Finatarea imobilizarilor: alternative, costuri, contabilizare, regim fiscal

Finatarea imobilizarilor: alternative, costuri, contabilizare, regim fiscal

Cap. 1 Notiuni generale privind imobilizarile

Defintii si clasificari privind imobilizarile

Definitie: activele imobilizate sunt acele active care genereaza beneficii economice viitoare si care sunt detinute pentru o perioada de mai mare de un an.

Acestea se clasifica astfel:

I.        Imobilizarile necorporale sunt imobilizari nemonetare ce nu au un suport material identificabil si care sunt detinute pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative.

In cadrul acestei categorii sunt cuprinse:

- cheltuielile de constituire (sunt ocazionate de infiintarea si dezvoltarea unitatii cum sunt cheltuielile de infiintare si de dezvoltare, emisiune de actiuni si obligatiuni, deschiderea de noi puncte de lucru, e.t.c.).

- cheltuielile de dezvoltare (sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte, in scopul realizarii de produse sau servicii noi sau imbunatatite substantial, inaintea stabilirii productiei de serie sau utilizarii);

- concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile si activele similare, cu exceptia celor create intern de entitate;

- fondul commercial (diferenta dintre costul de achizitie si valoarea la data tranzactiei, a partii din activele nete achizitionate de catre o entitate);

- alte imobilizari necorporale (programele informatice, precum si alte imobilizari necorporale);

- avansurile si imobilizarile necorporale in curs de executie(avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale, imobilizarile necorporale neterminate pina la sfirsitul perioadei, evaluate la costul de productie sau costul de achizitie, dupa caz).

II.      Imobilizarile corporale sunt acele imobilizari care sunt utilizate pentru o perioada mai mare de un an si care sunt detinute pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative.

Evaluarea si reevaluarea imobilizarilor

a)          Evaluarea la intrarea in patrimoniu se face astfel:

costul de achizitie pentru bunurile obtinute oneros;

costul de productie ce cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului.

pentru activele produse sau construite in entitate;

valoarea justa stabilita de pretul determinat obiectiv intr-o tranzactie in care partiel se afla in cunostinta de cauza activele primite ca urmare a unei donatii sau sponsorizari;

valoarea de aport stabilita de evalutori autorizati pentru activele aduse ca aport de asociati( atunci cand activul este nou valoarea de aport se confunda cu valoarea de achizitie).

"Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate. Aceste aporturi se realiza printransferarea drepturilor corespunzatoare si predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare" ART 16(2) 31/1990

In cazul in care aporturile in natura se realizeaza la constituirea societatii expertii vor fi numiti de catre judecatorul delegat de tribunal, iar in cazul in care se realizeaza omajorare de capital expertii vor fi numiti de catre adunarea generala extraordinara.

Expertii vor intocmi un raoprt ce va cuprinde urmatoarele elemente: descrierea si modul de evaluare a fiecarui bun aportat si o apreciere asupra concordantei valorice intre numarul de actiuni acordate si valoarea bunului adus ca aport.

REEVALUAREA

Reevaluarea se face avand in vedere valoarea justa stabilita de evalutaori autorizati (membri ANEVAR).

Aceasta operatie trebuie efectuata cu regularitate astfel incat valoarea contabila a unui active sa nu difere de valoarea justa.

Reevaluarea trebuie sa se faca simultan pentru activele imibilizate cate apartin aceleiasi grupe.

In ceea ce priveste amortizarea cumulata sunt disponibile doua metode de tratare, si anume:

a) recalculata proportional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel incit valoarea contabila a activului, dupa reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata. Aceasta metoda este folosita, deseori, in cazul in care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau

b) eliminata din valoarea contabila bruta a activului si valoarea neta, determinata in urma corectarii cu ajustarile de valoare, este recalculata la valoarea reevaluata a activului. Aceasta metoda este folosita, deseori, pentru cladirile care sint reevaluate la valoarea lor de piata.

Exemplu:

Metoda a)

La data de 31.12.2003 valoarea de intrare a unui echipament tehnologic este de 30.000 RON.

Durata normala de utilizare este de 8 ani si este ales regimul de amortizare liniara.

La data de 31.12.2006 se procedeaza la reevaluarea mijlocului fix la 40.000 RON.

In acest caz operatiunile contabile se prezinta astfel:

= % 34.000

105 21.250

2813 12.750

Metoda b)

= 105 21.250

11.250

10.000

In vederea calcularii amortizarii, din punct de vedere contabil se aplica cota la noua valoare.

Amortizarea calculata in urma reevalarii dupa data intrarii in vigoare a codului fiscal -31.12.2003- nu este recunoscuta fiscal.

