Evaluarea riscului in activitatea de creditare

Evaluarea riscului in activitatea de creditare

Bancile trebuie sa identifice riscurile fiecarei cereri si propuneri de creditare, sa le recunoasca si sa contribuie la reducerea si chiar la eliminarea lor. Pentru aceasta, este necasarsi un studiu de senzitivitate sau risc, pentru ca numai in acest fel acesta se poate reduce sau elimina. In functie de acest studiu se aproba sau se refuza cererile de creditare.

Reducerea riscului se poate realiza numai pe baza cunoasterii aprofundate a clientilor bancii a tuturor factorilor de decizie controlabili sau necontrolabili, a tuturor rezultatelor realizate ca urmare a aprobarii liniei de credit respective. Bancile trebuie sa cunoasca bine si factorii care conduc la nereusita si esecul afacerii. Riscul creditarii poate fi privit ca fiind inerent si se poate regasi in documentele, rapoartele, sintezele realizate la nivelul agentului economic care imprumuta de la banca.

Acordarea creditelor este mai putin riscanta daca perioada de rambursare este mai scurta. De exemplu, pentru creditele pe termen scurt, riscul este mai mic. De aceea, specialistii bancii trebuie sa faca estimari cantitative cu privire la perioada de rotatie a capitalului circulant. Se au in vedere in acest sens:

durata stocurilor de materii prime;

durata stocurilor productiei neterminate;

durata stocarii produselor finite;

durata incasarilor de la debitori;

durata platilor catre furnizori.

In evaluarea riscului creditarii, specialistii bancii au in vedere si problemele pe care le poate avea agentul economic la incheierea ciclului de fabricatie, comercializare si transferarea activelor in numerar.

Riscul de creditare se include in tipul de risc financiar, care priveste structura finantarii afacerii. Acest risc financiar are un mare grad de dependenta de capacitatea clientului de a realiza performante si indeosebi profit, intrucat acesta este cel din care se ramburseaza datoria. Tot cu ajutorul profitului si al altor performate se perfectioneaza structura capitalului.

Bancile realizeaza evaluarea riscului in cadrul unui program complex de analiza a documentatiei de credit si de stabilire a garantiilor. Aceasta evaluare a riscului este o componenta a strategiilor bancilor comerciale. Aceasta intrucat, in analiza complexa se determina resursele, limitele, politica economica a clientului, se fac aprecieri cu privire la legislatia economico-financiara, piata produsului si strategiile impartirii pietei.

Indicatorii cei mai utilizati in analiza riscului de creditare sunt:

Raportul lichiditate / datorie totala pentru agentul economic.

Raportul profit brut / datorie totala pentru agentul economic.

Raportul datorii totale / (active totale pentru agentul economic care se imprumuta).

Determinarea acestor indicatori se face pe perioade comparative si prin evaluarea tendintelor. Pentru o apreciere financiara generala asupra afacerii (creditarii) se mai foloseste analiza multivariabila, bazata pe modelul 'Z' dezvoltat de J. Altman. Acest model se prezinta astfel:

1.2X1 +1.4X2 +3.3X3 +0.6X4 +1.0X5, unde

X1 : capitalul circulant/active totale;

X2 : profit net capitalizat/total active;

X3 : datorii totale/total active;

X4 : valoarea totala a capitalului actionarilor/total datorii;

X5 : cifra de afaceri/total active.

Altman considera ca la un punctaj mai mic de 1.8 agentul economic in cauza are mari sanse sa dea faliment. Un punctaj mai mare de 2.7 da garantia ca agentul economic ce imprumuta nu va da faliment. Metodele bancare de evaluare a riscului au in vedere urmatorii factori:

depasiri ale limitelor de creditare;

cresterea inexplicabila a limitelor facilitatilor de finantare;

furnizarea de informatii financiare cu intarziere;

un raport defavorabil intre datorii si fonduri proprii;

modificari in conducere;

dezacordul intre datele contabile si de buget pe de o parte si datele de control;

Alte institutii sau organisme internationale au fixat si o 'lista' cu unii factori majori de risc:

ponderea capitalului in active fixe este prea mare;

fonduri de rezerva reduse;

amplasare gresita;

erori in gestionarea stocurilor;

expansiune necontrolata;

capitalizare insuficienta;

experienta putina;

probleme de personal;

birocratie.

Banca ce acorda imprumutul intocmeste o lista mai cuprinzatoare decat cea expusa anterior. Ea trebuie sa cuprinda toti factorii de risc micro si macroeconomic.

Exista urmatoarele forme de risc de creditare:

neindeplinirea obligatiilor agentului economic stipulate in contractul de credit;

modificarea ratei dobanzii pe perioada de creditare;

modificarea puterii de cumparare a monedei nationale.

In principal, neindeplinirea obligatiilor contractuale decurge din lipsa de lichiditate si solvabilitate a agentului economic imprumutat.

Pentru a reduce sau chiar elimina riscul de creditare, bancile folosesc mai multe metode, printre care:

clauze suplimentare de garantare si protectie a capitalului imprumutat;

diversificarea produselor si serviciilor bancare;

introducerea primei de risc in rata dobanzii practicate.

Intrucat despre diversificarea produselor si serviciilor s-a mai amintit in cadrul acestei lucrari, in cele ce urmeaza vom prezenta modul de determinare a primei de risc. Se au in vedere urmatoarele repere:

tendinta bancii de valorificare a capitalului imprumutat pe care o notam cu 1 + v;

tendinta de diminuare a capitalului imprumutat, notata cu 1 - d (care apare atunci cand o parte a creditului nu este restituita).

Tinand seama de prima de risc, rata dobanzii devine:

R_dr = (1 + v)/(1 - d) - 1

unde R_dr = rata dobanzii cu prima de risc.

Practic, prima de risc se aduga la dobanda pietii. Se ia in calcul, media dobanzii pietei (se face pe trimestrele sau semestrele unui an).

Exemplu practic:

20% din credite nu pot fi recuperate;

57% dobanda in primul semestru;

40% in semestrul al doilea.

R_d = (57 + 40)/2 = 48.5%

R_dr = (1 + 0.485)/(1 - 0.2) - 1 = 85.6%

Factorii de risc:

Supradimensionarea volumului afacerii fata de posibilitatile existente.

Structura necorespunzatoare a capitalului (existenta unui capital prea mare in active fixe si prea mic in active circulante).

Capitalizarea necorespunzatoare (profit reinvestit, dividende foarte mari sau prea mari sau prea multe).

Simptome de risc:

Semnale financiare (cresterea stocurilor, intarzierea platilor);

Contabilitatea 'creativa', 'aranjarea unor indicatori';

Semnale nefinanciare (refuzuri pentru calitatea produselor, depasirea termenelor de contracte);

Alte semnale (plecari de personal, actiuni in tribunal, zvonuri etc.).

Reducerea riscului se realizeaza si prin urmarirea indicatorilor utilizati de anliza financiara.