IMPOZITUL PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE

IMPOZITUL PE VENITURILE PERSOANELOR FIZICE

Sursa superioara de venituri pentru buget, impozitele pe venitul personal sunt greu de introdus datorita formalitatilor cerute de modul de impozitare si complexitatii sistemului de calcul.

Atentia acordata impozitelor pe venitul personal este justificata de faptul ca, acesta influenteaza preturile, liberalizarea si impune costurilor un efect util in economie.

Specificul cheltuielilor de impozitare, care sunt proportionale cu eficienta si capitalul depunerilor pretinde perfecta cunoastere a principiilor contabilitatii, competenta si corectitudine in administratia fiscala precum si desavarsita organizare a activitatii economice. Cerintele acestuia nu sunt greu de satisfacut, avand in vedere avantajele generate de impozitele pe venitul personal:

-eliminarea evaziunii fiscale si repartitia egala - pe cat posibil - a venitului;

-corectitudinea metodologiei de calcul comparativ cu cele ale altor impozite;

-flexibilitatea tehnologiei de calcul referitor la posibilitatile de plata a impozitului;

-influenta acestor impozite asupra preturilor este mai mica decat a altor impozite reprezentand deci un element de stabilizare macroeconomica.

Aceste avantaje explica de ce tarile cu un venit mare pe cap de locuitor au tendinta de a se baza pe impozitele pe venitul personal. In tarile industrializate, aceste impozite totalizeaza circa 8,1% din produsul Intern brut si aproape 30% din totalul impozitelor incasate.

In evaluarea progresiva a structurii impozitului pe venit este esential sa fie luate in calcul urmatoarele elemente: dificultatea definirii venitului impozabil, marimea reducerilor personale si initiale si structura cotei. O cota limita constanta a impozitului poate genera impozitarea proportionala cu sarcina uniforma a impozitului pe niveluri de venit diferite. Progresivitatea venitului este demonstrata de sporirea sarcinii impozitarii, care se realizeaza in conditiile in care aceasta cota este combinata cu reducerea initiala. Economistii au sustinut structura cotei progresive de impozitare pentru a o aplica in corespondenta cu baza venitului insumat. Pentru justificarea costului de colectare a impozitului a fost folosita o cota initiala minima de ordinul a 20%. Limita superioara a cotelor poate fi foarte ridicata, insa se observa ca limita ridicata a cotelor de impozitare va stimula evaziunea fiscala si evitarea platilor impozitelor impuse.

Din cauza tendintei de sustragere de la plata impozitului, se accepta o crestere progresiva efectiva a cotelor de impozit pe venitul individual mai mica decat progresia prevazuta legal.

Astfel, o parte a venitului - chiar daca numai minimul cerut pentru supravietuire - este scutita de impozite. Ceea ce se intelege prin "minimul cerut pentru supravietuire" nu e deductibil, problema fiind astfel abordata:

-in tarile industrializate, unde numarul contribuabililor la impozitul pe venit este ridicat, incluzand majoritatea populatiei active, este legiferat nivelul de venit minim exceptat de la impozitare;

-in tarile in curs de dezvoltare functioneaza un sistem care protejeaza o mica parte a populatiei active, deoarece scutirile principale de impozit sunt in relatie directa cu venitul national pe cap de locuitor si sunt mai mici. Sistemul nu este eficient, cu toate ca reducerea medie poate fi mai scazute decat in multe din tarile industrializate.

Reducerea personala din impozit poate lua trei forme:

-forma de deducere din venit - se aplica la cote de impozit progresive, unde impozitul dinainte stabilit sta la baza reducerii pentru un contribuabil, iar acest impozit creste odata cu venitul;

-forma de reducere in cote progresive. Scutirea personala de impozit poate fi redusa in cote progresive mai mici, dar functioneaza si sistemul reducerii, cand valoarea deductibila creste proportional cu venitul;

-oferirea de credite in locul deducerilor din venit. Aceasta forma se realizeaza numai daca respectivul credit nu depinde de nivelul venitului.

Un alt aspect il constituie reducerile suplimentare, care variaza de la tara la tara si sunt determinate de acordurile legale si institutionale.

In unele tari francofone formula dupa care este stabilit venitul impozabil are la baza marimea familiei. De aceea, in tarile bogate se practica si inlocuirea reducerilor pentru copii cu subventii sau credite pentru impozite. In tarile care folosesc sistemul de impozitare britanic deducerile permit contribuabililor sa se pensioneze, sa faca economii si proiecte pentru prime de asigurare. Deductibile pot fi si contributiile pentru institutiile de caritate si religioase, cheltuielile care incurajeaza valorificarea castigurilor prin investitii proprii sau sumele alocate pentru reducerea consumului energiei.