Astfel, in vederea calcularii profitului amortizarea contabila se trateaza ca o cheltuiala nedeductibila in timp ce amortizarea fiscala este deductibila.

Rezervele din reeevaluare (reflectate in contul 105) trebuie prezentate in notele explicative ca un subelement distinct in 'Capital si reserve".In acest sens notele explicative trebuie sa reflecte informatii cu privire la:

valoarea rezervei din reevaluare la inceputul exercitiului financiar;

diferentele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare in cursul exercitiului financiar;

sumele capitalizate sau transferate intr-un alt mod din rezerva din reevaluare in cursul exercitiului financiar, prezentindu-se natura oricarui astfel de transfer, cu respectarea legislatiei in vigoare;

valoarea rezervei din reevaluare la sfirsitul exercitiului financiar.

Surplusul din reeevaluare se capitalizeaza prin trecerea direct la rezerve atunci cand surplusul reprezinta un castig realizat.

Castigul se considera realizat la data scoaterii din evidenta a activului. O parte din castig poate fi considerat realizat pe masura ce activul este utilizat de unitate, avanduse in vedere diferenta dintre valoarea contabila rezultata in urma reevaluarii si valoarea amortizarii calculate in baza valorii initiale a activului respectiv.

Amortizarea imibilizarilor

Amortizarea reprezinta alocarea (repartitia) valorii amortizabile a unei imobilizari pe durata sa de utilizare pevizionata. Fata de aceasta interpretare generala, exista numeroase conceptii privind amortizarea. Pentru contabilitate prezinta interes urmatoarele trei:

a)amortizarea ca proces de corectie a valorii imobilizarilor. Amortizarea este constatarea contabila a pierderii de valoare suferita de catre activele imobilizate ca urmare a deprecierii in timp (uzurii fizice si morale). Pornind de la aceasta interpretare se procedeaza la corectia valorii activelor imobilizate pentru a le readuce la o valoare apropiata de realitate;

b) amortizarea ca proces de transfer sau de repartizare a costurilor imobilizarilor asupra cheltuielilor exercitiului. Transferul se face pe perioada economica de utilizare a activului amortizabil;

c) amortizarea ca sursa de finantare a reinnoirii imobilizarilor. Ea are ca scop de a conserva in intreprindere resursele generate de activitatea acesteia necesare reconstituirii imobilizarilor.

Cateva elemente privind analiza amortizarii prin prisma normelor contabile europene si internationale, sunt semnificative :

a) amortizarea este repartitia valorii amortizabile a unei imobilizari pe durata sa de utilizare previzionata. Prelevarea amortismentelor exercitiului este dedusa din rezultat, fie direct fie indirect;

b) durata de utilizare este fie perioada in care intreprinderea estimeaza sa utilizeze o imobilizare amortizabila, fie numarul de unitati de productie estimat a se obtine prin functionarea imoblilzarii supuse amortizarii;

c) aprecierea duratei de utilizare a unei imobilizari amortizabile sau grup de imobilizari similare se bazeaza, in general, pe experienta furnizata de practica privind categorii de imobilizari comparabile;

d) limita de amortizare a unei imobilizari amortizabile este costul istoric al acesteia sau o alta suma care a substituit costul istoric in situatiile financiare ale unitatii, mai putin valoarea reziduala;

e) valoarea reziduala a unei imobilizari este adeseori nesemnificativa si poate fi neglijata in calculul valorii amortizabile. Fara a exista un consens in definirea acestei valori, aceasta reprezinta echivalentul valorii imobilizarilor corporale trecuta in cheltuieli la scoaterea lor din functiune. In mod practic, valoarea reziduala este egala cu valoarea neamortizata corectata cu valorile rezultate din lichidare, diminuata cu cheltuielile de scoatere din functiune aferente;

f) sumele aferente amortizarii imobilizarilor se repartizeaza asupra fiecarui exercitiu financiar pe perioada de utilizare a imobilizarii, dupa metode diferite. Indiferent de metoda de amortizare adoptata, este necesar ca aceasta sa fie utilizata cu consecventa indiferent de nivelul rentabilitatii intreprinderii sau de consideratiile fiscale, astfel incat sa se asigure comparabilitatea rezultatelor intreprinderii de la un exercitiu la altul.

g) daca utilitatea imobilizarii amortizabile este definitiv modificata ca urmare a unei deteriorari sau a uzurii morale, valoarea sa actuala poate deveni valoare neta contabila, diferenta fiind inregistrata imediat in rezultate;

h) castigurile sau pierderile provenind din scoaterea din functiune sau din cesiunea unei imobilizari trebuie sa figureze la contul de rezultate;

i) amortizarea alocata esalonat asupra rezultatului exercitiului trebuie sa reprezinte o marime rationala inscrisa in principiile si regulile imaginii fidele. Determinativul "rational" vizeaza raportul dintre fractiunea transferata din valoarea contabila a activului amortizabil si rezultatul ce se va obtine din utilizarea activului.

