cele trei forme de definire a creditului se pot sintetiza in afirmatia: Creditul reprezinta o categorie economica ce exprima relatii de repartitie a unei parti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie disponibilitatile din economie si se creeaza noi mijloace de plata, in scopul satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii economice.

2.1.2 Elementele si trasaturile creditului in economia de piata

Pentru evidentierea functiilor si caracteristicilor creditului este necesara prezentarea elementelor incluse in relatiile de credit astfel:

1. Participantii la raportul de credit
2. Promisiunea de rambursare
3. Garantarea creditului
4. Scadenta
5. Dobanda (pretul creditului)

A. Participantii la raportul de credit, creditorul si debitorul, sunt denumiti in literatura de specialitate cu termenul "subiecte ale raportului de credit"

Analiza participantilor la raportul de credite, evidentiaza marea diversitate a acestora si dimensiunile ample ale creditarii. Daca se procedeaza la gruparea in trei categorii principale a creditorilor si debitorilor se disting:

- populatia

statul

agentii economici

B. Promisiunea de rambursare

Reprezinta angajamentul debitorului de a rambursa, la scadenta, valoarea capitalului imprumutat, plus dobanda ca pret al creditului.

Datorita unei conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla in incapacitate de plata, sau poate intarzia plata sumelor ajunse la scadenta. Din acest motiv, este necesar, ca la nivelul creditorului sa se adopte masurile necesare pentru prevenirea si eliminarea riscului de rambursare, printr-o analiza temeinica a solicitantului de credite, din mai multe puncte de vedre:

pozitia pe piata interna

situatia financiara

gradul de indatorare

fluxul de numerar

forma juridica si raportul cu ceilalti participanti pe piata

C. Garantarea creditelor constituie o caracteristica legata de rambursabilitatea acestora. In functie de natura elementelor care constituie obiectul garantiei, se poate face distinctie intre garantia reala si garantie personala:

Garantia reala are la baza garantarea sau gajarea creditului cu valori materiale, prin a caror valorificare se pot obtine sumele necesare achitarii creditului.

O forma distincta de garantare reala o constituie ipoteca, actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra unui imobil, fara deposedare.

Garantia personala reprezinta angajamentul luat de o terta persoana de a plati suma ajunsa la scadenta, in cazul incapacitatii de plata a debitorului.

Cea mai adecvata forma de garantare a creditelor o constituie garantarea financiara, fapt care este posibil prin asigurarea in viitor a unor fluxuri de venituri sufuciente pentru acoperirea cheltuielilor legate de rambursarea creditului si dobanzii aferente. In acest scop se procedeaza la garantarea creditului cu elementele patrimoniale ale debitorului. In practica se utilizeaza garantarea creditelor pe seama portofoliului de efecte comerciale detinute de agentul economic solicitant de credite.

D. Scadenta sau termenul de ramburasare stabilit in contract este diferit in functie de caracteristicile sectorului de activitate si de nivelul eficientei beneficiarilor de credite.

Astfel, exista o diversitate a termenelor scadente, de la 24 de ore (in cazul creditelor interbancare) pana la durate medii si lungi (20 -30 de ani) in cazul imprumuturilor obligatare.

Intre scadenta si modul de rambursare al creditului se poate stabili o corelatie, astfel creditele pe termen scurt sunt rambursabile integral la scadenta, in timp ce creditele pe termen lung si mijociu implica rambursarea esalonata.

D. Dobanda reprezinta o caracteristica a creditului si constituie, dupa cum se desprinde din literatura de specialitate, pretul capitalului utilizat, sau "Chiria", pe care o plateste debitorul pentru dreptul care i se acorda, cel de a folosi capitalul imprumutat. In general, nivelul dobanzii, se coreleaza cu rata profitului obtinut de intreprinzator. Cuantificarea dobanzii se realizeaza prin utilizarea ratei dobanzii, care se constituie intr-un instrument de influentare a cererii si ofertei de credite.

2.1.3 Tipuri de credit

A. Dupa natura economica si participantii la relatia de creditare

-creditul comercial

-creditul bancar

-creditul de consum

-creditul obligatar

-creditul ipotecar

B.     Dupa calitatea debitorului se delimiteaza:

-creditul acordat persoanelor fizice

-creditul acordat persoanelor juridice

C.     Dupa calitatea debitorului si creditorului se disting:

-creditul privat

-creditul public

D.    Dupa scopul acordarii creditului :

-credite de productie

- credite de circulatie

-credite de consum

E.     Dupa natura garantiilor:

-credite reale

-credite personale

F.      Dupa intinderea drepturilor creditorilor:

-credite denuntabile

-credite nedenuntabile

-credite legate

G.    Dupa modul de stingere al obligatiilor de plata:

-credite amortizabile

-credite neamortizabile

H. Dupa termenul la care trebuie rambursat creditul:

-credite pe termen scurt

-crdite pe termen mediu

-credite pe termne lung

Cea mai importanta clasificare, in functie de natura economica si de participanti la relatia de creditare, distinge formele creditului, de la cel comercial pana la cel de consum, astfel:

1. Creditul comercial se cracterizeaza prin urmatoarele:

Reprezinta creditul pe care si-l acorda agentii economici la vanzarea marfii sub forma amanarii platilor

Avantajul acestei forme de creditare consta in faptul ca orice intreprinzator isi poate desface productia fara sa mai astepte momentul in care cumparatorii vor dispune de numerar. Se apreciaza astfel, ca accelereaza circuitul capitalului real

O limita a creditului comercial deriva din destinatia marfurilor vandute prin acest tip de credit, respectiv cei doi participanti la raportul de credit trebuie sa apartina aceluiasi sector de activitate.

Creditul comercial poate fii de doua tipuri:

Creditul cumparator:

-se maifesta sub forma platilor in avans

-aceste credite apar ca o prefinantare de catre beneficiari a produselor pe care intentioneaza sa la cumpere

-sunt frecventate in ramuri precum agricultura si construirea de locuinte.

Creditul vanzator:

-are ca obiect vanzarea marfurilor cu plata amanata

2. Creditul bancar

Participantii la creditul bancar sunt reprezentati la modul general, de un agent nebancar (producatorul sau agentul economic), pe de o parte, si de banca, pe de alta parte.

Creditul bancar prezinta avantajul unei mai mari flexibilitati comparativ cu cel comercial, intrucat sumele disponibile pot fi orientate catre diferite forme de activitate economica.

Intre creditul comercial si cel bancar exista o puternica legatura, in sensul ca uneori creditul comercial se poate transforma in credit bancar, sau acesta poate constitui suport al acordarii unui credit comercial.

Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea mai multor metode:

Avansuri in cont curent

Linia de credit simpla

Linia de credit confirmata

Linia de credit revolving

Credite cu destinatie speciala

Avansurile in cont curent sunt credite pentru acoperirea golurilor de casa si nu au destinatie prestabilita si din acest motiv sunt denumite credite de trezoreri, aceste credite nefiind garantate prin anumite garantii, ci prin bonitatea clientului.

Lina de credit simpla reprezinta nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui client, intr-un cadru prestabilit.

Linia de credit confirmata seminifica suma ce poate fi acordata sub forma de credit si care este consemnata intr-un document scris, convenit de banca.

Lina de credit revolving este un mecanism de creditare care presupune ca, pe masura ce au fost rambursate creditele anterioare, se acorda noi credite, fara intocmirea de noi documente.

Credite cu destinatie speciala sunt cele pentru constituirea de stocuri sezoniere privind materiile prime agricole, creditele pentru productie de conserve ori pentru stocarea unor materiale de constructii.

3. Creditul de consum

Reprezinta vanzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum persoanl, de folosinta indelungata si de mare valoare (mobila, autoturisme, articole de uz casnic).

Intre creditul de consum si creditul bancar exista stranse legaturi, in sensul unor raporturi de determinare.

In conditii de insolvabilitate, cumparatorul este obligat sa restituie bunurile, iar uneori, in functie de clauzele contractuale, nu mai poate recupera nici ratele achitate.

4. Creditul obligatar

Constituie o forma a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de imprumut(obligatiuni, bonuri de tezaur) in scopul acoperirii deficitului bugetar.

In economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere importanta,care se masoara ca pondere a datoriei publice fata de produsul intern brut.

Imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caractersticile acestora, astfel:

-Modalitati de lansare

-Modalitati de rambursare

-Tipuri de obligatiuni

4. Creditul ipotecar

Reprezinta un credit garantat cu proprietatile imobiliare sub forma cladirilor (in special in mediul urban) sau de natura terenurilor (in mediul rural).

Cunoaste mai multe forme si are o amploare deosebita in tarile dezvoltate:

-credit iptoecar cu dobanda variabila

-credit ipotecar cu rambursare progresiva (cu reduceri ale anuitatilor, mai mari la inceputul perioadei de rambursare)

-credit ipotecar inversat, purtator de anuitati (caz in care imprumutul aduce proprietarului un venit regulat), prin care se valorifica atat capitalul investit si se beneficiaza de dreptul de proprietate si uzufruct.

Importanta creditului ipotecar provine din aceea ca permite mobilizarea capitalurilor disponibile pe termen lung.

Prin intermediul titlurilor de ipoteca sunt finantate aproximativ 60% din locuintele familiilor (de pana la 4 persoane). Exista si titluri de ipoteca prin care sunt finantate constructiile de apartamente si imobilele destinate afacerilor.

2.1.4. Dobanda si rata dobanzii

Rolul dobanzii

Dobanda poate fi definita ca reprezentand o forma de renumerare a creditului de catre debitor, pentru folosirea capitalului imprumutat.Astfel dobanda poate fii privita ca "pret" al capitalului imprumutat si poate fii analizata atat ca marime absoluta cat si in marime relativa(sub forma de rata procentuala).

Exista astfel mai multe acceptiuni privind rolul dobanzii, in cadrul economiei de piata :

Conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) abordeaza dobanda ca fiind reglementata de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului, pret stabilit ca echilibru intre cererea globala de capital si stocul de capital oferit de piata.

Conceptul neoclasic (Irving Fischer) defineste dobanda ca reprezentand pretul banilor in momentul actual, exprimat in banii de maine.

Conceptul Keynesist defineste dobanda ca o recompensa pentru renuntarea la lichiditati pe o anumita perioada de timp. Potrivit aceleiasi conceptii, rata dobanzii poate fi un instrument de influentare a volumului de investitii si de combatere a recesiunii si somajului.

Forme ale dobanzii

Diversitatea activitatii economice, precum si tipologia creditorilor si debitorilor antreneaza forme ale dobanzii, dupa cum urmeaza din clasificarea acestora. Exista, astfel, mai multe criterii de clasificare si analiza a tipurilor de dobanzi.

Din punct de vedere al bancii se disting:

Dobanda bonificata ce reprezinta nivelul dobanzii cu care sunt renumerate disponibilitatile banesti ale celor care si-au constituit depozite bancare. In general dobanda bonificata este mai scazuta decat dobanda perceputa la credite. Aceasta dobanda este influentata de:

-rata inflatiei

-rata de refinantare

-ratele dobanzilor practicate de celelalte banci comerciale

Dobanda perceputa ce exprima dobanda incasata de banci de la clientii care benficiaza de creditele acordate, si ea este influentata de :

-erodarea monetara

-nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare

-gradul de risc

-profitul bancar

-rezerva minima obligatorie

Din punct de vedere al nivelului la care se practica dobanda, se disting :

Taxa privata a scontului (tps) care este dobanda la care bancile comerciale sconteaza cambiile prezentate de intreprinzatori si la care se acorda creditele acestora.

Taxa oficiala a scontului (tos) care este acel nivel al dobanzii la care banca centrala sconteaza combiile prezentate de bancile comerciale si acorda imprumuturi celorlalte banci (dobanda de refinantare).

In conditii normale, rata dobanzii perceputa de banca centrala (tos) este mai mica decat rata dobanzii incasate de bancile comerciale (tps). Prin manevrarea taxei oficiale a scontului, banca centrala poate actiona asupra volumului creditelor in economie, asupra balantei de plati externe, asupra atragerii capitalurilor straine. Reducerea (tos) antreneaza o reducere corespunzatoare a dobanzilor bancare, stimuleaza activitatea productiva si initiativa de a investi. In economia contemporana, ponderea creditelor acordate sub forma scontului, este in general redusa, intre 5-10 % din suma totala a creditelor.

Dobanda practicata intre intreprinzatori se refera la dobanda practicata la vanzarea marfurilor pe datorie in cadrul creditului comercia, care poate diferi de dobanda practicata de bancile comerciale, in general aceasta dobanda, fiind situata sub valoarea dobanzii de pe piata si se calculeaza in functie de gradul de incredere dintre parteneri.

Dobanda la creditul de licitatie care se determina in cadrul sedintelor de licitatie, saptamanal, ca urmare a cererii si ofertei de capital. Stabilirea nivelului minim de pornire a licitatiei revine bancii centrale. Factorii care influenteaza aceasta dobanda sunt:

-suma obtinuta sub forma de credit

-termenul de rambursare

Dobanda la creditul lombard este dobanda aferenta creditelor acordate de banca centrala bancilor comerciale sub forma de refinantare. Se stabileste zilnic la nivelul bancii centrale, poate fi modificata fara preaviz si se plateste lunar, in ultima zi a lunii pentru toate creditele aferente lunii respective.Prezinta cel mai ridicat nivel pentru a descuraja bancile la acest tip de credite.

Din punct de vedere al relatiei existente intre rata dobanzii si rata inflatei, se realizeaza distinctia intre dobanda nominala si dobanda reala.

Dobanda reala exprima cresterea puterii de cumparare actuale si se obtine dupa ajustarea ratei nominale prin inflatie. Corelatia dintre cele doua rate se realizeaza prin expresia cunoscuta sub denumirea "efectul Fisher".

1+rN

(1+rR)=---------

1+rINF

in care:

rN- rata nominala a dobanzii

rR- rata reala a dobanzii

rINF- rata inflatiei

Referitor la dobanda reala , trebuie subliniat ca nivelul acesteia este influentat de o serie de factori precum: presiunea fiscala in economie, deficitul bugetar, cursul de schimb, balanta comerciala si de plati.

Inregistrarea unei dobanzi reale pozitive este rezultatul practicarii unor dobanzi inalte in termeni nominali, ceea ce semnifica, de asemenea, credite scumpe si investitii nerentabile.

Inregistrarea unei dobanzi reale negative se manifesta atunci cand rata nominala a dobanzii nu acopera rata inflatiei. Astfel de dobanzi avantajeaza pe debitori si conduc la scaderea increderii populatiei in moneda nationala.

2.2 Noi metode de analiza a creditului

Asumarea riscului creditului este o functie principala si fundamentala a oricarei banci. Aceasta dorinta a bancilor de a isi asuma riscul de creditare a condus la dezvoltarea economica actuala si la aparitia unor companii multinationale importante. Desi in perioada actuala bancile au pierdut un segment important din clienti in favoarea altor institutii financiare, ele continuand sa joace un rol important pe piata finaciara. Bancile sunt de asemenea singurele institutii care au dezvoltat o abordare formala privind imprumutul financiar.

Analiza clasica a riscului de creditare, un sistem bine pus la punct si dezvoltat permanent de banci de-a lungul timpului, ofera un model pe care institutiile non-bancare din ziua de astazi incearca sa il imite. Pana azi, institutiile non-bancare, reprezentate prin managerii lor, vin la bancheri sa completeze veriga lipsa din evolutia sistemului financiar.

In acest capitol imi propun sa descriu aspectele nevazute si "tacute" ale metodologiei analizei unui credit plecand de la premiza ca oricat de valoros este sitemul si metodologia de evaluare si acordare a creditului este un sistem scump si miop.

2.2.1 Analiza creditului pe baza sistemului expert de analiza (influenta deciziei individuale)

"Deciziile de creditare sunt reflexia unei judecati personale privind capacitatea debitorului de a plati" afirma Roger Hale in cartea sa "Analiza Creditului".

Metoda clasica de analiza a creditului este un sistem expert care se bazeaza mai presus de orice pe decizia si judecata unui personal bine istruit. Indivizi obisnuiti sunt transformati in experti in credite de-a lungul carierei lor intr-o banca, fiind promovati pe o scara ierarhica decizionala din ce in ce mai inalta pe masura ce dobandesc din ce in ce mai multe cunostiinte si abilitati.

"Este deciza ta, si trebuie sa fii confortabil tu cu ea conform deciziei tale" afirma analistul Roger Hale. Deciziile de creditare sunt personale, ele nu pot fi luate in exclusivitate pe baza tehnicilor de analiza. Fiecare ofiter de credit trebuie sa isi dezvolte, exerseze, bunul simt si o judecata sanatoasa.

Rolul pe care managerul de credite ( senior lender) il are in cadrul bancii este important datorita urmatoarelor motive:

• Managerul este la curent si cunoaste limitele, la ce este posibil si la ce nu este posibil de realizat in cadrul bancii, bazandu-se pe traditia bancii respective.
• Managerii de credit sunt sursa unor reguli mai putin formale, care rar sunt tiparite si care totusi de cele mai multe ori sunt de incredere bazandu-se pe experienta acestora in "razboiul creditelor". De exemplu pentru a evalua patrimoniul unui solicitant de credite, trebuie analizata lichiditatea, perisabilitatea bunurilor, nivelul de calitate, etc. Pe baza constatarilor se realizeaza un punctaj intre 0 si 100 pentru a caracteriza patrimoniul respectiv. In aceasta situatie nu exista nici o substitutie pentru experienta ofiterului de credit.
• Bancile isi pun toata increderea in ofiterii lor de credit, in cele mai importante aspecte ale functionarii lor, indiferent daca ei analizeaza evolutia unei ramuri industriale sau analizeaza situatia finaciara a solicitantului de credite sau desenand planul creditului pe baza caruia banca va acorda imprumutul.

2.2.2. Trecerea importantei analizei de la bilantul contabil la fluxul de numerar

Analiza clasica a creditului a evoluat ca raspuns a modificarilor ce au intervenit in mediul de afaceri bancare. Istoric, principala functie a bancii a fost de a finanta desfasurarea activitatii unei companii, bancherii in general acordand imprumuturi care erau garantate cu bunuri sau cu alte forme colaterale ce puteau fi valorificate.

Creditele pentru investitii, de exemplu, erau de obicei realizate avand o slaba acoperire in patrimoniul investitorului, studiul de fezabilitate limitat ce se realiza, punea banca in pozitia acordarii unor credite cu un grad ridicat de risc (posibilitatea ca debitorul respectiv sa aiba dificultati finaciare). Decizia de a efectua imprumuturi sigure cu un grad scazut de profitabilitate sau de a efectua credite cu un grad sporit de siguranta financiara in detrimentul profitului a fost o decize care a influentat evolutiile istorice a bancilor.

In general, in trecut, bancile acordau imprumuturi de pana la 1 an de zile, pentru comerciantii care aveau nevoie de lichiditati sezoniere. Bancherii isi concentrau atentia asupra activelor de care dispunea debitorul, ca principala modalitate de recuperare a creditului, balanta comerciala era atent studiata dar nu se punea deloc accent pe fluxul de numerar al debitorului respectiv.

