IMPOZITELE DIRECTE IN SPATIUL U.E.

CUPRINS:

1. CARACTERIZAREA GENERALA A IMPOZITELOR DIRECTE

2. IMPOZITELE REALE

3. IMPOZITELE PERSONALE

3.1.Impozitule pe venit;

3.1.1.Impozitul pe venitul persoanelor fizice;

3.1.2.Impozitul pe profitul persoanelor juridice;

3.2.Impozitele pe avere;

4.PRINCIPALELE  IMPOZITELE DIRECTE IN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

4.1. AUSTRIA

4.1.1. Impozitul pe profit

4.1.2. Impozitul pe venit

4.2. BELGIA

4.2.1. Impozitul pe profit

4.2.2. Impozitul pe venit

4.3. CEHIA

4.3.1. Impozitul pe profit

4.3.2. Impozitul pe venit

4.4. CIPRU

4.4.1. Impozitul pe profit

4.4.2. Impozitul pe venit

4.5. DANEMARCA

4.5.1. Impozitul pe profit

4.5.2. Impozitul pe venit

4.6. ESTONIA

4.6.1. Impozitul pe profit

4.6.2. Impozitul pe venit

4.7. FINLANDA

4.7.1. Impozitul pe profit

4.7.2. Impozitul pe venit

4.8. FRANTA

4.8.1. Impozitul pe profit

4.8.2. Impozitul pe venit

4.9. GERMANIA

4.9.1. Impozitul pe profit

4.9.2. Impozitul pe venit

4.10. GRECIA

4.10.1. Impozitul pe profit

4.10.2. Impozitul pe venit

4.11. IRLANDA

4.11.1. Impozitul pe profit

4.11.2. Impozitul pe venit

4.12. ITALIA

4.12.1. Impozitul pe profit

4.12.2. Impozitul pe venit

4.13. LETONIA

4.13.1. Impozitul pe profit

4.13.2. Impozitul pe venit

4.14. LITUANIA

4.14.1. Impozitul pe profit

4.14.2. Impozitul pe venit

4.15. LUXEMBURG

4.15.1. Impozitul pe profit

4.15.2. Impozitul pe venit

4.16. MALTA

4.16.1. Impozitul pe profit

4.16.2. Impozitul pe venit

4.17. OLANDA

4.17.1. Impozitul pe profit

4.17.2. Impozitul pe venit

4.18. POLONIA

4.18.1. Impozitul pe profit

4.18.2. Impozitul pe venit

4.19. PORTUGALIA

4.19.1. Impozitul pe profit

4.19.2. Impozitul pe venit

4.20. REGATUL UNIT AL MARII BRITANII SI IRLANDEI DE NORD

4.20.1. Impozitul pe profit

4.20.2. Impozitul pe venit

4.21. SLOVACIA

4.21.1. Impozitul pe profit

4.21.2. Impozitul pe venit

4.22. SLOVENIA

4.22.1. Impozitul pe profit

4.22.2. Impozitul pe venit

4.23. SPANIA

4.23.1. Impozitul pe profit

4.23.2. Impozitul pe venit

4.24. SUEDIA

4.24.1. Impozitul pe profit

4.24.2. Impozitul pe venit

4.25. UNGARIA

4.25.1. Impozitul pe profit

4.25.2. Impozitul pe venit

4.26. BULGARIA

4.26.1. Impozitul pe profit

4.26.2. Impozitul pe venit

4.27. ROMANIA

4.27.1. Impozitul pe profit

4.27.2. Impozitul pe venit

1.CARACTERIZAREA GENERALA A IMPOZITELOR DIRECTE

In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere.

Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in capitalism.Cu deosebire in primele decenii ale secolului al-20-lea, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale sau pe diferite activitati, cum sunt cele comerciale si industriale, deci al impozitelor de tip real, si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renturi) sau pe avere (mobiliara sau imobiliara), adica impozitele de tip personal, care au condos la extinderea impunerii prin aducerea printre platitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor.

Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si termene de plata précis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte, deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.

2.IMPOZITELE REALE

Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in perioada capitalismului ascendant. Astfel, in primele stadii de dezvoltare a capitalismului, cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie, intr-o serie de tari europene a fost introdus impozitul funciar (pe pamant). Pentru stabilirea marimii acestuia se foloseau diferite criterii ca, de exemplu: numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului,intinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora, marimea arenzii, pretul pamantului etc.

Cu timpul, cladirile (folosite ca locuinte, pravalii, magazine etc) devin, alaturi de pamant, o alta forma importanta a averii imobiliare, mai ales in mediul urban. In vederea impunerii acesteia a fost introdus impozitul pe cladiri. Stabilirea acestui impozit se facea tot in baza unor critirii exterioare, cum sunt: numarul si destinatia camerelor, suprafata construita, numarul usilor si ferestrelor, marimea curtii etc. Astfel de criterii nu permiteau o impunere echitabila, deoarece se aplicau izolat si nu ofereau o imagine completa asupra marimii obiectului impozabil.

Dezvoltarea manufacturilor, a fabricilor, a comertului si desfasurerea altor activitati libere au condus la cresterea numarului mestesugarilor, fabricantilor, comerciantilor, liber-profesionistilor.

Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitul pe activitatile industriale, comerciale si profesiile libere. La baza stabilirii acestui impozit au fost asezate diferite criterii de ordin exterior, si anume: marimea localitatii in care intreprinderea considerata isi desfasura activitatea, natura intreprinderii, marimea capitalului, numarul muncitorilor. Prin urmare, nici in acest caz impozitul stabilit nu era dimensionat in functie de capacitatea contributive reala a platitotului.

Avantul luat de industrie si comert a atras dupa sine dezvoltarea relatiilor de credit, a bancilor si a comertului cu hartii de valoare. In aceste imprejurari apare o categorie de persoane care se ocupa cu plasarea capitalurilor banesti de care dispun in operatii speculative. Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitele pe capitalurile banesti. Acest impozit se stabilea fie in functie de volumul dobanzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul luat cu imprumut, fie in functie de volumul dobanzilor pe care creditorul le incasa pentru capitalul dat cu imprumut.

Impozitele de tip real se practica si in zilele noastre. Astfel, intr-o serie de tari in curs de dezvoltare, exploatatiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real. In cazul acestor impozite, sarcina fiscala este dimensionata in functie de suprafata de teren, de numarul animalelor, de cantitatea de ingrasaminte folosite, de valoarea materialelor procurate pentru lucrarile de irigatii sau de alti factori.

Rezulta ca, in cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia in considerare produsul net real al obiectelor impozabile, ci produsul brut sau cel mediu prezumat, ceea ce ii dezavantajeaza pe micii producatori si ii avantajeaza pe marii producatori care au conditii pt a realia un venit mai mare decat cel mediu.

3. IMPOZITELE PERSONALE

Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a facut treptat. Astfel, in unele tari, aceasta s-a realizat in ea de-a doua jumatate a secolului al-19-lea, iar in altele, in primele decenii ale secolului 20. Inlocuirea impunerii reale cu impunerea personala se datoreaza mai multor cauze.

In primul rand, este de mentionat faptul ca in perioada capitalismului ascendant, muncitorii fiind lipsiti de proprietati funciare, cladiri sau capitaluri mobiliare, nu puteau fi supusi la plata impozitelor reale. In schim, ei suportau gruel impozitelor indirecte care le afecta din plin puterea de cumparare.

In al doilea rand, trecerea la impozitele personale a devenit o necesitate, deoarece impozitele indirecte erau tot mai apasatoate pt cei cu venituri mici, iar impozitele reale prezentau, dupa cum s-a vazut, o serie de carente. Ca atare, se simtea nevoia introducerii unui sistem de impozite care sa elimine neajunsurile semnalate mai inainte sa se asigure impunerea progresiva a veniturilor sau a averii, introducerea minimului neimpozabil si acordarea unor inlesniri contribuabililor cu familii numeroase.

Drept urmare,s-a procedat la o anumita diferentiere a sarcinii fiscale, in functie de marimea veniturilor sau a averii si de situatia personala a fiecarui platitor, ceea ce de fapt a marcat trecerea la sistemul impozitelor personale.

Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si, respectv, a impozitelor pe avere.

3.1.Impozitele pe venit:

Au putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Acest moment este marcat de cresterea numarului muncitorilor si functionarilor, care realizau venituri sub forma salariilor, a industriasiilor, comerciantilor si bancherilor care realizau venituri sub forma profitului si a proprietarilor funciari care care obtineau venituri sub forma rentei.

In calitate de subiecte ale impozitului pe venit, apar, asadar, persoanele fizice si cele juridice care realizeaza venituri din diferite surse:

3.1.1.Impozitul pe venitul persoanelor fizice:

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege.

De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri. Sunt scutiti suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respective, uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozitabil.

Venitul impozabil este cel care ramane din venitul brut, dupa ce se fac anumite cazaminte cum sunt: cheltuielile de productie, dobanzile platite pentru creditele primare, primele de asigurare platite, cotizatiile la asigurarile de boala, de accidente si de somaj, precum sila casele de pensii, pierderile din activitatea anilor precedenti, pierderi provocate de calamitati naturale.

Atunci cand veniturile obtinute in comun de mai multe personae nu se pot individualiza, impunerea se face pe ansamblul persoanelor care au participat la realizarea acestora, adica pe o familie sau pe o gospodarie.

In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezarea a impozitelor pe veniturilor persoanelor fizice:

sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, care permite totusi o impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa.

sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulate unui singur impozit. Se practica in tari ca SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie etc.

Persoanele care relizeaza venituri din mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se fac simtite de cumularea veniturilor practicata in sistemul impunerii globale.

Pentru calcularea impozitului pot fi utilizate cote proportionale sau cote progresive. Cel mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit. Numarul transelor si nivelul cotelor difera de la o tara la alta. In Japonia, nivelul progresivitatii ajunge pana la 50%, iar in Australia aceasta se opreste la 60%. In SUA, se realizeaza doua cote de impozit, respective 15% pt cei care realizeaza venituri intre 2001-30 000$ si 28% pt cei cu venituri de peste 30 000$.

Ca tendinta pe plan mondial, se remarca faptul ca incasarile provenite din impozitele asezate asupra veniturilor realizate de personaele fizice cunosc o crestere continua, detinand o pondere mai mare in totalul sumelor inscrise in buget, comparative cu cele provenite din impozitele percepute pe veniturile persoanelor juridice.

De mentionat ca nu sunt supuse impozitarii: pensile de orice fel si ajutoarele primite in cadrul sistemului asigurarilor sociale, alocatiile de stat pt copii,pensile de intretinere, bursele acordate elevilor, studentilor sau doctoranzilor, dobanzile acordate pentru titlurile de stat, precum si cele aferente depunerilor la vedere in conturi la societati bancare, sumele sau bunurile primate ca ajutor, donatie, mostenire sau sponsorizare, potrivit legii, sumele primate de asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane, etc.

3.1.2.Impozitul pe profitul persoanelor juridice:

Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice, in unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem distinct.

In general, modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societati de persoane sau ca societati de capital. In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent in baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din persoanele asociate si patrimonial societatii respective.

La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta intre averea personala a actionarilor si patrimonial societatii; actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin. Profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actionarilor sub forma de dividende, cat si societatii pentru constituirea unor fonduri. Prin urmare, in cazul societatilor de capital putem vorbi de profitul societatii inainte de repartizare, de profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende si de profitul ramas la dispozitia societatii.

In ceea ce priveste impozarea propriu-zisa a profitului net abtinut de societatile de capital, practica fiscala internationala permite evidentierea urmatoarelor situatii:

in unele tari cotele de impunere sunt diferentiate in functie de proprietarul capitalului social. De exemplu, in Bulgaria, profitul intreprinderilor de stat de interes national este impozitat cu o cota de 52%, iar cel al intreprinderilor de interes local cu 42%;

cotele de impunere sunt diferentiate in functie de natura activitatilor din care se obtine profitul. Aceasta situatie se intalneste in Ucraina, Franta, Germania, Bulgaria si Romania;

nivelul cotelor de impunere este stabilit in functie de cifra de afaceri a societatii ( Marea Britanie);

utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un venit al bugetului de stat sau al bugetelor locale;

utilizarea unei singure cote de impunere. In Marea Britanie cota principala este de 33%, iar pentru societatile mici se foloseste o cota de 25%.

In Germania intalnim cota cea mai ridicata (50%), iar in majoritatea tarilor cota impozitulie se situeaza intre 30-40%, urmarindu-se ca aceasta sa nu aiba un caracter descurajator pentru agentii economici.

Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de acestea. Impoitele stabilite conform celor mai sus mentionate sunt trecute de catre organele fiscale in registrul de rol.

Impozitele pe avere:

Instituirea acestor impozite a fost facuta in stransa legatura cu faptul ca diferite persoane fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile.

In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc sub urmatoarele forme: impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulatia averii si impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.

Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca impozite stabilite asupra averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma averii respective, cat si ca impozite instituite pe substanta averii. Acestea din urma conduc la micsorarea materiei impozabile, deoarece se platesc chiar din substanta averii supuse impunerii, motiv pentru care se intalnesc foarte rar ca impozite cu caracter permanent. Ele sunt introduce, de regula, ca impozite exceptionale pe avere, care se percep o singura data (de exemplu, in timpul sau dupa terminarea unui razboi).

Ca impozite asupra averii propriu-zise care se intalnesc mai frecvent, putem aminti: impozitele pe proprietati imobiliare si impozitele asupra activului net.

Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca baza de impunere fie valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate pivind bunurile respective. Cotele de impunere sunt in general scazute. Apelarea la impozitele pe terenuri si cladiri se face atat din considerente de ordin financiar ( procurarea de venituri pentru bugetul statului), cat si din alte motive. Impozitul pe propritataea funciara  este conceput si ca un instrument de influentarea a a modului de folosinta a fondului funciar. In acest sens, cotele de impozit sunt diferentiate atat in functie de categoria de folosinta a terenului, cat si de amplasamentul acestuia.

Impozitul asupra activului net are ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe care o detine un contribuabil. Desi, in principiu, sub incidenta acestui impozit ar trebui sa cada toate activele care pot fi evaluate, in realitate se impun doar patrimoniul agricol si cel forestier, fondul funciar, bunurile mobile si imobile utilizate pentru desfasurarea de activitati comerciale, profesii libere etc. din care s-au dedus datoriile care le graveaza. Pentru calcularea impozitului pe activul net se folosesc fie cote proportionale, fie cote progresive.

Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta. In aceasta categorie intalnim: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii, impozitul pe actele de vanzare-cumparare, impozitul pe circulatia capitalurilor.

4.PRINCIPALELE   IMPOZITELE DIRECTE IN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

4.1. AUSTRIA

4.1.1. Impozitul pe profit.

Reglementarea impozitului pe profit in Austria prezinta destule similitudini cu sistemul fiscal german. Exista insa anumite particularitati care pot interesa investitorii straini. Acestea privesc in special un regim deosebit de favorabil de scutiri de la plata impozitelor pentru dividendele si plus – valorile obtinute din cesiunea titlurilor de participare straine. Aceste dispozitii legale fac din Austria o locatie interesanta pentru implantarea unor societati de tip holding.

Sumele colectate cu acest titlu se impart intre Guvernul federal, Guvernele landurilor si autoritatile locale, in urmatoarea proportie: Guvernul federal – 71,891%; Guvernele landurilor – 14.941%; autoritaile locale – 13,168%.

Cat priveste sfera subiectilor impozabili, trebuie sa distingem intre mai multe ipostaze:

- unele societati datoreaza impozit pe profit atat pentru veniturile realizate in Austria, cat si pentru beneficiile realizate in strainatate: societatile de capital, cooperativele, fondurile de asigurari mutuale, asociatiile, fundatiile, alte persoane juridice de drept privat, asociatii care nu au personalitate juridica, institutiile, fundatiile sau alte fonduri speciale guvernate de dreputl privat, al caror administratie centrala sau sediu se gaseste in Austria; de asemenea, impozitul este datorat pentru aceleasi beneficii si de catre persoanele juridice de drept public austriece, pentru beneficiile realizate de serviciile publice industriale si comerciale aflate in subordinea lor;

- persoanele juridice, asocierile de persoane fizice si fondurile care nu au administratia centrala sau sediul in Austria datoreaza impozit doar pentru profitul realizat in acest stat;

- in fine, exista anumite persoane juridice care sunt scutite de la plata impozitului pe profit.

Profitul impozabil este determniat dupa regulile care se utilizeaza si la calcularea impozitului pe venit. In cazul venitului obtinut din activitati agricole, forestiere, comerciale, industriale sau din activitati independente, materia impozabila este reprezentata de profiutl realizat. Pentru celalalte activitati, baza de impunere este determinate ca difernta intre veniturile realizate si costurile exploatarii. Anumite cheltuieli efectuate pot fii deduse, cu conditia ca ele san u fi constituit deja cheltuieli deductibile in raport de dispozitiile legale privind impozitul pe venit. Pot fi deduse, de exemplu, pensile platite, cheltuielile permanente, onorariile platite consilierilor fisacli, donatiile admise de lege, cheltuielile pentru cercetare – dezvoltare (in limita a 25%), cheltuieli pentru pregatirea profesionala a angajatilor (in limta a 20%)etc.

Plata impozitului se face anual, cota de impunere, fiind de 25%. Daca printr-un contract de cesiune a beneficiilor, o societate de capital (societate filiala) care – si are conducerea administrative sau sediul social in Austria, se angajeaza sa transfere tot profitul sau unei alte societati de capital austriece (societatea mama), profitul va fi impozitat la nivelul societatii mama, daca aceasta depune un bilant consolidat.

Independent de profitul pe care il realizeaza, societatile pe actiuni supuse impozitului pe profit trebuie sa plateasca un impozit minimal determinat in functie de forma sub care este constituita societatea si care reprezinta aproximativ 5% din capitalul social minimal pentru constiuirea respectivei societati (pentru SRL-uri impozitul minimal este de 1090€ pentru primul exercitiu fiscal si de 1750 € , pentru urmatoarele; pentru societatile pe actiuni , impozitul minimal este de 1090€ pentru primul exercitiu fiscal si de 3500€ , pentru urmatoarele, iar pentru banci si societati de asigurare, de 5452€).

4.1.2. Impozitul pe venit.

In Austria, impozitul pe veniturile persoanelor fizice colectat se imparte intre Guvernul federal, landuri si autoritatile locale, in aceleasi proportii ca la impozitul pe profit. Acest impozit este datorat de rezidentii austrieci, pentru veniturile din tara si din strainatate pe care acestia le obtin. Dimpotriva, nerezidentii datoreaza impozit numai pentru beneficiile de origine austriaca.

Baza impozabila este constituita din sapte categorii distincte de venituri: venituri agricole, venituri necomerciale, venituri industriale si comerciale, salarii si indemnizatii, venituri din investitii, venituri funciare si drepturi de autor, alte venituri. In principiu, baza impozabila se obtine prin insumarea beneficiului contabil corespunzator celor sapte categorii de venit. Sunt scutite de impozitare, de pilda, pensile veteranilor de razboi, ajutoarele acordate pentru promovarea artelor, a stiintei sau a cercetarii, alocatiile familiale, compensatiile platite victimelor infractiunilor violente etc.  

Pentru primele trei categorii de venituri mentionate, legiuitorul austriac a prevazut posibilitatea unor deduceri: 20% din investitiile in material formarii profesionale a angajatilor, 35% din investitiile pentru cercetare – dezvoltare, o cota parte din contributiile voluntare la fondurile de pensii (aproximativ 10% din cheltuielile de pana la 1800 € sunt deductibile, cu conditia ca minim 40% din capital sa fie investit in actiunile unor companii austriece), sumele platite consultantilor fiscali, contributiile in favoarea cultelor religioase  (plafonate la un anumit nivel), achizitionarea de noi actiuni (in anumite limite). De asemenea, diminueaza venitul impozabil si anumite cheltuieli exceptionale, cum ar fi cheltuielile medicale, reparatiile necesare in urma survenirii unei calamitati, cheltuieli de inmormantare, anumite cheltuieli cu educatia copiilor trimisi sa studieze in strainatate.

Cotele de impunere varieaza intre 0% pentru veniturile mai mici de 3.640 €, pana la 50% la venituri de peste 50.870 €.

4.2. BELGIA

4.2.1. Impozitul pe profit

Regimul fiscal Belgian poate lesne rivaliza cu Olanda sau Luxemburg in material legislatiei favorabile privind implantarea societatilor de holding.

Impozitul pe profit colectat se varsa in intregime in bugetul statului. Toate societatiile, asociatiile, institutiile sau sediile permanente ale unor asemenea entitati datoreaza impozit pe profit, in conditiile in care: au personalitate juridica; au sediul statutar, sediul principal, sediul real sau conducerea administrative in Belgia; sunt angajate intr-o afacere sau intr-o activitate cu scop lucrativ.

Determinarea bazei de impunere pentru impozitul pe profit prezinta o mare complexitate in dreptul Belgian. Practic, determinarea bazei de impunere este rezultatul unei succesiuni de saqse operatiuni, fiacare cu regulile ei distincte:

a) intr-o prima etapa, se determina si se insumeaza componentele profitului impozabil. Acestea sunt grupate in trei mari categorii: rezervele, cheltuielile nedeductibile, beneficiile distribuite

b) o a doua operatiune consta in separarea profitului impozabil in trei parti, in raport cu originea lor, dupa cum urmeaza:

- profiturile realizate in Belgia se impoziteaza integral;

- profiturile realizate in strainatate, intr-un stat cu care Belgia nu a incheiat o conventie de evitare a dublei impuneri, beneficiaza de o reducere atunci cand este determinat impozitul pe profit datorat;

- profiturile realizate in strainatate, intr-o tara cu care Belgia a incheiat o conventie de evitare a dublei impuneri, sunt scutite de impozitare sin u mai sunt luate in calcul in continuare.

c) in cea de-a treia etapa are loc deducerea elementelor neimpozabile;

d) in a patra etapa sunt deduse participarile scutite de impozit si venitul din bunuri mobile scutit de impozitare;

e) deducerea pierderilor fiscale anterioare se efectueaza in cea de-a cincea etapa a determinarii bazei impozabile;

f) in cadrul ultimei operatiuni, are loc deducerea investitiilor luate in calcul de legislate fiscala. Sunt deductibile in special urmatoarele categorii de investitii:

- investitiile facute pentru economia de resurse, investitiile ecologice si cele pentru inovare;

- investitiile facute de IMM-uri, in anumite conditii;

- investitiile menite sa aigure reciclarea unor ambalaje.

Cota standard de impunere este de 33%. Anumite cote reduse sunt acordate atunci cand profitul impozabil nu depaseste pragul de 322.500 €. Pentru a putea beneficia de aceste cote reduse, o societate trebuie sa indeplineasca anumite conditii suplimentare referitoare la activitatea sa ( de pilda san u fie membra a unui grup care apartine unui centru de coordonare inregistrat in Belgia), la structura actionariatului (nu se aplica in cazul in care mai mult de 50% din actiuni sunt controlate de alta societate), la remuneratia administratorilor, etc.pentru profitul impozabil care provine dintr-un stat cu care Belgian u a semnat o conventie de evitare a dublei impuneri (si care a fost impozitat in acel stat), cota de impozitare este redusa la un sfert.

Un alt element particular este faptul ca in Belgia se datoreaza un impozit distinct pentru veniturile realizate de anumite persoane juridice. Impozitul este datorat de: stat, provincii, regiunea Bruxelles, municipalitati si autoritatile care administreaza bunurile cultelor religioase; societatile si asociatile non-profit.

In plus, distinct de acest impozit se plateste un impozit annual de catre companiile de asigurari, societatile de credit si trusts, in cuantum de 0,06%.

4.2.2. Impozitul pe venit

Impozitul pe venit, pentru totalitatea veniturilor din Regat si din strainatate, este datorat de persoanele fizice rezidente, adica de acele persoane care au domiciliul in Belgia sau care si-au plasat averea in aceasta tara. Nerezidentii sunt impozitati numai pentru veniturile obtinute din Belgia.

Determinarea venitului net impozabil se face la nivelul fiecareia dintre cele patru categorii de venituri prevazute de legisaltia fiscala belgiana: veniturile de natura imobiliara, veniturile de natura imobiliara, venituri de natura mobiliara, veniturile profesionale si veniturile diverse (din diferite prestatii ocazionale, rente, jocuri de noroc, premii etc.).

a) In materia veniturilor de natura imobiliara, se face distinctie intre imobilele situate in Belgia si imobilele situate in strainatate:

- pentru imobilele situate in Belgia, venitul net anual se aprecieaza in functie de venitul cadastral si de destinatia imobilului respective, care , permite determinarea venitului net de natura imobiliara:

1. imobilul nu este inchiriat: venitul net este venitul cadastral; pentru aceasta situatie, in care proprietarul imobilului locuieste in aceasta, legea fiscala acorda o deducere de 4017 €, majorata cu 325 € pentru sot/sotie sau copii aflati in intretinere;

2.imobilul este inchiriat sau constituie resedinta secundara a proprietarului: venitul net este venitul cadastral majorat cu 40%;

3.imobilul este folosit de proprietar pentru propria afacere  sau activitate profesionala: nu se datoreaza impozit;

4.imobilul este inchiriat unei alte persoane pentru a exercita o activitate profesionala: venitul net este reprezentat de chirie( care nu poate fi mai mica decat venitul cadastral indexat), din care se scad anumite cote de cheltuieli forfetare (10% pentru terenuri, 40% pentru cladiri).

- pentru imobilele situate in strainatate, venitul net este reprezentat de valoarea locativa neta (daca imobilul nu este inchiriat), respective de venitul net (daca imobilul este inchiriat).

b) In material veniturilor de natura mobiliara , sunt luate in calcul dividendele, dobanzile si alte venituri similare. Nu sunt impusi in baza de impunere primi 1500 de € obtinuti de fiecare familie din depozitele curente.

c) In randul veniturilor profesionale se include salariile si indemnizatiile, remuneratiile directorilor si administratorilor, profitul din activitati agricole, industriale sau comerciale, veniturile din exercitarea unei profesii liberale, indeminzatiile de somaj, invaliditate, boala, pensile.

Schematic, veniturile profesionale se determina dupa o procedura care cuprinde 6 etape:

- deducerea din totalul veniturilor de acest tip a contributiilor sociale obligatorii;

- luarea in calcul a cheltuielilor deductibile;

- evidentierea “cheltuielilor economice”;

- deducerea pierderilor fiscale;

- deducerea “cotei de asistenta” sau a “cotei maritale”;

- compensarea pierderilor fiscale intre soti.

Cotele de impunere oscileaza intre 25% pentru venituri mai mici de 6.480 € si 50% pentru venituri mai mari de 29.740 €.

4.3. CEHIA

4.3.1. Impozitul pe profit.

Potrivit regulilor fiscale din Cehia, sunt supuse impozitului pe profit societatile rezidente si societatile straine care au un sediu permanent in Cehia. Pentru sucursale, impunerea se face in baza unei negocieri intre sucursala si administratia fiscala.