Deosebit de important este de facut distinctie intre amortizarea contabila si amortizarea fiscala. Diferena nu rezulta din posibilitatea folosirii de regimuri diferite ci si de valoarea amortizabila, ct si de activele ce fac oiecul amortizarii.

Astfel pentru un echipament periferic se poate folosi regimul de amortizare liniar pentru determinarea amortizarii contabile si regimul de amortizare degresiv pentru a calcula amortizarea fiscala.

Ca si valoare, dupa intrarea in vigoare a codului fiscal si anume dupa 31 decembrie 2003 se face diferenta intre amortizarea contabila si cea fiscala, astfel: Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila si orice reevaluare contabila a acestora." Art. 24.(15) L571/2003

Deci, in calculul amortizarii contabile se vor lua in seama modificarile datorate reevaluarii, in timp ce in cazul amortizarii fiscale se vor lua in calcul numai acele modificari rezultate din reevaluare inainte de 31 decembrie 2005.

Pe de alta parte

Entitatile amortizeaza activele imobilizate in baza unui plan de amortizare.

Amortizarea se face:

incepand cu luna urmatore celei in care mijlocul fix este pus in functiune ( luna urmatorei intocmirii procesului verbal de receptie sau procesului verbal de punere in functiune, dupa caz);

pentru cheltuielile cu investitiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normala de utilizare, pe durata normala de utilizare ramasa sau pe perioada contractului de concesionare sau inchiriere, dupa caz;

pentru cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate in locatie de gestiune de cel care a efectuat investitia, pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare, dupa caz;

"Amortizare mijloacelor fixe concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune este in sarcina agentului economic, a persoanei fizice sau asociatiei fara personalitate juridica, care desfasoara activitate in scopul realizarii de venituri, care a efectuat investitia.

Recuperarea acestor cheltuieli se face prin includerea in cheltuielile de exploatare pe perioada initiala a contractului de concesiune, inchiriere sau locatie de gestiune sau pe durata normala de utilizare ramasa, dupa caz." PCT 15

La incetarea contractului valoarea investitiilor nediminuata cu amortizarea se cedeaza proprietarului pentru a majora valoarea mijloacelor fixe.

In procesul verbal de predare-primire a investitiei se va mentiona in mod obligatoriu amortizarea calculata de locatar, astfel incat locatorul sa poata inregistra uzura corespunzatoare.

Exemplu:

La data de 01.01.2005 o societate comerciala inchiriaza un utilaj contra unei redevente de 500 lei pentru o perioada de 5 ani la un utilaj care are o valoare de 10.000 lei si o durata de funtionare ramasa de 10 ani. Pentru a imbunatati performantele tehnice locatarul realizeaza lucrari de investitii in prima luna in valoare de 5000 lei.Se hotaraste amortizarea cheltuielilor folosind regimul de amortizare liniara.

Inregistrarile in contabilitate privind amortizarea

efectuarea investitiei din resurse proprii:

la sfarsitul lunii (terminarea lucrarii)

calcularea amortizarii timp de 5 ani (pe durata contractului)

scoaterea din evidenta a mijlocului fix

facturarea valorii de recuperat a investitiei

inregistrarea amortizarii mijlocului fix in contabilitatea proprietarului pe baza procesului berbal de predare-primire

primirea facturii de la locatar in contabilitatea locatorului

pentru cheltuielile cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioada de 10 ani;

amortizarea cladirilor si a constructiilor minelor, salinelor cu extractie in solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide si cele din industria extractiva de petrol, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor si care nu pot primi alte utilizari dupa epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitate de produs, in functie de rezerva exploatabila e substanta minerala utila.
Amortizarea pe unitatea de produs se recalculeaza:
1. din 5 in 5 ani la mine, cariere, extractii petroliere, precum si la cheltuielile de investitii pentru descoperta;
2. din 10 in 10 ani la saline;

mijloacele de transport pot fi amortizate si in functie de numarul de kilometri sau numarul de ore de functionare prevazut in cartile tehnice, pentru cele achizitionate dupa data de 1 ianuarie 2004;

pentru locuintele de serviciu, amortizarea este deductibila fiscal pana la nivelul corespunzator suprafetei construite prevazute de legea locuintei;

numai pentru autoturismele folosite de persoanele din structurile de conducere si administrare a persoanelor juridice a caror cheltuieli de functionare si de reparatii sunt deductibile limitat la un singur autoturism.

