IMPOZITUL PE VENITUL GLOBAL - UN IMPOZIT CONTROVERSAT

IMPOZITUL PE VENITUL GLOBAL - UN IMPOZIT CONTROVERSAT

Impozitul unic sau impozitele multiple

Printre problemele care au preocupat economistii de-a lungul timpului a fost aceea a determinarii utilitatii, marimii, numarului impozitelor; de asemenea, daca impozitul este analitic sau sintetic, real sau personal, unic sau multiplu.

Desi impozitul unic este considerat de multi un capriciu financiar si o utopie, el ramane, totusi, o notiune foarte complexa. Maurice Allais, dupa ce subliniaza greutatea psihologica a progresivitatii impozitului pe venit care protejeaza averea dobandita si se opune promovarii celor mai capabile si accesului lor la proprietate, el constata ca pentru a fi echitabila, impozitarea trebuie sa fie indreptata in mod uniform asupra valorii bunurilor de consum.

Expresia "impozit unic" a fost adesea folosita in sens particular, acela de a cauta o asezare unica (o baza unica de impozitare) care sa permita evitarea cumularii impozitelor care cresc presiunea fiscala, dispersand efectele de sensibilitate si repartizand posibilitatile de frauda fiscala. Evolutia impozitelor pe cifra de afaceri, exprima destul de bine aceasta vointa, pe de o parte sa le inlocuiasca cu un impozit general pe consum. Cea mai mare parte dintre promotorii unui impozit zis "unic" mentin, alaturi de acesta, alte impozite anexe sau satelite.

Impozitul unic ramane, totusi, considerat, de unii economisti, o utopie, fapt pentru care criticile ce i se aduc sunt numeroase, in primul rand se considera ca principiul unicitatii nu este prin el insusi un avantaj aprioric. Impozitele pot fi in acelasi timp multiple si simple, iar un impozit unic presupune o foarte mare complexitate. Dar cele mai frecvente critici privesc problema ratei unui impozit, care prin definitie, este destinat sa inlocuiasca toate celelalte impozite, ceea ce implica alegerea unui nivel de impozitare foarte ridicat pentru garantarea unor incasari fiscale cel putin echivalente cu cele procurate de impozitele ce ar urma sa fie inlocuite.

Criticile formulate impotriva impozitului unic nu intrunesc, totusi unanimitatea autorilor. Multi dintre sustinatorii impozitului unic inteleg unicitatea mai mult ca un proces de amplificare a sistemelor fiscale sau de o usurare a presiunii fiscale.

In aceasta perspectiva, impozitul unic este perceput mai ales ca un impact dominant.

Impunerea globala a veniturilor individuale

Considerat unul din cele mai importante impozite din punct de vedere al randamentului, impozitul pe venit este conceput ca impozit global si este aplicat asupra tuturor veniturilor persoanelor fizice, indiferent de provenienta acestora. El poate fi diferentiat in functie de starea sociala a contribuabilului si de marimea venitului.

Preocupat de crearea unui sistem fiscal modern si unitar pe teritoriul tarii reintregite, cu ajutorul experientei in materie a tarilor avansate, Nicolae Titulescu a propus in 1921 legea care-i poarta numele.

Alaturi de cele sapte impozite cedulare, se instituie un impozit progresiv pe venitul global, caracterizat de Nicolae Titulescu ca un impozit general, personal, progresiv si colectiv, adica asezat pe familie.

Impozitul se aplica asupra veniturilor acumulate provenind din diverse surse, dupa ce in prealabil fusesera supuse impozitelor cedulare. Cota impozitului e deosebita, stabilita progresiv, pe transe de venit, de la 2% la 50%.

Impozitul pe venit era stabilit asupra venitului global. Acesta se determina ca suma a veniturilor nete cedulare luate in calcul in procente diferite.

Reforma fiscala propusa de Nicolae Titulescu a fost apreciata pozitiv pentru faptul ca se introducea astfel principiul personalitatii impozitului si se inlatura arbitrarul in determinarea sarcinii fiscale. A fost insa si aspru criticata pentru cotele apreciate ca fiind prea ridicate si, mai ales, pentru obligatia contribuabililor de a intocmi declaratii de impunere.

Legea din 1923, Legea Vintila J. Bratianu a stabilit impozitul progresiv pe venitul global, care avea natura subiectiva, personala. El vizeaza totalitatea veniturilor si completeaza impunerea obiectiva formata din cele sase impozite elementare pe veniturile speciale provenite din veniturile proprietatilor agricole, proprietatilor cladite, valorilor mobiliare, comert si industrie, salarii, profesiuni si ocupatiuni neimpuse la celelalte impozite. Cotele de impozit au fost stabilite progresiv intre 1% si 30%, in raport de venit.

Impozitul global a fost inlocuit cu unul de supracota care se percepea la sursa, combatandu-se evaziunea fiscala si simplificandu-se procedura de impunere (supracote se aplica odata cu cota principala si asupra aceluiasi venit, si nu asupra venitului rezultat dupa ce s-a scazut impozitul calculat cu cota principala). Impozitul supracota se aseamana cu impozitul progresiv perceput anterior, aplicandu-se, ca si acesta, la toate veniturile elementare, cu deosebirea ca se stabilea automat, fara a mai fi necesara o declaratie speciala a contribuabilului, percepandu-se asupra fiecarei surse de venit