FUNDAMENTAREA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR PENTRUUL DE BUGET AL INSTITUTIILOR PUBLICE

Fundamentarea cheltuielilor si veniturilor pentru proiectul de buget al institutiilor publice

Evaluarea veniturilor si dimensionarea cheltuielilor ce se vor inscrie in bugetul institutiei se fac pornind de la indicatorii specifici de activitate: numar de copii, de elevi, de studenti in institutiile de invatamant; numarul de paturi, de bolnavi, de functii medicale in unitatile sanitare; numarul de asistati in unitatile de asistenta sociala; numarul de posturi admise in institutiile administratiei de stat etc.

La diferite niveluri organizatorice (municipii, judete, ministere) si la nivel de economie nationala se opereaza cu doi indicatori caracteristici, care pun in evidenta dimensiunile actiunilor: reteaua de unitati si contingentul.

Reteaua de unitati cuprinde totalitatea unitatilor de acelasi fel dintr-un domeniu de activitate (reteaua gradinitelor de copii, reteaua unitatilor de invatamant primar, reteaua unitatilor de asistenta sociala, reteaua unitatile sanitare etc.).

Contingentul exprima numarul persoanelor ce beneficiaza de actiunile respective. El reda capacitatea de cuprindere a unei retele. Cheltuielile (si veniturile, in general) sunt proportionale cu intinderea retelei si marimea contingentului.

Pentru unele institutii, la care nu sunt variatii mari ale contingentului de la un an la altul, contingentul se stabileste pe total an. Pentru alte institutii, in special de invatamant, la care contingentul variaza in timpul anului bugetar (anul bugetar ¹ anul scolar), se va determina un contingent mediu anual pe baza relatiei:

in care:

I₁ - numarul copiilor, elevilor, studentilor de la 01-01

I₂ - numarul copiilor, elevilor, studentilor de la 01-10

T - timpul; t₁ - 9 luni; t₂ - 3 luni

Alaturi de indicatorii specifici de activitate un rol important in fundamentarea proiectului de buget il au normele si normativele de cheltuieli (venituri), normele de structura, executia preliminata pe anul in curs, baza legala pentru fiecare venit si/sau cheltuiala, evolutia probabila a preturilor si rata inflatiei etc.

Pentru fundamentarea veniturilor se intocmesc, in general, note de calcul pentru fiecare venit in parte. Se folosesc indicatori si calcule de fundamentare specifice in fiecare caz. Asa de exemplu, pentru determinarea regiei de camin, se porneste de la numarul de studenti (elevi) ce se vor caminiza, care se inmulteste cu taxa lunara si cu numarul de luni de caminizare. La fel se stabilesc si alte venituri: cuantumul anual al taxelor pentru studentii (elevii) cu taxa se determina prin inmultirea numarului acestora cu taxa anuala; veniturile creselor (gradinitelor pentru copii) se determina prin inmultirea numarului de copii in crese (gradinite) cu contributia lunara a parintilor si cu numarul lunilor de contributie; veniturile din inchirieri se stabilesc prin inmultirea chiriei lunare cu numarul lunilor de inchiriere etc.

Pentru evaluarea veniturilor ce se vor realiza din activitatea de productie (ateliere scoala, laboratoare, ferme agricole, edituri etc.) si prestari de servicii (consultatii, analize, tratamente, spitalizari etc.) se tine seama de realizarile din perioadele precedente si se au in vedere orientarile privind activitatea respectiva (planuri de cercetare, planuri editoriale, planuri de productie si de prestari de servicii sociale) si preturile produselor ce se vor obtine sau tarifele (taxele) in cazul serviciilor (analize, consultatii si tratamente etc.).

În fundamentarea bugetului unei institutii publice o atentie deosebita trebuie acordata cheltuielilor, care sunt caracteristice institutiilor, asa dupa cum profitul trebuie sa fie caracteristic agentilor economici. Cheltuielile institutiilor publice reprezinta un consum de fonduri, de venit national, pe cand cheltuielile din sfera activitatilor economice reprezinta, in general, o avansare de fonduri.

