Functiile care au stat la baza circulatiei monetare

Functiile care au stat la baza circulatiei monetare

Economia de piata, productia si circulatia marfurilor imprima si circulatiei monetare caracteristici si trasaturi specifice. Sfera si dimensiunile circulatiei monetare sunt conditionate de insasi desfasurarea productiei si circulatiei marfurilor.

Transformarea marfii in bani se desfasoara in trei directii principale si presupune, implicit, un anume ''comportament" al instrumentelor de schimb. In primul rand, o parte din marfuri si servicii se vand si se cumpara cu ajutorul numeralului, situatie in care moneda functioneaza, in principal, ca masura a valorii si ca mijloc de circulatie; in al doilea rand, o cantitate importanta de marfuri si servicii sunt vandute pe credit, iar moneda incepe sa functioneze ca mijloc de plata. In legatura cu aceasta directie se impun cateva precizari.

Circulatia monetara cuprinde in structura ei doua componente de baza :

a) sfera numerarului;

b) sfera banilor de cont (scripturali).

Aceasta din urma se realizeaza cu ajutorul viramentelor, adica al acelor operatiuni bancare prin care un beneficiar nu plateste cu numerar marfurile si serviciile pe care le-a cumparat, ci dispune virarea contravalorii lor din contul sau in contul furnizorului. Ceea ce este caracteristic , specific si esential intregului proces , este faptul ca schimbul are loc in timp si presupune scindarea actului vanzarii (M'-M), de cel al cumpararii (M-M1); totodata, vanzatorul accepta sa i se plateasca marfa de catre cumparator dupa o perioada oarecare de timp (luna, trimestru, an). Plata, conform intelegerii sau contractului devine exigibila la un termen convenit intre cele doua parti, care a intrat in literatura si in uzanta sub denumirea de scadenta. In conditiile functionarii monedei ca mijloc de plata, schimbul se desfasoara cu ajutorul creditului. Instrumentele de schimb imbraca in aceste conditii forma cambiei, cecului etc.

Mai trebuie precizat ca sfera monedei de cont 'preseaza' asupra sferei numerarului, o ingusteaza, imprimandu-i o tendinta (relativa) de restrangere.

Analiza sferei monedei de cont are o importanta deosebita, atat pentru aprecierea dimensiunilor pe care le are circulatia monetara, cat mai ales, pentru intelegerea legitatilor care guverneaza acest mecanism.

In al treilea rand, o importanta cantitate de marfuri si servicii se vand in cadrul comertului cu alte tari. De aceea, trebuie avute in vedere toate functiile monedei. Caracterului complex al vanzarilor inter-tari i se adauga cele care se manifesta in cadrul economiei diferitelor state, punandu-si amprenta si influentand puternic si circulatia monetara interna. Circulatia monetara reprezinta, deci, unitatea contradictorie dintre cele mai mari modalitati mai sus aratate in care are loc miscarea de ansamblu a monedei.

Abordarea sistematica a problemei ajuta, pe de o parte, la intelegerea sferei circulatiei monetare, iar pe de alta parte, la faptul ca aceasta trebuie precis delimitata in circulatia interna a monedei si circulatia ei pe plan international. Aceluiasi scop i se subordoneaza si dubla acceptiune care trebuie data circulatiei monetare: pe de o parte, circulatia monetara trebuie conceputa ca un proces, ca un mecanism complex cu.un continut si functii bine determinate; pe de alta parte, trebuie conceputa sub aspectul ei concret, materializat, adica formele pe care le imbraca miscarea monetara, asa cum se desfasoara si se prezinta ea la suprafata, in viata de toate zilele..

Tendintele pe care le imprima miscarii banilor, mutatiile care au loc in cadrul proceselor materiale pun in evidenta doua functii pe care le indeplineste circulatia monetara :

a) prima functie a circulatiei monetare o constituie aparitia, dezvoltarea si perfectionarea sistemului monetar cu toate elementele componente ale acestuia ;

b) a doua functie a circulatiei monetare o constituie emisiunea conceputa, atat ca punere de bani in circulatie, cat si ca retragere a acestora in conditiile determinate de cerintele desfasurarii proceselor economice.