In ultimii 30 de ani, bancile, si-au schimbat pozitia din finantatori ai activitatii societatii respective in finantatori ai bunurilor societatii. Aceasta schimbare a determinat si modificarea tipului de garantii care acopereau creditele acordate. Nici o piata bancara lichida nu poate exista cu garantii ca: consumabile de spital sau parti componente de automobile. Daca debitorul intra in dificultate financiara si nu mai poate restitui imprumutul, banca nu poate valorifica astfel de active.

Aparitia imprumuturilor pe termen lung, ca politica de creditare, a determinat si modificarea modalitatii de analiza a potentialului debitor, bancherii intelegand faptul ca imprumuturile fiind replatite in numerar, trebuiau in primul rand sa analizeze fluxurile de numerar ale companiilor respective. Fluxul de numerar ca urmare a activitatii companiei respective defineste gradul de lichiditate al companiei respective, care este sau nu capabila sa realizeze numerar pentru acoperirea datoriei.

In prezent eficienta unei firme si solvabilitatea acesteia este determinata de cantitatea de numerar care este produsa de companie la "sfarsitul zilei". Desigur fluxurile viitoare de numerar nu pot fi determinate cu precizie . Cu cat banca respectiva are convingera unui flux de numerar important al companiei respective in viitor, cu atat ea este dispusa la acordarea de credite (compania este considerata creditworthworthiness).

2.2.3. Analiza creditului - studiul clientului

Analiza unui credit impune urmatoarele operatii:

Un bancher incepe analiza creditului prin stabilirea motivatiei debitorului de a contracta creditul sau raspunsul la intreabrea "De ce se imprumuta compania?". Folosindu-se de cunostintele despre companie si despre ramura in care aceasta isi desfasoara activitatea, bancherul va evalua aceasta cerere prin prisma politicii de credit pe care o are banca. Daca exista "unda verde", compatibilitatea dintre cererea si oferta de capital, va urma pasii de mai jos.

Se va analiza bilantul companiei si contul de profit si pierdere stabilindu-se un trend privind evolutia in timp a companiei si flexibilitatea si inertia companiei in ramura in care isi desfasoara activitatea. De asemenea este analizat si planul de afaceri pentru viitor al companiei respective si bugetul care este alocat pentru realizarea acestuia. Bancherul trebuie de asemnea sa inteleaga perfect activitatea companiei respective si cum obtine aceasta profitul.

Sunt analizate documentele contabile care stau la baza bilantului contabil ca masura de stabilire a integritatii documentelor finaciare (balanta si cont de profit si pierdere) .

Conturile sunt ajustate pentru a fi aduse la formatul standard folosit de banca respectiva pentru a se putea realiza analiza de perspectiva.

Motivatia contractarii imprumutului este analizata prin perspectiva fluxurilor de numerar care vor fi realizate de contractarea imprumutului.

Sunt realizate diferite modele (optimiste si negative) privind evolutia viitoare a companiei.

Este analizata structura ramurii in care compania isi desfasoara activitatea- in particular, trendurile emergente, pozitia pe care compania o ocupa in cadrul ramurii si impactul pe care il va avea asupra companiei o posibila modificare a trendului actual al ramurii in care aceasta isi desfasoara activitatea.

Este evaluat managementul executiv al companiei si strategiile acesteia, managerii responsabili pentru productie, marketing si distributie.

Documentatia pentru acordarea imprumutului este realizata si de asemenea este stabilit un sistem de securitate privind acordarea imprumutului ce acopera aspecte ca:

Restrictii la debitare

Licente

Investitii , rate de dobanzi

Garantii

Masuri in cazul neachitarii creditului

Pentru a ajunge la o decizie in procesul de analiza subiectiva la care este supus debitorul, ofiterii de credit sunt sprijiniti de o serie de metode analitice de evaluare, aceste metode evoluand in timp dar continua sa se axeze pe caracteristicile potentialului debitor.

In schema urmatoare voi prezenta porcesul de analiza a acordarii creditului (sursa : Managing Credit Risk- The next great finacial challenge):

Documentatia imprumutului Alte aspecte legale Incheiere

Nivelul de risc Documentatia aferenta imprumutului Cadrul legal

Analiza ramurii: Pozitia pe piata Procentul din piata Trenduri inovatoare

Pregatirea pentru administrarea imprumutului Programul finantarii

Argumente calitative pentru a fii folosite in Raportul de Credit

Analiza managementului: Compententa, Integritate

Negocieri Prezentarea creditului Aprobarea creditului

Simulare finaciara Testare la modificarea trendului

Analiza finaciara Analiza bilantului si a fluxului de numerar: Eficacitate si costuri Profitabilitate Stabilitatea castigurilor Nivelul indatorarii Puterea finaciara si competitionala

Recapitulare a strategiei companiei: Are compania o viziune clara asupra modalitatilor de atingere a telurilor propuse? Este realizabila?

Debitorul este bine reprezentat in ramura de activitate? Rata de profitabilitate a creditului este acceptabila?

Are debitorul o strategie de rambursare? De ce alte servicii are nevoie debitorul?

Motivatie: "De ce se imprumuta compania?

Procesul de analiza a creditului

Figura Nr.1

2.2.4. Analiza ramurilor de activitate din prespectiva imprumutului pe termen lung

Evaluarea moderna a acordarii creditelor impune analiza subiectiva a trendului ramurii industriale in care compania functioneaza si de calitatea managementului sau conducerii companiei respective. Analizele strategice de multe ori sunt conduse peste analiza bilantului, contului de profit si pierdere sau a fluxurilor de numerar fapt exemplificat de afirmatiile lui Joshep Rizzi, profesor stiinte economice la universitatea din Toronto:

"Analiza strategica include evaluarea planului de afaceri al companiei pe termen lung in cadrul ramurii economice in care isi desfasoara activitatea. Analiza se bazeaza pe trei aspecte:

compania trebuie sa aiba si sa isi creeeze un avantaj competitional pentru a ramane profitabila

modalitatile si metodele pentru obtinerea avantajului depinde de ramura de activitate

ramura economica evolueaza, se dezvolta, modalitatile de castigare a avantajului profesional se modifica si compania trebuie sa dea dovada de flexibilitate pentru a se mentine profitabila

Fiecare ramura economica are structura sa proprie si dinamica sa proprie. Pozitia in piata a companiei respective depinde de nivelul de maturitate si dezvoltare la care ramura respectiva a ajuns. O piata matura, de exemplu, este caracterizata de o saturatie a pietei, lipsa inovatiilor si de un trend descrescator de piata (piata de cerere).

O companie care incearca sa se dezvolte in cadrul oricarei ramuri trebuie sa se confrunte cu urmatoarele dificultati:

potentiale firme care doresc sa intre pe nisa de piata in care activeaza compania in cauza

concurenta deja existenta in piata

furnizori

cumparatori

produse ce se pot substitui cu produsul oferit de compania in cauza

"Armele" de care compania poate dispune sau avantajul competitional:

bariere la intrarea in piata de noi competitori

controlul canalelor de distributie

politici guvernamentale favorabile

pretul din piata

avantajul tehnologic

In analiza pozitiei curente sau viitoare a companiei pe piata, analistul trebuie sa inteleaga cum doreste compania sa isi foloseasca "avantajul competitional" de care dispune sau "armele" impotriva concurentei , in contextul ramurii in care activeaza. Ofiterul de credit trebuie sa analizeze daca strategia propusa de catre companie va avea succes, ce variabile trebuie sa fie monitorizate si impactul si consecintele nereusitei planului de afaceri propus de companie.

De asemnea in procesul de analiza al clientului, in perspectiva acordarii unui credit, bancherii insista in cunoasterea personalului din managementul superior pentru a intelege astfel mai bine politica companiei.

Bancherii prevazatori, ce duc o politica de minimizare a riscului de credit inteleg in prezent ca trebuie sa isi reevalueze procesul de analiza, tehnicile si modalitatile acestei analize, cat si frecventa urmaririi desfasurarii creditului respectiv.

Pentru a argumenta aceste afirmatii va prezint opinia lui "Brain Ranson", vice-presedinte al The Bank of Montreal:

"Nu mai putem folosi aceleasi modalitati traditionale de analiza a creditului pentru a evalua Kellogg sau Joe's Dinner (fast-food), cauza este ca cel din urma precizat nu va plati suficient pentru a acoperi costurile analizei. Pe de alta parte daca nu realizezi aceasta analiza cu Joe's Dinner, vei avea sigur aceeasi dezamagire in cazul nereusitei creditului. Deci iti trebuie un sistem flexibil, care sa permita croirea analizei dupa dimensiunile si importanta clientului".

Bancherii realizeaza ca documentele financiare furnizeaza informatii destul de consistente despre companie ele nu pot si nu realizeaza, o analiza completa a riscului la care este supusa compania, risc ce implica o serie de alte variabile de o importanta cruciala in evolutia companiei. Analistii considera ca pentru fiecare credit creditorul trebuie sa identifice cinci factori de risc importanti prin care se poate monitoriza real si continuu evolutia companiei. Acesti factori pot varia in functie de ramura de activitate a companiei respective, de dimensiunile acesteia. De exemplu in cazul unei companii ale carei produse sunt perisabile sau se demodeaza, trebuie insistat in analiza asupra inventarului stocurilor. In cazul unei institutii financiare gradul de indatorare (neplata la termen a datoriilor) este un idicator cheie in analiza societatii.

2.2.5. Latura subiectiva a sistemului de analiza a cererilor de creditare

Analiza calsica a creditului a dovedit faptul ca ridica o serie de probleme sau dificultati in evaluare. In primul rand un sistem expert de evaluare are un cost de intretinere ridicat. In fiecare moment banca trebuie sa aiba destui analisti experti care sa faca fata volumului de activitate al bancii, si de asemnea trebuie sa aiba in permanenta alte persoane angrenate in diverse traininguri (cursuri de pregatire) pentru a dispune astfel de experti pentru problemele ce se vor ivi in mediul de afaceri "maine".

In nenumarate cazuri analiza clasica a creditului a indus bancile in eroare, oferindu-le un sentiment nejustificat de siguranta, nereusind sa le protejeze de riscurile reale, prezente in mediul de afaceri. Solutia evidenta, a venit din partea angajarii unor specialisti bine pregatiti si cu o experienta vasta in mediul de afaceri respectiv.

"Daca ani de-a randul au tot fost pregatiti experti in domeniul financiar si analiza, atunci de ce bancile s-au lovit si se vor lovi de riscul pierderii prin acordarea de credite?'

Intrebarea are mai multe raspunsuri. In timp ce unele institutii si-au creat sisteme expert de analiza a creditelor foarte performate, alte insitutii au investit foarte mult in crearea unui personal cu o inalta calificare dar care datorita motivatiei financiare au parasit institutiile care i-au pregatit, creand astfel, o pierdere importanta pentru banca. Analizand mai departe fenomenul, observam ca multe banci nu si-au mai putut pastra clientela fara a creste riscul afacerii pe care o desfasoara sau pur si simplu clientii s-au orientat catre modalitati mai ieftine de finantare.

In unele cazuri, problemele care pot apare in procesul de creditare au rezultat din proasta executie a creditului. Un sistem expert de analiza, este cel mult la fel de bun ca oamenii care l-au creat. Ca orice sistem uman, este supus greselii. Ofiterii de credit preiua documentele financiare ale unei companii -care au fost elaborate de un expert- si le retranscriu in formatul in care institutia lor doreste sa le analizeze. Cinci bancheri care analizeaza aceeasi documentatie pot veni cu cinci concluzii diferite. Deci aspectul subiectiv si personal al procesului de analiza a creditului este concluzionat de afirmatia "Daca ai persoana potrivita la locul potrivit nu exista nici o modalitate sa ai de suferit. Daca ai persoana nepotrivita in acel loc, nu exista nici o scapare"

Analiza clasica a acordarii creditului este asociata cu un sistem birocratic si greoi de a face afaceri. Datorita structurii lor ierarhice, bancile sunt bine pregatite pentru un razboi finaciar conventional. In piata de astazi, razboiul de gherila este cel care se practica, piata finaciara cere agilitate, flexibilitate si inalta tehnologie.

2.3 Analiza si evaluarea creditelor la RAIFFEISEN BANK

In acest subcaptiol voi prezenta sistemul bidimensional de rating de credite utilizat de RAIFFEISEN BANK care coordoneaza rezultatele analizei caracteristicilor clientului cu cele ale creditului .

Dupa ce in subcapitolul anterior am prezentat o latura informala a activitatii de analiza prin combinarea riscurilor interne si externe la care este supusa banca in acordarea creditului, voi prezenta acest sistem de rating de credite pentru ca acest sistem il voi folosi si in studiul de caz pe care mi l-am propus sa il prezint.

Voi prezenta in continuare cateva aspecte caracteristice sistemului si mediului bancar romanesc. In prezent managementul eficient al riscurilor reprezinta una din premisele fundamentale ale continuitatii si dezvoltarii oricarei societati bancare.

Dinamica actuala a economiei romanesti atrage dupa sine diversificarea factorilor de risc, pe masura extinderii portofoliului de produse si servicii bancare si accentuarii competitiei intre actorii pietei.

Multitudinea de probleme generate de procesele de reforma si restructurare induc un potential sporit de riscuri in activitatea bancara si, totodata, influenteaza decisiv structura operatiilor bilantiere si extrabilantiere desfasurate de bancile comerciale.

Atingerea obiectivului in activitatea de managment al riscului de credit presupune, in mod deosebit, analiza atenta a tuturor aspectelor legate de activitatea de creditare si includerea in sfera de monitorizare si control a oricaror factori care, in mod direct sau indirect, induc un potential de risc la nivelul portofoliului de credite al bancii.

Se considera ca managemetul riscului de credite este o activitate cu caracter dinamic, bazata pe diversitatea si perfectionarea continua a instrumentelor utilizate, astfel incat portofoliul de credite al bancii sa fie construit in permanenta, potrivit standardelor acceptate de rentabilitate si risc.

Introducerea ratingului de credite are rolul de a diferentia nivelurile de risc in cadrul protofoliului de credite al bancii, pentru:

      Evitarea situatiei gruparii creditelor in categorii de risc major

      Determinarea trendului calitatii portofoliului, astfel incat sa poata fi intreprinse masurile necesare pentru a evita deteriorarea, in timp a acestei calitati

      Asigurarea unui management activ al riscului de credite si protectia corespunzatoare a bancii impotriva acestui risc.

In esenta ratingul de credite reprezinta un calificativ exprimat numeric, aferent calitatii portofoliului de imprumuturi al fiecarei unitati bancare teritoriale.

Pentru a asigura o cat mai mare relevanta a acestui calificativ, ratingul de credite se fundamenteaza atat pe date statistice (trecut), cat si pe analiza si prognoza (viitor).

Sistemul de rating de credite al RAIFFEISEN BANK este conceput in ideea de a asigura o abordare cat mai completa a riscului aferent imprumuturilor acordate, prin incorporarea celor doua dimensiuni ale sale generate de:

Caracteristicile clientului

• Caracteristicile creditului

1. Caractersiticile clientului se determina pe baza unei analize cuprinzatoare, care acopera toate aspectele activitatii acestuia:

      Generale

      Financiare

      De management

      De strategie

2. Caractersticile creditului se fundamenteaza pe informatiile care privesc creditul propriu+zis si ofera o imagine concludenta despre acesta:

      Istoricul relatiei de credit

      Conditii de eligibilitate

      Administrarea creditului

      Sursa de rambursare

      Colaterale

Caracteristicile clientului si caracteristicile creditului propriuzis care stau la baza determinarii ratingului de credit se incadreaza intr-una din cele cinci categorii (CR1, CR2, , CR5)

Ratingul de credite se calculeaza pentru toti clientii benficiari de credite aflati in portofoliul bancii pe baza bilanturilor contabile anuale, iar in cursul anului, cu ocazia acordarii / revizuirii creditelor, atunci cand conducerile unitatilor bancare considera necesar.

Ratingul de credite

CR 1 CR 2 Cr 3 CR 4 CR 5 Caracteristicile clientului a)Generale De talie (inter)nationala cu reputatie foarte buna in cadrul economiei De talie nationala cu reputatie foarte buna De talie regionala saul locala cu reputatie foarte buna De talie regionala sau locala cu reputatie acceptabila De talie locala cu reputatie slaba Societate public ape actiuni tranzactionate current la bursa (inter)nationala Societate public ape actiuni tranzactionate la bursa ocazional Societate public ape actiuni trezorizate la RASDAQ Societate pe actiuni sau cu raspundere limitata cu cel putin 2 asociati Societate cu raspundere limitata cu un singur asociat b)Finaciare Rapoarte finaciare auditate in mod current de firme de talie internationala Rapoarte financiare audiate current de firme romnesti sau straine Rapoarte finaciare audiate current de firme regionale sau comisii de cenzori Rapoarte financiare nu sunt diponibile in mod current Rapoarte finaciare neauditate/neavizate care nu sunt diponibile Finaciare Trend crescator al cifrei de afaceri pe ultimii 5 ani Trend crescator al cifrei de afaceri pe ultimii 3 ani Trend crescator al cifrei de afaceri fata de anul trecut Trend crescator al cifrei de afaceri Diminuare semnificativa a cifrei de afaceri Rentabilitate inalta si stabile, peste 20% in ultmii 3 ani Rentabilitate inalta si stabile, 10-20% pe ultimii 2 ani Rentabilitate slaba si instabila in timp Rentabilitate intamplatoare, in unele perioade profit in altele pierderi, se impune o restrecuturare profunda Rentabilitate negative(pierdieri), exista posibilitatea declansarii falimentului

Solvabilitate ridicata. Peste 150% Solvabilitaye buna, intre 150-121% Solvabilitate acceptabila, intre 120-110% Solvabilitate slaba, sub 110% Solvabilitate sub 110% care echivaleaza practic cu insolvabilitatea c) Managementul Experienta si stabilitate excelenta la nivelul conducerii Echipa de conducere capabila si abila Echipa de conducere cu abilitate si pregatire medii Echipa de conducere cu abilitate si pregatire discutabila Echipa de conducere slaba cu dese schimbari Obiective strategice bine definite, realizate sistematic Obiective strategice bine definite Obiective pe termen scurt Obiective intamplatoare care se schimba des Fara obiective clare d) Sub-ramura de activitate In ascensiune, cu perspective bune, protejata in sirtuatii de recesiune In ascensiune, cu perspective bune Trend usor ascendant sau chiar de stagnare Afectata de fluctuatiile ciclice si climaterice In decline, fara perspective de redresare

Sursa: Metodologia de creditare RAIFFEISEN BANK 2004

Nivelul cel mai bun al ratingului este , iar cel mai slab . Practic, un credit cu ratingul 5 este considerat pierdere, nivelul acceptabil fiind 3.

