Finantarea prin surse proprii

Finantarea prin surse proprii

Finantarea prin surse proprii se refera pe de o parte la autofinantare, iar pe de alta parte la cresterea capitalului social. Deosebirea dintre cele doua modalitati de finantare consta in faptul ca, in timp ce autofinantarea este practic o finantare interna, realizata prin efortul propriu al societatii comerciale respectiv, capitalizarea unei parti a beneficiului, cresterea de capital reprezinta o finantare externa prin fonduri proprii aduse din afara societatii comerciale de catre actionari.

Autofinantarea

Autofinantarea este principiul cel mai raspandit si semnifica faptul ca intreprinderile trebuie sa-si asigure dezvoltarea folosind rezultatele financiare pozitive obtinute in exercitiile anterioare.

Autofinantarea prezinta avantaje reale atat pentru intreprindere cat si pentru actionari.

Intreprinderea, ca persoana juridica este avantajata prin recurgerea la autofinantare intrucat, pentru realizarea cresterii economice, n-are nevoie sa recurga la surse de finantare externe, nici la actionari, pentru a-i convinge sa cumpere actiuni sau sa sporeasca valoarea nominala a actiunilor existente, nici la piata financiara a capitalurilor. Folosind beneficiul propriu pentru dezvoltare se realizeaza totodata si o independenta sporita fata de banci.

Actionarii sunt si ei avantajati intrucat, fara vreun efort financiar din partea lor creste valoarea intreprinderii si a actiunilor pe care ei le detin, deci creste bogatia actionarilor.

Autofinantarea nu duce la cresterea cheltuielior financiare si reducerea profitului. Cu toate acestea, decizia de autofinantare trebuie analizata in functie de rata rentabilitatii degajata de profitul reinvestit. Autofinantarea are un efect pozitiv asupra intreprinderii numai daca rata rentabilitatii proiectelor realizate prin autofinantare este mai mare decat rentabilitatea ceruta de actionari.

Autofinantarea reprezinta un mijloc sigur de finantare, o sursa stabila si independenta, confera libertate de actiune societatii comerciale, permite franarea indatorarii, reducerea cheltuielilor financiare dar este de asemenea un factor important in deschiderea accesului la piata de capital.

Marimea autofinantarii degajata de o societate comerciala joaca un rol puternic de semnalizator al performantei societatii comerciale. Aceasta indica potentialilor investitori ai societatii comerciale ca este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare.

Desi prezinta avantaje certe, experienta practica arata ca nu trebuie exagerat pe linia autofinatarii, ca este oportuna imbinarea utilizarii fondurilor proprii si a celor imprumutate.

Autofinantandu-se in exclusivitate o intreprindere este rupta de piata finaciara a capitalurilor, mobilitatea capitalurilor fiind mai redusa.

1.1.2. Cresterea capitalului social

Daca intreprinderea are nevoie de resurse financiare noi, ea poate recurge la cresterea capitalului social prin aport in numerar sau in natura.

Cresterea de capital social reprezinta un mijloc de finantare prin fonduri proprii, ca si autofinantarea. Cresterea de capital prin noi aporturi ale actionarilor se aseamana cu finantarea prin indatorare, care este tot o finantare externa.

Finantarea intreprinderilor prin aport de capital confera aportatorului calitatea de asociat sau actionar, de coproprietar al unei parti din capitalul social, care-i da dreptul la obtinerea unor venituri sub forma de dividende sau sa suporte riscul activitatii in limita sumelor subscrise.

In cazul aportului in numerar structura financiara se imbunatateste, in sensul cresterii capitalurilor proprii, ce are ca efect cresterea fondului de rulment si a lichiditatii intreprinderii.

Deoarece prin aparitia de noi actionari actionarii existenti pot pierde controlul si administrarea societatii, aceasta modalitate nu este prea agreata.

In cazul aportului in natura vor creste, in acelasi timp, atat fondul de rulment cat si activele imobilizate. Pentru ca situatia financiara sa nu inregistreze o evolutie nefavorabila este de dorit ca aportul in natura sa fie insotit de o crestere in numerar complementara celei in natura.

Cresterea capitalului social prin emisiunea de noi actiuni prezinta anumite avantaje in sensul ca emisiunea de actiuni comune nu obliga la plata unor sume fixe actionarilor, iar obligatia de rambursare a capitalului nu exista decat in momentul lichidarii intreprinderii.

In anumite situatii, finantarea prin emisiunea de actiuni poate fi mai avantajoasa decat finantarea prin emisiunea de obligatiuni. Daca intreprinderea se confrunta cu dificultati in activitate, existenta unei capacitati de indatorare ridicate, pe seama capitalului propriu, face posibila depasirea acestei situatii prin apelarea la indatorare.

Cresterea capitalului social prezinta insa si dezajantaje, deoarece emisiunea de noi actiuni extinde dreptul de vot si controlul asupra intreprinderii exercitat si de noii actionari, noile actiuni dau dreptul actionarilor de a participa la impartirea profitului, iar dividendele actionarilor nu sunt deductibile, in timp ce dobanda este.

Costurile de subscriere si distributie sunt de obicei mai mari decat in cazul altor forme de indatorare si anuntul emisiunii noilor actiuni conduce la reducerea pretului acestora

Daca intreprinderea are mai multe actiuni si un nivel mai redus al datoriilor pe termen mediu si lung, costul mediu al capitalului va fi mai mare.