In ceea ce priveste regimul de amortizare, in alegerea acestuia trebuie sa se tina sema de cateva reguli astfel:

pentru constructii se va aplica regimul de amortizare liniar ce consta in repartizarea cheltuielilor cu amortizarea uniform pe durata de viata a activului imobilizat.

cheltuielile ocazionate de acchizitionarea brevetelor, drepturi de autor, licente, marci de comert sau fabrica si alte valori similare, precum si cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezinta imobilizari necorporale se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, dupa caz, pentru brevetele de inventie putanduse utilize si amortizarea accelerate;

cheltuielile aferente achizitionarii sau producerii programelor informatice se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe o perioada de 3 ani;

Exemplu:

La data de 31.12.2005 se achizitioneaza un utilaj in valoare de 30.000RON.

Durata normala de utilizare este de 8 ani.

AMORTIZAREA LINIARA

In cazul amortizarii liniare se aplica cota (100 raportat la numarul de ani) la valoarea activului.

AMORTIZAREA DEGRESIVA

Varianta de amortizare degersiva permite deducerea unei valori mai mari in primii ani de functionare. Unii autori considera ca acesta varianta este mai apropape de realitatea tehnica avand in vedere din prisma faptului ca mijlocele fixe sufera o depreciere mai mare in primul an de functionare facand referire la uzura morala.

In tara noastra, amortizarea degresiva se aplica in doua variante astfel:

varianta degresiva varianta AD1 - in primul an se va proceda la aplicarea cotei de amortizare stabilita in urma aplicarii coeficientului de multiplicare astfel:

a)          1,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 2 si 5 ani;
b) 2,0, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 5 si 10 ani;
c) 2,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
Se foloseste amortizarea degersiva pana cand acesta este mai mica decat amortizarea liniara.

Pentru calcularea amortizarii in versiunea AD2 se are in vedere Hotararea Guvernului numarul 909/1997 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii numarul 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active fixe corporale si necorporale cu modificarile ai completarile ulterioare.

Astfel

Varianta AD2 permite amortizarea imobilizarii intr-o perioda mai mica de timp decat durata normala de functionare, difereta de ani in minus fiind considerata influenta uzurii morale. Aceasta metoda este aplicabila numai imobilizarilor ce au o durata de functionare mai mare de 5 ani.

Conform legii 15/1994 privind amortizrea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale art. 19, competentele de aprobare in vederea folosirii regimului de amortizare liniara si degesiva revin consiliului de administratie al agentului economic , respectiv responsabilului cu gesiunea patrimoniului.

Astfel vom defini:

- DUN - durata normala de utilizare;

- DUR - durata de amortizare aferenta regimului liniar recalculat;

- DUI - durata de amortzare in cadrul careia se realizeaza amortizarea integrala;

- DUD - durata de utilizare in regim de amortizare regresiva;

- DUL - durata de utilizarea in regim de utilizare liniara;

- Ra - rata anulaa de utilizare liniara;

- Rad - Rata anuala de amortizare degresiva;

- k - coeficientul de multiplicare in cadrul variantei AD1.

Folosind datele din exemplul de mai sus va rezulta:

DUN = 8

Ra = 100/8 = 12.5

Rad = 12.5 * 2 = 25

DUR = 100/ 25 = 4

DUI = 8 - 4 = 4

DUD=DUI-DUR

DUL=DUI-DUD

AMORTIZAREA ACCELERATA

Amortizarea folosind acesta metoda se face astfel: in primul an se poate deduce pana la 50 % din valoarea activului, in anii urmatori folosinduse cotele de amortizare liniare aplicate la valoarea ramasa pana la recuperarea integrala a valorii.

"Utilizarea regimului de amortizare accelerata se aproba de catre directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat, la propunerea consilului de administratie al agentului economic sau al responsabilului cu gestiune patrimoniului" L 15/1194, art 19

In vederea aprobarii regimului de amortizare accelerata, se are in vedere o documentatie de fundamentare pe baza careia se stabileste punctajul fiecarui contribuabuil care cere aceasta aprobare.

Acest punctaj se stabileste din analiza valorii si dinamicii unor indicatori de eficienta financiari care au individual asociat un coeficient de importanta.Puncatjul minim necesar obtinerii este de 72 puncte. Daca acesta nu este obtinut directia generaa a finantelor publice si controlului financiar de stat nu va acorda aprobarea.

