IMPOZITELE IN ECONOMIA CONTEMPORANA

IMPOZITELE IN ECONOMIA CONTEMPORANA

Impozitul este o categorie financiara, cu caracter istoric a carui aparitie este legata de existenta statului si a banilor.

Conceptiile vizand necesitatea si rolul impozitelor se intemeiaza pe teoriile despre stat si criteriile ce trebuie luate in considerare pentru dimensionarea sarcinilor fiscale.

Astfel, teoriile despre stat invedereaza ca statul este fie rezultatul unui contract social intervenit intre indivizi (teorie formulata de J.J. Rousseau), fie un produs al solidaritatii sociale si nationale a indivizilor. In virtutea teoriei contractului social, se sustine ca dreptul de a institui impozite este un atribut recunoscut statului de catre indivizi prin insasi contractul social care a dat nastere statului. Corespunzator celui de-al doilea grup de teorii, impozitele reprezinta contributii pecuniare pe care cetatenii le accepta si le suporta in virtutea solidaritatii sociale si nationale.

In legatura cu criteriile dimensionarii sarcinilor fiscale, au fost formulate: teoria echivalentei (ai carei adepti sunt Sismonde de Sismondi, P.J.Proudhon, Adolph Wagner, Emil Sax, Knut Wichell, Antonio de Veti de Marco, etc.), teoria sigurantei (cu adeptii: Emile de Sirardin, Mc. Culloch, M.Thiers)si teoria sacrificiului, cu cele trei variante ale sale: teoria sacrificiului egal; teoria sacrificiului proportional si teoria sacrificiului minim (teorie imbunatatita de: John Stuart Mill, John Loclie, A.C.Pigon, A.J.Cohen Stuart, Henry Sidgresch, Alfred Marshall etc.).in esenta, adeptii teoriei echivalentei considera ca impozitele reprezinta o contraprestatie pe care cetatenii o datoreaza statului pentru serviciile aduse lor de catre acesta. Teoria sigurantei sustine ca impozitele trebuie considerate drept prime de asigurare pentru viata si averea cetatenilor. Creand conditii pentru desfasurarea in siguranta a diferitelor activitati (prin legi, institutii si organe de stat), statul trebuie sa primeasca o parte din veniturile realizate sub protectia sa, sub forma impozitelor. Potrivit teoriei sacrificiului, statul este un produs necesar al dezvoltarii istorice, iar impozitul reprezinta un produs necesar al raportului dintre putere si supusi. In consecinta, in calitatea sa de institutie de suprastructura, statul are dreptul sa ceara supusilor sa faca un anumit sacrificiu menit sa acopere cheltuielile publice. Potrivit primei variante a teoriei, utilitatea absoluta sacrificata prin impozite, trebuie sa fie egala pentru toti indivizii. In varianta a doua, se considera ca impozitul este egal cu o pierdere proportionala din utilitatea individuala, raportata la utilitatea totala. Varianta a treia sustine ca impunerea trebuie sa duca la o sarcina minima pentru totalitatea platitorilor de impozite.

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil, datorata, conform legii, bugetului de stat de catre persoanele fizice si persoanele juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda.

a. Impozitul este o contributie baneasca in sensul ca persoanele fizice si juridice sunt datoare sa participe dupa anumite criterii la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii, necesare finantarii unor trebuinte social-economice in folosul intregii comunitati.

In conditiile statului modern, contributia se realizeaza numai in forma baneasca, spre deosebire de statele sclavagiste si feudale, care percepeau impozite si in natura.

b. Este o contributie obligatorie in sensul ca toate persoanele fizice si juridice care beneficiaza de actiunile sau obiectivele finantate din fondurile generale ale societatii trebuie sa participe la formarea acestor fonduri.

c. Impozitele sunt prelevari cu titlu nerambursabil in sensul ca odata facute in scopul formarii fondurilor generale ale societatii, ele sunt utilizate numai la finantarea unor actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii si nu unor interese individuale sau de grup.

d. Impozitele sunt datorate conform dispozitiilor legale, in sensul ca nici un impozit al statului nu se poate stabili si percepe, decat in "puterea unei legi", conform principiului dupa care "nullun impositum sine legae".