Studiindu-se elasticitatea impozitului pe venitul personal in perioada de inflatie s-a stabilit ca acesta poate sa creasca mai rapid decat preturile prin:

-ridicarea veniturilor contribuabililor la cote inalte de impozitare;

-reducerile valorii reale a facilitatilor familiale si deducerile acestora specificate in valori nominale;

-cresterea in valoare nominala a multor evaluari menita sa conduca la impozite inalte pe profiturile de afaceri si castigurile de capital.

Cum in perioadele de inflatie contribuabilii cu venituri mai mici sunt loviti de cresterea brusca a cotelor de impozitare, se practica schimbari in cotele de impozitare, impreuna cu schimbari discrete in facilitatile familiale si prevederi in legile de impozitare pentru indexari automate a reducerilor si a cotelor de impozit. Efectele indexarii conduc la escaladarea veniturilor in structura impozitului. Astfel, intr-o oarecare masura, cotele progresive ale impozitului pe venit corespund veniturilor reale.

In stabilirea structurii impozitului pe venit s-au urmarit doua obiective: de a micsora pierderile si a spori capitalul. Dupa conceptul acreditat, impozitul pe venit este o suma de consumuri individuale pe parcursul unei perioade, precum si depasirea valorii nete a acestui consum in perioada respectiva.

Suma este data de adunarea veniturilor provenite de la diverse surse: salarii, dobanzi, arenzi, dividende, drepturi de autor. Baza venitului impozabil este influentata de o multitudine de factori care oscileaza in functie de administratia fiscala, mediul legal si institutional, conditiile sociale si politice.

Desigur ca exista variatii in ceea ce priveste includerea surselor in definirea venitului impozabil. Unele tari exclud dividendele, altele veniturile fermierilor. Dobanda aferenta obligatiunilor de stat este adesea exceptata, ca si dobanda pentru economiile depuse. In tarile de traditie britanica nu este susceptibil de impozitare profitul obtinut din aportul de capital al persoanelor, pe cand alte tari au instituit prevederi ale legii impozitului pentru castigurile provenite din tranzactii de bursa. Cel mai greu de controlat este profitul obtinut din activitati desfasurate in strainatate, dar nu este usor de evaluat nici valoarea ajutoarelor primite de catre copii (exceptand cazurile cand sunt declarate corect de catre angajati).

Contribuabilii au tendinta sa-si ascunda veniturile. Amanand cu mult plata impozitelor, cat mai mult posibil, pot obtine echivalentul unei dobanzi oferite de autoritati pentru imprumuturi. Iata de ce s-au facut numeroase incercari pentru stabilirea unui optim referitor la structura impozitului pe venit; s-a ajuns la concluzia (verificata de specialisti) ca cel mai eficient impozit pe venit este cel prin care, suma fixata este perceputa pentru fiecare contribuabil.

Schitarea unui optim al impozitului pe venit este importanta, deoarece nu exista egalitate intre obligatia de a plati impozit si eficienta incasarii acestuia. Decizia, care obiectiv este prioritar, apartine societatii. Cum impozitul optim pe venit are, firesc, caracteristica de impozit proportional cu veniturile, pornind de la un nivel de baza cu rate progresive, acest sistem optim de impozitare poate conduce la redistribuirea veniturilor si la influentarea variatiei cotelor medii de impozitare. Eficienta lui este afectata, doar, de ratele-limita ale impozitului.

Impozitul pe salarii

Comparativ cu impunerea separata, impunerea globala a veniturilor realizata de o persoana fizica este frecvent intalnita, ea practicandu-se in tari ca S.U.A., Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie, Romania.

Din compararea celor doua sisteme de impunere, se constata ca impunerea separata permite tratarea diferentiala a veniturilor, in ceea ce priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozit, deoarece practic, acestea din urma difera in functie de sursa de provenienta a venitului. Persoanele care realizeaza venit din mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se fac simtite prin cumularea veniturilor in sistemul impunerii globale.

Caracterul stimulativ al deducerilor, coroborat cu existenta unui venit minim neimpozabil raspunde unor considerente sociale, da motivatii personale.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice, constituie, datorita reinnoirilor regulate un criteriu bun de apreciere a capacitatii contributive.

Impozitul pe venit este supus adesea criteriilor referitoare la: penalizarea eforturilor productive cele mai dinamice, posibilitatea evaziunii si fraudelor fiscale, facilitatea mai mare de impozitare a salariilor decat a altor categorii de venituri.

Fluctuatia veniturilor bugetare provenite din impozitul pe salariu prezinta un comportament al incasarilor care depinde atat de reglementarile in vigoare, de practica administrativa, dar si de nivelul activitatii economice.

In tarile occidentale, impozitul pe venit poate genera adesea varsaminte destul de rare in timpul anului, urmate de o reglementar a contului la sfarsitul trimestrului sau semestrului.

