Fondul de rulment financiar (FRF)

Fondul de rulment financiar (FRF)

Pornind de la schema bilantului financiar (figura 1.3), prezentata mai sus, se ajunge la un anumit echilibru care trebuie sa existe intre durata unei operatii de finantat si durata mijloacelor de finantare corespunzatoare si care evidentiaza doua reguli principale ale finantarii. Aceste reguli pot fi definite astfel: nevoile permanente, de alocare a fondurilor banesti sunt, in principiu, acoperite din surse permanente (capitaluri proprii si datorii financiare pe termen mediu si lung), in timp ce nevoile temporare vor fi, in mod normal, finantate din resurse temporare.

Cele doua parti ale bilantului financiar, cuprinzand elemente de activ in stransa corespondenta cu cele de pasiv, reflecta echilibrul financiar pe termen lung, partea de sus (nevoi, respectiv capitaluri permanente), iar partea de jos (nevoi, resurse temporare), surprinde echilibrul financiar pe termen scurt.   

Cu cat    sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atat intreprinderea dispune de o marja de securitate, care o pune la adapost de evenimente neprevazute.

Cand sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, putem spune ca intreprinderea dispune de un fond de rulment. El este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si, totodata, a contributiei acestuia la finantarea activelor curente, nete de datoriile curente, fiind numit si capital de lucru net.

Aceasta marja de securitate financiara garanteaza solvabilitatea intreprinderii permitand acesteia, in caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului de exploatare, sa aiba o anumita independenta financiara fata de creditori.

Fondul de rulment permanent, determinat pe baza bilantului financiar, constituie un    fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar (FRF) si poate fi stabilit prin doua modalitati:

FRF = Resurse permanente - Nevoi permanente

adica

FRF = CPP - Imob

in care: CPP - capitaluri permanente;

Imob - active imobilizate nete.

Aceasta formula evidentiaza fondul de rulment financiar degajat de etajul superior al bilantului, pentru a acoperi nevoi de finantare din partea de jos a bilantului.

FRF = Nevoi temporare - Resurse temporare

adica

FRF = Ac - DTS

in care: Ac - active circulante;

DTS - datorii pe termen scurt.

Aceasta formula evidentiaza partea activelor circulante nefinantate de datoriile pe termen scurt, relatie determinata prin recursul la elementele din partea inferioara a bilantului.

Notiunea de fond de rulment financiar poate fi tratata, deci, din doua puncte de vedere:

Daca se i-au in considerare elementele din etajul superior al

bilantului, practica specifica sistemului francez, fondul de rulment financiar reprezinta excedentul de capitaluri permanente fata de activele imobilizate nete si ca urmare, partea capitalurilor permanente care pot fi afectate finantarii activelor circulante (figura 1.5)

Figura 1.5. Evidentierea fondului de rulment financiar pornind de la elementele din partea de sus a bilantului

Daca se tine seama de elementele din etajul inferior al bilantului,

practica specifica tarilor anglo - saxone, fondul de rulment financiar reprezinta excedentul activelor circulante (mai mici de un an), fata de datoriile pe termen scurt (mai mici de un an) (figura 1.6).

Figura 1.6. Evidentierea fondului de rulment financiar pornind de la elementele din partea de jos a bilantului

Fondul de rulment financiar poate fi analizat si in functie de structura capitalurilor permanente (capitaluri proprii si datorii financiare), analiza care evidentiaza gradul in care echilibrul financiar se asigura sau nu prin capitalurile proprii intreprinderii. Indicatorul care pune in evidenta acest grad de autonomie financiara este fondul de rulment propriu, care presupune excedentul de capitaluri proprii in raport cu imobilizarile nete, determinat conform relatiei:

FRP = CP - Imob

in care: FRP - fond de rulment propriu;

CP - capitaluri proprii;

Imob - active imobilizate nete.

Fondul de rulment propriu permite aprecierea autonomiei financiare de care intreprinderea face dovada, in materie de finantare a investitiilor corporale, necorporale sau financiare.

Un fond de rulment propriu pozitiv semnifica faptul ca imobilizarile sunt integral finantate din resurse proprii, deci exista autonomie. Un fond de rulment propriu negativ semnifica faptul ca imobilizarile nu sunt finantate decat partial din resursele proprii, intreprinderea trebuind sa faca apel la indatorare pentru a finanta o parte din imobilizarile sale.

Rezultatul negativ al formulei de calcul a fondului de rulment propriu este reprezentat de fondul de rulment imprumutat (FRI) sau strain (FRS) si calculat prin formula:

FRI = FRF - FRP

in care: FRI - fond de rulment imprumutat;

FRF - fond de rulment financiar;

FRP - fond de rulment propriu.

Fondul de rulment imprumutat reflecta masura indatorarii pe termen lung, pentru finantarea nevoilor pe termen scurt.

Valoarea informativa deosebita a fondului de rulment, data de pozitia strategica a acestuia, de a realiza legatura intre cele doua parti ale bilantului financiar, conduce la parerea analistilor financiari ca fondul de rulment este cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate-exigibilitate. In cele din urma, fondul de rulment este rezultatul arbitrajului intre finantarea pe termen lung si cea pe termen scurt.