Se considera ca amortizarea accelerata reflecta mai corect nivelul uzurii morale ale mijloacelor fixe care este din cein ce mai rapid la active fixe.

Amortizarea mijloacelor de transport in functie de numarul de kilometric parcursi

Autoturismele pot fi amortizate in funtie de numarul de ore de functionare sau de numarul de kilometri prevazuti in cartile tehnice.

Amortizarea autoturismelor in functie de numarul de kilometri parcursi se bazeaza pe principiul metodei productiei, conform caruia nu conteza trecerea rimpului ci gradul de participare in desfasurarea activitatii si astfel implicit la rezultat.

Costul de achizitie a unui mijloc fix este de 30.000 RON si numarul de kilometric prevazut in cartile tehnice este de 100.000 kilometri. In primul an autoturismul a rulat 10.000 kilometri.

Īn acest caz se stabileste amortizarea pe fiecare kilometru parcurs astfel: 30.000/100.0000=0.3

Calcularea amortizarii pentru primul an se face astfel: 0.3 x 10.000 = 300

Daca durata normala de functionare este de 10 ani (astfel stabilita in cartea tehnica) amortizarea se va face intr-o perioada de 10 ani, folosind acesta metoda, iar in primul an de functionare se calculaeaza amortizarea astfel:

NOTIUNI GENERALE

Alegerea metodelor de amortizare se face de catre consiliul de administratie in functie de strategia fiscala si de politica de investitii.

Amortizarea fiscala poate sa difere sau nu de amortizarea contabila.

INCHIRIERE DE IMOBILIZARI SI CONTRACTE DE LEASING

Contractul de leasing este un contract prin care locatorul cedeaza locatarului in schimbul unei plati sau serii de plati, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioada convenita de timp.

Leasingul este de fapt o alternativa de finantare. Diferenta dintre acesta si un credit de investitii consta in faptul ca la contractul de leasing insasi bunul care face obiectul contractului constituie garantia, asemanandu-se cu cerditul imobiliar.

Īn cazul contractului de leasing financiar mai este de mentionat faptul ca datoriile catre bugetele locale ce greveaza autovehicolele cad in sarcina locatorului. Din prisma perspectivelor fiscale referitoare la trendul taxeleor asupra mijloacelor de transport am putea spune ca acest aspect nu este de neglijat.

Codul fiscal defineste contractul de leasing fianciar orice contract de leasing care indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:

riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului;

perioada de leasing depaseste 75% din durata normala de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; in intelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

EXEMPLU

La data de 31.12.2005 se achizitioneaza de catre S.C. Alfa S.R.L. un utilaj de la o persoana juridical romana cunoscandu-se urmatoarele informatii:

durata normala de utilizare este de 8 ani;

durata contractului este de 2 ani;

durata de viata utila a bunului este de 10 ani;

valoarea de intrare este de 30.000 RON;

valoarea reziduala este de 2.500 RON;

dobanda este de 20 %;

avansul este de 15 % din valoarea bunului;

cheltuielile facute cu asigurarea bunului pe parcursul derularii contractului de leasing financiar raman in sarcina locatarului; acestea sunt in valoare de 4.000 RON, firma de asigurari fiind desemnata de societatea de leasing;

deasemena se factureaza cheltuielile facute de asigurator cu incheierea contractului in valoare de 250 RON;

Mai intai trebuie sa se stabilesca valoarea de recuperate prin intermediul ratelor de leasing, astfel:

Un grafic de rambursare arata astfel:

Īnregistrarea operatiunilor contabile la locatar se prezinta astfel:

primirea mijlocului fix:

30.000

plata dobanzii:

inregistrarea in deit a ratelelor ce trebuie platite:

34.183

primirea facturii pentru avans si plata celorlalte cheltuieli:

% = 404 5.625.50

167 4.500.00

628 250.00

4426 902.50

primirea facturii pentru prima rata din partea societatii de asigurare:

= 404 4.760.00

4.000.00

760.00

diminuarea obligatiei din contul in afara bilantului:

8036 4.500,00

Finantarea imobilizarilor prin credite bancare si alte imprumuturi

2.5Subventii pentru investitii

Ca si sursa de finantere subventiile se prezinta sub forma unor transferuri de resurse primite de la guvernul propriu-zis, agentii guvernamentale si alte institutii similare nationale si internationale.

