FUNCTIILE IMPOZITELOR

FUNCTIILE IMPOZITELOR

Veniturile bugetare - taxe, impozite, prelevari, contributii, alte venituri - sunt reglementate avandu-se in vedere anumite interese ale statului, grupate in asa-numita politica fiscala - statul stabileste in sarcina unor subiecte (impozabile) anumite obligatii. Concret, aceasta obligatie se realizeaza prin preluarea de catre stat a unei parti din rezultatele financiare ale subiectelor de drept impuse (in cazul impozitelor, prelevarilor, contributiilor), ori prin stabilirea in sarcina subiectelor de drept beneficiare a unei participari partiale la acoperirea cheltuielilor efectuate de stat pentru organizarea serviciilor publice (in cazul taxelor).

Impozitele la care sunt obligate subiectele platitoare indeplinesc in principiu, trei functii:

I.         contributia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii (fondurile bugetare);

II.       redistribuirea unor venituri primare sau derivate;

III.     reglarea unor fenomene economice sau sociale.

I. Contributia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii este o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venituri impozabile sau taxabile, deoarece aceste fonduri se concentreaza mijloacele banesti centralizate necesare pentru finantarea de obiective si actiuni cu caracter general; finantarea institutiilor publice, constituirea rezervelor de stat, alte actiuni si obiective cu caracter economic, dezvoltarea bazei materiale a unitatilor social-culturale de stat si a organelor de stat, precum si pentru alte scopuri prevazute de dispozitiile legale.

II. Redistribuirea unor venituri primare sau derivate este operatiunea de preluare a unor resurse in vederea repartizarii lor, pentru satisfacerea unor trebuinte acceptate in folosul altora decat posesorii initiali ai resurselor. In anumite limite rezonabile redistribuirea este justificata si inerenta pentru satisfacerea tuturor trebuintelor generale ale societatii. Redistribuirea, realizandu-se prin aplicarea principiului depersonalizarii resurselor, se infaptuieste pe multiple planuri: intre sfera materiala si cea nemateriala, intre sectoarele, ramurile, subramurile, si unitatile sferei materiale, intre diferitele forme de proprietate, intre zonele si unitatile administrativ-teritoriale ale tarii, precum si in diviziunea internationala a muncii.

Intr-un centralism excesiv, rigid si birocratic, redistribuirea exagerata si nerealista are consecinte negative asupra cointeresarii si responsabilitatii. In aceasta situatie, redistribuirea prin metode administrative si gratuit justificate mai ales in cazul dobandirii unor venituri exagerate fara eforturi personale, va fi inlocuita cu redistribuirea prin metode economice pe baze rambursabile sau restituibile. In cazurile cand redistribuirea se realizeaza pe baza principiului mutabilitatii, aceasta este nu numai inerenta, dar si echitabila.

III. Reglarea unor fenomene sociale sau economice actioneaza in mod diferit in cazul unitatilor sau persoanelor fizice. La unitatile economice, prin impozite se influenteaza preturile marfurilor si tarifele executarilor de lucrari si a serviciilor publice, rentabilitatea, eficienta economico-financiara; se stimuleaza realizarea productiei nete si fizice, cointeresarea materiala si raspunderea; se asigura protectia terenurilor proprietate de stat care pot fi utilizate pentru productia agricola si silvica si stimularea folosirii cat mai productive a tuturor terenurilor din agricultura etc.

La persoanele fizice, sistemul impozitelor este reglementat in asa fel incat sa stimuleze executarea de lucrari si prestari de servicii in folosul populatiei si cuprinderea unui numar cat mai mare de oameni in activitati socialmente utile; stimularea utilizarii cat mai productive a terenurilor agricole si cresterea animalelor, limitarea realizata de venituri exagerate la unele persoane fizice etc.