Determinare bazei impozabile se face prin deducerea din totalul beneficiilor realizate a cheltuielilor deductibile fiscal. De asemenae sunt acceptate o serie de deduceri pentru investitiile facute.

Cota standard pentru impozitul pe profit este de 26%. Dividendele platite de filialele societatilor mama suporta o retinere la sursa de maxim 10%. Fondurile de investitii, fondurile de pensii si fondurile mutuale datoreaza un impozit pe profit de 15%.

Pierderile fiscale pot fi reportate asupar beneficiilor viitoare pentru o perioada de 5 ani. De acesta posibilitate nu beneficiaza insa societatile care au primit anumite facilitate fiscale pentru incurajarea investitiilor facute.

4.3.2. Impozitul pe venit.

Distinctia dintre rezidenti si nerezidenti este importanta si pentru impozitarea veniturilor in Cehia. O persoana este considerate rezidenta daca are un domiciliul permanent in Cehia sau daca locuieste in aceasta tara mai mult de 183 de zile pe an. Acestia sunt impozitati pentru beneficiile lor mondiale, mai putin in ipoteza in caqre centrul intereselor lor vitale ramane totusi in strainatate.

Baza de impunere este destul de cuprinzatoare si include veniturile din salarii, veniturile din activitati independente, venituri din cedare folosintei bunurilor, castigurile din tranzactii cu active financiare sau non-financiare, venituri diverse.

Impozitarea veniturilor astfel determinate se face pe baza unui barem progresiv, cu patru paliere de impunere.

4.4. CIPRU

4.4.1. Impozitul pe profit

Sistemul cipriot de impozitare a profitului este classic. Sunt supuse impozitului pe profit societatile, in principiu cele de capital, asa cum sunt ele determinate de lege. Pentru societatile de persoane, impozitarea se face la nivelul asociatilor.

Sunt scutite de impozitare 50% din dobanzile care nu provin din activitatea curenta a societatii, dividendele si beneficiile rezultate din tranzactionarea unor titluri de participare la alte societati. Toate cheltuielile destinate productiei sunt in intregime deductibile.

Este admisa amortizarea anumitor investitii importante, legiuitorul prevazand si durata de viata care trebuie luata in calcul pentru unele investitii ( de pilda, 25 de ani pentru cladiri industriale si pentru hoteluri, 33 de ani pentru alte immobile).

Pierderile fiscale pot fi reportate pe termen nelimitat asupra rezultatelor favorabile din urmatoarele exercitii fiscale.

Societatile datoreaza un impozit pe profit de 10%, iar serviciile publice autonome un impozit de 25%.

In ceea ce priveste societatile nerezidente, urmatoarele beneficii realizate de acestea nu sunt impozabile: profitul realizat prin intermediul unui sediu permanent in Cipru; chiriile, redeventele, fructele obtinute prin inchiriereade filmesau alte bunuri situate in Cipru; veniturile brute din anumite activitati artistice si sportive desfasurate in Cipru.

4.4.2. Impozitul pe venit.

Impozitul pe venit si contributia speciala pentru aparare sunt datorate de rezidentii ciprioti, pentru totalitatea beneficiilor pe cvare le obtin, din “Insula Afroditei” sau din strainatate. In schimb, nerezidentii datoreaza impozit numai pentru veniturile obtinute din Cipru: venituri platite de un sediu permanent, salarii pentru functii exercitate aici, remuneratii ale artistilor, castiguri din tranzactii imobiliare. De mentionat ca dividendele si dobanzile platite nerezidentilor se impoziteaza.

Pentru determinarea bazei de impunere a impozitului pe venit sunt luate in considerare mai multe categorii de venituri: veniturile care provin dintr-o activitate comerciala sau din exercitarea unei profesiuni liberale, salariile, dobanzile, dividendele, sumele obtinute din cedarea folosintei bunurilor, pensile si rentele viagere. Sunt scutite de impunere: beneficiile obtinute din instrainarea partilor sociale ori a actiunilr detinute la o societate comerciala, veniturile provenind de la fondurile de pensii fondurile de economisire sau de la orice companie de asigurari. De asemenea, sunt scutite de impozitare veniturile care provin din furnizarea de servicii unui angajator nerezident sau sediului permanent din strainatate a unui angajator resident, pentru o perioada mai mare de 90 de zile.

Cotele de impunere varieaza intre 0% pentru venituri mai mici de 10.000 de lire cipriote si 30% pentru venituri mai mari de 20.001 lire cipriote.

Contributia speciala pentru aparare este de 10% din valoarea dobanzilor platite, 15% din valoarea dividendelor incasate, respective 3% din valoarea chiriilor percepute.

4.5. DANEMARCA

4.5.1. Impozitul pe profit.

Danemarca, cu un nivel al presiunii fiscale in jur de 50%, este una dintre tarile membre ala Uniunii Europene unde greutatea prelevarilor obligatorii este extreme de apasatoare. Din acet punct de vedere, patria lui Hamlet se situeaza pe locul doi in lume, dupa Suedia. Principala particularitate a regimului fiscal danez este aceea ca autorizeaza societatile daneze sa beneficieze de o impozitare comuna, impreuna cu toate filialele lor aflate in strainatate. De asemenea, Danemarca ofera un mediu fiscal atractiv pentru societatile de holding.

Impozitul pe profit obtinut se imparte intre stat si municipalitati , un procent de 13,41% revenind acestora din urma.

In sensul legislatiei fiscale daneze, sunt subiecti impozabili:

- societatile rezidente in Danemarca;

- societatile rezidente in Groenlanda, insulele Feroe sau intr-un alt stat, atata timp cat: exercita o activitatea sau participa la oa activitate economica prin intermediul unui sediu permanent din Danemarca si percep anumite venituri gratie activitatii lor; percep dividende, cu exceptia dividendelor platite de filialele daneze societatilor – mama din alte state membre care detin o participare de cel putin 25%; in calitatea lor de proprietari, coproprietari sau uzufructuari obtin un anumit venit de pe urma unui imobil situat in Danemarca ; au la dispozitie lucratori care pot fi angajati in Danemarca; primesc onorarii pentru activitati de consultanta sau percep redevente.

Particularitai prezinta si regimul scutirilor de la plata impozitului pe profit. Astfel, o scutire de la plata impozitului pe profit poate fi acordata daca profitul impozabil al unei societati pe actiuni sau al unei societati assimilate cuprinde dividende platite de alte societati sau daca, in fapt , singura “activitate” a societatii este aceea ca ea detine actiuni la o alta societate.

Cota de impunere eset stabilita la 28%. Prin exceptie, asociatiile de producatori sau asociatiile cumparatorilor platesc un impozit de 14,3% din profitul lor impozabil.

4.5.2. Impozitul pe venit.

Pentru a putea determina impozitul pe venit perceput in Danemarca, este nevoie sa determinam mai intai categoriile de contribuabili. Vom porni de la distinctia clasica intre rezidenti si nerezidenti:

a) rezidentii datoreaza un dublu impozit pentru veniturile pe care le realizeaza: un impozit pe venit statal, stabilit pe baza unui barem progresiv, si un impozit pe venit local, in cota fixa stabilita de fiecare municipalitate in parte.

b) nerezidentii datoreaza impozit pe venit doar pentru veniturile de origine daneza: venituri primite de la un sediu permanent din Danemarca, venituri din detinerea unui imobil in Danemarca, salarii si indemnizatii primate pentru munca desfasurata in aceasta tara, remuneratiile membrilorunui consiliu de administratie, etc.

Baza de impozitare este compusa din trei mari categorii de venituri:

a) veniturile personale, cuprinzand salariile, indemnizatiile, pensile, venituri din activitati independente si comerciale;

b) veniturile din capital;

c) dividendele si plus-valorile provenind din cesiunea unor titluri de participare.

Fiecare contribuabil poate beneficia de o deducere personala anuala de 36.800 coroane daneze.

Cotele de impunere sunt stabilite dupa cum urmeaza, in functie de categoria de venit:

a) veniturile personale: cota variaza intre 38% pentru veniturile mai mici de 216.800 DKK si 59% pentru veniturile mai mari de 304.800 DKK;

b) pentru veniturile din capital, cotele de impunere sunt identice;

c) pentru dividendele si veniturile realizate din vanzarea titlurilor de participare la societati daneze, cota de impozitare este de 28%, daca aceste venituri nu depasesc annual 42.400 DKK. Pentru veniturile care exceed acest prag, se percepe un impozit suplimentar de 15%.

4.6. ESTONIA

4.6.1. Impozitul pe profit.

De la 1 ianuarie 2000, societatile rezidente si sediile permanente ale societatilor straine datoreaza impozit pe profit pentru toate beneficiile pe care le distribuie, Estonia decizand san u mpoziteze beneficiile care nu sunt distribuite.

In baza de impozitare sunt deci incluse dividendele si oricare alte beneficii distribuite, darurile si donatiile, cheltuielile de protocol, cheltuielile si platile care nu pot fi justificate de o legatura directa cu activitatea societatii.

Cota de impozitare este satbilita la 16%. Transferal beneficiilor unui sediu permanent catre societatea mama sau catre o societate nerezidenta este considerate o distribuire.

4.6.2. Impozitul pe venit.

In Estonia, stat care aloca o parte destul de interesanta din impozitele si taxele colectate comunitatilor locale , impozitul pe venit colectat reprezinta aproximativ 44% din bugetul statului si in jur de 56% din bugetul fiecarei comunitati locale.

In principiu, rezidentii sunt impozitati pentru toate veniturile pe care le obtin, din tara sau din strainatate, iar nerezidentii numai pentru veniturile obtinut in Estonia. O persoana fizica are calitatea de resident daca are un domiciliu permanent in Estonia, daca locuieste in acest stat mai mult de 183 zile in cursul unui an fiscal sau daca este un functionar public trimis sa lucreze in strainatate.

Baza de impozitare este constiutita dintr-o varietate de surse de venit: salarii, prime de la locul de munca, indemnizatiile functionarilor publici, dobanzi, redevente, castiguri din tranzactii cu active mobiliare sau imobiliare, pensii, burse, venituri diverse.

De asemenea, sunt scutite de impozitare unele categorii de venituri: dividendele distribuite de o societate estoniana, bursele acordate in baza legii, rambursarea cheltuielilor pentru voiajul de afaceri, anumite cheltuieli pentru imbracaminte, alocatiile familiale, subsidiile si compensatiile platite de stat si de colectivitatile locale, veniturile obtinute din succesiuni si donatii, castigurile la loterie etc.

4.7.FINLANDA.

4.7.1. Impozitul pe profit.

In “Tara celor 1000 de lacuri”, beneficiari ai impozitului pe profit colectat sunt: statul, pentru 75,08% din totalul veniturilor colectate; municipalitatile – 23,22%; comunitatile locale ale Bisericii Luterane si Bisericii Ortodoxe – 1.70%.

Subiectii impozabili sunt toate societatile rezidente in Finlanda, iar baza de impunere o constituie profitul annual al societatii. De la plata impozitului exista o serie de scutiri:

- beneficiaza de scutire capiatlul adus ca aport de actionarii unei societati comerciale si sumele primate ca rambursari la impozitul pe venit platit;

- cheltuielile pentru racordare percepute de companiile care intretin sistemele de electricitate, telefonie, aprovizionare cu apa, canalizare sau incalzire;

- statul si departamentele platesc impozit pe profit municipalitatilor pentru beneficiile pe care le obtin din anumite proprietati imobiliare sau din activitati industriale si comerciale; municipalitatile platesc la randul lor impozit pe profit pentru beneficiile pe care le obtin in sfera de actiune a unei alte unitati administrativ – teritoriale de acelasi rang; counitatile religioasedatoreaza impozit municipalitatilor pentru veniturile pe care le obtin din anumite activitati comunitare sau din proprietati imobiliare; in fine, municipalitatile si comunitatile religioase nu platesc impozit statului.

In general, sunt deductibile cheltuielile effectuate de societate pentru a obtine sau a-si conserva veniturile.

Cota de impozitare, fixate de legiuitorul finlandez, este de 26%.

4.7.2. Impozitul pe venit.

Impozitarea veniturilor in Finlanda prezinat particularitati chiar in ceea ce priveste beneficiarii impozitului pe venit colectat. Practice, exista trei impozite pe venit, percepute de stat, de municipalitati si de comunitatile locale ala Bisericii Evanghelice Luterane si ale Bisericii Ortodoxe.

Baza de impozitare este constituita dintr-o varietate de categorii de venit, mai putin veniturile de investitii, care sunt impozitate separate: venituri de natura salariala, venituri agricole, pensii, beneficii sociale, venituri comerciale, 80% din beneficiile distribuite de fondurile de investitii ale angajatilor.

Cotele de impunere pentru impozitul cuvenit statului finlandez corespund unui system preogresiv de impozitare si oscileaza intre 0% pentru un venit annual impozabil mai mic de 11.700 € si 33.5%pentru venituri mai mari de 55.800 €.

La impozitul astfel determinat se adauga in primul rand impozitul pe venitul local, perceput de municipalitati. Acest impozit este satbilit de fiecare comunitate locala.

Impozitul religios variaza intre 1 si 2.25% si esta colectat impreuna cu impozitul pe venit local.

Veniturile nerezidentilor sunt impozitate cu o cota unica de 35%, exceptie facand veniturile artistilor si sportivilor, acestea fiind impozitate cu 15%.

Veniturile din investitii sunt impozitate distinct in Finlanda, cu o cota fixa de 28%.