Ratingul de credit se determina pentru fiecare client beneficiar de credit prin marcarea casutei corespunzatoare pentru fiecare criteriu care caracterizeaza clientul si creditul. Pentru acelasi criteriu nu se poate marca decat o singura casuta rezervata astfel incat pentru fiecare client se marcheaza 14 casute, tot atatea criterii cuprinde ratingul.

Astfel se determina un rating mediu de credit (formula nr.1)

(NCR1 * 1) + (NCR2 * 2) + + (NCR5 * 5)

CR= -------- ----- ------ ----- ----- ------------

14

unde: NCRi= numarul criteriilor de rating indeplinite, i=1,2,..,5

Ratingul mediu de credite se calculeaza prin ponderarea numarului criteriilor indeplinite de ratingul 1 cu 1, numarului criteriilor indeplinite de ratingul 2 cu 2 s.a.m.d. , iar suma obtinuta se imparte la 14.

La nivelul unitatilor bancare teritoriale, ratingul de credite se calculeaza ca medie ponderata a ratingurilor de credite individuale ale clientilor aflati in portofoliu.

Pentru a avea o imagine reala si obiectiva a calitatii si structurii de ansamblu a portofoliului de credite al bancii, ratingul de credite se va determina si pe baza situatiilor contabile periodice.

In cadrul unitatilor bancare teritoriale , ratingul de credite, poate fi interpretat ca o expresie sintetica a calitatii portofoliului de imprumuturi gestionat. Fixarea ca obiectiv, a unui anumit nivel al ratingului de credit se constituie astfel, intr-o parghie importanta de management al riscului de credit.

Trebuie subliniat ca la nivelul RAIFFEISEN BANK, ratingul de credite reprezinta un obiectiv dinamic, fiind supus revizuirii periodice. Cel putin o data pe an, in functie de obiectivele strategice ale bancii, de situatia reala a portofoliului de imprumuturi si de evolutiile pietei, la propunerea Directiei Generale de Metodologie si Managemet al Riscurilor, organele de conducere ale bancii aproba ratingul de credite acceptabil pentru anul urmator, cu defalcare pe sucursale judetene. La nivelul unitatilor bancare teritoriale, ratingul de credite propuse spre aprobare va trebui sa vizeze numai clienti si afaceri foarte bune si deci sigure, concomitent cu initierea unor masuri ferme pentru recuperarea creantelor de la clientii care au rating inferior.

Prin introducerea acestui sistem de rating de credite se asigura si un sistem util pentru imbunatatirea calitatii portofoliului de credite, astfel ca ratingul propus pentru perioada viitoare nu poate fi inferior celui existent. Totodata, el constiutie o reactie de adaptare a bancii la realiatile tot mai complexe ale mediului in care opereaza, prin diminuarea potentialului de risc aferent portofoliului de credite.

Cap III Riscul de creditare

1. Analiza riscului in activitatea de creditare

Riscul se poate definii in mai multe modalitati:

Riscul reprezinta posibilitatea de a obtine rezultate favorabile sau nefavorabile intr-o actiune viitoare exprimata in termeni probabilistici.

Riscul reprezinta un eveniment viitor si probabil a carui producere ar putea provoca anumite pierderi.

Riscul este ddefinit ca si posibilitate a aparitiei unei pierderi in cadrul unei tranzactii economice ca rezultat al producerii unor evenimente si fenomene imprevizibile.

In literatura de specialitate notiunea de risc este inseparabil legata de cele de rentabilitate si pierdere.

Rezultatul unei afaceri este deci sub influenta factorilor aleatorii ce o insotesc in toate etapele desfasurarii ei, indiferent de domeniul de activitate.

Consecintele evenimentelor viitoare ,aleatorii, daca acestea se produc si nu s-au luat masuri de contracarare a lor , se reflecta direct in gestiunea economica a agentilor economici , prin diminuarea eficientei activitatii .

Pentru o banca , functia de baza in desfasurarea activitatii sale economice o reprezinta atragerea fondurilor disponibile in economie concomitent cu satisfacerea nevoilor financiare ale societatii , pentru sectorul public , privat sau pentru personae fizice.

Banca joaca rolul de intermediar intre deponenti- care dispun de fonduri si care urmaresc o plasare eficienta a acestora si clienti potentiali care au nevoie de astfel de fonduri pentru desfasurarea normala a afacerilor lor .

Deci resursele proprii ale bancilor nu reprezinta decit o parte a plasamentelor , cea mai mare parte a acestora o constituie resursele provenind de la terti , deci fonduri care nu-I apartin.

Pornind de la acest adevar regulile cele mai elementare ale prudentei si onestitatii profesionale obliga banca sa tina seama de o seama de principii si proceduri stricte in procesul de acordare a creditelor .

In consecinta , operatiunile de credit efectuate de banca au la baza prudenta bancara ca principiu fundamental de politica bancara.

Riscul bancar trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri , de cele mai multe ori interdependente , prin aceea ca pot avea cause comune sau ca producerea unuia poate genera in lant si alte riscuri .

Clasificarea riscurilor bancare dupa anumite criterii permite observarea si intelegerea procesului de gestiune, dezvaluie cauzele de aparitie a riscurilor si modalitati de control si eliminare a acestora .

Un prim criteriu de grupare a riscurilor bancare il reprezinta :

1.1. Gama de operatii bancare ce pot genera riscuri si forma acestor riscuri . Astfel riscurile se clasifica in :

riscuri financiare

riscuri de prestare

riscuri ambientale

fiecare subclasificindu-se la rindul lor.

Riscurile reale, tipice pentru banci sint cele din clasa financiara deci aceste tipuri trebuiesc urmarite foarte atent.

A. Riscurile financiare

Din clasa riscurilor financiare fac parte :

A.1. Riscul de lichiditate reprezinta probabilitatea de aparitie a imposibilitatii de a finanta operatiunile bancare curente. Acesta este, in esenta, o chestiune de costuri deoarece o banca beneficiaza de o lichiditate gratuita/ieftina provenita ca effect al serviciilor desfasurate pentru clienti si o lichiditate care implica costuri ca efect al recreditarii .

Astfel problema lipsei de lichiditati se rezuma la o problema de minimizare a costurilor .

Bancile pot atrage fluxuri de moneda centrala prin mai multe procedee:

• prin depuneri de numerar efectuate de clientii bancii(daca acestea sint mai mari decit cererile de retrageri de numerar ). Prin aceasta operatie are loc o conversie a monedei fiduciare in moneda scripturala , ceea ce duce la cresterea cantitatii de moneda efectiva detinuta de banca .
• prin cedarea de valuta aflata in conturile sale sau ale clientilor sai. In acest caz , contul clientului este alimentat in moneda scripturala a bancii respective iar bancii ii vor creste disponibilitatile banesti lichide .
• prin soldul favorabil la compensarea platilor interbancare .

Daca aceste conditii nu sint intrunite banca este obligata sa apeleze la recreditare pe piata interbancara .Aceste credite conjuncturale inseamna pentru banca costuri ce afecteaza rentabilitatea bancii .

Se poate spune deci, ca , de regula , nu obtinerea lichiditatii este adevarata problema ci pretul sau, costul de obtinere a acestor lichiditati .

Riscul lichiditatii poate apare in doua conditii :

pe de o parte , activul trebuie sa fie mai putin lichid decit pasivul

pe de alta parte, o lichiditate prematura a activului trebuie sa antreneze pierderi specifice , care ar fi absente in cazul proiectelor la termen.

Punctul de plecare al unei crize de lichiditate pure este reprezentat de comportamentul unui anumit numar de deponenti care , pentru un motiv sau altul, decid sa-si retraga depozitele lor intr-un mod neanticipat.

Daca banca poate sa raspunda la aceasta cerere excedentara si imprevizibila prin imprumut(utilizind linii de credit deschise de catre alte banci sau adresindu-se bancii centrale ),

Banca Nationala a Romaniei a dispus restrictii de reglementare pentru asigurarea securitatii depunerilor populatiei in banci, precum si asiguarea unei politici monetare obiective in raport cu evolutia economica a tarii in diferite etape.

Securitatea depunerilor se bazeaza pe urmatorii coeficienti :

Coeficientul de lichiditate ce consta in necesitatea ca raportul de credit acordat de banca pina la 3 luni/depuneri sub 3 luni , sa fie mai mare sau egal cu 60%

Acest raport are menirea de a limita transferul efectuat de banca (utilizarea resurselor pe termen scurt pentru acordarea de credite pe termen mediu sau lung), care ar avea ca efect crearea unui

risc de lichiditate .

Deci , resursele accumulate de catre banca pe termen scurt nu trebuie angajate intr-o proportie mai mare de 40% la creditarea unor activitati pe termen lung.

Coeficientul de acoperire a riscurilor are ca obiect limitarea riscului de insolvabilitate al bancii astfel ca fondurile proprii ale acesteia (capital si rezerve ) sa reprezinte 5% din riscurile pe care si le asuma .

Coeficientul de impartire a riscurilor limiteaza volumul creditelor pe care banca poate sa-l acorde aceluiasi client (10% din fondurile proprii ale bancii).

Se evita astfel riscurile care ar putea sa decurga dintr-o prea mare concentrare a angajamentelor,in caz de faliment al clientilor sai .

In concluzie, banca trebuie sa studieze permanent gradul sau de lichiditate folosind diferite procedee pentru a fi in masura sa evite cresterile nejustificate de costuri, in conditiile in care

lichiditatea nu este asigurata .

Realizarea lichiditatii bancare reclama existenta unui raport optim intre structura natura si durata patrunderii in banca a resurselor de creditare si modul de folosire al acestora .

Totodata, lichiditatea bancara reclama ca societatea bancara sa dispuna in orice moment de :

numerar in casieriile proprii

disponibilitati in conturile la vedere si de depozite pe care le gestioneaza

depozite la alte societati bancare

accesul operativ la creditele licitate pe piata interbancara

rezerve constituite la banca centrala la nivelul minim obligatoriu(care in general sint folosite ca instrumente de politica monetara si de credit)

o rezerva generala pentru riscul de credit constituita procentual la nivelul cerintelor impuse de normele legale in vigoare

asigurarea contributiei anuale si speciale la resursele financiare ale fondului de garantare al depozitelor in sistemul bancar

Nerealizarea acestor cerinte de lichiditate care, desi aparent este un elemnt de conjunctura, are totusi implicatii deosebite in realizarea corelatiei dintre resurse si plasamente.

Esential ramine ca banca sa-si indeplineasca la termen, cu resursele banesti de care dispune obligatiile de plata, realizindu-se raportul supraunitar dintre mijloacele de plata si datoriile exigibile.

Necesitatea constituirii de catre banca a unor rezerve este data de satisfacerea unor cerinte neprevazute, pentru lichidarea unor eventuale disproportii care se pot ivi la un moment dat, precum si pentru satsfacerea unor cerinte viitoare. Rezerva este data si de posibilitatea reala a bancii de a actiona in directia cunoasterii permanente a mijloacelor banesti aflate la dispozitia sa in strinsa corelatie cu prevederile programului sau strategie privind operatiunile de credit si alte operatiuni.

Asadar, pentru asigurarea desfasurarii normale a activitatii sale banca constituie urmatoarele fonduri:

fondul statuat

fondul de rezerva

fondul de risc

fondul de dezvoltare

alte fonduri speciale potrivit legii , cu aprobarea AGA.

Constituirea de fonduri urmareste :

asigurarea solvabilitatii bancii ca ultima garantie (raportul minimde solvabilitate este de 8%)

finantarea imobilizarilor si a titlurilor de participatie

Din profitul brut, banca poate aloca:

- fondul de rezerva prin deducerea in fiecare an a 20% din acest profit, pina cind fondul astfel constituit egaleaza capitalul , apoi maxim 10% pina in momentul in care fondul de rezerva a ajuns de doua ori mai mare decit capitalul

fondul de risc in limita a 0,5% din totalul creditelor acordate , se retine din profitul Brut, fondul de risc se utilizeaza pentru acoperirea eventualelor credite care nu mai pot fi recuperate, cu aprobarea Consiliului de Administratie.

Suma ramasa dupa deducerea fondurilor mentionate si plata impozitului legal constituie profitul net al bancii.

Pe linga fondul de risc constituit la soldul creditelor acordate, conform legislatiei, banca are obligatia legala de a constitui si provizioane specifice de risc pentru unele categorii de credite, inclusiv dobinzile aferente acestora.

Categoriile de credite pentru care se constituie provizioane specifice de risc sunt:

credite "pierdere" - credite care nu pot fi restituite bancii , ceea ce face ca inregistrarea lor in continuare ca active bancare sa nu fie garantata (in limita a 100% din soldul acestora )

credite "indoielnice" - sint imprumuturile care nu pot fi rambursate , garantiile lor sint incerte(in limita a 50% din soldul acestora)

credite "substandard"- credite ce prezinta deficiente si riscuri care pericliteaza rambursarea datoriei, ele neputind fi recuperate integral in cazul in care deficientele creditului nu sint corectate pe parcurs (in limita a 20 % din soldul acestora )

credite "in observatie" - credite acordate clientilor cu rezultate economico-financiare foarte bune dar in anumite perioade scurte de timp intimpina greutati in rambursarea ratelor scadente plus dobinzile aferente.

- credite care nu au ajuns la scadenta pentru acesti clienti, banca estimeaza o scadere a profilurilor lor in viitor ca urmare a unor posibile probleme de natura tehnico-materiala, a reducerii cererii de produse pe piata, conditii organizatorice, de personal, etc.(in limita a 5% din soldul acestora);

credite "standard" - credite ce nu implica deficiente si riscuri, rambursarea lor se face la termenul prevazut, sint credite acordate clientilor solvabili pentru afaceri bune.

Provizioanele specifice de risc se calculeaza potrivit metodologiei aprobate de catre Banca Nationala a Romaniei, de doua ori pe an, respectiv la sfirsitul lunilor iunie si decembrie si sumele

aferente se include pe cheltuieli .

Fondul de garantare a depozitelor persoanelor fizice in sistemul bancar asigura plata sumei de 150 milioane lei ca plafon maxim pentru fiecare deponent, indiferent de marimea depozitului. In limita acestui plafon se include si dobinda care se datoreaza la depozitele respective pina la data cind acestea au devenit indispensabile .

Depozitele bancare ale persoanelor fizice sint considerate indisponibile la data cind :

societatea bancara nu este in masura, datorita unor motive legate direct de situatia sa financiara sa ramburseze depozitele conform conditiilor legale si contractuale ,si BNR a decis, in conformitate cu reglementarile sale , sa revoke autorizatia de functionare a acesteia

instanta judecatoreasca a hotarit lichidarea judiciara a societatii bancare

Reglemntarea unitara la nivelul national a garantarii depunerilor populatiei in depozite bancare, a constituit un mijloc eficace de atragere in banci a economiilor personale fizice si , pe aceasta cale , sporirea resurselor de creditare .

A.2. Riscul de credit (de insolvabilitate) este riscul asociat esecului unui partener in onorarea unei obligatii de plata.

Calitatea proasta a lichiditatilor de care dispune partenerul cauzeaza anularea contractului de credit si imposibilitatea de plata. Partenerul nici nu returneaza creditul si nici nu este capabil sa plateasca dobinda. Aceasta include riscul de plata intirziata sau partiala, influentind astfel intreaga rentabilitate a creditorului.

Datoria pe termen scurt este de obicei mai riscanta decit cea pe termen lung din doua motive :

in primul rind, dobinzile pe termen lung sint in general mai stabile in timp decit cele pe termen scurt

in al doilea rind, creditele pe termen scurt trebuiesc reinnoite regulat

In consecinta, firma trebuie sa plateasca nu numai dobinda curenta, dar, daca reinnoirea survine intr-un moment in care firma trece prin dificultati financiare, bancile vor mari rata dobinzii sau vor refuza sa reinnoiasca creditul.

Deci riscul de solvabilitate creste pe masura ce dimensiunuile creditului cresc. Mai mult, o data cu cresterea volumului creditului cazurile de insolvabilitate cresc in proportie accelerata, expresie a faptului ca majoarea proportiilor creditului aduce in randul debitorilor un numar mult mai mare de persoane potential insolvabile.

Dimpotriva restrangerea creditului conduce la scaderea cazurilor de insolvabilitate, intrucat aceste imprejurari, in primul rand, clientii cu solvabilitate indoielnica sunt exclusi din creditare.

Cresterea ratei dobanzii conduce la cresterea cazurilor de insolvabilitate a debitorilor bancii, intrucat, pe de o parte, cresterea obligatiilor debitorilor majoreaza, in general, obligatiile beneficiarilor de credite, iar pe de alta parte ca acestia, clienti apreciati ca riscanti, au un regim de creditare specific cu dobanzi mai ridicate.

Din ideile enuntate anterior rezulta ca riscul insolvabilitatii majoarat determina o oferta de credit mai mica. Astfel, in ce priveste pozitia ofertei de credit fata de insolvabilitate, trebuie sa consideram ca bancherul, fiind sensibil la riscul solvabilitatii, va avea el insusi un prag dincolo de care nu va forta acordarea de credite, independent de conditiile de dobanda extrem de favorabile. Deci exista de fapt o zona inleastica in relatia oferta de credit - risc de insolvabilitate.

Pe de o parte fiecare banca se confrunta cu tendinte de anticipare, de conservare si deci de retinere in creditare ceea ce inseamna siguranta.

Pe de alta parte, banca este interesata in valorificarea ofertei de credit pe care o are, ceea ce indeamna in a acorda unele credite, pe care ar fii trebuit in mod normal sa le refuze.

Persoanele fizice au un grad sporit de acoperire deoarece creditele imobiliare sau cele de consum sint garantate (ipotecate sau gajate ) cu insusi obiectul creditarii. Imprumuturile personale au un grad ridicat de acoperire in masura in care exista regimul "domicilierii obligatorii a veniturilor in conturile bancare " care permite bancilor prelevarea automata la scadenta a ratelor si a dobinzilor aferente.

Creditarea persoanelor juridice necesita cunoasterea amanuntita a conditiilor de functionare : tendinta de dezvoltare ,evolutii conjuncturale,trasaturi caracteristice ale firmei ,evolutia profitului,indicatori de solvabilitate si lichiditate,etc.

Daca debitorul nu poate plati la scadenta iar garantia nu este suficienta ca sa acopere creditul si dobinda, aceasta este rezultatul a 3 aspecte :

debitorul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale

proprietatea nu valoreaza cit a fost evaluata - caz in care este chemat in judecata evaluatorul

contractul insusi are scapari - caz in care este chemat in instanta avocatul de care a fost intocmit

Pe de alta parte, daca banca este deplin satisfacuta de capacitatea de plata a clientului ca poate sa acorde un imprumut chiar si negarantat. Astfel, de pilda, nici o banca nu va pune la indoiala capacitatea sau bunavointa de plata a unui guvern al unui stat bine dezvoltat economic de a-si onora obligatiile; de aici si acceptarea pe scara larga a bonurilor de tezaur si a obligatiunilor publice -ambele reprezentind credite absolut negarantate acordate de banci catre guvern.

