Functiile traditionale ale trezoreriei publice

FUNCTIILE TRADITIONALE ALE TREZORERIEI PUBLICE

1)Gestionar si administrator al fondurilor publice - aceasta functie obliga ca toate resursele financiare publice sa fie colectate, concentrate, centralizate si administrate prin intermediul acestei functii financiare si sub supraveghere si un strict control financiar. Functia presupune ca in mod permanent, continuu si in orice perioada a anului, raportul dintre colectarea fondurilor, pe de-o parte si utilizarea acestora sub forma platilor de casa, pe de alta parte, sa fie supraunitar sau in cel mai rau caz, egal. În situatia in care gradul de colectare a fondurilor publice nu satisface platile, iar acestea sunt presante, trezoreria este obligata invariabil sa contracteze imprumuturi publice fara a mai avea ragazul necesar in multe situatii, de a alege varianta convenabila din punct de vedere al "costului" acestei operatiuni. Functia de gestionar si administrator al fondurilor publice o presupune, in acelasi timp si pe cea de casier, cu prilejul incasarii efective a resurselor, efectuarii platilor si gestionarii disponibilitatilor de fonduri publice, totul sub un strict control fiscal si preventiv. 2)Mijloc de interventie a statului in economie - aceasta functie si-o exercita mai ales in sectoarele si zonele in care statul are interese de ordin economic sau social. Amplitudinea interventiei statului in economie trebuie ordonata de o asemenea maniera, incat aceasta sa nu perturbe caracterul concurential al pietelor financiare de capital si slabirii interesului mediului de afaceri in general. Metodele folosite de Trezoreria publica pentru interventie in economie sunt dintre cele mai diverse: - autorizatie eliberata pentru motive economice, de interes national si care duce la finantari privilegiate; - subventionarea unei parti de cheltuieli; - bonificatii la dobanda si dobanda subventionala; - garantii pentru anumite imprumuturi contractate de la banci; - avansuri financiare, de cele mai multe ori nerambursabile, in special in domeniul cercetarii sau pentru produse prioritare pe plan national sau international; - accesul privilegiat al unor organisme financiare pentru refinantare la banca centrala, in conditii mai avantajoase decat cele de pe piata de capital. 3)Intermediar financiar si distribuitor de capitaluri - Trezoreria publica contracteaza de multe ori imprumuturi nu numai pentru a-si acoperi golurile temporare de casa sau a finanta deficitul bugetului public, ci si pentru a acorda, la randul ei, imprumuturi altor subiecti din economie. Din acest punct de vedere, Trezoreria publica, imprumutand de la anumiti subiecti financiari, folosind disponibilitatile corespondentilor sai, ale bugetului public sau chiar imprumutandu-se pentru a acorda imprumuturi altora, pe termen scurt sau lung, mai ales in domeniile si sectoarele de interes ale economiei, ea se manifesta ca un veritabil intermediar financiar, precum sistemul bancar sau institutiile financiare specializate. 4)Reprezentant al functiei de putere publica - in aceasta calitate, Trezoreria publica este actionarul si gestionarul participantilor statului in activitati si diverse sectoare ale economiei. Trezoreria poate supraveghea un nr insemnat de institutii financiare carora le solicita sau le acorda imprumuturi prin mijloace si tehnici specifice acestor genuri de operatiuni. Ca reprezentant a puterii publice, Trezoreria publica se manifesta si prin aceea ca, avand la indemana si gestionand toate fondurile publice ale statului, ea are o pozitie privilegiata in ceea ce priveste alegerea prioritatilor in procesul alocarii resurselor financiare pe sectoare si domenii ale vietii economico-sociale, la un moment dat - aceasta bineinteles in concordanta cu bugetele publice acordate. 5)Garant al "marilor echilibre" - reprezinta sinteza sau corolarul celorlalte prezentate pana aici. Marile echilibre sunt expresia unui raport de egalitate permanent care trebuie sa existe intre nevoile publice aprobate de parlament si alte autoritati statale, pe de o parte, si capacitatea statului de a le acoperi cu resurse financiare, pe de alta parte. În exercitarea acestei functii majore, Trezoreria publica este confruntata permanent cu: diferentele in timp intre periodicitatea platilor si cea a incasarilor din impozite, taxe si alte contributii sociale obligatorii care trebuie mereu ajustate prin resurse suplimentare pe perioade scurte de timp; - finantarea deficitului bugetar care acopera perioada intregului exercitiu financiar cu resurse care trebuie mobilizate pe o perioada mai lunga de timp; - plata datoriei externe si interne este o alta cauza a necesarului de resurse peste cele prevazute in bugetul de stat, precizand ca scadenta datoriei externe ridica probleme in plus atunci cand banca centrala nu dispune de rezerve valutare suficiente; - acordare de imprumuturi pe piata de capital pentru finantarea investitiilor, sectoarelor economiei care prezinta interes pentru stat; - alaturi de banca centrala, Trezoreria publica este chemata sa duca actiuni menite sa sustina moneda nationala, prin interventia ei pe piata valutara sau ajustarea platilor externe de o asemenea maniera, incat banca centrala sa nu fie fortata de a procura valuta necesara pentru platile externe, in orice conditii.