4.8. FRANTA

4.8.1. Impozitul pe profit.

Impozitul pe profit constituie venit la bugetul statului. Subiectii impozabili sunt societatile de capital si societatile assimilate celor de capital, anumite stabilimente publice care desfasoara o activitate industriala si comerciala, colectivitatile teritoriale si asociatiile care nu sunt in mod expres exonerate. Societatile de persoane pot opta sa fie supuse impozitului pe profit.

Baza de impunere se constituie din profitul realizat in urma activitatilor desfasurate in Franta. Acest profit este determinat ca diferenta dintre valoarea activului net la inchiderea si deschiderea exercitului financiar, diminuata cu eventualele majorari de capital, majorata cu eventualele distribuiri catre actionari.

In practica, profitul impozabil este determinat pe baza rezultatelor contabile anuale, carora li se pot adduce rectificari prin deduceri si reintegrari extracontabile care trebuie sa tina seama de regulile fiscale specifice.

Printer entitatile care beneficieaza de scutiri de la plata impozitului se numara regiunile, departamentele, municipalitatile, comunele, cooperativele, asociatiile fermierilor, societatile de investitii, asociatiile al caror scop este de a pune anumite bunuri la dispozitia membrilor lor.

Cota standard de impozitare este de 33,33%. De asemenea exista si o serie de cote reduse:

- o cota redusa de 19% se aplica pentru veniturile din capitalpe termen lung (cu exceptia anumitor castiguri din capital care au o natura financiara);

- cota de 19% se aplica si pentru fractiunea de profit incorporate in capitalul social de catre societatile a caraor cifra de afaceri nu depaseste 7.630.000 € si nu sunt societati mama in cadrul unui grup de societati; aceasta fractiune nu poate depasi 25% din profitul anual contabil, fara a depasi plafonul de 30.000 €;

- o cota de 24% sau 10% se aplica pentru veniturile funciare si agricole sau pentru anumite venituri mobiliare obtiunte de stabilimentele publice care exercita o activitate administrativa, de anumite asociatii civice sau organizatii non-profit;

- creditul fiscal obtinut prin aplicarea sistemului de “avoir fiscal” atasat veniturilor mobiliare incasate de societati se imputa in intregime asupra impozitului, darn u este in principiu rambursabil.

4.8.2. Impozitul pe venit.

Pentru determinarea subiectilor rezidenti impozabili, legislatia fiscala franceza intrebuinteaza trei criterii alternative:

- criteriul de ordin personal: resedinta permanenta in Franta;

- criteriul de ordin professional: exercitarea in Franta a unei activitati profesionale (salariata sau nu), care nu reprezinta o activitate accesorie;

- criteriul de ordin economic: situarea in Hexagon a centrului de interes economic.

In principiu, rezidentii datoreaza impozit pentru toate veniturile lor (din tara si din strainatate), in timp ce nerezidentii datoreaza impozit doar pentru beneficiile de sursa franceza.

Baza de impozitare cuprinde noua categorii de venituri: indemnizatii, salarii, pensii, si rente viagere; beneficii agricole; beneficii industriale si comerciale; venituri necomerciale; venituri din capitaluiri de natura mobiliara; venituri funciare; remuneratiile administratorilor societatilor comerciale; castiguri profesionale; casiguri obtinute de particulari.

Determinarea venitului impozabil se face la nivelul fiecarei categorii de venit, urmand reguli proprii

Cota de impunere varieaza intre 0% pentru venituri mai mici de 4.262 € si 48% pentru venituri mai mari de 47.932 €.

Franta acorda o atentie sporita impozitarii plus-valorilor din diverse tranzactii sau din detinerea unor active de natura mobiliara sau imobiliara. Practic, exista doua mari categorii de operatiuni impozabile:

- castigurile mobiliare realizate prin cesiunea de valori mobiliare sau de obiecte pretioase;

- castigurile imobiliare realizate prin cesionarea unor immobile sau a unor drepturi asupra imobilelor.

Cotele de imounere sunt variabile:

- venituri din cesiunea valorilor mobiliare mai mari de 15.000 € se impoziteaza cu 16, la care se aduga o contributie sociala obligatory de 10%;

- castigarea din cesionarea unor obiecte de valoare: metale pretioase – 8% din pretul de vanzare; bijuterii, obiecte de arta sau de colectie – 5% pentru ceea ce depaseste 3050 €;

- venituri de natura imobiliara – aplicarea baremului general de impunere, cu anumite corrective care sa atenueze progresia impunerii.

4.9. GERMANIA

4.9.1. Impozitul pe profit.

Asa cum s-a aratat in literature de specialitate, regimul impozituluipe profit in Germania a suferit in ultimii ani modificari de profunzime. Garatie acestora, Germania a devenit una dintre tarile Uniunii Europene in care cota de impunere esta foarte redusa. Au adoptate reguli mai stricte in material preturilor de transfer, a integrarii fiscale a societatilor si a luptei contra evaziunii fiscale.

Beneficiari ai impozitului pe profit sunt in egala masura statul si landurile, fiecare incasand 50% din impozitul pe profit perceput la nivelul intregii tari.

Din punct de vedere al subiectilor impozabili, anumite societati datoreaza impozit pe profit pentru toate beneficiile pe care le obtin, fara exceptie: societatile de capital, cooperativele, societatile de asigurari mutuale, alte persoane juridice de drept privat, asociatii fara personalitate juridica, institutii, fundatii, sau alte fonduri private speciale, serviciile publice industriale si comerciale ale persoanelor juridice de drept public care au conducere administrativa sau sediul in Germania (colectivitatile germane).

Baza de impunere este reprezentata de totalitatea venitului unei societati intr-un an fiscal. In principiu, profitul este intodeauna definit si calculat in concordanta cu prevederile legii privind impozitul pe veniturile persoanelor, desi exista anumite dispozitii specifice, de pilda pentru distribuirea mascata a unor beneficii.

Ca si in cazul altor sisteme fiscale, si in Germania putem observa ca exista anumite entitati care sunt scutite de la plata impozitului pe profit. Printer acestea se numara: Deutsche Bundesbank; societatile, asociatiile de persoane si masele patrimonialecare, in raport de un statut, act de infiintare, regulament interior sau in raport de activitatea efectiv desfasurata, au scopuri confesionale, de utilitate publica sau de binefacere; cooperativelesi anumite grupuri autorizate sa construiasca locuinte; asociatiile profesionale care nu desfasoara o activitate cu character industrial sau commercial, casele de pensii si celalalte case de asigurari sociale; cooperativele agricole, asociatiile agricole si alte entitati similare.

Cota de impozitare este de 25%. Canalul de televiziune german ZDF datoreaza un impozit de 4% pentru remuneratiile primate ca urmare a difuzarii publicitatii comerciale.

Cota de 25% este datorata si atunci cand are loc o distribuire a beneficiilor. Actionarii nu pot recurge la o compensare intre cuantumul impozitului pe profit platit si impozitul pe venit pe care il datoreaza. Totusi dubla impozitare a beneficiilor distribuite (impozitarea profitului si, in egala masura, a venitului din dividende primit de actionari) este evitata pentru ca actionarii care datoreaza impozit pe venit datoreaza acest impozit doar pentru jumatate din beneficiile distribuite sub forma de dividende. Aceeasi regula se aplica castigurilor obtinute din vanzarea actiunilor.

Germania ofera si o serie de subventii federale pentru ontreprinderile care se stabilesc in landurile foste est-germane si in fostul Berlin de Est.

4.9.2. Impozitul pe venit.

In Germania, impozitul pe venit colectat este repartizat intre statul federal (42,5%), landuri (42,5%) si municipalitati (15%). Sub acest aspect, Germania se numara printer putinele state europene care aloca venituri semnificative nivelului regional de guvernamant.

Calitatea de rezident a unui contribuabil este determinata pe baza criteriului domiciliului sau a resedintei obisnuite in Germania. Prin urmare, rezidentii datoreaza impozit pentru beneficiile mondiale, mai putin in situatia in care de la aceaste regule se deroga printr-o conventie de evitare a dublei impunrei semnata de Germania cu un alt stat.

Pentru nerezuidenti, categoriile de venituri care sunt impozabile in Germania sunt enumerate expres si limitative de legea fiscala germana.

Baza de impunere este constituita din sapte categorii de venituri: beneficii agricole si forestiere; beneficii industriale si comerciale; benefiociile necomerciale; veniturile de natura salariala; veniturile din capital de natura mobiliara; venituri funciare si assimilate; alte venituri.

Baza de impunere asupra careia se aplica baremul de impunere este reprezentat de “ venitul disponibil” al contribuabilului.In vederea determinarii acestuia sunt luate in calcul acele cheltuielei care sunt legate de viata private a contribuabilului si care au un caracter indispensabil.

Cotele de impunere oscileaza intre 0% pentru venituri mai mici de 7.664 € si 42% pentru venituri mai mari de 52.152 €.

4.10. GRECIA

4.10.1. Impozitul pe profit.

In Grecia, impozitul pe profit se colecteaza la bugetul de stat, dar
din totalul sumelor colectate municipalitatilor si autoritatilor locale le este
distribuita o cota de aproximativ 20%. Subiectii impozabili sunt:
societatile grecesti pe actiuni; statul, municipalitatile, intreprinderile cu scop
lucrativ, indiferent daca au sau nu personalitate juridica; cooperativele si
asociatiile similare; societatile straine care opereaza in Grecia, indiferent
de forma lor, precum si orice alte organizatii straine care desfasoara afaceri
in Grecia; societatile grecesti cu raspundere limitata; persoanele juridice
care nu relizeaza profit, grecesti sau straine, de drept public sau de drept
privat, inclusiv toate tipurile de fundatii.

Atat societatile pe actiuni, cat si societatile cu raspundere limitata
datoreaza impozit pentru totalitatea profiturilor realizate, in tara sau in
strainatate. Exceptie fac institutiile bancare si societatile de asigurari. Pentru
acestea, profitul se determina ca urmare a deducerii din totalitatea veniturilor
realizate in Grecia si in strainatate a unor sume care nu sunt impozabile
sau a unor sume impuse unei impuneri speciale definitive.

Pentru stat si colectivitatile teritoriale, baza impozabila o constituie profitul anual.

In cazul cooperativelor si asociatiilor, se impoziteaza profitul obtinut in tara si in strainatate. Dividendele si eventualele deduceri personate ale membrilor unor asemenea entitati se imputa asupra partii din profit ramase dupa plata impozitului.

In cazul societatilor straine, baza de impozitare este determinata prin insumarea profiturilor obtinute in Grecia, inclusiv cele care corespund unui sediu permanent. Baza de impunere a societatilor de asigurari si a institutiilorbancare straine care actioneaza in Grecia se determina in acelasi fel ca pentru societatile nationale. Companiile navale si aeriene care opereaza sub un pavilion strain sunt prezumate ca realizeaza in Grecia 10% din profitul lor brut la nivel mondial, daca transporta persoane si bunuri spre un port sau un aeroport unde acestea au destinatia finala sau unde sunt predate unui alt operator.

Persoanele juridice non-profit datoreaza impozit doar pentru beneficiile pe care le obtin, in tara sau in strainatate, din inchirierea unor cladiri sau terenuri, ori din tranzactiile cu titluri de participatie.

Potrivit legislatiei fiscale elene, anumite entitati sunt scutite de la plata impozitului pe profit: statul, inclusiv serviciile sale publice descentralizate, municipalitatile urbane si rurale, pentru profitul obtinut din orice sursa; nu se datoreaza impozit pe profit nici pentru beneficiile obtinute din inchirieri sau dintr-o alta metoda de valorificare a proprietatii de catre Manastirile de la Muntele Athos, Sfantul Mormant, Manastirea Sfanta de pe Muntele Sinai, Patriarhia de la Constantinopol si Patriarhiile de la lerusalim si Alexandria.

Toate persoanele juridice supuse impozitului pe profit datoreaza o cota de 32% din profitul impozabil pe care il realizeaza. In plus este perceputa o cota de 3% din profitul brut realizat din exploatarea bunurilor imobile, fara ca suma astfel perceputa sa poata depasi suma colectata cu titlu de impozit pe profit.

In temeiul legii nr.27/1975, este datorat un impozit pe profit de catre detinatorii de nave, pentru vasele sub pavilion grecesc, grupate in doua categorii, la nivelul stabilit de legea speciala.

Navele si barcile turistice private datoreaza de cinci ori impozitul stabilit pentru navele din categoria B, iar navele si barcile folosite in scopuri profesionale de zece ori cuantumul aceluiasi impozit. In principiu, impozitul este datorat de proprietarul navei, indiferent de nationalitatea acestuia si indiferent daca are sau nu resedinta in Grecia.

Scutiri temporare de la plata acestui impozit pot fi acordate pentru navele construite in Grecia, pentru navele reparate sau reconstruite in Grecia (daca plata acestor servicii se face in moneda straina) ori pentru navele care desfasoara curse regulate intre porturile grecesti sau croaziere in strainatate.

4.10.2. Impozitul pe venit.

In Grecia, comunitatile locale beneficiaza de o cota redusa
(aproximativ 20%) din impozitul pe venit colectat. Acest impozit este
datorat de orice persoana care realizeaza venituri din Grecia, indiferent
care este nationalitatea, domiciliul sau resedinta ei. Persoanele fizice care
au domiciliul in Grecia datoreaza insa impozit pentru beneficiul mondial pe
care il realizeaza.

Baza de impunere este constituita din sase categorii de venituri: venituri de natura imobiliara (din detinerea unor terenuri, cladiri); venituri din detinerea unor active financiare; venituri comerciale; venituri agricole; venituri de natura salariala; venituri din exercitarea unei activitati profesionale si din alte surse.