Pentru credite pe termen scurt , bancile sunt dispuse sa crediteze o mare varietate de banci partenere (fellow-banks), din tara lor sau din strainatate, fara nici un fel de garantie. Este adevarat ca fiecare banca va stabili limite specifice pina la care va acorda credite interbancare, dar in acele limite imprumuturile sint intotdeuna negarantate. In determinarea acestor limite bancile creditoare vor avea in vedere marimea bancii debitoare, tara de rezidenta a acesteia, reputatia pe piata,etc.

Pe linga guvernele nationale si bancile partenere sint multi alti debitori carora bancile sint pregatite sa le acorde credite negarantate, in particular marile corporatii comerciale sau industriale. In cazul acestora se obisnuieste ca bancile sa consemneze in contractul de credit clauze care sa interzica debitorului sa dea garantii oricarei alte banci si sa puna o limita cu privire la suma totala pe care firma respective o poate lua cu imprumut.

In cazul creditului garantat banca poate fi interesata doar ca bunul luat ca garantie sa valoreze sufficient de multi bani incit sa acopere valoarea imprumutului .

Dar in cazul creditului negarantat banca va trebui sa cerceteze in detaliu capacitatea de plata a debitorului. Punind o limita raportului dintre valoarea neta a activelor unei companii si suma totala pe care o poate lua cu imprumut, banca isi creaza un fel de garnatie ca , in eventualitatea unei catrastofe si a lichidarii companiei, vinzarea activelor acesteia ii va acoperi datoriile .

Pe linga creditele garantate in totalitate si creditele negarantate, multe din din imprumuturile date de banci sint bazate pe garantii partiale. De exemplu, o corporatie in cautarea unui imprumut ii poate impresiona pe bancheri cu siguranta afacerii pe care o promoveaza si cu perspectivele luminoase ale acesteia. Dar, dintr-o varietate de motive -cum ar fi marimea firmei, experienta managerilor, dependenta de un singur produs s-ar putea ca banca sa nu fie sufficient de increzatoare in capacitatea firmei de a obtine profit, ca singura sursa viitoare de rambursare a imprumutului. In aceste circumstante banca ar putea imbunatati sursele de rambursare prin luarea in garantie a unor active .

Banca va monitoriza profitul viitor al firmei ca si cum acesta ar fi singura sursa de rambursare a creditului. Dar garantia pe care a luat-o va oferi bancii o siguranta suplimentara, fara de care ar fi fost o imprudenta sa acorde creditul. Pentru a proiecta acest sentiment de siguranta in perspectiva, trebuie spus ca multe banci care au inceput sa dea credite garantate partial s-au simtit sufficient de sigure dupa o perioada astfel incit sa cedeze garantia si sa continue creditul pe baze negarantate.

Un asemenea gest ar demonstra ca circumstantele s-au modificat suficient incit sa mareasca increderea bancii in capacitatea clientului de a rambursa imprumutul, fara a se recurge la vinzarea activului luat in garantie. Asemenea modificari pot include de exemplu, perioade mai lungi de succes si operatiuni profitabile ale firmei respective .

In stabilirea dobinzii active minime o banca trebuie sa tina seama de riscul de credit , asadar de ponderea creditelor litigioase , cit si de rata inflatiei pentru a se evita riscul eroziunii capitalului.

A.3. Riscul titlurilor guvernamentale

Apare atunci cind productia tarii respective se diminueaza deci implicit si PIB-ul scade , iar tara respective nu mai este capabila sa-si indeplineasca obligatiile financiare in consecinta nu se mai pot onora platile scadente.

Cea mai importanta masura de gestionare eficienta a acestui risc este decizia legata de comportamentul real al tarii si de gradul in care poate fi prognozata evolutia riscurilor politice locale mai ales pentru acele parti ale globului in care vor efectua viitoarele plasamente. Banca ofertanta de credite in tari straine trebuie sa-si dezvolte un sistem de masurare a volumului total de fonduri expuse riscului titlurilor guvernamentale, si aceasta pentru fiecare tara in parte. O cale de realizare a acestui lucru este in primul rind stabilirea unei limite maxime de expunere a creditelor pentru fiecare tara. Daca exista mai multi operatori individuali autorizati sa acorde intreprinderilor dintr-o tara sau tarii insasi, raportarea de catre acestia a tranzactiilor incheiate catre un punct central la sfirsitul fiecarei zile ar putea fi o masura practica . Aceasta procedura poate fi continuata pina cind totalul creditelor de rambursat pentru o anumita tara se apropie de exemplu de 80% din suma limita.

Acest sistem permite decizii imediate tuturor operatorilor pina la momentul in care se atinge procentul de 80% din limita, dupa acordarea a 80% din plafonul de credite aprobat, operatorii trebuie sa actioneze atent, astfel incit sa aiba garantia ca plfonul maxim sa nu fie depasit

A.4. Riscul de piata sau de variatie a valorii activelor financiare apare ca risc de variatie a ratei dobinzii, risc valutar si risc de variatie a cursului activelor financiare. Exprima posibilitatea ca o variatie a conditiilor de piata sa afecteze negativ profitul bancii.

A.5. Riscul valutar(al cursului de schimb)

Legatura dintre valorile a doua monede se numeste curs de schimb. Modificarea cursului de schimb exprima deci, o schimbare a legaturii dintre aceste doua valute.

In fond toate activele si pasivele in monede straine sint supuse unui astfel de risc, inclusive activele si pasivele potentiale.

Producerea riscului valutar depinde de diferenta din bilant dintre activele si pasivele activitatii de schimb valutar.

A.6. Riscul dobinzii

Este riscul ce se datoreaza miscarilor survenite in ratele dobinzilor.

Modificarile imprevizibile ale ratei curente a dobinzii, schimbarile neanticipate ale structurii ratei dobinzii influenteaza profiturile rezultate din dobinzi. Totusi, acest lucru este adevarat doar in cazul in care activele si pasivele legate de dobinzi pot fi adaptate cu diferite viteze la schimbarile relevante ale pietei de baza.

Aceste viteze diferite de adaptare rezulta din :

flexibilitati diferite in adaptarea ratei dobinzii

acorduri conjuncturale, care restring posibilitatile de ajustare a ratei dobinzii

Diferentele de intensitate si viteza de reactie a bilantului la schimbarile survenite pe piata(de exemplu, modificarea dobinzii-complet independent de orice accord implicind dobinda, sint rezultatul comportamentului flexibilitatii diferitelor ajustari ale ratei dobinzii(ex.:flexibilitatea adaptabilitatii dobinzii corespunzatoare depozitelor de economii este mult mai ridicata decit cea a depozitelor la termen)

Indiferent de modul in care reactioneaza pietele la diferitele modificari ale ratei dobinzii, rata dobinzii stabilita pentru o anumita perioada, ce nu se modifica deloc pe parcursul perioadei respective, se numeste "Pozitie de rata fixa a dobinzii"

Existenta unor pozitii in plus de rata dobinzii indica un anumit risc pentru profitul investitorului ce rezulta din :

diferitele tipuri de acorduri privind rata dobinzii existente in ambele parti ale bilantului

durata diferita a angajamentelor de rata fixe pentru active si passive

A.7. Riscul de faliment (de capital) exprima probabilitatea ca fondurile proprii ale bancii sa fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curenta si ca aceste pierderi sa afecteze negativ plasamentele creditorilor bancii. Intre toate aceste grupe de risc exista o permananta interactiune in sensul ca o expunere exagerata la un anumit risc poate genera in lant alte feluri de riscuri . Problemele cu care se confrunta o banca poate afecta negativ si bancile partenere(creditoare fata de ea ) existind un permanent pericol de contagiune specific ansamblului bancilor denumit risc sistemic care este generat de catre banca centrala .

A.8. Riscul de tara

Se definesete ca fiind riscul de nerambursare generat de o insolvabilitate determinata de localizarea geografica a debitorului si nu de deteriorarea situatiei sale finaciare.

Nu este risc de credit propriu-zis caci insolvabilitatea debitorului nu e proprie. Ela apare ca risc :

specific organismelor guvernamentale, institutiilor sau intreprinderilor publice, statelor debitoare

suplimentar pentru persoane sau agenti a caror insolvabilitate este determinata de localizarea geografica fara o deteriorare a situatiei financiare

Acest ric de tara are doua dimensiuni :

a)      Riscul politic sau riscul suveran si exprima gradul de instabilitate politica. Acesta poateprovoca situatii de o gravitate deosebita pentru creditor, intre care :

- renegocierea unor contracte

- limitarea sau interzicerea investitiilor straine

- limitarea sau interzicerea iesirilor de capital

- nationalizarea cu sau fara despagubire

- refuzul de a cunoaste angajamentele anterioare

- anularea datoriei externe sau suspendarea platilor

b) Riscul economic este generat de incapacitatea autoritatilor monetare ale tarii respective de a asigura transferul drepturilor creditorilor. Debitorul poate fii solvabiul si capabil sa degaje o capacitate de rambursare suficienta dar lipsa de rezerve in devize nu permite realizarea transferului spre exterior

B. Riscurile de prestare

Din clasa riscurilor de prestare fac parte :

Riscul operational : exprima probabilitatea ca banca sa devina incapabila sa mai asigure servirea clientilor intr-un mod rentabil. In acest context sint importante atit oferta de servicii cit si capacitatea conducerii de a evalua si controla cheltuielile generate de prestarea de servicii .

Riscul tehnologic este asociat calitatii si structurii instrumentelor financiare care sint supuse unui process normal de uzura morala. De aceea trebuie ales momentul optim pentru retragerea sau introducerea pe piata a unui produs pentru a maximiza profitul

Riscul produsului nou exprima probabilitatea cumulata a producerii mai multor evenimente adverse : cerere sub nivelul anticipat, depasirea costurilor specifice ,lipsa de profesionalism al operatorilor, etc.

Riscul strategic exprima probabilitatea de a nu alege strategia optima intr-o anumita conjunctura.

C. Riscurile ambientale

Categoria riscurilor ambientale include :

Riscul de frauda este un risc intern si exprima probabilitatea comiterii unor furturi sau a altor acte contrare intereselor bancii de catre angajatii bancii sau de catre alte personae

Riscul economic se refera la probabilitatea diminuarii profitului bancii ca urmare a unei conjuncturi economice adverse ;

Riscul concurential exprima probabilitatea aparitiei pierderilor in profitul bancii datorate modificarii raporturilor de piata in defavoarea bancii. Este inerent activitatii bancare deoarece toate toate instrumentele financiare existente pe piata sint oferite de mai multe societati bancare concurente.

Riscul legal reflecta faptul ca bancile sint obligate sa respecte normele legale in vigoare putind fi in dezavantaj fata de alte institutii financiare concurente.

Un alt aspect al acestui risc provine din faptul ca exista o permanenta incertitudine in ceea ce priveste evolutia viitoare a cadrului normativ bancar.

1.2. Riscurile speculative in care expunerea este generata de incercarea de a obtine profit mai mare , dar care poate genera si cheltuieli suplimentare si deci si pierderi (cheltuieli nerambursate la scadenta, pierderi la portofoliul de titluri sau o structura defectuoasa a activelor bancare).

1.3. Gradul de expunere la risc

Aici distingem ca o prima categorie riscurile pure generate de activitati cu potential de a produce evenimente care sa se soldeze cu pierderi.

Riscurile pure se clasifica in:

a)Riscuri fizice - distrugere a cladirilor, a liniilor de telecomunicatii, accidente de circulatie .

b)Riscuri financiare -pierderi de date, de efecte, distrugere a arhivelor etc.

c)Riscuri criminale/frauduloase -Hacking, contrafacerea cecurilor,intocmirea dosarului de credite pe baza de falsuri,deturnari de onduri, banknote false,furt de valori ,etc.

d)Riscuri de raspundere -nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi, erori de gestiune a conturilor si serviciilor de fructificare a economiilor, acorduri abusive de credite ,greseli de consultanta, etc.

Prevenirea, gestionarea si evaluarea riscurilor bancare

O gestiune globala adecvata a riscurilor trebuie sa asigure bancii capacitatea de a identifica si aprecia riscurile bancare, de a le compensa, de a le elimina sau evita si de a le finanta. Alte prioritati de avut in vedere se refera la anticiparea pierderilor, constituirea rezervelor, transferul riscurilor, integrarea gestiunii riscurilor bancare in sistemul global de gestiune al bancii. In succesiunea lor logica ,etapele procesului de gestiune a riscurilor bancare sint urmatoarele:

-identificarea si evaluarea riscurilor

-controlul riscurilor

-eliminarea /evitarea riscurilor si finantarea riscurilor.

Identificarea si evaluarea riscurilor bancare

Pentru a integra identificarea si evaluarea riscurilor bancare in procesul de planificare, banca trebuie sa-si identifice mai intii principalele linii de activitate. O linie de activitate include unitati si proceduri. Unitatile cuprinse intr-o linie de activitate au un set integrat de sisteme de livrare a produselor si piete consacrate.

Procesul de gestiune a riscurilor incepe prin descifrarea profilului de risc al diferitelor game de produse bancare pentru principalele activitati bancare. Apoi acestea trebuie comparate cu profilul risc al bancii . Daca profilul risc al bancii este mai putin indraznet decit suma profilurilor risc identificate , atunci conglomeratul bancar are o valoare pozitiva pentru actionari. Managerii trebuie sa identifice toate situatiile semnificative care pot genera o pierdere financiara prin elaborarea unor scenarii de pierdere pentru activitatile , tranzactiile si interfetele bancare. De asemenea trebuie identificate frecventa si marimea pierderilor care pot fi generate de expuneri. Frecventa se refera la numarul de aparitii al evenimentelor associate unor expuneri iar gravitatea pierderilor masoara impactul financiar care rezulta din producerea evenimentelor associate expunerii la risc.

Metodologiile de identificare si evaluare a riscurilor pot asigura o estimare efectiva si eficienta a profilului risc pentru sucursale ,filiale si pentru intreaga banca .

In lipsa unei abordari sistematice a evaluarii riscului o banca nu dispune de nici un mijloc de a-si reduce cheltuielile legate de riscuri printr-un control mai riguros si o finantare adecvata a riscurilor. In plus este dificil pentru o banca sa determine veniturile corecte in functie de risc pentru o gama de produse bancare sau o activitate sau sa transmita pietei financiare riscul produs-propriu si eficacitatea managementului riscurilor bancare.

Controlul riscurilor

Obiectivul controlului este de a minimiza cheltuielile asociate riscurilor pentru toate expunerile care au fost identificate dar nu evitate sau eliminate .

Dupa ce au fundamentat profilul risc al unitatii lor bancare , managerii trebuie sa identifice si sa evalueze activitatile de control al riscurilor existente din punctual de vedere al expunerii si nivelurilor de risc identificate ,pentru fiecare categorie de riscuri .

Eliminarea/evitarea riscurilor

Este dificil de eliminat sau evitat un risc daca el nu a fost identificat si cuantificat corespunzator.Riscul poate fi eliminat prin indepartarea cauzei care il produce. In general, managerii pot face acest lucru prin reproiectarea activitatilor asociate si a fluxurilor de operatii.Mai recent bancile au adoptat solutii mai radicale , eliminind complet gamele de produse pe care le apreciaza extrem de riscante.managerii bancari, a caror experienta este legata de activitatile bancare comerciale, reactioneaza la pierderi care apar in activitati despre care nu stiu multe,ca de exemplu operatiile cu instrumente derivate (futures&options0 prin eliminarea acestor activitati .

Eliminarea riscurilor poate avea effect asupra reducerii costurilor totale ale bancii, costuri associate riscurilor daca banca a apreciat correct cheltuielile associate riscurilor si veniturile ajustate in functie de risc.Astfel s-ar putea ca managementul sa reduca valoarea actiunilor prin eliminarea unor activitati

care ar fi putut produce in timp venituri favorabile ajustate in functie de risc.

Acoperirea riscurilor

Riscul poate fi acoperit atit printr-un program formal de finantare elaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate cit si prin prelevari pentru fondurile de rezerva pentru pierderi de creditare.

In plus bancile pot acoperi riscuri in afara acestor programe ,daca trec pierderile pe cheltuieli sau le acopera din capital pe masura ce acestea se produc.("pay-as-you-go"). Aceste programe genereaza o incertitudine asociata veniturilor si o cerere incerta de capital bancar. Astfel, existenta programelor formale autofinantate reprezinta un mesaj pentru pietele financiare , deoarece presupune identificarea si evaluarea riscurilor , precum si reducerea gradului de incertitudine in ceea ce priveste veniturile viitoare.

Acoperirile riscurilor trebuie sa se faca pe baza a 2 criterii : acoperirea unor familii de riscuri si existenta unei baze proprii de date statistice referitoare la frecventa si amploarea riscurilor.In lipsa acestor conditii,riscurile nu pot fi autofinantate in mod correct.

Transferarea riscurilor

Aceasta este eficace daca frecventa si gravitatea sint specifice unor riscuri catastrofale si atunci cind riscurile nu pot fi evaluate precis.

Structurarea unui program de asigurare pentru o banca se poate realiza in 3 moduri :

negocierea centralizata cu limitarea numarului de polite("toate riscurile, mai putin . ")

negocierea descentralizata-polite incheiate separate.

Programe specifice pentru activitati bancare

Adesea in practica curenta , transferarea riscurilor este unica modalitate de abordare a gestiunii riscurilor bancare. Strategia uzuala a unei banci ar trebui sa fie: transferul riscurilor grave si retinerea riscurilor frecvente.

Principala modalitate de prevenire si gestionare a riscurilor bancare o reprezinta Hedgingul.

Hedgingul este o strategie de compensare a riscului financiar. Un hedge perfect este acela care elimina posibilitatea vreunui cistig sau vreunei pierderi viitoare.

Hedger-ul este o persoana sau o companie care transfera riscul dobinzii sau cel valutar prin compensarea temporara a unei pozitii pe piata monetara cu o pozitie inrudita economic pe piata financiara a contractelor futures.

Cei care practica hedge-ul incearca sa evite riscul unor miscari potrivnice ale cursului de schimb sau ale ratei dobinzii printr-o tranzactie comerciala reala.

Compensarea riscului

Dupa angajarea in cadrul procesului decizional trebuie stabilit numarul corect si tipul de contracte. Totusi, scopul final al oricarui hedge este minimizarea riscului portofoliului. Numai daca modificarea pretului activului lichid corespunzator este egala in medie cu o fractiune, o pozitie futures adecvata se va potrivi cu marimea pozitiei activului lichid. Acest lucru trebuie sa aiba loc deoarece partea lichida a portofoliului egal impartit ca valoare este intr-o mai mare masura supusa riscului decit latura futures.

Prin contrast, daca modificarea corespunzatoare pretului activului lichid este prevazuta a fi mai mica de o fractiune, pozitia futures trebuie redusa pentru a fi dimensionata la valoarea totala a productiei activului lichid. Reducerea pozitiei futures are sens in acest caz, deoarece partea futures a portofoliului egal impartit ca valoare este mai riscanta decit latura activelor lichide.