Circulatia monetara apare ca o variabila dependenta, in mod relativ, de o complexitate de factori dintre care mai importanti sunt: circulatia marfurilor (inclusiv serviciile), considerata atat pe plan intern al unei tari, cat si in relatiile acesteia cu celelalte tari ale lumii; preturile luate in aceeasi acceptiune, adica cele care exprima valoarea nationala a marfurilor si serviciilor, cat si preturile mondiale care se formeaza pe pietele externe; situatia balantei de plati externe; puterea de cumparare a monedei si gradul de stabilitate a acesteia; productivitatea muncii si situatia economica a tarii respective; structura masei monetare; politica adoptata de tara respectiva in materie de circulatie monetara, formele si modalitatile (inclusiv valuta folosita) de plati care se practica in relatiile cu alte tari; marimea si calitatea depozitelor si portofoliilor detinute de catre banci, situatia - bugetului de stat; obligatiile externe ale tarii respective; volumul cheltuielilor militare; raportul dintre moneda nationala si moneda cu circulatie internationala in care au loc schimburile; situatia valutar-monetara pe plan mondial etc.

Circulatia monetara in ansamblul ei se extinde la scara intregului circuit al economiei mondiale, unde rolul, tiinctionalitatile, metodele de dirijare, instrumentele de schimb etc. imbraca forme si mai complexe. Dintre acestea prezentam pe cele care au o pondere hotaratoare.

In virtutea diviziunii internationale a muncii, a diversificarii schimburilor intertari, instrumentele specifice circulatiei monetare s-au amplificat foarte mult, lucru ce a dus la complicarea acestui proces . pe plan international. in primul rand, retine atentia faptul ca functiile clasice ale hanilor ca mijloc de circulatie si de plata universal au suferit mutatii esentiale. Ele nu mai pot indeplini decat partial (mai mult ca elemente de evidenta si statistica) rolul de masura a valorii universale si, respectiv, de stingere a obligatiilor dintre tarile lumii. In conditiile crizei sistemului monetar international, rolul aurului ca metal monetar a scazut foarte mult .

De fapt, una din consecintele grave cu care s-a soldat criza economica mondiala din anii 1929-1933 o constituie prabusirea etalonului standard-aui de la care nu s-a mai restabili o oarecare ordine in circulatia monetara.

Incercarile care au dus in cadrul Conferintei Mondiale de la Bretton-Woods, in 1944, la adoptarea unui sistem monetar international s-au dovedit ineficiente, cu toate ca ideea de la care s-a pornit urmarea o reglementare relativ rezonabila in aceasta directie. Majoritatea reformelor, interventii ale statelor, devalorizari etc. la care s-a apelat in domeniul circulatiei monetare in ultimii 45 de ani nu si-au modificat eficienta si valabilitatea.

O problema deosebita in legatura cu circulatia monetara internationala o constituie extinderea tara precedent a relatiilor de credit. In epoca gigantii bancilor, acumuland uriase capitaluri, dispun de posibilitati mari de a acorda credite diferitelor monopoluri si chiar statelor.

O situatie deosebita care s-a creat dupa cel de-al doilea razboi mondial o constituie formarea unor complexe si a unor piete Ia care creditul, unde se intrepatrund interese ale mai multor tari capitaliste, ale marilor monopoluri, corporatiilor transnationale etc. Centrul mondial al tuturor asemenea piete se afla la Londra. De asemenea au luai amploare piete ale creditului din Frankfurt pe Main, Paris, Ankara, Tokyo, New-York si in alte parti ale lumii, fapt ce dovedeste o accentuata extindere pe care relatiile de credit au luat-o in perioada postbelica. Daca la ceasta se adauga exportul de capital, imprumuturile pe care le contracteaza diferite tari, marile obiective care s-au construit in tarile capitaliste si care au necesitat fonduri de sute de miliarde credite, avem o data in plus, posibilitatea intelegerii si justificarii dimensiunilor crescande ale relatiilor de credit in epoca contemporana.

Cheltuielile militare prevazute in bugetele diferitelor tari reclama importante capitaluri care au ca sursa tot creditul.

Din cele aratate rezulta ca circulatia monetara si creditul, luate in sens larg, general, la scara internationala, datorita schimbarilor mari aparute in lume, dupa razboi, au jgenerat sensibile mutatii in funtionalitatile circulatiei monetare de ansamblu. Moneda si creditul ca principale parghii ale mecanismului circulatiei monetare, nu-si mai pot indeplini integral rolul si functiile pe care le aveau pana la sfarsitul secolului al XlX-lea. Datorita acestui fapt, sunt puternic afectate si cele doua mari functii de circulatiei monetare: sistemul monetar si emisiunea monetara. In aceste conditii, mecanismul circu­latiei monetare trece printr-o criza acuta care-i zdruncina temeliile in ceea ce priveste dezechilibrele economice, dar si cele monetare care devin frecvente, fapt ce pune sub semnul intrebarii insasi existenta unui anume sistem monetar international.