Evolutia monedei si clasificarea semnelor monetare

Evolutia monedei si clasificarea semnelor monetare

Moneda apare de timpuriu in istoria societatii romanesti, fiind prezenta in tranzactii sub forma unor marfuri obisnuite si foarte variat. Exteriorizarea valorii se realiza o data cu schimbul, prin raportarea marfurilor la marfa care indeplinea rolul de moneda. De la sfarsitul preistoriei, in Europa, vitele se utilizau ca moneda. In Africa Neagra, etnologii au observat in societatile traditionale folosirea monetara a sarii si a scoicilor rare care serveau de obicei, ca podoabe. Acelasi lucru s-a intamplat mult timp in Tibet cu ceaiul.

Odata ce omul utilizeaza o marfa unica drept intermediar in tranzactii, el iese din sfera trocului primitiv pentru a intra in cea a economiei de schimb; marfa aleasa permite vanzarea si cumpararea bunurilor obisnuite, masurarea precisa a valorii si economisea. Deci locul trocului este luat de o marfa care, pe langa utilizarea sa normala - ca bun de consum sau de productie, servea drept instrument de schimb.

Evolutia monedei, de la concret la abstract, demonstreaza valabilitatea celor doua acceptiuni date monedei, calitatea sa de marfa si de creanta.

1. Etape in evolutia monedei

a) Primul moment

Aparitia monedei. Moneda este prezenta in operatiunile de schimb si de evaluare sub forma unor mijloace cu valoare de intrebuintare obisnuita. Masurarea valorii are la baza un etalon care trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:

concentrare de valoare mare in volum mic;

divizibilitate fara afectare sau pierdere de valoare;

rezistenta la actiunea factorilor fizico-chimici.

Aceste calitati au fost indeplinite de metalele pretioase care au cucerit treptat pozitia de etalon.

b) Al doilea moment

Aparitia monedei de hartie si de cont (moneda semn). Cauzele care au generat momentul respectiv au fost:

deteriorarea si pierderea de valoare a monedei de aur, fie prin uzura, fie prin falsificare;

greutatea in transport si pastrarea aurului;

cuantificarea monedei potrivit careia, baterea de moneda de metal pretios era o povara.

Acest moment are la baza aparitia bancilor (sfarsitul sec. XV - inceputul XVI).

Caracteristici ale acestei etape:

la inceput rolul primordial il avea moneda-marfa (aur), care ulterior a fost inlocuita cu moneda;

treptat moneda de hartie si de cont contribuie alaturi de moneda-marfa (aur) la realizarea functiilor monedei; moneda de hartie devine instrument monetar ideal;

iese din circulatie moneda aur-marfa care se depoziteaza in banci.

Prin punerea in circulatie a monedei-semn, s-a realizat legatura cu moneda-marfa prin convertibilitate. Desi aurul era depozitat, in banci, era etalon fara sa participe la operatiuni de schimb.

c) Al treilea moment

Desprinderea monedei-semn de moneda-marfa din punct de vedere fizic si cantitativ. Aurul devine insuficient pentru operatiuni de convertibilitate, astfel, se naste o contradictie intre posibilitatile bancii de a bate moneda si nevoile de moneda ale schimburilor comerciale.

Alaturi de aur in depozitele bancare, sunt aduse efecte comerciale si publice (titluri de creanta). Legatura dintre moneda-semn si depunerile banesti slabeste convertibilitatea, care ulterior a fost exclusa de pe piata interna.

Moneda de hartie si de cont raman singurele semene vizibile in circulatie, sprijinindu-se pe bunuri si servicii fata de care se afla intr-o dependenta directa.

d) Al patrulea moment

Crearea sistemului monetar in anul 1944

Moneda-semn, sub denumirea de valuta preia integral rolul de instrument de schimb pe plan international, fiind legata insa de metalul monetar prin mecanismul convertibilitatii externe. Dolarul garanta emisiunea de moneda nationala.

In depozitele bancilor de emisiune, alaturi de aur, efectiv intra si valutele garantate de bunuri si servicii produse in tara de emisiune. Dolarul era convertibil numai la extern.

In anul 1971 se impune convertibilitatea in aur a dolarului, moment care marcheaza excluderea totala de la baza sistemului monetar national si international a aurului. Aurul devine o marfa obisnuita, se alatura celorlalte bunuri si contribuie la formarea unui nou tip de etalon, etalonul puterii de cumparare.

e) Al cincilea moment:

Emisiunea de monede internationale

Prezentul cuprinde si el, la randu-i, evenimente deosebite si inedite in privinta monedei - semn. Are loc emisiunea de moneda in context international de catre:

- Fondul Monetar International sub denumirea de DST (Drepturi Speciale de Tragere).