Hedgingul implica o serie de decizii care trebuie evaluate cu atentie pentru a reduce riscul in mod eficient. Pentru un hedger, primul pas consta in determinarea dimensiunilor expunerilor sale. Acest demers trebuie sa implice mai mult decit simpla luare in considerare a expunerilor individuale ce trebuie supuse hedge-ului, avind in vedere faptul ca finantele companiei s-ar putea sa contina deja un hedge natural.

In determinarea expunerii nete compania trebuie sa tina cont de si de orice viitor cash-flow suplimentar care ar putea modifica expunerea la risc. In determinarea expunerii nete pentru o perioada viitoare data compania trebuie sa hotarasca daca riscul respectiv merita compensat. Pentru a face acest lucru trebuie alcatuita o distributie probabila a riscurilor viitoare la care ne asteptam. Rata viitoare a dobinzii asteptata impreuna cu probabilitatea ca ratele sa se modifice intr-o directie potrivnica, pot fi determinate.

In acel moment ar trebui comparat "riscul de lichiditate" cu costul anticipat al hedgingului , in scopul aflarii daca riscul trebuie sau nu compensat printr-un hedge. Nu exista, bineinteles, nici-o regula rigida si rapida de stabilire a riscurilor ce trebuie compensate.

Orice decizie de hedging trebuie legata de situatia foarte speciala a bancii; nu se ofera nici un fel de recomandari generale in privinta modului in care trebuie facut hedgingului.

Succesul operatiunii de hedging va depinde de gradul de corelare dintre lichiditati si futures pe linga acuratetea prognozei pentru baza. Acuratetea prognozei pentru baza va depinde de cunostintele hedger-ului legate de evolutiile sezoniere si ciclice ale diferitelor relatii lichiditati-futures si de previziunile atit pentru piata lichiditatilor, cit si pentru piata futures.

Hedgingul nu poate sa garanteze realizarea de profituri pcorectarea deciziilor proaste de conducere, nivelurilor neprofitabile de prêt sau structurii necompetitive de preturi. Poate avea totusi efect in reducerea riscului. Permite unei firme sa-si inscrie in buget un anume venit si acesta cu un grad ridicat de siguranta, indiferent ce se intimpla cu cursul de schimb sau cu rata dobinzii .

3. Riscul in activitatea de creditare si importanta gestionarii lui

Acordarea unui credit poate fi in general descrisa ca fiind procesul prin care o anumita valoare este imprumutata unei entitati sau persoane, acceptindu-se un risc financiar asupra posibilitatii ca acea entitate /persoana sa fie capabila in viitor sa isi achite obligatiile. Creditul bancar se refera la procesul de acceptare a unui risc asupra unui potential debitor care desfasoara o anumita activitate. Riscul asumat este influentat de capacitatea reala a debitorului de a-si indeplini obligatiile in viitor. In luarea deciziei de asumare a unui risc acceptabil precum si a unei datorii acceptabile este foarte important sa se inteleaga modul in care acest risc poate fi micsorat la maximum. Acest lucru necesita utilizarea unui sistem de investigare a tuturor componentelor de risc a riscului global, care pot fi impartite in trei categorii:

riscul tranzactiei : se refera la diferitele aspecte functionale si operationale ale riscului afacerii

riscul clientului : se refera la capacitatea clientului de a-si achita datoriile fata de banca

riscul garantiei : se refera la posibilitatea bancii de a recupera creantele sale din ultima sursa pe care o are la dispozitie

Toate aceste riscuri se afla intr-o strinsa legatrua fiind necesar sa fie bine cunoscute in vederea aprecierii riscului general (de ansamblu) pe care il implica creditul respectiv. Intelegerea in profunzime a tuturor componentelor identificabile si cuantificabile ale riscului general da posibilitatea compararii riscului general in raport cu recompensa viitoare si, in acest sens a luarii deciziei de acordare sau nu a creditului respectiv.

3.1. Riscul tranzactiei

Acest risc necesita identificarea, intelegerea si acceptarea tuturor aspectelor functionale si operationale ale riscului implicat.

Riscul tranzactiei cuprinde :

natura si structura afacerii

implicatiile juridice, politice, economice si practice referitoare la imprumutat

orice alte circumstante care pot afecta sau schimba riscul in sine

O importanta deosebita o are cunoasterea naturii si structurii afacerii propuse de client, si anume:

q       tipul de produs de credit

q       scopul pentru care este solicitat produsul de credit (activitati legale sau ilegale)

q       termenul pe care se acorda (pe termen scurt, mediu si lung)

q       sursa de rambursare a creditului (identificabila sau neidentificabila)

q       mecanismul prin care se face plata din sursa de rambursare

q       calitatea sursei de rambursare

De exemplu, o banca poate acorda credite, elibera scrisori de garantie sau avaliza cambii sau bilete la ordin. In fiecare din aceste tranzactii exista un risc de credit care este acelasi, si anume, ca agentul economic cu care banca a intrat in relatie sa nu poata plati la termenul respectiv. Deosebirea dintre aceste afaceri pe care le face banca se regaseste in tipul de tranzactie si anume in timp ce in cazul creditului, eliberarea de fonduri bancare se face imediat sau intr-un termen scurt, in situatia eliberarii scrisorilor de garantie sau avalizarilor, eliberarea fondurilor devine efectiva la o data viitoare si numai daca clientul garantat si-a respectat obligatiile pentru care a solicitat garantia bancii. Indiferent de tranzactia pe care doreste sa o desfasoare banca si care implica risc de credit trebuiesc identificate in prealabil, folosindu-se metode investigative, toate componentele care determina riscul. Astfel trebuie investigate, analizate si cunoscute sursele si modalitatea de rambursare, drepturile si obligatiile contractuale ale clientului si debitorilor acestuia, natura,valoarea si gradul de lichiditate a fiecarei garantii oferite de client. Calitatea sursei de rambursare este o componenta de mare importanta in cunoasterea si comensurarea riscului. Este preferabil ca banca sa incheie tranzactii in care sursa de rambursare sa fie identificabila deoarece poate fi analizata calitatea acesteia si urmarit mecanismul prin care debitorii clientului efectueaza platile. De exemplu, pentru un credit pe documente sursa de rambursare a creditului este identificabila (debitorii) si poate in acelasi timp sa fie masurata calitatea si urmarita modalitatea de plata, riscul de credit putind fi astfel determinat .

In cazul unui credit pentru capitalul de lucru unde sursa de rambursare este neidentificabila, ea se regaseste in rezultatele activitatii globale a clientului, fiecare creanta avind un alt grad de lichiditate si alt mecanism de plata.

Deci, in concluzie , pentru minimizarea riscului asumat de catre banca, ofiterul de credit trebuie ca, in functie de performantele financiare a clientului sa propuna clientului acel produs de credit care sa implice un risc cit mai mic din partea bancii. Creditele pe obiect sint de preferat celor pentru capital de lucru tocmai pentru ca riscul poate fi identificat, monitorizat si masurat.

Riscul clientului

Riscul clientului presupune asumarea de catre banca a riscului ca de la data scadentei clientul va putea sa-si achite obligatiile pe care le are fata de banca.

Compania se confrunta deseori cu riscuri cauzate de cumularea unor motive combinate. Bancherul trebuie sa identifice gradul de risc care insoteste orice cerere de credit si sa faca o evaluare a acceptabilitatii acestuia pentru banca .

Acolo unde riscul este ridicat, dar este totusi considerat acceptabil, el se va reflecta in conditiile de creditare. O rata mai mare a dobinzii, precum si un grad mai mare de raportare al companiei si de control(monitorizare) al bancii sint metode de compensare a unui risc crescut .

Gradul de risc al unei societati(sau al unui credit pentru acea societate) este in functie de :

punctele interne forte si slabe

impactul posibil al factorilor externi

Printre factorii de risc ce trebuie luati in considerare se numara :

performantele conducerii pot fi slabe

clientii se pot dovedi a nu fi de incredere

piata produsului poate suferi un declin general

concurenta se poate intensifica

costul principalelor materii prime poate creste

rata dobinzii poate creste

politicile guvernamentale se pot modifica astfel incit sa reduca profitatbilitatea

fluctuatiile de pe piata valutara pot afecta agentii economici cu importuri masive sau pe cei ce exporta o mare parte din productia lor

alti factori externi se pot modifica astfel incit sa afecteze negativ agentii economici

Creditul constituie, din perspectiva bancii, un plasament cu un risc cunoscut si asumat in vederea obtinerii unui profit, iar din punct de vedereal clientului o sursa de finantare necesara desfasurarii, continuarii, dezvoltarii sau restructurarii activitatii acestuia.

Banca trebuie sa fie convinsa in urma analizei pe care o efectueaza asupra datelor istorice si a prognozelor financiare, ca debitorul are posibilitati sa-si achite obligatiile pe viitor. Este necesara intelegerea si evaluarea tuturor componentelor vis-à-vis de client, precum si a activitatii desfasurate de acesta in vederea stabilirii unei opinii prudente vizind posibilitatile de rambursare ale acestuia. Aceasta opinie va trebui sa ia in considerare nu numai o prima sursa de rambursare pentru plata obligatiei ci si o posibila sursa secundara de plata.

Abordarea moderna a riscului clientului se bazeaza pe necesitatea interventiei inainte ca incidentul sa se produca, anticipand riscurile si deci reactualizand in permanenta situatia clinetilor in funcite de informatiile la zi

Fundamentele acestui mod de tratare a dosarelor clientilor sunt urmatoarele :

riscul trebuie controlat actionand la nivelul clientului inainte ca incidentul sa aiba loc

actiunea anticipativa a bancii trebuie sa intregeasca imaginea de consilier si sustinator al clientului

actualizarea permanenta a dosarelor bancii confera bancii un avantaj competitiv care rezulta din cunoasterea exacta a situatiei clentului

Principiile pe care se bazeaza gestiunea preventiva a riscului clinet sunt urmatoarele :

existenta unui singur criteriu pentru aprecierea unei situatii riscante : riscul client

folosirea unui sitem de indicatori sintetici pentru semnalarea abaterilor semnificative de la calitatea initiala a clientului debitor

urmarirea imbogatirii activitatii nu sufocarea ei ; sistemul de control trebuie sa fie simplu, elastic si sa permita tratamentul prin exceptie.

Implementarea unui sistem de gestiune preventiva a riscului client preusupune derularea unei game intregi de operatii. Esentiala este definirea cu prioritate a informatiilor necesare pentru un dosar client tip robot si a bazei de date din care se poate obtine fiecare informatie necesar. Trebuie ca lista acestor informatii sa fie corelata cu posibilitatile de nformare a personalului si trebuie indicate precis documentele primare din care se preiau aceste informatii, documente cre trebuie sa fie acesibile bancii si pe care emitentul trebuie sa le actualizeze ori de cate ori par modificai.

A doua etapa stabilirea indicatorilor sintetici in baza carora se ia decizia de creditare si deciia de interventie in derularea procesului de creditare. Pentru fiecare din acestia se stabileste algoritmul de calcul, se fixeaza continutul bazei de date de prelucrat si se stabiliesc marjel de toleranta sau filtrele, acestea dn urma trebuie revizuite periodic si actualizate in functie de evolutia pietelor si de politica de credit a bancii.

Cea de-a treia etapa consta in stabilirea modului de prezentare a rezultatelor. Aeasta prezentare trebuie sa se caracterizeze prin accesibilitate, rapiditate si simplicitate. Daca aceste conditii sunt intrunite, atunci produsul finit este util si contribuie la simplificarea activitatilor curente si nu la complicarea lor.

Ultima etapa este aceea de reactualizare a informatiilor din bazele de date folosite de back office (biroul de creditare a particularilor). Reactualizarea poate fii periodica sau prin exceptie, dupa cum se convine prin politica de credit.

3.3. Riscul garantiei

Riscul garantiei rezulta din incertitudinea bancii asupra posibilitatii e a-si recupera creantele din ultima sursa pe care le are la dispozitie, dupa epuizarea tuturor celorlalte cai.

Gestionarea riscului garantiei presupune doua nivele de analiza.

Primul nivel este cel al cuantificarii valorii garantiei inainte de acordarea creditului, in procesul de elaborare a deciziei de creditare. Modul in care se constituie garantia, direct de la client sau indirect de la altul care il garanteaza pe aceste forme, implica forme diferite de identificare si cunoastere a riscului. Pentru banca, calitatea girantului este la fel de importanta ca si calitatea clientului garantat, banca asumindu-si in felul acesta un risc egal cu acela fata de clientul care beneficiaza direct de credit.

Al doilea nivel de analiza a riscului garantiei se refera la momentul lichidarii garantiei in cazul in care banca va trebui sa procedeze la executarea acesteia. Procesul de preluare a controlului asupra garantiei necesita timp, iar la sfirsitul acestui proces, daca nu va fi posibil ca aceasta garantie sa fie vinduta la un pret care sa acopere datoria, banca va obtine foarte putin sau chiar nimic din executarea ei.

In momentul in care banca ia in garantie active si considera ca s-ar putea sa nu fie capabila sa le realizeze la un pret care sa acopere datoria intr-un timp scurt dupa incheierea procesului legal(sau nu vor putea fi vindute deloc) atunci riscul trebuie identificat si evaluat cit mai correct inainte de aprobarea creditului.

Garantiile trebuie sa reprezinte ultima sursa de rambursare a creditului care sa se utilizeze numai in cazul in care nu mai exista alte posibilitati de rambursare a acestuia si a platii dobinzii.

Este necesar ca la baza analizei sa stea un proces de investigare care sa utilizeze o varietate de proceduri si tehnici, deoarece numai in acest fel se poate obtine intelegerea necesara formarii unei opinii in legatura cu decizia de creditare.

Din punct de vedere al riscului de credit implicat de tranzactiile dintre banca si clientii sai ,s-a stabilit urmatoarea clasificare a limitelor :

categoria I: sint tranzactii cu risc de credit zero

In aceasta categorie se include toate tranzactiile (credite, acreditive, scrisori de garantie) care sint garantate cu : depozite colaterale, garantii emise de guvernele tarilor de categorie A, garantii emise de banci de categoria A.

categoria II : sint tranzactiile cu risc 100%

In aceasta categorie se include toate tranzactiile comerciale (credite, scrisori de garantie, etc.) atit cele pe termen scurt, cit si cele pe termen mediu si lung, care sint garantate cu alte tipuri de garantii decit cele mentionate la categoria I, ca de exemplu ipoteci, gajuri, etc.

categoria III : se utilizeaza numai pentru tranzactiile incheiate de banca cu alte societati bancare

categoria IV : se includ tranzactiile de schimb valutar (la vedere si la termen)

Managementul riscului de creditare

Creditele neperformante si operatiunile de recuperare a acestora

Creditele neperformante reprezinta o consecinta inevitabila a activitatii de creditare. Fiecare credit presupune aparitia unor evenimente neprevazute, ce fac dificila respectarea de catre client a termenilor contractului de creditare .

Cele mai mari costuri apar in situatia in care un credit neperformant nu poate fi recuperat, iar banca pierde atit dobinda, cit si ratele care ramin de incasat.

Fiecare credit neperformant implica si alte costuri, mai greu detectabile, care pot duce la scaderea profitului bancii .

O buna desfasurare a activitatii bancare se bazeaza pe incredere. O banca poate atrage capitalul de care are nevoie pentru creditare sau alte plasamente, numai daca deponentii acesteia au incredere in capacitatea ei de a folosi banii. Aceasta inseamna inainte de toate, un nivel minim al creditelor neperformante. Un numar prea mare de astfel de credite duce la deteriorarea imaginii pe care o are banca in fata clientilor sai.

Un credit bancar neperformant implica o atentie sporita din partea personalului bancar. Timpul suplimentar care se aloca in cazul unui credit neperformant este practice neproductiv, deoarece este folosit numai in scopul protejarii activelor bancii, fara a genera un venit suplimentar corespunzator. In plus, pot aparea costuri suplimentare atunci cind se solicita evaluatori, consultanti sau alti specialisti externi. In cazul in care un credit neperformant nu poate fi solutionat pe cale amiabila, printr-un program de remediere si este necesara chemarea in judecata a clientului, acoperirea pierderilor inregistrate de banca va fi substantial redusa de plata onorariilor consultantilor juridici si a cheltuielilor de judecata.

Cauze ale aparitiei creditelor neperformante

Exista numerosi factori care ar putea genera aparitia unui credit neperformant. Cel mai adesea, aparitia unui astfel de credit este rezultatul actiunii conjugate a mai multor factori decit a unuia singur. Printre acesti factori se numara:

erorile comise de catre ofiterul de credit

experienta redusa in afaceri

aparitia unor situatii nefavorabile

Evitarea aparitiei creditelor neperformante incepe printr-o evaluare atenta si minutioasa a cererii de creditare.Orice etapa a procesului de creditare executata necorespunzator poate avea drept rezultat aparitia unui credit neprformant.

Unele dintre cele mai frecvente greseli comise pe parcursul procesului de creditare sint urmatoarele :

interviu necorespunzator: daca interviul este efectuat intr-un mod neadecvat, poate duce la concluzii gresite in ceea ce priveste buna intentie a clientului de a rambursa creditul

analiza financiara necorespunzatoare, multe din creditele neprformante apar atunci cind ofiterul de credit nu considera ca analiza financiara este un factor important in luarea deciziei finale . Nimic, insa, nu poate substitui o analiza financiara completa in cadrul procesului de creditare

necunoasterea activitatii clientului: problemele apar atunci cind ofiterul de credit nu cunoaste conditiile de desfasurare a activitatii clientului. Pentru multi beneficiari de credite, chiar daca au o situatie financiara buna, este dificil sa-si onoreze datoriile daca scadenta acestora nu este in concordanta cu ciclurile fluxului de lichiditati.

garantarea defectuasa a creditului: acceptarea unor garantii care nu au fost curent evaluate in ceea ce priveste posesia, valoarea si posibilitatea de realizare, poate pune banca intr-o situatie lipsita de protectie sau slab protejata in cazul in care clientul nu-si poate onora obligatiile.

documentatie incorecta: o urmarire si un control neadecvate pot duce la agravarea unor situatii rezolvabile intr-o faza incipienta si transformarea intr-o nerambursare a creditului.

Multe dintre creditele neperformante pot fi atribuite unei experiente reduse in afaceri pe care o are clientul.

Principala cauza in esecul unei activitati o constituie o conducere incompetenta sau nepasatoare. Factorii de conducere din cadrul unei companii trebuie sa fie capabili sa coordoneze diferite compartimente intr-un mod cit mai eficient, sa elaboreze planuri corespunzatoare pe termen lung si scurt, sa foloseasca favorabil conjunctura si in acelasi timp sa fie pregatiti sa reactioneze in fata oricaror schimbari adverse.

Deseori, un credit neperformant apare dupa ce pretul unui produs sau serviciu rezultat al activitatii unei societati, devine necompetitiv sau are o calitate necorespunzatoare.