FUNCTIILE TREZORERIEI STATULUI ÎN ROMÂNIA.

Trezoreria publica din Romania are functii si atributii mai restranse si bineinteles specifice perioadei pe care o parcurge tara noastra in actuala perioada. Functiile trezoreriei publice pot fi sintetizate astfel: a) casier al sectorului public - prin care se asigura incasarea veniturilor, efectuarea platilor si pastrarea disponibilitatilor bugetului de stat, ale bugetului asigurariolr sociale de stat, ale bugetului local, ale bugetului fondurilor speciale si cele in regim extrabugetar. Trezoreria statului asigura indeplinirea prevederilor componentelor intregului sistem bugetar romanesc si reflecta modul si gradul de incasare a drepturilor bugetare ale statului, precum si felul in care aceste resurse financiare publice au fost folosite; b) exercita un control fiscal asupra incasarii veniturilor bugetare si unul financiar - preventiv asupra efectuarii platilor privind respectarea limitelor si destinatiei creditelor bugetare, asa cum acestea au fost aprobate, deschise si repartizate de autoritatile in drep; c) efectueaza operatiuni de incasari si plati in contul institutiilor publice, cu prilejul constituirii si utilizarii mijloacelor extrabugetare si a fondurilor speciale; d) atrage disponibilitatile din economie pe calea imprumuturilor de stat, a certificatelor de trezorerie, de depozit de la persoane juridice si fizice in vederea acoperirii golurilor temporare de casa ale componentelor bugetului general consolidat, a deficitului bugetului de stat si a refinantarii datoriei publice; e) pe seama disponibilitatilor existente in contul curent general si din contravaloarea in lei a imprumuturilor externe pastrate in contul curent general al Trezoreriei statului, aceasta: - acopera temporar deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat si al fondurilor speciale din anii precedenti si anul curent, precum si al golurilor de casa inregistrate de catre bugetele locale; - efectueaza plasamente financiare, pe termen scurt, la bancile comerciale sau la alte institutii financiare prin BNR, care actioneaza ca agent al statului. f) pentru acoperirea temporara a decalajului dintre incasarile si platile din contul curent general al Trezoreriei statului, aceasta poate contracta de la BNR si sistemul bancilor comerciale imprumuturi pe termen scurt; g) gestioneaza datoria publica interna si externa, asigurand evidenta si plata serviciului datoriei publice interne si externe; - h) efectueaza operatiuni privind drepturile de incasat si obligatiile de plata ale statului , la baza carora stau acorduri si conventii guvernamentale; i) asigura contabilitatea privind executia de casa pentru operatiunile de incasari si plati privind veniturile si cheltuielile sectorului public; j) asigura functionarea corespunzatoare a sistemului informational-contabil privind raportarea modului de constituire si utilizare a fondurilor publice.

ASEMANARI SI DEOSEBIRI ÎNTRE TREZORERIA STATULUI SI BANCILE COMERCIALE.