In anul 1969 are loc primul amendament la Statutul FMI privind crearea de catre acest organism a unui nou activ de rezerva definit prin raportare la aur si anume DST. In anii 1976 - 1978, are loc punerea in functiune a Acordurilor de la Jamaica privind reglarea florarii monedelor si demonetizarea aurului, iar redefinirea DST se face pe baza unui cos de 16 monede, iar in anul 1980, redefinirea DST se face pe baza unui cos de 5 monede (cele liber utilizabile).

- Sistemul Monetar European sub denumirea de ECU (Unitate de cont European). In anul 1979, este pus in functiune Sistemul Monetar European si are loc crearea unei noi monede ECU, care era definita pe baza unui cos de 9 monede ale tarilor comunitare.

- Tratatul asupra Uniunii Europene (sau tratatul de la Maastricht) a fost adoptat in decembrie 1991 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 1993. Tratatul reprezinta o a doua revizuire a tratatelor de baza si abordeaza doua teme majore si anume: uniunea politica si uniunea economica si monetara.

Uniunea Monetara Europeana (European Monetary Union - EMU) a adoptat moneda Euro ca moneda unica pentru cele 11 state din zona Euro de la 1 ianuarie 1999, la care s-au adaugat al 12-lea stat de 1 ianuarie 2001, moment cand moneda ECU a fost inlocuita de Euro la o rata de schimb de 1 la 1; Contractele care au fost incheiate in ECU sau moneda nationala se continua.

In prezent zona EURO este formata din urmatoarele state: Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia si Finlanda.

Moneda Euro a intrat in circulatie de la data de 1 ianuarie 2002. Ea se prezinta sub forma de bancnote de 200, 200, 100, 50, 20, 10 si 5 Euro si sunt identice in toate cele 12 state. Monedele sunt de 1 si 2 Euro, 50, 20, 10, 5, 2 si 1 cent. Monedele sunt emise de fiecare stat si au fata identica iar pe verso sunt individualizate cu motive specifice fiecarui stat. Statele din Europa de Est isi pastreaza inca monedele nationale. Monedele national au o rata de schimb fixa fata de moneda unica. Putem afirma ca trecerea la moneda unica aduce beneficii nu numai intreprinzatorilor, marilor companii, prestatorilor de servicii, cat si consumatorilor. Ele se refera in principal la:

Stabilitatea monetara (se schimba riscul ratei de schimb pentru tarile din zona Euro);

Scaderea preturilor datorita cresterii transparentei in domeniul costurilor dar si al concurentei;

Transferul fondurilor se va mai usor si mai ieftin;

Reducerea inflatiei (politica monetara comuna va impiedica inflatia dintr-o tara membra sa afecteze celelalte state membre);

Schimburile comerciale intre statele membre vor fi impulsionate datorita eliminarii costurilor legate de schimbul valutar;

EURO are potential de a deveni una din principalele valute de tranzactie pe plan mondial, alaturi de yen, ducand, in acest mod, la cresterea stabilitatii mediului economic international si la stimularea comertului international.

Cele mai semnificative momente pe care l-ea cunoscut moneda in evolutia sa de la aparitie si pana in zilele noastre sunt prezentate in tabelul urmator[1]:

TABELUL 1.1.

Evolutia monedei inainte de Bretton Woods

Evolutia monedei dupa Bretton Woods (1944)

2. Clasificarea semnelor monetare

dupa circulatia efectiva - moneda materiala:

a.       de metal;

b.      de hartie;

dupa unitatea emitenta:

a.       creata de agentii economic;

b.      creata de guvern;

c.       creata de banci:

i. bilete de banca;

ii. moneda scripturala;

dupa valoarea pe care o exprima;

a.       moneda cu valoare integrala;

b.      moneda semn;

dupa obligatiile asumate de emitent;

a.       moneda convertibila;

b.      moneda neconvertibila;

dupa capacitatea liberatorie

a.       moneda legala;

b.      moneda facultativa;

c.       moneda tractionara.

In decursul evolutiei economice, asa cum am prezentat, de altfel, in paragraful precedent, moneda si semnele ei au evoluat si ele; unele semne monetare au aparut si s-au extins, altele au disparut s-au impus rapid sau treptat.

Paralel cu aceasta evolutie, diferitele teorii monetare au imprimat monedei sau semnelor monetare semnificatii, functii si actiuni specifice potrivit propriilor lor sustineri.