Cotele de impunere varieaza intre 0% pentru veniturile mai mici de 10.000 €  si 40% pentru veniturile mai mari de 23.400 €.

4.11. IRLANDA

4.11.1. Impozitul pe profit.

In Irlanda, impozitul pe profit constituie venit al bugetului statului. Subiectii impozabili sunt in principal societatile.

Baza de impunere este alcatuita din totalitatea beneficiilor, inclusiv din veniturile din capital, altele decat cele obtinute dintr-o zona de dezvoltare. Nu sunt incluse in baza impozabila dividendele si alte distribuiri de beneficii primite de la o alta societate rezidenta in decursul exercitiului financiar luat in considerare. O societate care nu a fost inmatriculata in Irlanda datoreaza impozit pe profit numai daca desfasoara o activitate economica in insula prin intermediul unei sucursale sau agentii. in acest caz, elementele care se iau in considerare la determinarea bazei de impunere sunt beneficiile care pot fi atribuite sucursalei sau agentiei.

Pana la 31 decembrie2010, beneficiile obtinute din manufacturarea unor bunuri pe teritoriul Irlandei sunt impozitate cu 10%.

Cota standard de impunere este fixate la 12.5%, una dintre cele mai reduse cote din Uniunea Europeana.

4.11.2. Impozitul pe venit.

In principiu, rezidentii irlandezi datoreaza impozit pentru veniturile pe care le realizeaza din tara sau din strainatate. Sunt considerate rezidente persoanele fizice care au petrecut in Irlanda: i) 183 de zile In cursul anului de referinta; ii) 280 de zile in cursul anului de referinta si al anului fiscal anterior. Anumite categorii de venituri sunt insa impozitate doar daca cel care indeplineste aceste conditii are resedinta obisnuita sau domiciliul in Irlanda.

Nerezidentii, in schimb, nu datoreaza impozit decat pentru veniturile obtinutedin Irlanda.

Beneficiile impozabile sunt grupate in mai multe categorii de
venituri: beneficii provenind dintr-o activitate comerciala; venituri din
exercitarea unei profesii liberale; rente si dobanzi; salarii; dividende; venituri
din orice forma de cedare a folosintei bunurilor; alte categorii de venituri.

Cotele de impunere sunt stabilite diferentiat, in functie de nivelul
veniturilor si de situatia familiala a contribuabilului.

4.12. ITALIA

4.12.1 Impozitul pe profit.

Toate societatile si asociatiile de orice fel, care au fost legal
constituite si care au un birou inregistrat, un sediu administrativ sau care
isi desfasoara principala activitate in Italia datoreaza impozit pe profit. Totalul
beneficiiior impozabile ale acestor entitati cuprinde doar profitul realizat in
Italia, impreuna cu veniturile din capital referitoare la bunuri folosite sau
legate de desfasurarea unei activitati comerciale in Italia, chiar daca
asemenea activitati nu sunt desfasurate prin intermediul unui sediu
permanent.

Raportat la entitatile care sunt supuse impozitului pe profit, trebuie sa facem urmatoarele distinctii:

a) Societatile si organismele comerciale - cele care desfasoara activitati comerciale, industriale, de transport, bancare, de asigurari, activitatile conexe agriculturii si orice activitate de exploatare:

- Societatile de capital datoreaza atat impozitul pe profit (Imposta sul
reddito delle societa - IRES), cat si impozitul regional asupra activitatilor
productive (Imposta regionale sulle attivita produttive-1 RAP).

Societatile de persoane sunt supuse impozitului regional asupra
activitatilor productive (IRAP), iar beneficiul sau deficitul global al societatii,
repartizat asociatilor pe baza cotelor de participare la capitalul social, impune
aplicarea regulilor privind impozitul pe veniturile persoanelorfizice (IRPEF).

b) Societatile si organismele care nu au caracter comercial datoreaza impozit pentru veniturile bunurilor imobile sau pentru activitatile comerciale pe care le exercita cu caracter ocazional.

Baza de impunere este reprezentata de profitul net, asa cum rezulta el din evidentele contabile si din declaratia de impunere depusa de societate. Beneficiile care au fost deja impozitate prin stopaj la sursa nu mai sunt incluse in baza de calcul. Societatile rezidente care nu desfasoara o activitate comerciala si societatile straine care detin un sediu permanent in Italia si desfasoara activitati distincte sunt autorizate de lege sa tina o contabilitate in partida simpla, in anumite conditii.

Cota de impunere aplicabila este de 33% din profitul impozabil.

4.12.2. Impozitul pe venit.

Sunt considerate rezidente si impozitate pentru venitul din orice
sursa (interna sau externa) persoanele fizice care in cea mai mare parte a
anului fiscal sunt inscrise in registrul de stare civila italian sau care au pe
teritoriul italian domiciliul sau resedinta (in conditiile in care acestea sunt
determinate de Codul civil italian).

Pentru nerezidenti, legea fiscala include in baza de impunere anumite categorii de venituri: veniturile obtinute din detinerea unor terenuri/imobile pe teritoriul italian; distributiile de profit provenite de la un contribuabil italian sau de la o societate care are un sediu permanent in Peninsula; veniturile de natura salariala acordate pentru o activitate desfasurata in acest stat etc.

Categoriile de venituri pentru care se datoreaza impozit in Italia
sunt in principal urmatoarele, fiecare cu propriile ei reguli de determinare a
venitului impozabil: venituri funciare; venituri din capital (dobanzi, dividende); venituri de natura salariala; venituri din exercitarea unei activitati independente; venituri din exercitarea unei activitati industriale sau comerciale; venituri provenind din depunerea unor titluri de participare la societatile de persoane; venituri diverse.

Baza de impunere este diminuata cu anumite categorii de cheltuieli deductible.

Cotele de impunere reglementate de lege oscileaza intre 0% pentru venituri mai mici de 3000/7500 € si 45% pentru venituri mai mari de 70.001€.

Alaturi de impozitul pe venit datorat statului, contribuabilii mai datoreaza un impozit regional pe venit (cuprins intre 0,9 si 1,4%) si un impozit comunal pe venit (al carui cuantum nu poate sa exceada un total de 0,5% intr-un interval de trei ani).

4.13. LETONIA

4.13.1. Impozitul pe profit.

Sfera de aplicare a impozitului pe profit include toate societatile letone si toate sediile permanente ale societatilor straine. Acestora le sunt impozitate beneficiile realizate la nivel mondial. Societatile straine care nu sunt inmatriculate in Letonia sunt impozitate numai pentru profitul pe careil realizeaza in aceasta tara.

Cota generala de impozitare este de 15%. Anumite sectoare economice sunt favorizate prin masuri de incitare
fiscala, de regula prin practicarea unor cote de impozitare reduse sau prin
admiterea amortizarilor fiscale aproape integral. Printre aceste sectoare
se numara productia de calculatoare, industriile de inalta tehnologie, micile
intreprinderi a caror cifra de afaceri este mai mica de 200.000 de lati (sau a
caror active nete nu valoreaza mai mult de 70.000 de lati, sau care nu au
mai mult de 25 de salariati), sectoarele in care se face o investitie de eel
putin 10.000.000 de lati. Reducerile sunt conditionate si nu pot fi acordate
decat de Guvern, pentru o perioada de maxim 10 ani.

4.13.2. Impozitul pe venit.

Impozitul pe venit este datorat in Letonia de rezidentii letoni, pentru
toate veniturile din tara si din strainatate, respectiv de nerezidenti, pentru
veniturile obtinute din Letonia. Domiciliul fiscal al unei persoane este
determinat dupa un criteriu devenit clasic, anume faptul de a locui in Letonia
eel putin 183 de zilein decursul unui an fiscal.

Desi impozitul pe venit este colectat de autoritatile centrale, in final 71,6% din sumele colectate sunt distribute colectivitatilor locale.

Baza de impozitare cuprinde in general toate categoriile de venituri
ale persoanelorfizice. Scutirile de la plata impozitului si deducerile acordate
contribuabililor sunt putine la numar. Printre acestea se numara o deducere
personala de baza acordata contribuabililor, in valoare de 216 lati anual.

Letonia aplica o cota unica de impozitare in cuantum de 25% (in
vigoare din 1995), pentru toate veniturile mai mari de 312 lati anual. Veniturile
anuale care nu ating acest prag sunt scutite de impozitare.

4.14. LITUANIA

4.14.1. Impozitul pe profit.

Lituania, ca de altfel si celelalte tari din Europa Centrala si de Est, a pus in practica o strategie de reducere a impozitului pe profit, cu scopul de a atrage mai multe investitii straine.

Subiectii impozabili sunt societatile lituaniene care au personalitate juridica conform legii, precum si societatile straine, adica persoanele juridice sau organismele stabilite pe teritoriul altui stat, constituite ca societati comerciale sau sub o alta forma in acel stat si, mai ales, impozabile in statul in cauza.

Societatile rezidente datoreaza impozit pe profit pentru beneficiul lor mondial. Societatile straine sunt impozitate asupra rezultatelor activitatii efectuate pe teritoriul Lituaniei prin intermediul unui sediu permanent. Pentru beneficiile pe care o societate straina le primeste de la o societate lituaniana se retine un impozit la sursa. Asemenea venituri sunt urmatoarele: dobanzi, profituri distribuite, drepturi de autor sau alte drepturi conexe (exceptand programele informatice), redeventele pentru produsele din domeniul proprietatii industriale, francizele, remunerarea know-how-uu industrial, comercial sau stiintific, veniturile obtinute ca urmare atransferului dreptului de proprietate asupra unui bun imobil situat in Lituania, indemnizatiile pentru incalcarea dreptului de autor si a drepturilbr similare.

Baza impozitului pe profit este diminuata cu veniturile
neimpozabile si deduceri cum ar fi: amortizarile pentru imobilizari (valoarea
acestora este cuprinsa intre 5 si 33%), cheltuielile pentru calatoriile de
afaceri, donatiile facute in scopuri caritabile, contributiile la fondurile de
pensii, cheltuielile pentru repararea si reconstruct activelor imobilizate. In
schimb, nu sunt deductibile: TVA sau alte impozite, penalitatile, pierderile
fiscale inregistrate in cadrul unui grup de societati de o alta societate,
dividendele si alte distribuiri de beneficii). Pentru societatile lituaniene, in
baza impozitului pe profit se includ si toate beneficiile pe care acestea le
obtin de la o societate straina pe care o controleaza.

Cota de impozitare pentru societatile lituaniene si pentru sediile
permanente ale societatilor straine este de 15%.

4.14.2. Impozitul pe venit.

Regulile actuale privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice in Lituania sunt rezultatul unei reforme fiscale implementate.

Datoreaza impozit pe venit in primul rand rezidentii lituanieni, adica acele persoane fizice care au in Lituania un domiciliu permanent, centrul intereselor vitale sau locuiesc aici mai mult de 183 zile in decursul unui an fiscal.

Exista doua cote de impunere in Lituania, aplicate in raport de natura veniturilor impozitate:

♦ pentru dividende, dobanzi, remuneratia marinarilor, veniturile din .jtivitatea artistica si sportiva, drepturile de autor, veniturile din vanzarea, inchirierea sau alta forma de transfer a proprietatii, pensiile platite de fondurile de pensii lituaniene si indemnizatiile platite in cadrul unei asigurari de viata, cota de impunere este de 15%;

pentru toate celelalte categorii de venituri, cota de impunere este de 33%.

4.15. LUXEMBURG

4.15.1. Impozitul pe profit.

Beneficiar al impozitului pe profit este statul luxemburghez. Subiectii impozabili sunt societatile pe actiuni, cooperativele, asociatiile religioase, organizatiile fara scop lucrativ, fundatiile si stabilimentele de utilitate publica, fondurile speciale, asociatiile de asigurari mutuale, serviciile publice industriale si
comerciale ale persoanelor de drept public.

Societatile nerezidente nu datoreaza impozit decat pentru profitul realizat in Luxemburg. Impozitul poate fi retinut la sursa, dupa acest moment stingandu-se orice alte obligatii fiscale pentru impozitul pe profit.

Cota de impozitare este de 20% (daca beneficiul anual impozabil
este mai mic de 10.000 €), de 2000 € + 26% suma care depaseste (daca acesta se incadreaza in intervalul si de pentru profit impozabil mai mare de 15.000 €.

Statul luxemburghez a pus in practica un regim fiscal extrem de
favorabil pentru anumite categorii de societati, constand in general in
scutirea de la impozitarea veniturilor acestora:

Societatile holding de tip 1929 sunt acele societati luxemburgheze, constitute in baza legii din 31 iulie 1929, care au ca singur obiect de activitate preluarea unor titluri de participare ale unor societati nationale sau straine si gestionarea sau valorificarea acestora (inclusiv detinerea de brevete, finantarea unor grupuri de societati sau a unor filiale etc.).

Societatile de participatii financiare (SOPARFI), avand aproximativ
acelasi obiect de activitate, dar profitand de dispozitiile favorabile ale
tratatelor de evitare a dublei impuneri semnate de Marele Ducat al
Luxemburgului.

4.15.2. Impozitul pe venit.

In Marele Ducat al Luxemburgului sunt considerati rezidenti acei
contribuabili care loeuiese in acest loc timp de 6 luni consecutiv (chiar cu
mici intreruperi), inclusiv in doi ani fiscali. Rezidentii datoreaza impozit pe
venit pentru toate veniturile pe care le realizeaza, din tara sau din
strainatate.