e. Impozitele sunt datorate de catre persoanele fizice si persoanele juridice, in sensul ca reprezinta o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor generale societatii.

f. Impozitul se datoreaza pentru veniturile realizate si bunurile detinute, in sensul ca subiectele impozabile datoreaza contributia numai in cazul cand realizeaza veniturile prevazute de lege ca impozabile sau dobandesc sau poseda bunuri care, conform pierderilor legale, sunt impozabile. Impunerea unor venituri sau bunuri dintre cele ca re nu sunt prevazute in actele normative prin care instituie veniturile bugetare sunt abuzive si ilegale ele fiind restituite de indata celor de la care s-au perceput fara temei legal. Functionarii de stat care le-au restituit si perceput urmeaza sa raspunda, dupa caz disciplinar, contraventional sau penal. In literatura de specialitate, se mai retine in plus inca o trasatura a impozitului, si anume ca este o prelevare fara o contraprestatie sau fara vreun echivalent. Nu putem fi de acord cu o asemenea opinie din cel putin doua motive, si anume:

a. Trasatura esentiala a impozitelor este reversibilitatea, potrivit careia sumele concentrate de stat pe calea impozitelor de la persoanele fizice si juridice se reintorc sub forma unor actiuni, servicii, gratuitati de care beneficiaza, cei care au contribuit la formarea fondurilor necesare ale societatii. Astfel de gratuitati de care beneficiaza populatia sunt actiunile social-culturale organizate de stat in folosul ei, si anume invatamant, ocrotirea sanatatii, asistenta sociala, ajutorul familial de stat, arta, cultura, educatia fizica si sportul. Prin urmare, sub acest aspect, impozitul apare ca o prelevare obligatorie catre bugetul de stat, este drept, fara echivalent si fara o contraprestatie directa si imediata, insa platitorii capata vocatii directe ca beneficiari ai unor activitati organizate de stat fara sa fie obligati la plata contravalorii acestora.

b. Statul, in schimbul impozitelor incasate se obliga si trebuie sa creeze si sa asigure un cadru general favorabil desfasurarii activitatilor economice, sociale si politice in societate, conform principiului dupa care "cine plateste impozite are dreptul de a beneficia de protectie din partea organului statului".

Dreptul de a introduce impozite revine organelor de stat - Parlamentul, la nivelul intregii tari sau Consiliilor locale la nivelul colectivitatilor teritoriale, in virtutea suveranitatii fiscale a statului. In acest cadru isi gaseste aplicare practica principiul incidentei generale a fiscalitatii - potrivit caruia nici un venit si nici o avere nu pot fi exonerate de la impunere.

Instituirea si perceperea de catre stat a impozitelor determina o importanta redistribuire a produsului intern brut. Prin aceasta se manifesta rolul impozitelor pe plan financiar, economic si social, rol ce difera de la o tara la alta.

In majoritatea tarilor lumii, rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar. In tarile cu economii concurentiale de piata, acest rol este "cvasinatural", intrucat cea mai mare parte a resurselor financiare mobilizate de stat pentru acoperirea necesitatilor publice provin din incasarile aferente impozitelor.

In conditiile complexe ale mecanismelor pietei concurentiale si in legatura directa cu incercarile statelor moderne de a utiliza impozitele ca mijloc de interventie in economie, in practica financiara contemporana se remarca o anumita accentuare a rolului impozitelor pe plan economic. In acest cadru, impozitele se folosesc ca parghie de politica -prin insusi modul concret in care asezate si percepute. Astfel, impozitele se manifesta ca instrumente de stimulare sau de franare unor activitati si zone (regiuni), a consumului anumitor marfuri sau / si servicii. Totodata, impozitele pot impulsiona sau ingradi relatiile comerciale cu exteriorul in ansamblul sau cu anumite tari.