Pentru a intelege atat interpretarile diferitelor scoli monetare, cat si evolutiile istorice este necesar sa avem o reprezentare clara a semnelor monetare intr-o corelare de ansamblu, in cadrul unei clarificari semnificative dar si cuprinzatoare. De altfel, teoriile mai vechi sau mai noi privind moneda ne orienteaza in a retine si folosi expresia de "semn monetar" ca fiind cea mai exacta cu privire la reprezentarile contemporane si anterioare ale monedei.

Practica a confirmat ca, atunci cand au circulat monede cu valoare integrala si unde utilizarea expresiei de moneda ca purtator de valoare ar fi putut fi considerata obligatorie, moneda nu era decat un semn. Aceasta pentru ca, intrand in circulatie, moneda isi pierde treptat o parte din substanta sa materiala, devenind cu timpul reprezentanta propriei valori, chiar daca aceasta reprezentare este sensibil apropiata de valoarea sa. In plus in economia de piata actioneaza factori multipli ce determina modificarea frecventa si de substanta a valorii monedei, indiferent de formele ei de reprezentare.

Pentru a raspunde acestor cerinte vom incerca sa clasificam semnele monetare in raport de anumite criterii:

a) Un prim criteriu este forma de existenta a monedei, in raport de care avem moneda materiala (moneda metalica si moneda de hartie) si moneda de cont (scripturala). Moneda metalica isi are originea in antichitate, cand moneda era reprezentata de bunurile materiale si apoi de metalele pretioase. Astazi, moneda metalica se rezuma la rolul de moneda divizionara. Moneda de hartie se prezinta sub forma bancnotelor, initial convertibile in metal pretios, astazi prezentandu-se ca o moneda fiduciara, neconvertibila in aur sau argint. Moneda de cont (scripturala) a aparut si s-a dezvoltat o data cu aparitia si cresterea rolului bancilor. Pe baza depozitelor constituite de agenti economici la banci si inregistrate, ca atare, in conturile lor, acestea pot dispune de plati catre alti titulari de depozite. Circulatia monedei se rezuma doar la inregistrari in conturile bancare, transferul avand loc prin diminuarea depozitului dintr-un cont si majorarea depozitului in alt cont. Soldurile creditoare ale conturilor agentilor economici reprezinta de fapt moneda scripturala temporar statica si care devine mobilizabila prin instrumente specifice: cecuri, ordine de plata, ordine de virament etc. O forma a acesteia este moneda electronica.

b) O alta clasificare a semnelor monetare o putem face avand drept criteriu emitentul. in raport de acest criteriu, putem grupa moneda in:

moneda creata de agentii economici: a functionat in cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur-moneda pe baza unui mecanism simplu. Agentii economici se prezentau la monetarie cu lingouri de aur si primeau in contrapartida echivalentul lor in aur-moneda;

moneda creata de tezaur: vizeaza indeosebi moneda divizionara, fara a exclude insa rolul pe care il exercita statul in economia moderna, atat in ce priveste creatia monetara de ansamblu, cat si in domeniul politicilor monetare;

moneda creata de banci: releva rolul decisiv pe care il au bancile in creatia monetara, pe de o parte, prin emiterea biletelor de banca (de catre banca centrala) si, pe de alta parte, prin crearea monedei de cont sau scripturala (de catre bancile comerciale).

c) Un alt criteriu este valoarea intrinseca, in raport de care moneda cunoaste doua forme: moneda cu valoare integrala si moneda-semn. Moneda cu valoare integrala este moneda care contine o cantitate de metal pretios egala cu cantitatea de metal pretios ce i se atribuie prin valoarea nominala. Moneda-semn este reprezentata de monedele sau de alte alcatuiri de hartie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit numar de unitati monetare. Acestea sunt valori fiduciare, acceptate si utilizate prin increderea reciproca, atribuindu-li-se o anumita putere de cumparare.

d) Obligatiile pe care si le asuma emitentul reprezinta un alt criteriu in raport de care putem grupa monedele in convertibile si neconvertibile. Moneda convertibila a fost reprezentata initial de bancnote care puteau fi preschimbate in metal pretios. Aceasta era o forma a convertibilitatii interne. Mai tarziu, ca si astazi, unica forma de convertibilitate este cea externa. Moneda neconvertibila inseamna in exclusivitate moneda care circula numai in cadrul granitelor nationale.

e) O ultima clasificare pe care o luam in considerare are in vedere capacitatea liberatorie (stabilita juridic) a monedei, caz in care avem: moneda legala, cu capacitate liberatorie sau circulatorie nelimitata, recunoscuta prin lege, atribuita monedei nationale; moneda fractionara, cu capacitate liberatorie limitata, atribuita monedei de argint (cand circula paralel cu moneda de aur in cadrul monometalismului aur) si monedei divizionare; moneda facultativa, care este, de regula, o moneda straina.