Dupa cum se stie, in multe state se resimte, pe multiple planuri, actiunea procesului inflationist. Printre altele, inflatia conduce la cresterea nominala a veniturilor realizate de diferite persoane, ceea ce face necesara adoptarea in acest sens a mecanismului de impunere. Pe aceasta linie, in unele tari - printre care si Romania pentru veniturile din salarii - are loc recalcularea periodica a transelor de venit, in functie de evolutia indicelui salariilor medii ale muncitorilor din industrie sau adaptarea tarifului de baza la miscarea indicelui preturilor bunurilor de consum.

Ca tendinta, pe plan mondial se remarca faptul ca incasarile provenite din impozitele asezate asupra veniturilor realizate de persoanele fizice cunosc o crestere continua, detinand o pondere mai mare in totalul sumelor inscrise in buget, comparativ cu cele provenite din impozitele percepute pe veniturile persoanelor juridice (si aici este vorba de comparatia dintre sumele provenite din impozitul pe salarii si sumele provenite din impozitul pe profit).

In Romania, unde numarul persoanelor care se afla sub pragul saraciei este apreciabil, iar ecartul intre salariul minim si cel maxim este mare, echitatea fiscala verticala nu si-a pierdut din importanta.

Daca comparam cotele maxime ale impozitelor pe veniturile individuale in unele tari ale lumii cu cele ale cotelor impozitelor pe veniturile societatilor, se constata ca toate statele practica cote maxime majorate pentru impunerea veniturilor individuale, creandu-se inechitate intre cele 2 categorii de contribuabili. Daca se are in vedere si faptul ca sunt permise deducerile diverselor categorii de cheltuieli in calcularea impozitelor pe venitul societatilor, iar in cazul impunerii veniturilor individuale nu se practica sistemul deducerilor, atunci se poate spune, o data in plus, ca povara fiscalitatii pentru salariati este cu mult mai mare.

Reformele fiscale care s-au efectuat in anii 80 in tarile dezvoltate ale lumii au redus treptat cotele de impunere pentru veniturile persoanelor fizice. In acelasi timp s-a marit minimul neimpozabil. Unele tari au restrans numarul transelor de venit, reducand progresivitatea impunerii.

Alte tari (Franta, Anglia) au redus cotele maxime de impunere. Anglia si alte tari pastreaza sistemul impunerii progresive a veniturilor persoanelor, considerat mai apropiat de ideea de justitie fiscala, de echitate in materie de impozite in sarcina fiscala a persoanelor cu veniturile cele mai scazute, decat a celor cu venituri mijlocii si ea promoveaza ideea "impozite egale la venituri egale".

Ea este insa criticata pentru faptul ca aplatizeaza prea mult cotele impozitului, transformandu-l aproape intr-un impozit proportional. Pe plan extern, este posibil ca reforma fiscala americana sa constituie un stimulent pentru atragerea specialistilor de peste granita tentati sa beneficieze de avantajele legislatiei americane mai avantajoase decat in tarile lor de origine.

Impozitele pe veniturile persoanelor fizice, percepute in statele membre ale O.C.D.E., in anul 1990, la bugetele administrative centrale, cu doua exceptii (Suedia si Islanda, unde au fost proportionale), au fost progresive pe transe.

Pentru a putea face judecati de valoare corecta cu privire la povara acestui tip de impozite in diverse tari, este necesar a lua in considerare cota medie efectiva de impunere in diverse tari care, de regula, se    situeaza undeva intre cotele aferente primei si respectiv ultimei transe de venit.

Reformele fiscale, in unele tari au condus la o diminuare a ponderii impozitului pe veniturile persoanelor fizice in P.I.B., iar in altele la o majorare a acestuia.

Dupa 1990 evolutia ponderii impozitului pe veniturile persoanelor fizice in P.I.B. a fost sinuoasa, scaderile alternand cu cresterile in pondere.

Daca se compara ponderile acestui impozit in P.I.B. inregistrate la inceputul perioadei 1990 cu cele de la sfarsitul perioadei (din 1996) se poate constata ca acestea au avut evolutii diferite. De exemplu, aceasta pondere a scazut in Franta, iar in Belgia ramane constant.

Desi, pe tari, modificarea fiscalitatii nu a fost de mare amploare totusi in structura de venituri a populatiei s-a remarcat tendinta de accentuare a sarcinii fiscale la grupele de persoane cu venituri mici si mijlocii si de scadere a acesteia la grupele de persoane cu venituri mari.

Asadar, nu se poate afirma ca reformele fiscale din tarile dezvoltate au avut aceeasi finalitate; tarile membre ale O.C.D.E. au folosit cai diferite si au urmarit obiective diferite.

In Romania, impozitul pe venitul global va avea, pe termen lung, o finalitate potrivita nivelului economic de dezvoltare.