Creditele neperformante pot aparea si in cazul in care societatea nu desfasoara o activitate de marketing corespunzatoare. O afacere trebuie sa aiba un plan bine definit cu privire la reclama, volumul vinzarilor si modul de distribuire al produselor. Lipsa acestei activitati va duce la scaderea volumului vinzarilor si a profitabilitatii.

O alta cauza care poate duce la aparitia creditelor neperformante este incapacitatea beneficiarului de credite de a face fata consecintelor unor dezastre naturale cum ar fi incendii, secete, inundatii, furtuni, etc.

Scaderile in activitatea economica pot stinjeni capacitatea beneficiarului de credite de a-si onora datoriile. De exemplu, in timpul perioadelor de recesiune, multe societati se confrunta cu lipsa de lichiditati cauzata de scaderea vinzarilor, cu cresterea debitelor cauzata de platile efectuate cu intirziere si cu cresterea costurilor.

Identificarea creditelor neperformante

Rareori creditele devin neprformante sau genereaza pierderi intr-un interval de timp foarte scurt. Exista intotdeauna o deteriorare graduala a calitatii creditului, care este insotita de numeroase semnale de avertizare: schimbari rapide in structura bilantului, deteriorarea lichiditatii sau a pozitiei capitalului circulant, cresterea rapida a debitelor, cresterea duratei medii de incasare a creantelor, cresterea nivelului pierderilor din credite ,un nivel scazut al raportului dintre capitalul propriu si cel imprumutat.

Mentinerea unui canal de comunicare in permanenta deschis intre banca si beneficiarul de credite este o practica foarte buna din mai multe puncte de vedere, in special prin faptul ca aduna la un loc toate informatiile nefinanciare care ar putea indica eventuala aparitie a unui credit performant.

Unele dintre primele semnale de avertizare cum ar fi slaba intretinere a utilajelor, deteriorarea stocurilor sau neutilizarea intregului personal angajat, sint mult mai bine reperate in timpul unei vizite la societatea respective.

Tranzactiile intre client si terti pot furniza unui ofiter de credit prevazator, o imagine intuitiva cu privire la aparitia unui credit neperformant. Pot aparea de asemenea semne de deteriorare a situatiei contabile a clientului cererile pentru noi imprumuturi sau pentru extinderea celor existente constituie, de asemenea, un indicator evident .

Solutionarea creditelor neperformante

Aparitia multor credite neperformante poate fi evitata prin identificarea prompta a dificultatilor si prin remedierea acestora.

O prima etapa in rezolvarea unui credit neprformant consta in a face un bilant al situatiei. Ofiterul de credit trebuie sa aprecieze situatia in care se afla clientul, sa cunoasca politica bancii, sa anlizeze documentatia, sa evalueze situatia reala a garantiilor, sa urmareasca indeaproape alte conturi bancare pe care le are clientul, toate acestea in scopul de a formula o prima apreciere din partea bancii. Dupa ce a fost identificata aparitia unui credit neperformant, pasul imediat urmator este programarea unei intilniri cu beneficiarul de credit. Ofiterul de credit trebuie sa actioneze prompt si direct. Rezultatele vor fi probabil nesatisfacatoare, deoarece cei mai multi clienti refuza sa accepte ca exista probleme sau cred ca vor reusi sa le remedieze singuri.

Una dintre alternativele solutionarii unui credit neperformant consta in continuarea colaborarii cu beneficiarul de credite, in speranta rezolvarii aspectelor negative printr-un program de remediere. Aceasta decizie trebuie sa se bazeze pe o analiza minutioasa a cauzelor care au determinat aparitia problemelor, a variantelor disponibile si probabilitatea rezolvarii lor favorabile. Un element esential il reprezinta existenta din partea clientului a spiritului si dorintei de cooperare cu banca. Banca si clientul trebuie sa conlucreze in vederea stabilirii cadrului in care creditul va fi rambursat. In cazul in care clientul este interesat doar sa cistige ceva timp in plus si nu este receptiv la schimbarea in activitate ce i-au fost sugerate, este indoielnic ca mentinerea colaborarii cu acest client va servi intereselor bancii.

Programul de remediere trebuie sa puna la dispozitie cel putin un plan de actiune in vederea rezolvarii problemelor si mijloace de monitorizare a efectelor sale, in situatia in care se impune a fi luate masuri suplimentare. Atit clientul cit si ofiterul de credite pot avea in vedere si alte masuri de redresare, cum ar fi asistenta externa si restructurarea creditului sau chiar avansarea unor fonduri suplimentare. Pentru a se asigura adaptarea societatii la planul elaborat in vederea solutionarii creditului neperformant, este esentiala exercitarea unei supravegheri atente si continue. Situatiile financiare trebuie primite cu regularitate si rezultatele obtinute trebuie analizate comparativ cu prognozele facute.

In toate actiunile ofiterul de credit trebuie sa fie atent documentat avind la baza dosarul de credit.Pentruurmarirea evolutiei unui credit neperformant este necesara o evidenta completa a tuturor actiunilor intreprinse de banca.

4.2. Rolul calitatii portofoliului de credite

Felul in care banca aloca fondurile pe care le gestioneaza poate influenta intr-un mod hotarator dezvoltarea economica la nivel national sau local. Pe de alta parte, orice banca isi asuma intr-o oarecare masura, riscuri atunci cand acorda credite si, in mod cert, toate bancile inregistreaza in mod curent pierderi in portofoliul de credite, atunci cand unii din debitori nu isi onoreaza obligatiile. Oricare ar fii insa nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fii minimizate daca operatiile de creditare sunt organizate si gesionate cu profesionalism. Din acest punct de vedere, cea mai importanta functie a conducerii bancii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauza a falimentlor bancare.

Statistic principalele cauze a falimentului bancar sunt:

neatentia in formularea normelor de creditare

prezenta unor conditii de creditare prea generoase, cuplata cu lipsa unor normative clare

nerespectarea normelor interene de creditare de catre personalul bancii

concentarea riscanta a creditelor pe anumite piete

slabul control exercitat asupra personalului (inspectorilor)

cresterea excesiva a valorii portofoliului de credite, peste posibilitatile rezonabile ale bancii de a acoperii riscurile

necunoasterea fluxului de trezorerie a clinetilor

creditarea preferentiala

Pentru a depasi deficinetele sistemice si procedurale de acest gen, care duc la crestera pierderilor la portofoliul de credite, bancile trebuie sa conceapa si sa implementeze politici de creditare performante si sa angajeze sau sa pregatreasca un personal de un profesionalism ireprosabil, care sa inteleaga si sa respecte disiplina acestor norme. Pentru aceasta este necesar sa existe un feed-back permanent prin care conducerea bancii sa fie informata despre eficacitatea procesului de control a calitatii creditelor, astfel incat cele cu probleme sa fie detectate si corectate din timp.

Restructurarea portofoliului de credite ca masura de imbunatatire a calitatii portofoliului de credite aflate in gestiunea unitatilor bancare teritoriale e o necesitate impusa de strategia de dezvoltare a bancii. Dezvoltarea si existenta viitoare a bancii depind nemijlocit de modul in care unitatile bancare teritoriale fructifica resursele atrase prin acordarea de credite in conditii de profitabilitate si siguranta maxima.

Profitabilitatea la nivelul centrelor bancare de profit e puternic influentata de calitatea portofoliului de credite. Restructurarea portofoliului de credite e obiectivul prioritar al conducerii centrelor bancare de profit la ora actuala. De reusita acestei actiuni depinde realizarea obiectivelor prevazute in strategia de dezvoltare a bancii.

Modalitatea prin care se poate realiza imbunatatirea calitatii portofoliului de credite difera de la o unitate bancara la alta. In acest context e absolut necesar sa se tina seama de urmatoarele aspecte:

structura portofoliului de credite existent

gradul de concurenta bancara

structura potentialilor clienti

capacitatea managementului bancar privind previziunea evolutiei economico-financiare a clientului

gradul de informatizare a bancii

restructurarea unui portofoliu de credite ar trebui sa cuprinda doua componente si anume:

- optimizarea structurii portofoliului de credite

- optimizarea volumului portofoliului de credite

Optimizarea structurii portofoliului de credite trebuie axata pe doua criterii :

a. diversificarea portofoliului de credite, pentru dispersia riscului

b. selectia clientilor prin confruntarea profitabilitatii cu riscurile

a. Diversificarea portofoliului de credite presupune :

minimizarea riscului

cresterea nivelului de profit existent.

Riscul portofoliului de credite nu reprezinta media tuturor riscurilor creditelor din portofoliu.Un portofoliu de credite e mai putin riscant decit creditele individuale care-l compun. Deci, implicatia diferentei de grad a riscului de portofoliu si a riscului creditelor individuale care-l compun este ca dispunind de o conducere abila a portofoliului de credite se poate obtine o combinatie care sa conduca la o rata inalta a profitului si la evitarea riscului excesiv.

Managerii de credite trebuie sa aiba in vedere faptul ca centrul de profit are deja o anumita structura a portofoliului de credite existent. Prin urmare, pentru optimizarea structurii creditelor este necesar sa avem in vedere doua componente:

imbunatatirea calitatii portofoliului de credite aferent clientilor existenti

adaugarea de noi clienti la portofoliul de credite prin atragerea de clienti noi.

Prima problema se poate rezolva, pe de o parte prin acordarea de noi credite numai clientilor incadrati in categoriile A si B de performanta si prin diversificarea tipologiei de credite ce se vor acorda acestora, iar pe de alta parte prin diminuarea creditelor acordate clientilor ce apartin categoriilor C si D de performanta.

Evolutia calitatii portofoliului de credite se poate determina cu ajutorul relatiei :

SP%=(SumaCAB/SumaCT)*100 -(semnul pt.suma),unde

SP% - structura portofoliului de credite

Suma CAB-suma creditelor acordate clientilor din categoria A si B

Suma CT -suma tuturor creditelor din portofoliu

A doua componenta presupune parcurgerea a doua etape:

Prima etapa se refera la identificarea clientilor performanti ce au conturi deschise la alte societati bancare.

Cea de-a doua etapa se refera la atragerea efectiva acestora.

Daca pentru prima faza lucrurile nu sint atit de complicate, pentru cea de-a doua etapa exista mai muti factori care trebuie luati in considerare:

concurenta bancara

abilitatea managerilor

gama de servicii bancare oferite clientilor

gradul de profesionalitate al salariatilor

operativitatea servirii clientilor

Luind in considerare gradele diferite de concurenta bancara de la o localitate la alta si responsabilitatea conducatorilor centrelor bancare de profit privind profitabilitatea, este necesar a fi acordate acestora anumite competente atit pentru a mentine clintela performanta cit si pentru a atrage noi clienti performanti. De pilda, dobinda la creditele curente sa poata fi negociata cu clientul in limita a citorva puncte, de asemenea ,o anumita marja s-ar putea stabili si pentru comisioane sau pentru dobinzile passive. Bineinteles ca in aceste conditii, fiecare conducator trebuie sa urmareasca realizarea profitabilitatii programate, respective marja dintre dobinda medie activa si cea pasiva, precum si gradul de acoperire a cheltuielilor cu functionarea din comisioane. In acest context, va creste gradul de credibilitate al capacitatii manageriale al conducerii centrelor de profit, in ochii clientilor.

Cresterea nivelului de profit existent se poate produce atunci cind prin diversificarea portofoliului de credite se imbunatatiste calitatea acestora, precum si prin diminuarea creditelor pierdere si adugarea de noi credite performante.

Variantele de modificare a portofoliului de credite trebuie sa fie fundamentate pe baza efectelor previzibile privind cresterile de profit ce se vor obtine.

b. selectia clientilor prin confruntarea profitabilitatii cu riscurile e un alt criteriu care poate conduce la imbunatatirea calitatii portofoliului de credite. In relatiile directe cu destinatarii creditelor, bancile desfasoara pentru fiecare in parte o activitate de cunoastere si apreciere . Relevante sint, in aceasta acceptiune, analizele nefinanciare si cele financiare ale clientului,efectuate de banca. In functie de aceste analize se pot selecta clientii clasifica in categoriile A si B de performanta.

Predilectia catre anumiti destinatari multiplica si riscurile, dar amplifica dimensiunile profitului atunci cind ratele de credit si dobinzile sint incasate la termen sau diminueaza profitul atunci cind acestea nu se incaseaza.

Dispersia riscului prin diversificarea portofoliului de clienti si de credite poate duce la cresterea profitabilitatii.

Optimizarea volumului portofoliului de credite

Un centru bancar de profit poate acorda un volum de credite mai mare sau mai mic decit volumul depozitelor constituite de clientii sai. Se pune intrebarea: cit de mare trebuie sa fie volumul plasamentelor de credite pentru a asigura profitabilitatea programata a centrelor bancare de profit.

Pentru a raspunde la aceasta intrebare putem pune in relatie doua marimi :

CB>=NCB

Unde,CB-credite bancare,iar NCB-necesarul de credite bancare.

Partea stinga a inecuatiei arata cit de mare trebuie sa fie volumul creditelor centrelor bancare de profit.

Partea dreapta a inecuatiei exprima marimea volumului de credite ce poate asigura bunul mers al activitatii bancii.

In aceste conditii,volumul plasamentelor de credite ar trebui sa fie mai mare si numai la limita egal cu NCB.

Necesarul de credite bancare se determina dupa relatia :

NCB=((CF-VC)=SMC*DA%+PP)/(DA%-DP%)

Unde,

CF - cheltuieli de functionare;

VC - venituri din comisioane

SMC - sold mediu al casei de circulatie

DA%/DP% - dobinda medie activa/pasiva

PP - profitul programat

Relatia reliefeaza faptul ca NCB trebuie dimensionat astfel incit profitul net din dobinda sa acopere:

cheltuieli cu functionarea, neacoperite din comisioane

costul imobilizarii banilor in casa de circulatie

profitul programat

Acordarea de credit in orice forma este un proces care necesita formarea unui punct de vedere fata de posibilitatea clientului de a rambursa la scadenta ratele si dobinzile. Bancile si bancherii nu trebuie sa se bazeze in activitatea pe care o desfasoara pe capacitatea lor de a anticipa viitorul ci responsabilitatea lor fata de propietarii bancii si fata de deponenti impune actionarea cu prudenta si profesionalism. Cel mai bun lucru pe care il pot realiza este sa foloseasca cit mai multe metode obiective de cuantificare pentru a minimiza subiectivitatea deciziei de creditare.

Imbunatatirea calitatii portofoliului de credite depinde si de structura resurselor atrase respective de perioada de maturizare a acestora, de corelatia dintre scadenta activelor si cea a pasivelor bancare.

Diversificarea portofoliului de credite in vederea scaderii riscului si cresterii profitabilitatii presupune atit o diversificare a clientilor care angajeaza imprumuturi bancare cit si una a tipologiei creditelor acordate.

Cap IV Studiu de caz

1. Scurt istoric Raiffaisen Bank Romania

2. Studiu de caz- analiza contractului de creditare Realtors S.R.L. si a riscurilor aferente

1. Scurt istoric Raiffaisen Bank Romania

Raiffeisen Zentralbank Osterreich a fost fondata in 1927 pentru a coordona activitatile si politicile financiare ale intregului grup bancar Raiffeisen si este responsabila cu tranzactiile si operatiunile efectuate in numele grupului la nivel national si international.

Grupul Raiffeisen este cel mai mare grup bancar privat din Austria si are o structura pe trei nivele.

A.    Primul nivel cuprinde 680 de banci locale, care la randul lor au un total de 1.680 sucursale. Numarul total de unitati Raiffeisen ajunge astfel la 2.360. Toate aceste unitati ofera o gama vasta de servicii bancare.

B.     Cel de-al doilea nivel este format din bancile regionale - asa numitele Landesbank. Acestea opereaza in cele noua provincii ale Austriei, avand rolul unor case de compensare. Landesbanks se numara si printre actionarii principali ai Raiffeisen Zentralbank Österreich AG (RZB-Austria), detinand impreuna mai mult de 80% din capitalul social. RZB-Austria care actionarul principal al retelei de banci din Europa Centrala si de Est.

C. Cel de-al treilea nivel il reprezinta institutia centrala a grupului bancar.    RZB-Austria - institutia centrala a grupului bancar RZB-Austria a fost fondata in 1927 pentru a coordona activitatile si politicile financiare ale intregului grup bancar Raiffeisen si este responsabila cu tranzactiile si operatiunile efectuate in numele grupului la nivel national si international. Serviciile bancare oferite sunt completate de cele financiare ca banca de investitii, serviciile de consultanta privind privatizarile, gestionari de proiecte in domeniul imobiliar, leasing, servicii comerciale. Operatiunile internationale ale RZB-Austria se concentreaza in principal pe pietele in formare. Pozitia sa si legaturile traditionale cu Europa Centrala si de Est au ajutat RZB-Austria sa stabileasca excelente relatii cu firmele, bancile si alte institutii din aceasta regiune. Odata cu procesul de liberalizare din Europa Centrala si de Est si tranzitia de la economia centralizata la economia de piata, RZB-Austria si-a dezvoltat semnificativ activitatea internationala, reusind sa devina una dintre cele mai bune banci specializate in pietele in formare din aceasta regiune.

RZB-Austria opereaza in urmatoarele douasprezece tari din regiune:

Ungaria din 1987; Slovacia din 1991; Polonia din 1991; Cehia din 1993; Bulgaria din 1994; Croatia din 1995; Rusia din 1997; Romania din 1998; Ucraina din 1998; Bosnia Hertegovina din 2000, Slovenia din 2001, Iugoslavia din 2001. Reteaua nu se opreste in Europa Centrala si de Est, ci include si Europa Occidentala si celelalte continente prin compania financiara din New York, sucursalele din Londra si Singapore, precum si prin birourile de reprezentanta din Paris, Bruxelles, Moscova, New York, Beijing, Hong Kong, Bombay si Ho Chi Minh.

Raiffeisen Zentralbank Osterreich (RZB-Austria) a deschis in 1994 o reprezentanta in Romania si a devenit una dintre bancile straine de frunte, oferind o gama variata de servicii bancare.

In iunie 1998 si-a inceput activitatea Raiffeisenbank (Romania), cea de-a noua banca a RZB-Austria in Europa Centrala si de Est. In iulie 2001 RZB-Austria si Fondul Romano-American de Investitii (FRAI) au preluat de la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) peste 98,84% din actiunile celei de-a treia banci romanesti, Banca Agricola. Din acest pachet, RZB-Austria detinea 93,36%. Valoarea totala a tranzactiei se ridica la 52 milioane USD, din care 37 milioane USD reprezinta investitii de capital iar 15 milioane USD pretul platit pentru achizitionarea actiunilor. Pentru aceasta privatizare Raiffeisen a primit numeroase premii: Investitorul anului 2001 - acordat de cotidianul Nine O'clock; Partea leului - premiu acordat de cotidianul Ziarul Financiar precum si o nominalizare la premiul Oscar acordat de saptamanalul Capital. Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor din data de 18 mai 2002 a hotarit in unanimitate aprobarea fuziunii prin absorbtie a Raiffeisen - Banca Agricola SA si Raiffeisenbank (Romania) SA, cele doua entitati bancare detinute de RZB-Austria.