In cadrul subventiilor se reflecta distinct:

- subventii guvernamentale;

- imprumuturi nerambursabile cu caracter de subventii;

- alte sume primite cu caracter de subventii

Este important de precizat faptul ca pentru a beneficia de subventii este necesara indeplinirea de catre entitate a anumitor conditii. Pentru subventiile aferente veniturilor se are in vedere din aceasta prisma ca principala conditie este aceea ca entitatea beneficiara sa cumpere, sa construiasca sau achizitioneze active imobilizate. Deasemenea, pot exista lte conditii referitoare la perioadele in care acestea urmeaza a fi construite, achizitionate sau detinute, natura activitatii beneficiarului (cum este programul SAPARD), restrictii legate de timp sau de amplasarea activelor, de natura personalului care va fi angajat ca urmare a investitiilor realizate astfel, etc.

In categoria subventiilor veniturilor se cuprind acele subventii care sunt altele decat cele pentru active.

In IAS 20 sunt prezentate doua abordari pentru subventiile guvenamentale:

a)          o abordare din punct de vedere al capitalului, potrivit careia o subventie este creditata direct in conturile actionarilor si,

b)          o abordare din punct de vedere al venitului; astfel o subventie este inclusa in venit pe parcursul uneia sau mai multor perioade contabile.

Legilatoa romanesca a "imbratisat" a doua-a abordare. Astfel, conform O.M.F.P. 1752/2005 art. 196 al.(1)"subventiile se recunosc, pe o baza sistematica, drept venituri ale perioadelor corespunzatoare cheltuielilor aferente pe care aceste subventii urmeaza sa le compenseze."

In favoarea acestei abordari stau urmatoarele rationamente:

din moment ce sunbventiile pentru active reprezinta inpouturi din alte surse decat aporturile actionarilor sau asociatilor, nu trebuie atribuite in mod direct intereselor aceora, dar trebuie recunoscute ca venit in perioadele urmatoare;

intrprinderea le castiga atat timp cat indeplineste conditiile si obligatiile rezultate, in caz contrarele trebuind a fi restituie in totalitate;

contabilizarea venitului si a altor impozite impune operarea in conturile de profit si piedere a subventiilor pentru active.

"In abordarea din punct de vedere al venitului este fundamental ca subventiile gubernamentale sa fie recunoscute drept venitm pe o baza sistematica si rationala, de-a lungul perioadelor care sunt necesare pentru acordarea acestor subventii ci costurile aferente. Recunoasterea ca venit a ubventiilor guvernamentale pe baza intrarilor nu este in conformitate cu abordarea ceruta de contabilitatea de angajamente".

Conform IAS 20 o subventie nu poate fi contabilizata decat daca exista o "asigurare rezonabila" ca:

entitatea va reusi sa se conformeze conditiilor si obligatiilor referitoare la subventii;

subvetia va fi efectiv incasata.

Subventiile vor fi inregistrate drept venituri decalate care trebuie raportate in mod sistematic si rational la durata de utilizare a echipamentelor subventionate. In cazul in care activul este amortizabil, trecerea subventiei la venituri se va urma, in mod normal ritmul amortizarii pentru a conecta subventia in mod optim la costurile corespunzatoare.

Exemplu : O intreprindere care aciveza in domeniul agricol va accesa un program SAPARD pentru achizitionarea unui utilaj la data de 31.12.2005 in valoare de 30.000 lei.cu o durata normala de utilizare de 8 ani.Intreprinderea trebuie sa contribuie cu un procent de 40 % reprezentand cofinantare. Intreprinderea va folosi amortizarea degresiva varianta AD1.

Decizia de a se imprumuta sau nu depinde de o serie de factori dintre care cel mai important este analiza ratei dobanzii si ratei rentabilitatii.

Astfel pentru a afla daca un imprumut este alternativa viabila pentru o intrprindere sunt de luat in calcul urmatoarele elemente:

In contabilitate apar urmatoarele inregistrari cu privire la subentie:

Primirea subventiei:

Amortizarea echipamentului aferenta anului 2005:

Virarea cotei parti din subventia pentru investitii aferente exercitiului 2005 la venituri:

Decizia de a apela sau nu la indatorare depinde in mare masura de diferenta dintre rata rentabilitatii economice si rata dobanzii. Cu cat rata rentabilitatii economice ste mai mare decat dobanda, cu atat intreprinderea se va orienta catre indatorare in defavoarea profitului investit in imobilizari.

Cheltuielile cu dobanda sunt deductibile integral si imediat daca sunt aferente creditelor care provin "direct sau indirect de la banci internationale de dezvoltare si organizatii similare", "si cele care sunt garantate de stat, precum si cele aferente imprumuturilor obtinute de la societatile comerciale bancare romane sau straine, sucursalele bancilor straine, cooperativele de credit, societatile de leasing pentru operatiuni de leasing, societatile de credit ipotecar si de la persoanele juridice care acorda credite potrivit legii" .art.23al(4)571/2003.