Pentru dimensionarea cheltuielilor se folosesc norme si normative de cheltuieli. Normele sugereaza un consum exprimat in unitati naturale (m³ de gaz, m³ de apa, kw/h, Gcal, tona). Normativele se exprima valoric si pot fi

individuale, care privesc un singur fel de cheltuiala: bursa, salariul tarifar, alocatia de hrana etc.;

complexe, care cuprind mai multe cheltuieli (cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli medii totale pe un indicator etc.).

Normele si normativele pot fi: obligatorii, care sunt stabilite prin acte normative (alocatia de hrana, alocatia pentru copii, bursa, salariul tarifar etc.) si orientative, ce se folosesc pentru unele cheltuieli la care nu este posibila aplicarea normelor obligatorii (incalzit, iluminat si, in general, cheltuieli pentru intretinere si gospodarie). De asemenea, in unele situatii se folosesc si baremurile de cheltuieli prin care se stabilesc nivelurile maxime ce nu pot fi depasite (indemnizatie de arbitraj, barem de masa, pensii etc.).

Cheltuielile institutiilor publice se evalueaza in proportie de aproximativ 80% pe baza de norme obligatorii.

În evaluarea cheltuielilor se folosesc si normele de structura, prin care se stabileste marimea unor formatii de lucru. De exemplu: numarul de studenti sau elevi intr-o grupa (clasa), numarul de salariati intr-o primarie, intr-un minister, intr-o directie, intr-un serviciu sau birou.

Desi exista o diversitate de institutii publice si actiuni desfasurate de acestea ele au anumite elemente comune, si anume: cheltuielile de personal, care reprezinta intre 40% si 80% din totalul cheltuielilor, si cheltuielile de intretinere si gospodarie, ce se evalueaza pe baza normele orientative (sau baremurilor de cheltuieli). Evident exista si elemente de cheltuieli specifice: bursele, cheltuielile pentru materiale didactice si de laborator, la unitatile de invatamant; medicamentele, aparatura medicala si hrana pentru bolnavi sau asistati, la unitatile sanitare si de asistenta sociala; echipamentul, hrana si munitia, la unitatile militare etc.

În cadrul cheltuielilor curente ale institutiilor cheltuielile de personal (Titlul I) sunt preponderente si au o importanta deosebita. Ele sunt detaliate pe mai multe articole (vezi anexa nr. 3):

art. 10.01. - cheltuieli salariale in bani;

art. 10.02 - cheltuieli salariale in natura;

art. 10.03 - contributii.

La dimensionarea acestor cheltuieli, alaturi de indicatorii specifici de activitate, de normele si normativele de cheltuieli, de normele de structura, o importanta aparte are aplicarea riguroasa a legislatiei care reglementeaza incadrarea si salarizarea, calculul contributiilor sociale si modul de decontare a deplasarilor, detasarilor si transferarilor.

Propunerile privind fondul de salarii se stabilesc pe baza: numarului de personal aprobat, normativelor de salarizare, salariului mediu, sporurilor legale, premiilor si altor drepturi de personal

Numarul de personal se stabileste, in general, in functie de marimea indicatorilor specifici de activitate, de sfera activitatii (si complexitatea ei) si a retelei de unitati. De exemplu, in unitatile de invatamant superior, numarul de cadre didactice se stabileste in functie de cifra de scolarizare si normele de structura privind formarea unei grupe, unei serii, unei sectii, unei facultati sau universitati. În functie de numarul de grupe si de serii (pentru cursuri) si de numarul de ore saptamanal pe grupa (serie) pe feluri de discipline se stabileste numarul de posturi didactice, avand in vedere si numarul de ore pe saptamana pe un cadru didactic, dupa postul pe care-l ocupa (preparator, asistent, lector, conferentiar sau profesor).

Pe baza acestor elemente se stabilesc statele de functiuni care cuprind numarul de posturi, detaliate pe categorii de posturi. Cunoscand numarul de posturi si calculand salariul mediu pe un post (in care s-au cuprins si sporurile) se poate determina fondul lunar de salarii. La acesta se adauga indemnizatiile personalul de conducere si salariile personalului tehnic, economic si administrativ (tehnicieni, laboranti, contabili, secretare, paznici) determinate pe baza de norme de cheltuieli si norme de structura. Daca fondul lunar de salarii se inmulteste cu 12 luni se obtine fondul anual de salarii.