Banca se numeste Raiffeisen Bank SA incepand cu 1 iulie 2002. RZB-Austria detine 94,14% din Raiffeisen Bank. Banca are aproximativ 3.500 angajati si o retea nationala de sucursale, agentii si reprezentante care ajung la un numar de 210 locatii.

2. Studiu de caz

Analiza contractului de creditare Realtors S.R.L.

Studiul de caz are ca obiect analiza creditului si respectiv a riscurilor asociate creditului acordat pentru achizitia unui teren si constructia unui imobil de catre Raiffaisen Bank Romania, societatii Realtors S.R.L. in valoare de 200.000 EUR si respectiv 1.400.000 EUR pe termen de 18 si respectiv 79 de luni.

In vederea anlizei creditului, societatea depune urmatoarele documente :

• Cererea de credit
• Bilanturile contabile si Conturile de Profit si Pierdere pe ultimii 3 ani
• Ultima balanta de verificare si balanta corespunzatoare anului anterior
• Bugetul de venituri si cheltuieli
• Fluxul de incasari si plati pe perioada derularii contractului
• Actele de proprietate ale bunurilor aduse in garantia creditului solicitat precum si raportul de evaluare a bunurilor

Din motive de confidentialitate, raportul de evaluare intocmit de catre banca nu a fost prezentat in prezentul studiu de caz. In raportul de evaluare banca efectueaza evaluarea bunurilor luate in garantia creditului la pretul pietei, aplicand o reducere de pana la 30% din valoarea acestora, reprezentand gradul de risc al bancii, in functie de zona de amplasare a imobilelor.

Contul liniei de credit (in cazul creditului de 1.400.000 de EUR) este un cont bifunctional, avand calitatea de a fi atat cont de debit, cat si cont de credit. Beneficiarul liniei de credit poate efectua plati din contul liniei de credit pentru furnizori, pentru aprovizionare cu materii prime, materiale, etc.

Pe parcursul desfasurarii creditului, banca are obligatia de a efectua controale periodice privind modul de utilizare a liniei de credit acordata clinetului, inclusiv analiza lunara a indicatorilor de bonitate ai clientului pe baza balantelor de verificare incheiate anterior.

Descrierea Realtors S.R.L.

Firma Realtors SRL este membra a unui grup de firme ce are urmatoarea structura:

Tabel nr.1

Istoric:

Realtors SRL este o companie cu capital integral privat inregistrata la Camera de Comert cu numarul J 40/5890/15.07.2002 si are sediul legal in Bucuresti, str. Bogdanitei nr. 2, Sector 2

Actionarii:

Compania a fost infiintata de Locic Florin si fratele sau in 2002, actiunile companiei fiind detinute de:

- Locic Florin    -99 %, companie infiintata in Liechtenstein

- Locic Robert    -1%, companie infiintata in Liechtenstein

Figura

Managerul companiei este Mrs. Luiza Popescu, ce este imputernicita pentru a reprezenta actionarii si a administra compania. Mrs. Popescu lucreaza in companie inca de la infiintarea acesteia. Are o diploma in economie si 10 ani de experienta in domeniul afacerilor imobiliare.

Realtors SRL este o societate imobiliara ce se ocupa cu constructia (prin subcontractare) si achizitionarea de imobile in scopul vanzarii sau inchirierii. Sectorul de activitate este delimitat in zona imobilelor de lux (zona de Nord a Bucurestiului) avand si o clientela selecta (personalul corpurilor diplomatice si ambasade la Bucuresti, sau mangerii unor companii internationale care au sediul in Bucuresti), ceea ce impune un anumit standard al serviciilor pe care le ofera. Societatea are un portofoliu bun de imobile care ii confera o buna solvabilitate din punct de vedere al garantiilor pe care le ofera.

Structura Grupului

Grupul este controlat de Mr. Locic si de familia acestuia prin intermediul a doua companii, care detin impreuna Realtors SRL, Constructorul SRL si Conimo 2000 SRL- companii imobiliare, Spirits SRL- fabrica de bauturi spirtoase, Coffe House and Vienna Coffe - doua cafenele populare situate in centrul Bucurestiului.

CONIMO SRL este specializata in afaceri imobiliare cu imobile de lux. Patrimoniul acestei companii include spatii de birou si rezidentiale situate in zone de lux ale Bucurestiului: str. Polona (Conimo) si Blvd. Unirii, vila Rosenthal, vila Maresal Averescu. Toate spatiile sunt inchiriate pe o perioada medie si lunga de timp, la o chirie medie de 15 EUR/ m2 si se adreseaza in exclusivitate personalului diplomatic si managerilor comapniilor multinationale.

CONSTRUCTORUL SRL este specializata in realizarea de proiecte de renovarii de imobile, compania fiind infiintata de curand si este raspunsul grupului de firme la cererea tot mai mare de piata de renovari de imobile. Se incearca astfel renuntarea la subcontractarea unor firme terte pentru realizarea unor lucrari de renovare, care impun societatilor imobiliare,ce se ocupa cu vanzarea imobilelor, sa practice preturi mai ridicate si deci sa isi diminueze profitul datorita includerii adaosului firmelor de constructii care renoveaza imobilele respective.

SPIRITS SRL opereaza in productie si distributie de bauturi alcoolice. Cu peste 10 ani de experienta in domeniu, compania este una din cea mai cotata de pe piata. Brandul produselor sale este Petersburg Vodka, ce este o bautura bine cunoscuta si cu o clientela fidela. La inceputul afacerii compania obisnuia sa importe necesarul de alcool pentru producerea produsului finit. Din 1999, o noua fabrica a fost construita pentru productia de alcool etilic, folosit in producerea Petersburg Vodka.

Analiza structurii organizationale a companiei confera, din punct de vedere al managementului riscului, o nota de siguranta datorita apartenentei companiei la un grup de firme in care actionarii principali sunt aceleasi societati (Mother Anstaldt, Father Anstaldt) si datorita gamei relativ variate de activitati in care acestea functioneaza (sectorul imobiliar si al bauturilor spirtoase) care confera o diversificare a riscului de piata si ramura.

Grupul de societati incearca sa realizeze o oferta completa in domeniul imobiliar prin structura grupului. Astfel sa fie posibila, strict prin intermediul companiei, sa achizitioneze un imobil, sa il renoveze, si tot prin intermediul agentiilor imobiliare proprii sa il si vanda, excluzand astfel interventia unor terte firme care diminueaza profitul pe care societatea il are.

Existenta in cadrul grupului a doua societati imobiliare, deci cu acelasi profil de activitate, reprezinta o miscare strategica, de manipulare a cererii de pe piata. De asmenea da posibilitatea specializarii si axarii vanzarilor fiecarei societati pe anumite zone.

Analiza riscului la nivelul organizarii structurale a societatii este pozitiva, aspect ce se va resfrange si asupra analizei riscului societatii Realtors SRL.

Clientul Realtors S.R.L. 01.09.2003

Cerere de credit 1

Catre Raiffaisen Bank Romania

Nr.2879 din 01.09.2003

1. Denumirea societatii solicitante:    Realtors S.R.L.

2. Adresa societatii:    strada Bogdanitei nr. 2, sector 2, Bucuresti.

3. Obiectul principal de activitate: afaceri imobiliare

4. Natura creditului: linie de credit pentru constructia unui imobil

5. Valoarea creditului : 1.400.000 EUR

6. Durata de creditare solicitata : 79 luni

7. Perioada de garantie solicitata : nu este cazul

8. Garantii propuse pentru credit : 6 imobile, prezentate in anexa

9. Ne angajam sa punem la dispozitia bancii toate documentele solicitate de banca, precum si date suplimentare.

10. Declaram pe propria raspundere ca toate datele din prezenta cerere si din documentele anexe sunt reale si corespund cu cele din evidenta noastra.

Persoane autorizate    Stampila societatii Data

(numele, prenumele, semnatura)    01.09.2003

Clientul Realtors S.R.L. 01.09.2003

Cerere de credit 2

Catre Raiffaisen Bank Romania

Nr.2879 din 01.09.2003

1. Denumirea societatii solicitante: Realtors S.R.L.

2. Adresa societatii: strada Bogdanitei nr. 2, sector 2, Bucuresti.

3. Obiectul principal de activitate: afaceri imobiliare

4. Natura creditului: linie de credit pentru constructia unui imobil

5. Valoarea creditului : 200.000 EUR

6. Durata de creditare solicitata : 18 luni

7. Perioada de garantie solicitata : nu este cazul

8. Garantii propuse pentru credit : 6 imobile, prezentate in anexa

9. Ne angajam sa punem la dispozitia bancii toate documentele solicitate de banca, precum si date suplimentare.

10. Declaram pe propria raspundere ca toate datele din prezenta cerere si din documentele anexe sunt reale si corespund cu cele din evidenta noastra.

Persoane autorizate    Stampila societatii Data

(numele, prenumele, semnatura)    01.09.2003

Descrierea creditelor

REALTORS SRL -companie imobiliara, specializata in inchirierea si vanzarea de constructii de lux- a subscris la o cerere de credit la Raiffaisen Bank pentru finantarea ridicarii unui bloc de apartamente de lux in zona rezidentiala Aviatorilor - Kisseleff din Bucuresti. Blocul va fi inchiriat de catre clientii traditionali ai companiei ( personalul corpului diplomatic si reprezentantele companiilor internationale in Bucuresti). Compania a achizitionat in Septembrie 2003 un teren (in valoare de 805.000 EUR) unde proiectul va fi dezvoltat. Terenul a fost finantat prin doua credite. Primul acordat de catre Mr. ShareHolder in valoare de 500.000 EUR, celalalt fiind finantat de Raffaisen Bank in valoare de 200.000 EUR, restul pana la 805.000, fiind finantat din resurse proprii. Pentru a mari suprfata destinata cladirii, compania intentioneaza sa achizitioneze in 2004 Mai, o suprafata aditionala de 100 m2 pentru a mari dimensiunile parcarii.

Intregul proiect va consta intr-un bloc de 10 apartamente cu o suprafata locuibila medie, de 220 m2/apartament.

Compania si-a deschis cont la Raiffaisen Bank in Ianuarie 1999, castigurile consemnate de catre banca de la inceputul relatiei banca-client fiind de aproximativ 11.300 EUR. Toate contractele de credit desfasurate pana acum de catre Realtors SRL cu Raiffaisen Bank se desfasoara in parametrii normali.

Tabel Nr. 2

Descrierea cererii 1 de creditare

Debitor: REALTORS SRL

Imprumut la termen in valoare de

• 1.400.000 EUR pentru finantarea ridicarii unui bloc de apartamente in Bucuresti cu scadenta in : 20.10.2010

Creditor: Raiffeisen Bank S.A.

Tipul imprumutului: imprumut la termen

Contributia debitorului

1.135.000 EUR (din care 805.000 EUR reprezinta valoarea pamantului pe care se va realiza cladirea)

Costuri:

Rata dobanzii : 1 M EURIBOR

Taxa de plasament : 0.4%

Taxa de revizuire : 1.25 % pe an

Taxa de angajament : 0.4 %

Creditul solicitat are scopul

Finantarea ridicarii unui bloc de 4 etaje localizat in Bucuresti pe str. Kisseleff.

Costul total al imprumutului 2.535.000 EUR (TVA inclus)

Perioada de garantie

19 luni de la semnarea contractului intre cele doua parti dar nu mai tarziu de 31.10.2005.

Cash Management :

debitorul trebuie sa notifice in scris , orice nelamurire privind transferurile aferente creditului contractat

retragerile de numerar se vor realiza pe baza facturilor, acorduri de cumparare (facturi proforma, sau oricare alte documente relevante care sa ateste necesarul de numerar). Retragerile trebuie sa fie cel putin in valoare de 25.000 EUR. Banca va finanta 80% din valoarea facturii respective, restul trebuind sa fie achitat de debitor.

Rambursare

Creditul va fi platit in 60 de transe egale lunare incepand cu Noimebrie 2005.

Incasarile pe care debitorul le va realiza prin chirii vor fii varsate intr-un cont din care se va realiza rambursarea imprumutului.

Soldul pozitiv al acestui cont va fi transferat in contul curent al companiei dupa ce au fost retinute ratele anuale si dobanda aferenta acestora.

S-au propus urmatoarele granatii:

Ipoteca de grad 2 pe sediul companei situate pe strada Bogdanitei nr. 2, sector 2, Bucuresti.

Ipoteca de grad 1 pe cladirea din patrimoniul societatii situate pe strada Aurel Vlaicu, nr.1, sector 2

Ipoteca de grad 1, pe cladirea societatii situate pe strada Puskin, nr.2, sector 2, Bucuresti

Ipoteca de grad 1, pe cladirea din patrimoniul societatii, situate pe strada Mavrogheni, Sector 3, Bucuresti

Ipoteca de grad 1, pe casa din strada Villas, nr.5, sector 1, Bucuresti.

Ipoteca de grad 1 asupra tuturor creantelor viitoare pe care societatea le va avea in urma contractelor desfasurate. In plus incepand cu perioada scadenta a constructiei imobilului finantat, cele 6 contracte pentru contractul in desfasurare de 200.000 EUR (imprumut la termen) vor continua sa fie tinute drept grantie de catre banca pe perioada desfasurarii prezentului contract.

Ipoteca de grad 2 asupra veniturilor din chiriile realizate, care sunt in prezent garantate Raiffaisen Bank Romania, pana la rambursarea integrala a creditului

Garantiile prezente acopera in proportie de 100% valoarea creditului pe care societatea l-a contractat, si la 30 de zile de la terminarea constructiei blocului, toate garantiile listate la a), b), c) si d) vor fi inlocuite cu ipoteca de grad 1 asupra noii cladiri a carei constructie a fost finantata de Raiffaisen Bank prin credit, si asigurarea imobilului cesionat in favoarea Raiffaisen Bank Romania.

Elemente de siguranta cerute

Cambie in valoare de 1.400.000 EUR emisa de Realtors SRL in favoarea Raiffaisen Bank Romania si avalizata de Mr. ShareHolder

Debitorul va cesiona polita de asigurare a cladirii in favoarea Raiffaisen Bank Romania

Taxa de consultanta:

0.4% din totalul valorii imprumutului stipulata in contract

Taxa de angajament

• 0.4% din valaorea nefolosita din credit in perioada de valabilitate a acestuia.
• Taxa va incepe sa fie platita de la data semnarii contractului de credit.

Taxa de revizuire

1.25% din totalul valorii creditului, platibila la fiecare revizie (cel putin de 2 ori pe an)

Conditiile acordarii creditului

• Prezentarea formei finale a proiectului de constructie a imobilului
• Prezentarea pretului fix stabilit in contractul dintre debitor si societatea care va realiza imobilul care face obiectul creditului
• Realizarea unui imobil de cel putin 10 apartamente cu cel putin 220 m2 suprafataa locuibila
• Prezentarea documentelor prin care se atesta expirarea contractului de inchiriere pentru cladirea din strada Villas nr.36
• Prezentarea documentelor privind cladiri aflate in patrimoniul societatii si care urmeaza sa fie demolate
• Cat mai repede cu putinta, societatea va anexa contractului de credit, contractul privind achizitia suprafetei aditionale de teren pentru constructia de parcare.
• Sa fie prezentate toate autorizatiile de constructie necesare realizarii proiectului

Conventii finaciare

• Banca va monitoriza daca compania va atinge cote satisfacatoare privind nivelul incasarilor brute, bazat pe documentele financiare de la sfarsitul anului cerute de administratia financiara, aceste documente trebuie sa fie prezentate in termen de 5 zile bancii de la prezentarea lor la Adiminstratia Financiara.

Alte conditii cerute:

• Cu o luna inainte de maturitatea oricarui contract de inchiriere incheiat in favoarea bancii, debitorul trebuie sa il reinnoiasca sau sa il inlocuiasca cu alt contract
• Debitorul trebuie sa ruleze prin conturile deschise la banca cel putin 90% din totalul cifrei sale de afaceri
• Debitorul nu poate realiza alte contracte de credit fara aprobarea prealabila a bancii Raiffaisen Bank Romania.
• Debitorul va suporta din propriile resurse orice cost suplimentar legat de prezentul proiect.
• Pe durata creditului, toate datoriile viitoare ca : dividende, dobanzi, taxe, comisionae sau oricare alte cheltuieli ale debitorului catre actionari , vor fi subordonate in favoarea platii creditului contractat.
• Restrictii privind vanzarea sau instrainarea bunurilor aflate in proprietatea companiei. Orice transfer (vanzare sau imprumut) a carui valore depaseste 5% din valoarea activelor totale ale companiei, trebuie sa aiba aprobarea bancii, inainte de a fi efectuat de care companie.
• TVA-ul colectat de la stat va constitui o sursa pentru plata ratelor creditului contractat
• Pe perioada desfasurarii contractului de credit, politica de dividende a companiei va fi subordonata bancii, astfel aceasta nu va putea plati dividendele fara aprobarea bancii
• Pe perioada desfasurarii creditului, modificarile in structura actionarilor bancii va fi notificata bancii Raiffaisen

Descrierea cererii pentru creditul 2

Debitor: REALTORS SRL

Creditor (banca): Raiffaisen Bank Romania

Tipul de credit Imprumut la termen

Valoare credit 200.000 EUR

Scopul contractiarii creditului Finantarea achizitiei unui teren situat in Bucuresti, str.Villas, nr.36

Scadenta

• 18 luni de la semnarea contractului de credit, dar nu mai tarziu de 30.03.2005

Cash-management

• transferul de numerar se va realiza pe baza prezentarii documentelor ce atesta achizitia terenului respectiv de catre societate
• Banca va finanta pana la 30 % din valoarea terenului respectiv, ca plata finala dupa ce debitorul va achita contributia sa la valoarea terenului

Rambursare

• Rambursarea se va face in rate egale incepand cu Octombrie 2003
• Incasarile pe care compania le realizeaza din chirii vor fi virate intr-un cont care va constitui sursa de rambursare pentru ratele creditului. Soldul pozitiv al contului respectiv va fi transferat in contul curent al societatii dupa ce au fost deduse ratele creditului si dobanzile aferente acestuia.

Rata dobanzii propuse :

• 1 luna EURIBOR+ nivel negociat
• Dobanda va trebui sa fie platita in ultima zi bancara a fiecarei luni pe perioada creditului.

S-au propus urmatoarele garantii:

• Ipoteca de grad 1, pe terenul si cladirea companiei situate in str. Puskin, sector 2, Bucuresti; polita de asigurare cesionata in favoarea bancii Raiffaisen Bank Romania
• La 15 zile de la semnarea contractului de credit compania va trebui sa aiba Carte Funciara cu iopteca de grad 1 cesionata in favoarea Raiffaisen Bank
• Ipoteca de grad 1 asupra creantelor viitoare ale companiei din contractele de inchiriere pe care aceasta le desfasoara. Valoarea cumulata a acestor chirii ar trebui sa acopere in proportie de 110% valorea ratelor creditului si valoarea dobanzii.