Nerezidentii sunt insa supusi impunerii doar pentru veniturile realizate in Luxemburg. Veniturile din capital ale nerezidentilor sunt in principiu neimpozabile, cu doua exceptii: dobanzile adiacente unei creante ipotecare inregistrate in Luxemburg si dividendele primite de la o societate de capital.

Baza de impozitare cuprinde opt categorii de venituri, dupa cum
urmeaza: beneficiile comerciale; beneficiile agricole si forestiere; veniturile din exercitarea unei profesii liberale; veniturile salariale nete; veniturile nete provenind din pensii sau rente viagere; venitul net din capitaluri mobiliare; venitul net din cedarea folosintei bunurilor; venituri diverse.

Marele Ducat al Luxemburgului are eel mai complex barem de impunere din Europa, si varieaza intre 0% pentru venituri mai mici de 9.750 € si 38% pentru venituir mai mari de 34.500 €.

4.16. MALTA

4.16.1. Impozitul pe profit.

In Malta nu exista un sistem distinct de impozitare pentru societati³⁵⁶
fata de sistemul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, textele care
reglementeaza impozitarea persoanelor fizice fiind deci aplicabile.

Societatile constituite in Malta sunt considerate ca avand sediul in Malta, prin urmare ele sunt considerate societati rezidente. Societatile care nu au fost constituite in Malta sunt considerate rezidente atunci cand controlul si administrarea lor se face din Malta sau daca un tratat international prevede acest lucru. Societatile rezidente care au si sediul in Malta datoreaza impozit pe profit pentru totalitatea beneficiilor lor, considerate la nivel mondial. Pentru societatile care nu sunt rezidente sau care nu au sediul in Malta, in lipsa unei conventii bilaterale, se iau in calcul beneficiile pe care le realizeaza in Malta sau profitul dintr-o sursa straina care este incasat in Malta.

Baza de impunere se detemina pornind de la bilantul
financiar-contabil al societatii, prin adaugarea cheltuielilor nedeductibile si
sustragerea veniturilor neimpozabile.

Alte facilitati fiscale semnificative sunt prevazute pentru societatile care se lanseaza in activitati de fabricatie, cercetare-dezvoltare, productia de filme de lung metraj si de televiziune. Aceste societati beneficiaza de cote reduse ale impozitului pe profit, de credite fiscale semnficative, de deduceri pentru materialele, utilajele, cladirile si structurile industriale achizitionate etc.

Cota legala de impozit pe profit este de 35%. Pentru profitul dintr-o sursa straina incasatin Malta se datoreaza acelasi impozit. In schimb, pentru dividendele Tncasate de un actionar nerezident, cota de impozitare este de 27,5%. Pentru dobanzile si redeventele percepute de societatile straine nu se percepe nici un impozit.

4.16.2. Impozitul pe venit.

Sistemul fiscal maltez, un sistem cu radacini in vechiul regim de impozitare din Marea Britanie, face distinctie intre trei categorii de contribuabili care datoreaza impozit pe venit:

i) rezidentii maltezi, adica acele persoane fizice care au domiciliul sau resedinta obisnuita pe insula, care datoreaza impozit pentru toate veniturile realizate, indiferent de statul din care provin;

ii) nerezidentii, care datoreaza impozit numai pentru veniturile de origine malteza sau pentru veniturile din alt stat platite in Malta

iii) rezidentii temporari, care nu au intentia de a se stabili in Malta si care nu raman pe insula mai mult de sase luni in decursul unui an fiscal; aceasta categorie de contribuabili nu datoreaza impozit pe venit pentru veniturile din strainatate, nici macar in ipoteza in care venitul este platit in Malta.

Se datoreaza impozit pentru urmatoarele categorii de venit: venituri
din comert sau afaceri; venituri din exercitarea unei profesii, a unei functii
publice sau a unei functii salariate; veniturile sub forma de dividende,
dobanzi, pensii, rente sau alte plati anuale; venituri din chirii, redevente
sau alte tipuri de venituri legate de proprietate; anumite categorii de castiguri
din detinerea de active etc.

Nu se datoreaza impozit pentru anumite venituri din pensii, burse de studiu, pensiile de intretinere platite copiilor. In ipoteza in care o persoana dobandeste (prin acte inter vivos sau mortis causa) un bun mobil sau imobil, detinut de autor timp de eel putin 3 ani, dobanditorul nu datoreaza impozit pentru castigul realizat din instrainarea acestor bunuri in termen de un an de la dobandirea lor.

Impozitarea veniturilor persoanelor fizice in Malta se face diferentiat,
la nivelul unui cuplu sau la nivelul altor persoane. Cel de-al doilea tip de
impozitare se aplica obligatoriu in cazul veniturilor de natura comerciala, a
veniturilor din pensii, precum si in cazul in care sotii au optat pentru
impozitarea separata a veniturilor pe care le realizeaza.

4.17. OLANDA.

4.17.1. Impozitul pe profit.

Impozitul pe profit colectat in 'Tara lalelelor' se varsa in intregime la bugetul de stat. Impozitul pe profit este datorat de societatile care s-au stabilit in Olanda (societati rezidente) sau de alte societati care nu s-au stabilit in Olanda, dar care primesc anumite beneficii din Olanda (societati nerezidente). In acest context, termenul de 'societate' include societatile de capital, cooperatives, societatile mutuale de credit si de asigurari, fundatiile si alte asociatii de drept privat, atunci cand acestea administreaza o intreprindere, anumite fonduri pentru un scop comun sau servicii publice industriale sau comerciale.

Pentru determinarea bazei de impunere, sunt luate in calcul profiturile in sensul cel mai larg, cu anumite deduceri. Determinarea profitului impozabil se face in mare parte dupa aceleasi reguli ca si determinarea veniturilor impozabile ale persoanelor fizice.

Persoanele juridice ale caror activitati au o natura sociala sau caritabila sau sunt de utilitate publica sunt scutite de plata impozitul ui pe profit. Alte categorii de profit scutite sunt similare celor care sunt intalnite in cadrul impozitului pe venit.

Scutirile acordate referitoare la participatii se extind, fata de impozitul pe venit, la toate dividendele, castigurile si pierderile legate de detinerea a mai mult de 5% din capitalul social al unei filiale.

Cota de impozitare este de 31,5%.

4.17.2. Impozitul pe venit.

Impozitarea veniturilor rezidentilor se face la nivelul beneficiilor
mondiale, iar impozitarea veniturilor nerezidentilor doar pentru veniturile
de sursa olandeza. O persoana fizica este considerata rezidenta in Olanda daca are in aceasta tara centrul activitatilor sale (stare de fapt determinata in concret, de la caz la caz).

Baza de impunere a veniturilor in Olanda se delimiteaza prin raportare la cele trei „cutii de venituri impozabile' (taxable income boxes). Fiecare categorie are propriile sale reguli de determinare a venitului impozabil:

a) Venituri din munca si din depnerea unei locuinte: venituri de natura
comerciala, venituri din cedarea folosintei unei parti din locuinta.

Acestei categorii de venituri ii corespund o serie de deduceri: deduceri pentru investitii (pentru active comerciale, pentru active care consuma mai putina energie, pentru active care nu aduc atingere mediului inconjurator); deduceri pentru constituirea unei „rezerve pentru batranete' in cazul celor care desfasoara activitati independente (aproximativ 12% din beneficii); deduceri pentru activitatea de cercetare si dezvoltare efectuata.

b)Venituri din depnerea unor titluri de participare semnificative (dividende
si alte castiguri din capital corespunzatoare detinerii a eel putin 5% din
actiunile unei societati)

c)Venituri din economii si investiti (portofolii de actiuni, dobanzi, cedarea
folosintei unei locuinte secundare).

Cotele de impunere pentru veniturile din prima categorie oscileaza intre 33,4% pentru venituri intre 1 si 16.265 C si 52% pentru venituri mai mari de 50.652 C.

4.18. POLONIA

4.18.1. Impozitul pe profit.

Particularitatea sistemului polonez este ca impozitarea nu este legata in mod necesar de existenta personalitatii juridice a unei entitati. Exista astfel unele entitati, de pilda sucursalele, care datoreaza impozit pe profit. In schimb, societatile de persoane (de exemplu, societatea in nume colectiv) nu datoreaza acest impozit.

Impozitarea se face pentru beneficiile luate in considerare la nivel mondial, daca sediul social sau organele de conducere a societatii se gasesc pe teritoriul polonez. In caz contrar se face doar aplicarea principiului teritorialitatii in materie fiscala. Sub conditia reciprocitatii, profitul impozitat in strainatate nu mai este impozitat in Polonia.

Polonia duce o lupta sustinuta contra evaziunii fiscale, solicitand
documente fiscale complete pentru fiecare operatiune realizata (de exemplu,
controleaza pretul de transfer verificand daca pretul de vanzare este conform
cu pretul pietei).

Determinarea bazei impozabile se face prin luarea in considerare a veniturilor impozabile si a cheltuielilor deductibile.

Cat priveste scutirile de la plata impozitului, in primul rand organismele publice nu datoreaza impozit pe profit. De scutiri beneficiaza si societatile din unele sectoare economice pe care statul intelege sa le favorizeze (agricultura, domeniul stiintific, protectia mediului, cultura etc.).

Pentru favorizarea investitiilor straine, Polonia acorda unele scutiri de la plata impozitului pe profit sau alte facilitati fiscale societatilor care actioneaza in Zonele Economice Speciale (zone libere).

Cota de impozitare este in prezent de 19%. Dividendele sunt impozitate cu 19%, insa impozitul astfel platit de societatea care distribuie dividende poate fi dedus din cuantumul impozitului pe profit datorat

O facilitate fiscala este acordata microintreprinderilor, incepand
cu al doilea an de activitate. Acestea pot opta sa nu plateasca impozit pe
profit intr-un an fiscal, urmand ca impozitul care ar fi fost datorat sa fie
repartizat in transe egale, care se adauga impozitului pe profit datorat
pentru urmatorii 5 ani.

Desi legislatia fiscala poloneza permite impozitarea la nivelul unui grup de societati, in realitate regulile pentru o asemenea impozitare sunt formulate de asa maniera incat impozitarea la nivelul grupului de societati este foarte rara in Polonia.

4.18.2. Impozitul pe venit.

Pentru determinarea contribuabililor care datoreaza impozit pe venit,
se face aceeasi distinctie intre rezidenti si nerezidenti. Rezidentii datoreaza
impozit pentru toate veniturile pe care le realizeaza, in timp ce nerezidentii
doar pentru veniturile obtinute din Polonia.

Criteriul rezidentei este determinat de Codul civil polonez ca fiind existenta intereselor primordiale ale persoanei fizice in Polonia. Acest criteriu trebuie insa examinat de la caz la caz.

Baza de impunere este compusa din noua categorii de venituri:
salarii, venituri din exercitarea unei profesiuni liberale, exercitarea unei
activitati comerciale (alta decat agricultura), venituri din anumite activitati
agricole, venituri de natura imobiliara, chirii, venituri din investitii, venituri
din tranzactii imobiliare, alte venituri.

Constituie venituri impozabile si beneficiile primite de actionarii sau asociatii unei societati in participatiune. Daca aceasta societate nu are personalitate juridica, se impoziteaza veniturile repartizate asociatilor, conform statutului societatii. Daca societatea are personalitate juridica, se impoziteaza eventualele distribuiri de beneficii, sub forma de dividende.

Cu incepere de la 1 ianuarie 2005, dividendele, dobanzile, redeventele si toate celelalte impozite cu regim de retinere la sursa sunt impozitate cu o cota unica de l9%.

Persoanele fizice care desfasoara o activitate comerciala (pe cont propriu sau intr-un parteneriat) pot opta pentru o cota de impozitare fixa de 19%, In anumite conditii. De asemenea, majoritatea veniturilor nerezidentilor se impoziteaza cu o cota fixa de 20%, fara insa ca nerezidentii sa-si poata valorifica eventualele cheltuieli deductibile.

4.19.PORTUGALIA

4.19.1. Impozitul pe profit.

Beneficiari ai impozitului pe profit sunt statul si municipalitatile. Pentru acestea din urma, este datorat un impozit cunoscut ca 'Derrama”.

Datoreaza impozit pe profit societatile rezidente care au personalitate juridica si societatile nerezidente, indiferent daca au sau nu personalitate juridica, sub conditia de a realiza profit impozabil in Portugalia. Societatile si alte entitati care au sediul statutar sau sediul real pe teritoriul portughez sunt socotite societati rezidente.

Societatile rezidente in Portugalia datoreaza impozit pe profit pentru beneficiul lor mondial, adica atat pentru profitul realizat in Portugalia, cat si pentru profitul realizat in afara teritoriului national. Entitatile nerezidente sunt impozitate numai pentru profitul considerat de lege ca fiind obtinut in Portugalia.

Scutirile de la plata impozitului sunt numeroase, de ele beneficiind: statul, regiunile autonome, autoritatile locale, asociatiile si federatiile municipale, asociatiile parohiale care nu desfasoara o activitate comerciala, industriala sau agricola (nu sunt insa scutite veniturile din capital); organismele de securitate sociala, cu exceptia veniturilor din capital; entitatile caritabile si de utilitate publica, in anumite conditii; cooperativele agricole, asociatiile de locatari, asociatiile educationale, asociatiile mestesugarilor; fondurile de pensii; partidele politice; societatile care realizeaza profit dintr-o activitate culturala, recreationala sau sportiva, in anumite conditii; asociatiile profesionale, confederatiile angajatilor si angajatorilor, sindicatele (daca nu realizeaza profit din comert, industrie, agricultura sau din capital).