La unitatile sanitare, fondul de salarii se stabileste pornind de la numarul de paturi, in functie de care se stabileste numarul de functii medicale, cu studii superioare sau fara. În plan teritorial se are in vedere si factorul demografic. La institutiile cu caracter administrativ (ministere, directii, primarii) cheltuielile cu salariile se stabilesc pe baza normelor de salarizare si de structura privind numarul de posturi admise pentru fiecare institutie.

Odata calculat fondul de salarii, pe baza lui se determina celelalte cheltuieli de personal: contributiile privind asigurarile sociale de stat, contributiile pentru asigurarile de somaj si cele pentru asigurarile sociale de sanatate, prin aplicarea cotelor procentuale la baza legata de calcul.

O grupa foarte cuprinzatoare dupa natura cheltuielilor o constituie "bunuri si servicii" (Titlul II). Ea cuprinde cheltuieli incadrate pe 23 articole, iar unele din acestea avand o detaliere larga pe aliniate (vezi anexa nr. 3).

Fundamentarea unora din aceste cheltuieli se bazeaza pe indicatorii specifici de activitate. De exemplu: cheltuielile cu manualele si rechizitele scolare se stabilesc inmultind numarul de elevi indreptatiti sa le primeasca gratuit cu pretul unui set de manuale (rechizite scolare); cheltuielile cu hrana rezulta din inmultirea numarului de zile de hrana cu alocatia zilnica de hrana; cheltuielile cu medicamentele rezulta din inmultirea numarului zilelor de spitalizare cu cheltuiala medie pe o zi de spitalizare.

La fundamentarea cheltuielilor pentru bunuri si servicii cuprinse in titlul II (cheltuieli pentru intretinere si gospodarie, materiale si prestari de servicii, obiecte de inventar, reparatii curente si capitale, alte cheltuieli) se porneste de la necesitatile reale (reparatiile capitale si achizitiile mari nu se fac in fiecare an), se are in vedere experienta din anii anteriori, se tine seama de normele orientative sau baremurile de cheltuieli, se tine seama de evolutia preturilor, a cursului valutar si ratei inflatiei si se ia in considerare orientarea privind desfasurarea unor actiuni si servicii (dezvoltare, perfectionare, restrangere).

O serie de cheltuieli se fac prin institutiile publice in favoarea unor persoane fizice (beneficiari sociali) sub forma de: burse; alocatii si alte ajutoare pentru copii; pensii si ajutoare IOVR, militari si alte persoane; ajutoare sociale; alte ajutoare, alocatii si indemnizatii, plati compensatorii etc. Fundamentarea acestor cheltuieli se bazeaza pe numarul legal al beneficiarilor de drepturi sociale si cuantumul legal al acestor drepturi (burse, alocatii, pensii, ajutoare si plati compensatorii).

Alaturi de cheltuielile curente cealalta categorie mare de cheltuieli o constituie "cheltuielile de capital" cu articolele:

art. 71.01 Active fixe (inclusiv reparatii capitale);

art. 71.02 Stocuri;

art. 72.01 Active financiare.

Cheltuielile de capital (pentru investitiile publice) se cuprind in proiectele de buget in baza "programelor de investitii publice", care se prezinta ca anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite. În aceste programe investitiile sunt grupate pe: investitii in continuare, investitii noi si alte cheltuieli de investitii.

Cheltuielile de capital se evalueaza pe baza listelor de lucrari, de utilaje si, in general, a devizelor de investitii. Pentru lucrarile de constructii - montaj, evaluarea incepe de la articolele de lucrari (de deviz) pentru care evaluarea se face pe cele 4 categorii de cheltuieli specifice: materiale, manopera, utilaj si transport. Apoi evaluarea continua pe categorii de lucrari, pe obiect de constructii si pe obiectiv de investitii. Evaluarea cheltuielilor este precedata de stabilirea volumului de lucrari, in unitati fizice, in cadrul fiecarei lucrari si se bazeaza pe doua elemente: consumurile specifice de material, de manopera, de ore de functionare a utilajelor si de transport; preturile pentru materiale, tarifele pentru manopera, tarifele (chiriile) pe ora de functionare a utilajelor, tarifele de transport.

Lucrarile de investitii se cuprind in lista obiectivelor de investitii, care se aproba de ordonatorul principal.