Elemente de comfort financiar cerute:

Cambie emisa de Realtors SRL in favoarea Raiffaisen Bank in valoare de 200.000 de EUR si avalizata de Mr.ShareHolder.

Taxa de plasament:

0.4% din valoarea totala a imprumutului platibila din momentul semnarii contractului de credit

Taxa de revizuire

1.25% din valoarea creditului, platibila la fiecare revizie (cel putin de doua ori pe an)

Taxa de angajament

0.4% din partea neutilizata din credit, valoare platibila la sfarsitul fiecarei luni

Ale conditii pentru acordarea creditului:

Debitorul trebuie sa ruleze prin conturile deschise la Raiffasisen Bank cel putin 90% din cifra sa de afaceri

Nu are voie sa garanteze pentru nimeni fara acordul bancii

Subordonarea platii dividendelor catre actionari, politicii pe care o dicteaza Raiffaisen Bank

Pe perioada desfasurarii creditului, compania nu va contracta nici un alt credit fara acordul prealabil al Raiffasien Bank

Modificarile in structura actionarilor vor fi notificate bancii

Pe baza documentatiei prezentate de client Raiffaisen Bank a analizat urmatoarele, in vederea stabilirii riscului asortat cereditului solicitat de Realtors SRL

Analiza bilantului contabil al societatii

Analiza fluxului de numerar

Proectia incasarilor companiei

Indicatorii financiari ai clientului

Studiul pietei in care societatea functioneaza si a evolutiei acesteia in perioada de desfasurare a contractului de creditare

Structurii organizatorice

Analiza finaciara

Analiza structurii bilantului (ACTIV)

Analiza finciara a companiei REALTORS SRL se bazeaza pe declaratiile financiare din 2000-2002 ca si pe balanta pe Septembrie 2003. Trebuie mentionat faptul ca declaratiile financiare prezentate sunt conforme Standardelor Romane de Contabilitate si nu sunt consolidate

Tabel Nr.3

Avand in vedere domeniul de activitate al companiei, imobilele sunt principalul activ fix din patrimoniul societatii. In timpul perioadei analizate s-a cunoscut o crestere a valorii bunurilor din patrimoniu mai ales datorita diferentei de conversie ROL/EUR(bilantul contabil este astfel conceput ca sa echilibreze efectul de depreciere al leului in raprt cu euro. Valoarea activelor a crescut astfel in 2003 fata de 2000 cu aproximativ 717.000 EUR datorita diferentei de curs valutar. De asemenea achizitia a trei proprietati noi in anul 2003 (un bloc de apartamente la Navodari, o vila la Snagov, si terenul unde urmeaza sa se realizeze constructia pentru care a contractat creditul de la Raiffaisen Bank) au contribuit la cresterea din bilant.

Figura

Incepand cu a doua jumatate a anului 2005 activele imobilizate vor creste prin darea in folosinta a imobilului pentru care societatea a contractat creditul de la Raiffaisen Bank, imobil care este aproximat la 2 mil. Eur.

Societatea are cea mai mare parte din capital investit in imobile, singurele active circulante fiind disponibilitatile banesti folosite la plata furnizorilor societatii Electrica, ApaNova, Distrigaz, Romtelecom si pentru plata pana in 2003 a rambursimentelor la creditul contractat in 1998 catre Father Anstaldt (200.000 Eur/an).

Se observa ca nivelul creantelor a crescut in 2003 fata de 2000, sensibil. Datorita perioadei de recesiune, societatile cu capital multi-national practicand o politica de reducere a cheltuielilor curente ceea ce a dus fie la neincasarea la timp a redeventelor (fapt mai putin intalnit dar existent) sau scaderea cererii ce a dus la reducerea nivelului chiriilor. Acest fapt se prezinta prin rata creantelor care a cunoscut o crestere in perioada analizata si implicit prin rata disponibilitatilor care este influentata de durata medie de incasare a creantelor si durata medie de achitare a obligatiilor.

Nivelul activelor circulante este redus, si datorita faptului ca societatea nu inregistreaza creante de incasat pentru ca in contractul de inchiriere incheiat cu clientii se stipuleaza ca plata dobanzii sa se efectueze cu 5 zile in avans fata de luna pentru care se plateste chiria. De asemenea compania are o buna relatie cu companii carora le furnizeaza serviciile sale ca: Texaco, Ambasada Norvegiei si Elvetiei, ING, Mobifon, Renault si alte doua banci comerciale.

Figura

Analiza bilantului (Pasiv)

Tabel Nr.4

Pentru o mai buna explicatie a structurii pasivului voi explica fluxurile de numerar care au existat in functionarea companiei.

In anul 1998 compania a contractat un credit in valoare de 2.4 mil EUR de al Father Anstaldt care are scadenta peste 12 ani, cu plata anuala a 200.000 Eur. Datorita conditiilor impuse de Raiffaisen Bank, incepand cu 2003 societatea sisteaza platile catre Father Anstald pana la maturitatea creditului contractat de la Raiffaisen Bank.

De asemenea societatea a contractat credite la alte institutii bancare (pe termen scurt) in vederea acoperirii cheltuielilor cu intretinerea si reparatiile pentru imobilele pe care le are in proprietate care vor fi achitate pana la sfarsitul anului 2003.

De asemenea, pentru achizita celor 3 imobile (un bloc de apartamente la Navodari, o vila la Snagov, si terenul unde urmeaza sa se realizeze constructia pentru care a contractat creditul de la Raiffaisen Bank) societatea majoreaza capitalul social prin aport in numerar de la actionari in valoare de 2.5 mil Eur si un credit cu o perioada de gratie echivalenta cu maturitatea creditului de la Raiffaisen Bank in valore de 500.000 Eur.

Figura

In timpul perioadei analizate, profitul companiei cunoaste un trend descrescator, in anul 2002 si primele 9 luni ale lui 2003 cunoaste o scadere de aproximativ 20% comparat cu anul 2001. Scaderea profitului poate fi explicata de competitia in crestere pe acest sector de piata(apartamentele de lux) ceea ce determina compania la o scadere a nivelului chiriei in momentul reannoirii contractelor cu unii din clientii pe care ii are, sau reduceri pe care le practica pentru atragerea de noi clienti.

In anul 2003 compania nu cunoaste o schimbare semnificativa care ar putea determina o crestere a profitului. Se asteapta ca la sfarsitul anului nivelul de pret al chiriilor sa scada si mai mult in comparatie cu anul 2002. In favoarea companiei Realtors este portofoliul excelent de contracte de credite care va genera profituri estimate la 950.000 in 2005 si respectiv 960.000 de mii eur in 2007. Aceasta crestere de profit este generata in primul rand de noile achizitii ce au intrat in patrimoniul societatii enumerate mai sus si a inaugurarii in august 2005 a noului bloc de apartamente ce va genera un profit de aproximativ 200.000 de EUR pe an.

Si totusi, scaderea nivelului de profitabilitate pe care societatea il inregistreaza nu este ingrijorator comparat cu trendul actual al pietei, care cunoaste o scadere mult mai accentuata. Profitabilitatea de operare este sustinuta de costurile de depreciere scazute pe care societatea le inregistreaza (aproximativ 10% din incasari, dar trebuie luat in calcul faptul ca acest cost este de asemenea singurul cost si al firmelor concurente de pe piata).

Cheltuielile de exploatare, servicii fata de terti, si salariul personalului cunosc niveluri scazute, fapt demonstrat de structura bilantului.

Cea mai mare parte din creditele contractate de societate provin de la actionarul principal Father Anstladt (peste 90% din totalul creditelor) prin cele trei credite mentionate anterior.

Pentru o mai buna exemplificare a situatiei datoriilor se vor calcula ratele :

Tabel Nr.5

Cpr=Cps+Fd+Rr+pn

Dt=Itml+Its+Ob

Cpm=Cpr+Itml

• Rata autonomiei finaciare globale ce arata gradul de independenta finaciara a societatii. Se considera ca existenta unui capital propriu de cel putin 1/3 din totalul pasivului constituie o premisa esentiala pentru autonomia financiara a societatii. Manifesta o tendinta de crestere datorita faptului ca societatea pana in 2002 ramburseaza creditele cu o rata de 200.000 EUR pe an, incepand cu 2003 rambursarea se sisteaza pe perioada impumutului, si societatea contracteaza un nou imprumut pentru achizitionarea terenului in valoare de 500.000 Eur de la actionarul principal ceea ce conduce la cresterea acestei rate. Dar cresterea acestei rate nu influenteaza gradul de solvabilitate al societatii pentru ca acest credit are o perioada de gratie egala cu maturitatea creditului de la Raiffaisen Bank.

Figura 5

• Rata autonomiei financiare la termen arata gradul de independenta financiara al unitatii pe termen lung . Nivelul acestei rate prezinta o tendinta de crestere datorata rambursarilor din valoarea totala a imprumuturilor si apoi in 2003 o tendinta descrescatoare datorata contractarii imprumutului pentru teren in vlaoare de 500.000 Eur. Dar precizez din nou, ca nu afecteaza solvabilitatea intreprinderii pentru ca imprumutul are o perioada de gratie echivalenta cu maturitatea creditului de la Raiffaisen Bank.

Figura 6

• Rata de indatorare globala reflecta ponderea tuturor datoriilor pe care le are societatea in pasivul total al acesteia. Aceasta rata prezinta pana in anul 2002 o tendinta de descrestere pentru ca societatea nu a mai contractat imprumuturi pe termen lung, iar imprumuturile pe tremen scurt sunt neglijabile in totalul pasivului datorita inexistentei unui proces de productie si implicit a unor necesitati de trezorerie de completat. Totusi sporirea creditelor pe termen scurt, contractate pentru modernizarea si renovarea investitiilor imobiliare pe care societatea le-a realizat sunt exprimate de inclinarea pantei trendului ratei de indatorare globale in anul 2002. Cresterea din anul 2003 se datoreaza contractarii imprumutului de 500.000 Eur pentru terenul aferent constructiei din Bvd. Aviatorilor.

Figura 7

Fluxul de numerar

Fluxul de numerar operational net, la sfarsitul anului 2003 (septembrie), era pozitiv, dar se va deteriora in viitor datorita creditelor pe care compania le-a contractat de la Raiffaisen Bank si creditelor restante catre Locic Robert pe care trebuie sa le achite.

Din bilantul companiei pe Decembire 2003 nu reiese nici o modificare in structura activului sau pasivului, compania ne mai contractand nici un credit si ne mai realizand alte investitii.

Proiectia incasarilor companiei

Tabel nr. 6

Figura 7

Potrivit analizei Realtors SRL nivelul incsarilor preconizate sa fie realizate in anii urmatori este diferit de nivelul preconizat de Raiffaisen Bank care, in analiza, include mai multi factori de risc si de nerealizare decat managementul Realtors.

Incepand cu anul 2005 va fi innaugurat noul imobil de apartamente pentru care s-a realizat contractul de creditare cu Raiffaisen Bank. Datorita nivelurilor chiriilor din acest sector, acest imobil va spori incasarile societatii cu aproximativ 200.000 - 250.000 EUR pe an.

De asemenea in anul 2007-2008 societatea intentioneaza realizarea de noi investitii pe piata imobiliara, preturile imobilelor vor cunoaste o crestere spectaculoasa datorata intrarii Romaniei in UE, Realtors incercand sa profite de oportunitatea pietei.

Trendul crescator al incasarilor in ambele analize confera bancii un plus de siguranta din punct de vedere al solvabilitatii societatii.

Indicatorii financiari ai clientului

Tabel Nr. 7

Din analiza indicatorilor finaciari pentru determinarea clasei de bonitate rezulta ca:

• Agentul economic are o activitate buna deoarece coeficientul de lichiditate depaseste 100%
• Solvabilitatea poate fii apreciata pozitiv, deoarece coeficientul de solvabilitate depaseste 50%
• Nivelul de risc finaciar este acceptabil

Datorita ratingului obtinut in analiza indicatorilor finaciari (38 din maxim 40 de puncte), Raiffaisen Bank Romania considera inutila constituirea de provizioane, ca masura de siguranta.

Analiza mediului de afaceri

Afacerile imobiliare, si mai ales cele cu imobile de lux, au cunoscut o crestere si dezvoltare deosebita in ultimii ani. In prezent 90% din apartamentele de lux de pe piata sunt oferite spre inchiriere. Totusi, in cativa ani, prin cresterea numarului de romani care vor forma clasa de mijloc a societatii, numarul de imobile de lux ce vor fi inchiriate si vandute se preconizeaza ca va creste. Cumpararile de case cunosc momentan un trend ascendent in ultima perioada, ca rezultat al cresterii cererii datorate creditelor ipotecare si perspectivelor intrarii Romaniei in UE.

De asemenea, 90% din blocurile si vilele de lux sunt situate in doua zone fie in centru sau in nordul Bucurestiului si de asemenea zone suburbane in complexe de vile si blocuri (Baneasa-Iancu Nicolae). Datorita suprafetei limitate disponibila in zona de Nord a Bucurestiului (Aviatorilor, Kiselff, Primaverii, Dorobanti, Scoala Herastrau, Baneasa), au fost construite numai blocuri de apartamente de cel putin 3-4 etaje in acest perimetru. Datorita cererii mari de spatii de locuit in aceste zone pretul pentru vanzare a crescut atingand in prezent aproximativ 1000 $ / m2. Zona Scoala Herastrau si Baneasa au cea mai mai mare cerere in aceasta perioada.

Alti clienti au cerut spatii mai mari (gradini), si astfel au aparut proiecte de imobile in Snagov si Baneasa.

Piata imobiliara a imobilelor de lux a putut cunoaste o dezvoltare infloritoare si datorita calitatii consumatorilor, care nu pun accent in cumpararea imobilului pe pretul acestuia ci pe calitatea constructiei respective.

Trendul pietei

Solutiile de finantare care s-au dezvoltat in ultima perioada, incluzand creditele ipotecare au permis o crestere a cererii de locuinte. Piata imobiliara de lux, este influentata in aceasta perioada de numarul mare de manageri straini care lucreaza in economia romaneasca, ceea ce conduce la o crestere a cererii de locuinte de serviciu, care este exploatata si de Realtors SRL. Piata se dezvolta de asemena datorita companiilor multinationale care prefera sa cumpere imobile, decat sa le inchirieze pentru angajatii lor.

Alt factor care a determinat o dezvoltare a pietei il reprezinta legea caselor nationalizate, care restituie vechilor proprietari imobilele, si astfel exista o oferta mult mai mare de imobile de vanzare, cat si cereri pentru restaurare. In 2004 mai multe proiecte de imobile se vor realiza in zona de Nord a Bcurestiului. Aceste proiecte vor oferi apartamente de lux de suprafete diferite pentru a satisface cererea crescanda de apartamente cu suprafete cuprinse intre 90 si 140 m2.

Pentru acest an de asemenea se asteapta ca o serie de investitori sa realizeze diverse proiecte de imobile si in centrul Bucurestiului pe masura ce preturile terenurilor in zona de Nord vor creste si suprafata construibila se limiteaza.

Pentru acest an vom observa o crestere a cererii si ofertei de apartamente de lux in zone ca Dorobanti, Parcul Herastrau si zona Unirii. Pentru a raspunde cererii de acest tip de imobile, se vor construi dupa cum am mai spus in aceste zone blocuri de apartamente sau se vor realiza investitii de renovare a complexelor mai vechi pentru aducerea acestora la un standard de lux.

Din punct de vedere al evolutiei celor doua produse ale pietei imobiliare vanzare si inchiriere, evolutia va urma urmatorul trend:

• In ramura de inchiriere de apartamente de lux, cererea va cunoaste o scadere, consecinta a reducerilor de buget pe care companiile multinationale le au in aceasta perioada de recesiune economica (ultimii 3 ani) prin inlocuirea personalului strain care lucra in economia romaneasca cu manageri romani. Chiria pentru apartamente de lux a scazut in acest an cu aproximativ 5% fata de anul precedent si datorita ofertei relativ mari de imobile dar si datorita faptului ca putine din imobilele considerate de lux se ridica la standardele europene de locuinte de lux.
• Vanzarile de apartamente de lux vor creste in perioada ce urmeaza datorita, dupa cum am mai precizat, cresterii numarului de romani din clasa de mijloc care isi vor permite achizitionarea unui astfel de imobil.

Apartamente de lux au minim 150 m2 si preturi cuprinse intre 150.000 si 300.000 EUR, in timp ce chiria unor astfel de apartamente se situeaza undeva intre 1500-2500 EUR pe luna. In general o investitie imobiliara de acest gen se recupereaza in 6-7 ani.

Dinamica acestei piete arata astfel o scadere a valorii chiriilor pentru perioada urmatoare, pe fondul unei cereri constante si a unei oferte in crestere. Sectorul imobilelor de apartamente de lux in Bucuresti va cunoaste o crestere din punct de vedere al ofertei de imobile si datorita faptului ca o suprafata mare de teren va fi vanduta pentru speculatii imobiliare sau pentru noi investitii in constructii.

Tabel Nr. 6

Recomandari

Puncte tari:

O calitate buna a garantiilor oferite de companie care acopera in proportie de 100% valoarea creditului

Evolutie pozitiva a trendului pretului chiriilor in sectorul imobilelor de lux (in pofida scaderilor usoare din prezenta)

Imobilele detinute de companie sunt situate in pozitii privilegiate a Bucurestiului

Portofoliu bun de clienti

Puncte salabe:

• Lipsa de transparenta privind structura grupului de firme din care provine Realtor SRL (nici o informatie despre actionari si afacerile lor)
• Cladirea situata pe terenul unde urmeaza sa se realizeze constructia, este locuita si chiriasilor li se va mai permite sa locuiasca pana in Aprilie 2004
• Durata mare de timp pentru realizarea imobilului respectiv, face imposibila o prognoza exacta a nivelului chiriei la sfarsitul proiectului.
• Diferente de analiza viitoare a performantelor companei de catre banca si managementul societatii

Avand la baza performantele bune ale companiei in acest sector, portofoliului diversificat de imobile si clienti ca si buna calitate a garantiilor oferite de companie, Raiffaisen Bank decide acordarea creditului.

Bibliografie lucrare:

• Operatiuni bancare

Cezar Basno

Nicolae Dardac

Editura: E.D.P., Bucuresti 2001

• Managing Credit Risk - The next great challenge

Jhon B. Caouette

Edward Altman

Paul Narayan

Editura: Jhon Wiley & Sons Inc. Us 2002

• Moneda Credit

Teodora Vascu

Nicolae Dardac

Editura: Ase, 2003

• Gestiunea riscurilor bancare

Luminita Roxin

Editura: E.D.P., 1999

• Contabilitate bancara

Vasile Dedu

Adrian Enciu

Editura: Editura Economica 2001

• Internet

www.bnrro.ro

www.adevarul_financiar.ro