In contextul prezentat, consideram ca merita sa inseram unele aprecieri semnificative, intalnite in literatura de specialitatea. Astfel Gabriel Ardont serie ca "impozitul a incetat de a mai fi grauntele de nisip care sa jeneze mecanismul pietei, cum era considerat in perioada capitalismului premonopolist, devenind unul dintre regulatoarele si motoarele acestui mecanism. Ca urmare, impozitul are atat rolul alimentarii cu fonduri a bugetului statului, cat si pe acelea al unui factor de echilibru in economie". In aceeasi idee Pierre Lalumier subliniaza ca " impozitele pot fi folosite pentru a incuraja (sub forma exonerarii) sau pentru a descuraja (pe calea suprataxarii) o anumita activitate economica. Fara sa inceteze de a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, venitul fiscal (impozitul - n.n) a devenit un mijloc de interventie in domeniile economic si social". Referindu-se la impactul fiscalitatii asupra economiei, L.H.Kimmel mentioneaza ca "impozitele excesive exercita o influenta negativa asupra economiei nationale, deoarece submineaza initiativa si stimulentul intreprinzatorilor, impiedicand cresterea productiei". De aici rezulta si aprecierea ca, impozitele ridicate asupra intreprinzatorilor sunt inechitabile, intrucat ii submineaza pe acestia de recompensa cuvenita pentru abstinenta de a consuma profitul si capitalul (corespunzator teoriei abstinentei se degaja ideea ca impozitul reprezinta o "amenda perceputa de la capitalisti pentru obtinerea lor de la consumul profitului si al capitalului").

In fine, nu-l putem omite pe americanul Harold M. Groves, care apreciaza ca "in conditii egale, cea mai buna sursa fiscala este acea care se amesteca cel mai putin in producerea privata a averii. De aceea, este firesc ca impunerea sa fie astfel elaborata, incat sa nu ucida gaina care face oua de aur".

Pe plan social, rolul impozitelor se manifesta prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei parti importante a produsului intern brut. Aceasta redistribuire apare in procesul mobilizarii la buget a impozitelor directe si indirecte si are influenta mai mult sau mai putin intensa asupra comportamentului economic al diverselor categorii de contribuabili. Totodata efectele impozitelor se rasfrang si in domeniul demografic, al intretinerii sanatatii si, in ultima instanta, al asigurarii unui nivel de trai rezonabil pentru populatia aflata in nevoie.

Efectul major al rolului impozitelor pe plan social il reprezinta, in ultima instanta, cresterea presiunii fiscale globale in majoritatea tarilor cu economie de piata concurentiala si consolidata. Aceasta sporire a fiscalitatii este expresia urmatoarelor caracteristici ale evolutiei impozitelor in perioada contemporana:

-cresterea mai accentuata a incasarilor statului din impozite fata de ritmul cresterii produsului intern brut;

-sporirea absoluta si relativa a incasarilor din impozite, ca urmare a cresterii numarului de contribuabili si a materiei impozabile, precum si a majorarii unor cote de impozit;

-devansarea ritmului de crestere a venitului mediu pe locuitor de catre ritmul de crestere a impozitului mediu.

Pornind de la aceste realitati, s-a nascut problema teoretizarii si gasirii unor limite ale impozitelor. Aceste limite sunt analizate in legatura cu influenta exercitata de mai multi factori externi sistemului de impozite si proprii acestuia.

Printre factorii externi sistemului de impozite se au in vedere:

-nivelul produsului intern brut pe locuitor, cu aprecierea ca pe masura cresterii acestuia si limita impozitelor poate fi mai ridicata;

-nivelul presiunii fiscale in alte tari, avandu-se in vedere si posibilitatea deplasarii capitalurilor spre tarile cu un nivel mai redus al impozitelor sau ca aceste capitaluri pot tranzita (doar din punct de vedere scriptic, contabil) anumite "oaze fiscale" cunoscute (Monaco, Liechtenstein, Liberia, Panama, Camay, Elvetia);

-prioritatile avute in vedere de stat in ce priveste alocarea pe destinatii a bugetului public, cu aprecierea ca limita impozitelor poate fi mai ridicata in tarile unde cheltuielile privind invatamantul, sanatatea si securitatea sociala detine o pondere importanta.

Din cadrul factorilor proprii sistemului de impozite amintim:

-facilitatile fiscale legale;

-proportionalitatea, progresivitatea sau regresivitatea cotelor de impunere, ca si posibilitatea utilizarii combinate ale acestora.