Se considera a fi cheltuili cu dobanda si acele cheltuieli provenite din diferente de curs valutar care depasesc veniturile din diferente de curs valutar.

Pe de alta parte, daca dobanzile sunt aferente unor imprumuturi provenite de la alte entitati decat cele enumerate mai sus, se va aplica urmatoarea regula:

Se aplica prima limitare, avand in vedre pentru imprumuturile in lei rata de referinta a B.N.R. din ultima luna a trimestrului pentru care se calculeaza impozit pe profit, iar pentru imprumuturile in devize un nivel al ratei dobanzii de 6 % (la nivelul anului 2006) care se actualizeaza prin hotarare de guvern. Aceste cheltuieli cu dobanzile ce excedeaza aceste limite reprezinta cheltuieli cu dobanzile deductibile definitiv;

Cheltuielile ce au trecut de prima limitare se supun unei a II-a limitari avand in vedere gradul de indatorare a capitalului. Astfel daca acesta este mai mare decat trei cheltielile cu dobanzile sunt nedeductibile, iar daca este mai mic sau egal cu trei acestea sunt deductibile. Cheltuielile trecute de prima limitare sunt deductile in perioada imediat urmatoare daca in acea perioada gradul de indatorare devine mai mic sau egal cu trei.

Cheltuielile cu impozitul pe profit sunt nedeductibile din totalul cheltuielilor, dar ele vor fi influentate de amortizare.

Ca si regulagenerala intreprinderea trebuie sa obtina profit si sa distribuie dividende pentru a satisface la un nivel acceptabil cerintele actionarilor. Astfel, opinia mea proprie este ca intreprinderea ar trebui sa se orienteze catre indatorare avand insa in vedere un nivel al riscului financiar acceptabil.

3.2. Criterii financiare de algere a proiectelor de investitii

Īn vederea alegerii criteriilor de selectie a proiectelor de investitii se are in vedere:

incidenta proiectelor de investitii asupra rezultatelor viiltoare- din acesta prisma o analiza a cash-flowu-lui rezultat din confruntarea platilor suplimentare cu veniturile suplimentare constituie o metoda pertinenta;

incidenta proiectului de investitii asupra echilibrului financiar - gestionarea fondului de rulment;

incidenta investitiei asupra riscului financiar, si anume asupra riscului financiar, asupra riscului de exploatare si asupra modului in care proiectul de investitie duce la deteriorarea trezoreriei si la aparitia astfel a blocajului financiar. Re=Rexp/Activ=Rexp/Pasiv=Rexp/(C+D)

De aici rezulta Rexp = Re * (C+D)

Rf = (Rexp - Ch fin)/C = /C = Re + D/C(Re-d) = Rf, unde

Re - rata rentabilitatii economice

Rexp - rezultatul din exploatare

C - capitaluri

D - datorii

Rf - rata renabilitatii financiare

Ch fin - cheltuieli financiare

d - dobnda

Criteriile de selectie a proiectelor de investitii trebuie sa corespunda in ceea ce priveste asigurarea unei comparatii intre proiectele concurente in vederea ierarhizarii acestora cat si in ceea ce priveste formularea unei decizii in privinta demararii lor.

Īn luarea unei decizii de investire pot fi intalnite anumite criterii care duc la folosirea unor metode sau a altora, cum ar fi: maximizarea profitului intr-o anumita perioada, minimizarea termenului de recuperare, reducerea riscului asociat investitiei in favoarea reducerii rentabilitatii.

Proiectele de investitii pot fi evaluate prin metode traditionale ce se caracterizeaza prin abordarea statica a fenomenelor, sau prin metode ce se bazeaza pe o abordare dinamica a fenomenelor.

O tehnica bazata pe abordarea dinmica corespunde intr-o mai mare masura decat abordarea statica, avand in vedere faptul ca procesul de realizare a investitiilor ti de recuperare a fondurilor consumate se realizaza intr-un orizont de timp indepatat.

Dintre cele mai importante criterii de selectare a proiectelor sunt de notat:

a)          termenul de recuperare a investitiei;

b)          fluxul net de trezorerie actualizat sau VAN - valoarea actualizata neta.

Tr = Ci/Chf, unde

Tr - termenul de recuperare a investitiei

Chf - cash-flow-ul anual mediu

Termenul de recuperare a investitiei, ca si metoda prezinta unele deficiente, cea mai imoprtna fiind eliminarea din calcul a proiectelor de investitii profitabile, dar pe termen lung.

Valoarea actualizata neta se bazeaza pe principiul actualizarii cash-flowu-lui conform caruia un flux monetar viitor va fi depreciat fata de unul egal prezent, datorita faptului ca cel prexent poate fi plasat in vederea obtinerii unui castig.