Cota standard de impozitare este de 27,5% pentru profitul societatilor rezidente si sediile permanente ale societatilor nerezidente.

4.19.2. Impozitul pe venit.

Pentru determinarea impozitului pe venit datorat statului portughez, este nevoie mai intai de determinarea contribuabililor³⁹⁵. Sub acest aspect, sunt considerate rezidente persoanele fizice care:

raman in Portugalia mai mult de 183 de zile m decursul unui an fiscal;

chiar daca nu raman in Portugalia aceasta perioada de timp, detin o
locuinta („resedinta obisnuita') peteritoriul lusitan.

Nerezidentii datoreaza impozit pentru urmatoarele categorii de venituri: salarii pentru o activitate desfasurata in Portugalia; anumite categorii de venituri realizate prin intermediul unui sediu permanent (venituri din exercitarea unei profesii liberale, venituri din drepturi de proprietate intelectuala, dobanzi si dividende); castigurile din detinerea unor bunuri aflate pe teritoriul portughez.

Baza de impunere este constituita din sase categorii de venituri: venituri salariale; venituri din exercitarea unei activitati independente saun a unei activitati comerciale; venituri din capital; venituri funciare; venituri provenind din plus-valori si din imbogatirea nejustificata; pensii.

Regulile de determinare a veniturilor impozabile difera in functie de categoriile de venituri luate in considerare.

Cotele de impunere varieaza intre 10,5% pentru venituri mai mici de 4.266 € si 40% pentru venituir mai mari de

Sotii sunt impozitati impreuna, recurgandu-se la aplicarea baremului de impunere asupra a jumatate din veniturile globale, operatiune determinata de dublarea impozitului astfei stabilit, suma ce reprezinta impozitul final.

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII SI IRLANDEI DE NORD

4.20.1. Impozitul pe profit.

Beneficiar al sumelor colectate cu titul de impozit pe profit este in totalitate statul. Subiectii impozabili sunt societatile si asociatiile, inclusiv cluburile si asociatiile de comert, dar nu societatile de persoane, institutiile care asigura servicii medicale, autoritatile locale sau asocierile intre autoritatile locale.

Datoreaza de asemenea impozit pe profit societatile nerezidente care obtin profituri din activitati comerciale in Regatul Unit.

Anumite dispozitii speciale se aplica fondurilor de investitii, societatilor de investitii, societatilor de asigurare pe viata, pentru trusts, societatile de constructii, societatile de ajutor reciproc, societatile mutuale.

Baza de impunere se determina foarte simplu, prin insumarea
tuturor beneficiilor, cu exceptia dividendelor si a altor distribuiri primite de
la companii britanice. Scutirile de la plata impozitului vizeaza de regula
doar asociatiile caritabile. Anumite cheltuieli facute in beneficiul afacerii
sunt deductibile, existand reguli specifice privind regimul investitiilor si al
amortizarilor fiscale.

Coroana britanica impune profitul realizat pe baza unui barem
progresiv, dupa cum urmeaza:

pentru beneficii mai mici de 10.000 £, 0%;

pentru beneficii intre

pentru beneficii cuprinse intre

pentru beneficii de 300.001 -1.500.000 £, cota de 32,75%;

pentru beneficii mai mari de 1.500.000 £, cota de 30%

4.20.2. Impozitul pe venit.

In Regatul Unit sunt considerati rezidenti acei contribuabili care
fie locuiesc aici mai mult de 183 zile in cursul unui an fiscal, fie locuiesc in
medie 90 de zile pe an, luand in calcul ultimii patru ani. In principiu rezidentii datoreaza impozit pe venit pentru beneficiul mondial. Conform dreptului cutumiar britanic, fiecare contribuabil este dator sa-si aleaga un domiciliu in teritoriul de care „apartine' (Anglia, Scotia, Tara Galilor sau Irlanda de Nord).

Nerezidentii datoreazain principiu impozit pentru veniturile obtinute din Regatul Unit, cu exceptia plus-valorilor pe care eventual le realizeaza.

Baza de impunere este compusa din mai multe categorii de venituri:

venituri din cedarea folosintei unei locuinte;

beneficiile provenind dintr-o activitate comerciala;

beneficiile provenind din exercitarea unei profesiuni liberate;

venituri din dobanzi;

venituri din dividende, schimburi comerciale si alte venituri din

strainatate;

venituri diverse;

venituri din salarii;

venituri din dividende distribuite de o societate supusa legislatiei

britanice.

In afara acestora, exista posibilitatea deducerii din baza de impozitare si a aitor categorii de cheltuieli: toate cheltuielile care au concurat la realizarea veniturilor (pentru veniturile comerciale si din exercitarea unor profesiuni liberale), anumite contribute la organizatiile profesionale si anumite cheltuieli de vacanta etc.

Castigurile realizate din tranzactionarea unor active comerciale sau necomerciale sunt impozitate daca exced 8200 £ anual, pe baza unui barem degresiv raportat la durata detinerii activelor (baza impozabila se reduce pe masura trecerii timpului). Cotele de impunere variaza intre si

4.21. SLOVACIA

4.21.1 Impozitul pe profit.

Slovacia a pus in practica, cat priveste societatile, un regim de impozitare clasic, in cadrul caruia societatile rezidente datoreaza impozit pe profit pentru beneficiile lor la nivel mondial. Profitul impozabil este determinat ca diferenta intre beneficii si cheltuielile ocazionate de realizarea acestora.

Sistemul fiscal slovac cunoaste o repartizare a cheltuielilor in deductibile, partial deductibile si nedeductibile similara cu cea din Codul fiscal roman.

Sunt scutite de impozitare: dobanzile si castigurile provenite din titluri de valoare si devize straine, beneficiile din obligatiunile in valuta emise de Banca Nationala a Slovaciei etc. In schimb, in categoria cheltuielilor nedeductibile pot fi incluse: cheltuielile legate de un venit neimpozabil, costurile implicate de achizitionarea actiunilor unei societati, cheltuielile personale, remuneratiile administratorilor si alte avantaje financiare acordate salariatilor, distribuirile de beneficii.

Cota de impozitare este de 19%. 0 cota
redusa de 15% este perceputa in cazul societatilor implicate in productia
agricola, daca cel putin 50% din cifra de afaceri a societatii provine din
aceste activitati. Societatile care au ca salariati persoane cu handicap in
proportie de cel putin 50%  beneficiaza de o cota redusa de 18%.

4.21.2. Impozitul pe venit

Ca urmare a unei distinctii devenite clasice pentru tarile din centrul
si sud-estul Europei, au calitatea de rezidenti persoanele fizice care au un
domiciliu permanent in Slovacia sau care raman in acest stat cel putin 183
de zile in decursul unui an fiscal. Pe cale de consecinta, rezidentii datoreaza
impozit pentru totalitatea veniturilor, iar nerezidentii numai pentru veniturile
obtinute din Slovacia.

Pentru determinarea bazei de impozitare, sunt luate in calcul
cinci categorii de venituri: veniturile provenind dintr-o activitate salariata;
veniturile dintr-o activitate comerciala sau din exercitarea unei profesii
liberale; rezultatele favorabile din detinerea de active mobiliare sau
imobiliare; veniturile din cedarea folosintei bunurilor; venituri diverse.

Sunt scutite de impozitare prestatiile sociale, alocatiile primite de la stat sau de la diverse fundatii, indemnizatiile primite de la o companie de asigurare, dobanzile pentru titlurile de stat tranzactionate; veniturile din resedintei principale, daca proprietarul a locuit acolo eel putin doi ani; vanzarea actiunilor si a partilor sociale, detinute timp de cel putin 5 ani etc.

Cu incepere de la 1 ianuarie 2004, Slovacia a introdus o cota unica de impozitare de 19% pentru toate categoriile de venituri. Aceasta cota unica a inlocuit un sistem de impozitare progresiv, cu cinci paliere de impozitare cuprinse intre si 38%. De asemenea, au fost eliminate diversele cote speciale de impunere pentru anumite categorii de venituri.

4.22. SLOVENIA

4.22.1. Impozitul pe profit.

In sistemul sloven de impozitare a beneficiilor societatilor, profitul
este impozitat la nivelul societatii, iar beneficiile distribuite la nivelul
actionarilor. Impozitul pe profit vizeaza toate societatile, atat cele Slovene,
cat si societatile straine care isi desfasoara activitatea prin intermediul unui
sediu permanent situat in Slovenia. Societatile rezidente sunt impozitate
luandu-se in considerare beneficiul lor mondial.

Cat priveste baza de impunere, in general societatile pot sa deduca
toate cheltuielile justificate si legate de activitatea lor. Legea limiteaza totusi deductibilitatea anumitor cheltuieli: salariile si primele sunt deductibile in limita stabilita prin contractele colective de munca, cheltuielile de protocol si cheltuielile angajate de administratori si de membrii consiliului de supraveghere sunt deductibile in proportie de provizioanele sunt deductibile in limita a 10-50% din valoarea lor, donatiile sunt deductibile in cuantum de 20%, o deducere de 40% fiind acordata pentru investitiile in activul corporal (cu exceptia automobilelor) sau a activului incorporal pe termen lung.

Cota de impozitare este in prezent de 25%. 0 cota redusa de se aplica pentru societatile care opereaza in anumite zone economice speciale (Slovenia aplica anumite masuri de incitare fiscala si are doua zone economice speciale cu un tratament fiscal preferential).

4.22.2. Impozitul pe venit.

In Slovenia, sunt considerati rezidenti persoanele fizice care o locuinta permanenta in aceasta tara sau care locuiesc aici timp de luni consecutive. Impozitarea nu se face, precum in alte tari, urmand distinctia venituri mondiale (pentru rezidenti) venituri de origine slovena (pentru nerezidenti). In general, veniturile din strainatate sunt impozitate numai daca legea prevede expres acest lucru.

Baza de impunere este constituita din venitui net provenit din mai
multe surse, fiecare sursa avand regulile ei specifice de determinare: venituri personale; venituri agricole; venituri din afaceri; venituri din activele detinute; venituri din drepturile de proprietate detinute. La sfarsitul anului fiscal, venitui net din fiecare categorie se insumeaza, trecandu-se apoi la deducerea cheltuielilor speciale, a deducerilor personale si a contributiilor la fondurile de securitate sociala.

Deducerile personale sunt urmatoarele:

deducerea cheltuielilor pentru anumite active si servicii (achizitionarea
anumitortitluri de participare, servicii medicale, achizitionarea unei locuinte),
in limita a 3% din venitui anual brut;

o deducere personala de baza in valoare de 11% din salariul anual
mediu.

4.23. SPANIA

4.23.1. Impozitul pe profit.

Beneficiari ai impozitului pe profit
sunt guvernul central si anumite comunitati autonome (Tara Bascilor si
Navarra). Trebuie spus ca aceste comunitati autonome beneficiaza de
o larga autonomie, percepandu-si practic propriul impozit pe profit, sub
conditia de a contribui intr-o anumita masura la constructia bugetului
national.

Subiectii impozabili sunt persoanele juridice rezidente, cu exceptia societatilor de persoane si a altor entitati fara personalitate juridica mentionate de legea nr.43/1995 (de exemplu, fondurile de investitii, parteneriatele de afaceri).

Baza de impunere este determinata de profitul obtinut in decursul
anului fiscal, diminuat cu eventualele rezultate nefavorabile imputate din
anii anteriori. Rezultatele financiare indicate de evidentele contabile
constituie doar un indiciu pentru administratia fiscala. Aceasta poate recurge
chiar la o metoda de indexare a profiturilor pentru a determina baza de
impunere.

Urmatoarele categorii de deduceri sunt permise:

pentru a evita dubla impunere interna, dividendele sau alte parti din
profit primite de la o societate rezidenta in Spania dau dreptul la o deducere
de 50% sau de 100%, daca societatea respectiva a detinut, direct sau
indirect, 5% din capitalul societatii care face distribuirea, pentru o perioada
continua de eel putin un an inaintea momentului distribute;

pentru a evita dubla impunere, directa sau indirecta, la nivel
international, dividendele sau alte distribuiri provenind de la societati
nerezidente sunt incluse in profitul impozabil al beneficiarului, fiind acordat
un credit fiscal pentru orice retinere la sursa platita pentru dividende in

strinatate

Daca o societate mama spaniola a detinut o participare directa sau indirecta de eel putin 5% la o filiala nerezidenta pentru o perioada neintrerupta de eel putin un an inainte de declararea dividendelor, societatea mama poate beneficia de credit fiscal si pentru impozitul pe profit platit de filiale sau pentru sumele platite pentru dividende prin stopaj la sursa. Ansamblul deducerii acordate nu poate depasi impozitul spaniol datorat pentru profit, dar orice credit neutilizat poate fi imputat asupra rezultatelor din urmatorii 10 ani.

Cota standard de impunere este de 35%. Exista insa si o serie de cote de impozitare reduse:

pentru intreprinderile mici si mijlocii, al caror profit anual nu depaseste
90.152 euro, cota este de 30%;

pentru societatile de asigurari mutuale, pentru organizatiile de securitate
sociala, pentru cooperativele de credit si pentru asociatiile fara scop lucrativ,
cota este de 25%;

pentru profiturile rezultate din activitatea specifica a cooperativelor,
cota este de 20%;

pentru fondurile de pensii, cota este de 0%;

pentru intreprinderile care extrag hidrocarburi sau desfasoara activitati
similare, cota este de 40%.

4.23.2. Impozitul pe venit.

In scopul perceperii impozitului pe venit, sunt considerate rezidente
persoanele fizice care au domiciliul obisnuit in Spania, daca mai este
indeplinita si una dintre urmatoarele conditii:

i)                      persoana ramane eel putin 183 de zile in cursul unui an pe teritoriul spaniol;

ii)                    ii) sediul principal al activitatilor profesionale sau al intereselor economice a persoanei sa fie situat in Spania.