Beneficiarii serviciilor - exista o delimitare destul de clara, Trezoreria publica efectueaza operatiuni de incasari si plati, in primul rand in favoarea institutiilor publice care folosesc fondurilor publice, in timp ce bancile comerciale isi pun la dispozitie serviciile bancare agentilor economici si altor persoane juridice si fizice care folosesc fondurile private si eventual imprumutate. Natura depozitelor - in cazul Trezoreriei publice, acestea sunt formate in marea lor majoritate din fonduri publice, in timp ce depozitele bancilor sunt create din disponibilitatile proprii ale agentilor economici, persoane fizice, asociatii familiale, societati nonprofit si alte asociatii care pot avea sau nu calitate de persoana juridica. Bancile comerciale pot acorda credite bancare unui sector nelimitat de beneficiari, cu respectarea conditiilor de garantii, in timp ce Trezoreria publica din Romania nu poate face acest lucru. Creditele pe care le poate acorda Trezoreria statului, sunt cele pentru plasamentele financiare pe termen scurt, imprumuturi pentru acoperirea temporara a deficitului bugetului de stat, precum si pentru acoperirea golurilor temporare de casa. Trezoreria publica, alaturi de bancile comerciale, prin modul in care isi organizeaza operatiunile de incasari si plati in numerar, poate influenta favorabil politica bancii centrale, in legatura cu functionarea sistemului monetar. Treyoreria public[ este dependent[ de banca centrala in multe privinte, prin faptul ca aceasta-i tine si efectueaza operatiuni in contul curent general, indepliste in numele sau rolul de agent al statului in efectuarea de plasamente financiare sau contracteaza imprumuturi publice in numele sau.

METODE DE ELABORARE A BUGETULUI PUBLIC.

Elaborarea unui buget modern presupune folosirea tehnicilor de previziune si a analizei macroeconomice, metode ce permit evidentierea impactului economic, social si politic al optiunilor privind procurarea resurselor si utilizarea lor prin intermediul cheltuielilor publice. Metodele clasice de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor bugetare sunt: metoda automata - veniturile si cheltuielile penultimuli an se iau drept baza pentru intocmirea bugetului pe anul urmator. Metoda prezinta dezavantajul ca este departe de realitate, deoarece conditiile economice, sociale si politice existente cu doi ani in urma nu se pot mentine decat intamplator si in anul pentru care se elaboreaza proiectul de buget. Metoda majorarii - consta in aceea ca se iau in considerare rezultatele exercitiilor bugetare pe un interval de cinci ani din perioada premergatoare anului pentru care se elaboreaza proiectul de buget. Determinarea veniturilor si cheltuielilor prin exploatarea tendintelor rezultate din evolutia indicatorilo aferenti perioadei considerate drep baza de calcul, este aproximativa, deoarece in fiecare an intervin factori noi care pot avea o influenta mai mare sau mai mica asupra bugetului in cauza. Metoda evaluarii directe - presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursa de venit si fiecare categorie de cheltuieli in parte. Oimportanta deosebita o prezinta evaluarea cheltuielilor publice la nivelul necesitatilor anului bugetar. Aceasta presupune o armonizare a solicitarilor de credite bugetare cu posibilitatile reale ale economiei de a sustine, cu venituri corespunzatoare, cresterea cheltuielilor publice.

INSTRUMENTE DE FINANTARE A DEFICITULUI BUGETAR SI A DATORIEI PUBLICE.

În economiile tarilor dezvoltate ale caror finante publice functioneaza pe baza tehnicilor deficitelor bugetare, se folosesc o multime de instrumente de credite guvernamentale si anume: - bonuri de trezorerie sau alte instrumente de credi guvernamental, cu termen de rambursare de pana la un an; - obligatiuni guvernamentale pe termen mediu si lung; - instrumente de credit guvernamental nenegociabile, accesibile mai ales micilor intreprinzatori; - instrumente de credit pentru sectorul bancar si institutiile financiare. În alegerea instrumentelor de credit trebuie optat pentru acele variante care sa asigure necesitatile de acoperire a deficitului de fonduri, pe de o parte si satisfacerea preferintelor grupurilor de investitori, pe de alta parte. În majoritatea tarilor, recomandarea autoritatilor, adr mai ales cea a organismelor financiare internationale, impune gestiuonarului datoriei publice sa utilizeze tehnici si mijloace specifice pietei determinand colectarea resurselor financiare intr-un mod descentralizat si pe o piata cat mai extinsa, inclusiv de pe cea externa. Finantarile externe se pot constitui in resurse importante si de multe ori, ele reprezinta o ultima solutie pentru acoperirea deficitelor bugetare curente, dar mai ales a datoriei publice, solutie ce se concretizeaza in: atragerea de lichiditati internationale - notiunea de lichiditate internationala are in vedere evolutia unui ansamblu de posturi ale bilanturilor Trezoreriei publice si a bancii centrale, prin instituirea de depozite sa incasarea datoriilor scadente sau greu solvabile de la debitori internationali. imprumuturile externe - constau in operatiuni pe termen lung si in mai mica masura pe termen mediu. Acest lucru inseamna o solutie brutala " de a plasa o economie in recesiune pe calea redresarii, prin revigorarea conturilor externe, demersul acesta asigurand o anume relaxare moderata a economiei.