Valoarea actualizata neta este calculata astfel:

VAN = F0+ F1/(1+r)+

Deti problematica, in alegerea ratei de actualizare sunt de retinut urmatoarele aspecte:

daca previziunile se fac in moneda curenta, actualizarea are in vedere rata inflationista; daca insa previziunile se fac in moneda constanta actualizarea se face cu rata neinflationista;

in vederea calcularii ratei se au in vedere trei componente:

rata de baza (rb) sau rata neutra - este considerata a fi orata sigura, nepurtatoare de riscuri si se alege pornind de la referintele pietei. Pentru alegerea acestei rate specialistii considera urmatoarele variante, in functie de imobilizarea finantata:

rata dobanzii la obligatiunile de stat;

rentabilitatea medie a plasamentelor imobiliare;

randamentul mediu al actiunilor la Bursa de valori;

rata de rescont, adica dobanda datorata de catre bancile comerciale care Banca Nationala a Romaniei pentru refinantare;

rata medie a dobnzilor practicate de banile comeriale la depozite (EUROBOR sau BUBOR);

o rata medie calculata pe baza a doua sau trei rate de referinta deja amintite.

Tot in vederea alegerii ratei de baza, se are in vedere ca de obicei practica din tara noastra propune rata dobanzii la obligatiunile de stat. Acest lucru deriva din faptul ca statul este considerat cel mai bun garant cu un risc de insolvabilitate nul. Deasemenea, se are in vedere perioada de timp in care se preconizeaza ca investitia ve genera beneficii economice viitoare. Pentru investitiile ce vor genera beneficii pe un termen de patru ani se are in vedere, de exemplu rata dobanzii la obligatiuni de stat pe termen mediu. La fel, daca proiectul va genera beneficii pe termen lung se va considera ca nivel al ratei de baza rata dobanzii la obligatiunile de stat pe termen lung.

prima de risc (pri) trebuie dimensionata astfel incat sa fie direct proportionaa cu instabilitatea privita ca fiind expresia riscului specific investitiei. Acest risc apare ca urmare a instabilitatii rezultatelor din cauza unor schimbari potentiale ale pietei, posibilitatii aparitiei insolvabilitatii la anumiti clienti, etc. Conform uzantelor intenationale, o prima de risc de 0.25 % corespunde uni risc mic, o prima de 0.50 % unui risc mediu, o prima de 1.00 % unui risc putin ridicat, o prima de 1.50 % unui risc ridicat si o prima de risc de 2.00 % unui risc foarte ridicat.

Astfel. r nedefatata = rb * (1 + pri)

inflatia determina pierderea valorii monedei nationale si are implicit un efect in ceea ce priveste efectele asupra rezultatelor.Rata inflatiei nu are o influenta neutra daca fluxurile financiare trecute si viitoare nu ecoueaza in acelasi timp cu aceasta.

Daca rezultatele viitoare sunt exprimate in unitati monetare curente rezultatele rezultate vor trebui corectate cu rata inflatiei care va fi numita rata nedeflatata

Daca rezultatele viitoare sunt exprimate in unitati monetare constante , ele trebuie actualizate cu o rata care nu include inflatia, numita rata de deflatata.

Astfel:

Trebuie avute in vedere si costurile de marketing si tehnice pentru a previziona cu o precizie cat mai mare fluxurile de trezorerie viitoare.

Re=Rexp/Activ=Rexp/Pasiv=Rexp/(C+D)

De aici rezulta Rexp = Re * (C+D)

Rf = (Rexp - Ch fin)/C = /C = Re + D/C(Re-d) = Rf, unde

Re - rata rentabilitatii economice

Rexp - rezultatul din exploatare

C - capitaluri

D - datorii

Rf - rata renabilitatii financiare

Ch fin - cheltuieli financiare

d - dobnda

Ca exemplu se dau urmatoarele date:

Doua proiecte cu investitii in valoare de 150.000 lei, cu o durata de trei ani vor genera urmatoarele fluxuri:

Pentr proiectul I :

Marja bruta de autofinantare medie anula este 270.000/3 = 90.000

Termenul de recuperare a investitiei este 150.000/90.000 = 1.66 ani

La o rata de actualizare de 10 % valoarea actualizata neta este
CONCLUZII

REZERVELE :DE VAZUT CUM INFLUENTEAZA CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE, PERCUM SI MODALITATILE DE LICHIDARE A ACESTORA PRIN TRANSFERUL LA ALTE REZERVE PENTRU 306

Propunerea : un procent de importanta pentru fiecare criteriu de alegere.