Rezidentii sunt impozitati pentru beneficiul pe care il realizeaza la nivel mondial, iar nerezidentii doar pentru veniturile obtinute din Spania.

Legislate fiscala spaniola ia in considerare cinci categorii de venituri
pentru determinarea bazei de impunere: salarii si indemnizatii; venituri funciare; venituri din capitaluri de natura mobiliara; venituri din activitati profesionale sau industriale; alte castiguri sau pierderi patrimoniale.

Cat priveste cotele de impunere, trebuie sa tinem din nou seama de particularitatile sistemului de impozitare spaniol, care distribuie impozitul pe venit intre guvernul central si provinciile autonome. Acestea oscileaza intre 15% pentru venituri mai mici de 4 000 Q si 45% pentru venituri mai mari de 45.000 Q.

4.24. SUEDIA

4.24.1.Impozitul pe profit.

In Suedia, impozitul pe profit
este un venit al bugetului statului. Subiectii impozabili sunt: toate persoanele juridice (mai putin statul si persoanele juridice
mentionate mai jos) daoreaza impozit pe profit; societatile straine si alte persoane juridice straine datoreaza impozit
pe profit doar pentru beneficiile obtinute printr-un sediu permanent sau in
legatura cu proprietati imobiliare din Suedia.

Impozitul este determinat in raport de profitul net obtinut in cursul
anului. Nu exista un impozit minim pe care il datoreaza o societate, dar
societatile pe actiuni sunt obligate sa constituie o rezerva legala de din capital, care are caracterul unei cheltuieli deductibile. Daca acest plafon
nu a fost atins, societatea este obligata sa afecteze 10% din profitul net
unei asemenea rezerve.

Sunt scutiti de plata impozitului pe profit statul, municipalitatile, fondurile de pensii, fundatiile si fondurile care, in concordanta cu carta, statutul sau actul lor constitutiv si conducerea efectiva, sunt orientate spre desfasurarea unei activitati non-profit, caritabile, religioase sau de o natura similara.

Profitul unei societati pe actiuni nu este impozabil daca a fost primit de la o alta societate la care prima detine 25% sau mai mult din drepturile de vot.

Cota de impozitare standard este de 28%, existand si o cota de
impozitare pentru fondurile care emit titluri de valoare, respectiv 30%.

4.24.2. Impozitul pe venit.

In principiu, rezidentii suedezi (persoanele fizice care au domiciliul
sau resedinta obisnuita in Suedia) datoreaza impozit pentru beneficiul
mondial, in timp ce nerezidentii datoreaza impozit doar pentru veniturile
obtinute din Suedia.

Sub raportul beneficiarilor impozitului pe venit colectat, trebuie precizat ca din 1991 Suedia are un sistem „dualist' de impozitare a veniturilor: impozitul pe venit este perceput atat de stat, cat si de colectivitatile locale.

Baza de impunere a veniturilor in Suedia este clar determinata si
este compusa din doua mari categorii de venituri:

venituri din munca: salarii, pensii, indemnizatii si alte forme de
remuneratie; veniturile care provin din detinerea unor titluri de participare
la societatile de persoane.

venituri din capital: dividende, dobanzi si alte castiguri din capital.

Cotele de impunere oscileaza intre 0% impozitul de stat si 26-34% impozitul local, pentru veniturile cuprinse intre 1 si 291.800  coroane suedeze si 25% impozitul de stat, respectiv 26-34% impozitul local, pentru venituri mai mari de 441.300 coroane suedeze.

4.25.UNGARIA

4.25.1. Impozitul pe profit.

Sistemul fiscal maghiar se remarca in special prin masurile deosebit de favorabile menite sa stimuleze implantarea unor societati straine in Ungaria si majorarea semnificativa a investitiilor acestora⁴⁶⁶. Pachetele de masuri '3 miliarde de forinti' (aproximativ 12 milioane €) si '10 miliarde de forinti' ofereau, de pilda, scutirea totala de impozitul pe profit a societatilor care investeau in Ungaria aceste sume de bani, pana in

Cota comuna de impunere este de 16%.

Ungaria nu a prevazut nici un obstacol administrativ in calea investitiilor straine de natura sa conserve controlul national asupra unor intreprinderi sau sectoare economice. De asemenea, nu exista nici o restrictie privind repatrierea beneficiilor.

Municipalitatile pot aplica un impozit pe profit propriu, in cuantum de maxim 2% din profitul brut al societatii. Sumele platite de societati cu acest titlui sunt deductibile din impozitul pe profit datorat la nivel national

4.25.2. Impozitul pe venit.

In principiu, in Ungaria datoreaza impozit pe venit toti cei care au
domiciliul fiscal in aceasta tara, indiferent de nationalitate.

Pentru determinarea bazei de impozitare (in care se includ in
principiu toate categoriile de venituri), legiuitorul maghiar a prevazut un
sistem interesant, in care scutirile sau deducerile sunt exprimate procentual,
sub forma unor credite fiscale:

-18% din venitul salarial;

-25% din contributiile voluntare la sistemele de pensii publice sau private

30% din contributia unui angajat la fondurile mutuale de asigurari;

20% din veniturile din anumite categorii de investitii;

30% din donatiile facute unor fundatii caritabile;

40% din ratele aferente unui imprumut bancar pentru achizitionarea
unei locuinte etc..

Totusi, daca veniturile anuale ale unei persoane fizice sunt mai mari de 6,5 milioane de forinti, acesta nu poate beneficia decat de deducerea contributiilor voluntare la fondurile de pensii si de sanatate si de eventualele alocatii familiale.

4.26. BULGARIA

4.26.1. Impozitul pe profit.

In materia impozitului pe profit, subiectii impozabili in Bulgaria
sunt entitatile rezidente, entitatile finantate de stat si sediile permanente
ale entitatilor nerezidente. Societatile rezidente datoreaza impozit pe
profit pentru beneficiul lor mondial, inclusiv pentru dividendele distribuite.
Dividendele sau profitul din lichidarea unei persoane juridice bulgare, platite
unei persoane fizice sau juridice rezidente intr-un stat membru al Uniunii
Europene nu se impoziteaza prin retinere la sursa, daca aceasta a detinut
mai mult de 20% din actiunile sau partile sociale ale unei societati bulgare,
pentru eel putin un an.

In vederea determinarii bazei impozabile, sunt considerate
deductibile toate cheltuielile care au concurat la realizarea de profit (un
exemplu parte in acest sens il constituie imobilizarile corporale create ca
urmare a unei activitati de cercetare-dezvoltare). Din contra, nu sunt
deductibile: cheltuielile pentru automobile, primele pentru asigurari de viata
si alte asigurari personate, dividendele platite actionarilor, penalitatile etc.In
general plus-valorile realizate sunt impozabile, exceptie facand cele obtinute
din tranzactii cu actiuni cotate la bursa de valori bulgara.

Cota de impozit pe profit este in prezent de 15%.

4.26.2. Impozitul pe venit.

Impozitul pe venit este datorat de rezidenti, pentru beneficiul
mondial pe care il realizeaza, si de nerezidenti, pentru veniturile obtinute
din Bulgaria. O persoana este considerata rezidenta in Bulgaria daca: are un domiciliu permanentin Bulgaria locuieste in Bulgaria mai mult de 183 de zile in decursul unui an fiscal.

Baza de impozitare este constituita din mai multe categorii de venituri: venituri din munca, venituri comerciale si din activitati profesionale, castiguri din tranzactii cu active mobiliare sau imobiliare, venituri din inchirierea bunurilor mobile sau imobile, venituri diverse.

Sunt scutite de impozitare: pensiile si alte compensatii platite de casele de asigurari sociale, indemnizatiile primite in baza unui contract de asigurare de bunuri sau de persoane (in anumiteconditii), ajutoarele sociale si bursele educationale, veniturile agricole, remuneratiile platite intr-o moneda straina autorilor, oamenilor de stiinta si artistilor bulgari, daca acestea au fost impozitate in strainatate, dobanzile primite pentru depozitele la bancile din Bulgaria, veniturile din jocuri de noroc etc..

4.27. ROMANIA

4.27.1. Impozitul pe profit.

In tara noastra, sistemul de impozitare a profitului (ca, de altfel, intregul sistem fiscal se afla intr-un proces continuu de perfectionare, fapt care determina evidentierea unui traseu (adeseori sinuos si inconstant)pe care l-a urmat reglementarea legala din domeniu.

Baza de impunere, adica suma careia urmeaza a se aplica cota legala in vederea stabilirii impozitului datorat de contribuabili o reprezinta profitul anual impozabil.

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile obtinute din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii veniturilor, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se aduga cheltuielile nedeductibile.

In conformitate cu reglementarea actuala, in Romania, subiectele de drept debitoare al impozitului pe priofit – generic denumite “contribuabili” – sunt grupate in cinci categorii si anume:

- persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atat in Romania, cat si in strainatate;

- persoanele juridice straine, caredesfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania, pentru profitul impozabil afferent acelui sediu;

- persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitati in Romania, in baza unei asocieri, pentru partea din profitul impozabil al asocierii atribuibila fiecarei persoane;

- persoanele juridice straine care realizeaza venituri din proprietati imobiliare situate in Romania ori din ori din vanzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridical romana, pentru profitul impozabil afferent acestor venituri;

- persoanele fizice rezidente associate cu persoane juridice romane, pentru veniturile realizate atat in Romania cat si din strainatatedin asocieri care dau nastere unei noi persoane juridice.

Sunt scutiti, potrivit legii, de la plata impozitului pe profit urmatorii contribuabili: Banca Nationala a Romaniei, trezoreria statului; institutiile publice pentru fondurile publice constituite in conformitate cu prevederile legilor privind finantele publice; persoanele juridice romane care platesc impozit pe veniturile microintreprinderilor; fundatiile romane constituite ca urmare a unui legat; cultele religioase; institutiile de invatamant particular acreditate sua autorizate; asociatiile de proprietar ori asociatiile de locatari legal constituite, pentru veniturile obtinute si folosite in scopul repararii, imbunatatirii sau repararii proprietatii commune; organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si patronale, pentru anumite categorii de venituri.

Tariful de impunere este alcatuit in prezent dintr-o cota procentuala proportionala de 16%, care reprezinta regula, si de la care sunt limitative reglementate urmatoarele exceptii:

- contribuabili care desfasoara activitati specifice barurilor si cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive;

- unele categorii de persoane juridice (care au investit in zone defavorizate ori au desfasurat activitati in zone libere, au fost implicate in productii de filme cinematografice.

4.27.2. Impozitul pe veniturile microintreprinderilor.

Microintreprinderile sunt acele persoane juridice romane care indeplinesc cumulative – la sfarsitu anului fiscal precedent- urmatoarele conditii:

a) au ca obiect de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de servicii si / sau comertul;

b) au de la pana la 9 salariati inclusiv;

c) au realizat venituri catre nu au depasit intr-un an fiscal 100.000 € inclusive;

d) capitalul lor social este detinut de persoane, altele decat statul, autoritatile locale sau institutiile publice.

Baza de impunere, adica suma veniturilor asupr acarora urmeaza a se aplica cota legala in vederea stabilirii impozitului determinat de contribuabili este venitul brut annual, format din totalitatea veniturilor care sun inscrise in contul de profit si pierderi.

Perioada impozabila este de un ana si coincide cu anul calendaristic, dar impozitul se stabileste si se palteste trimestrial.

Cota de impunere este de 3% si se aplica asupra tuturor veniturilor realizate la nivelul fiecarui trimestru.

4.27.3. Impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice.

Au calitatea de contribuabili si deci datoreaza impozit pe venit:

- persoanele fizice rezidente – care sunt impuse in mod diferentiat:

a) persoanele fizice rezidente romane, cu domiciliul in Romania, pentru veniturile obtinute din orice sursa atat din Romania cat si din strainatate;

b) celalalte persoane fizice rezidente, pentru veniturile obtinute din Romania.

- persoanele fizice nerezidente care desfasoara o activitate independenta prin intermediu unui sediu permanent in Romania;

- persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitati dependente in Romania;

- persoanele fizice nerezidente care obtin alte venituri.

Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: venituri din activitati dependente; venituri din salarii; venituri din cedarea folosintei bunurilor; venituri din investitii; venituri realizate din transferal proprietatilor imobiliare din patrimonial personal; venituri din pensii; venituri din activitati agricole; venture din premii si din jocuri de noroc; venituri din alte surse.

Veniturile obtinute din orice surse de catre persoanele fizice sunt supuse cotei de impozitare de 16% - cota unica aplicata asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei surse de venit.

Exista si exceptii de la cota unica. Astfel veniturile obtinute din transferal dreptului de proprietate asupra titlulurilor de valoare se impoziteaza cu o cota de 1%; venitul realizat din transferul proprietatilor imobiliare din patrimonial personal se impoziteaza cu o cota de 2% aplicabila la valoarea tranzactiei.

BIBLIOGRAFIE:

Fiscalitatea in Europa la inceputul mileniului III – Minea Mircea Stefan, Costas Cosmin Flavius, Editura Rosetti, Bucuresti 2006;

Politici fiscale si bugetare in Romania - Iulian Vacarel

Finante publice - Iulian Vacarel , Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 2006

Fiscalitatea in Romania – Florescu Dumitru, Coman Paul, Balasa Gabriel, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2005

www.mfinante.ro

www.capital.ro

7.www.fibiz.ro