 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
O astfel de operatiune - indeplinind conditiile prevazute de IAS 39 privind: documentatia, probabilitatea riscului si estimarea eficientei - este supusa urmatoarelor proceduri contabile pe toata durata exercitiului financiar:
- castigul (sau pierderea) rezultat din reevaluarea instrumentului de acoperire la valoarea justa trebuie recunoscut imediat in profitul net sau pierderea neta;
- castigul (sau pierderea) aferent elementului acoperit corespunzator riscului acoperit trebuie ajustat la valoarea contabila a elementului acoperit si trebuie recunoscut imediat in profitul net sau pierderea neta.
Acest principiu se aplica chiar daca un element acoperit este evaluat diferit la valoarea justa cu recunoasterea modificarilor valorii juste direct in capitaluri proprii. Procedura se aplica si in cazul in care un instrument acoperit este evaluat diferit la valoarea costului.
O ajustare la valoarea de inregistrare a unui instrument financiar purtator de dobanda acoperit trebuie sa fie amortizata la profitul net sau valoarea neta.
Amortizarea nu poate incepe mai tarziu de momentul la care elementul acoperit inceteaza sa fie ajustat pentru modificarile valorii sale juste datorate riscului acoperit iar ajustarea trebuie amortizata in totalitate pana la scadenta
1.1. STUDIU DE CAZ:"Acoperirea valorii juste impotriva riscurilor"
Sa presupunem o operatiune de acoperire a riscului modificarilor in valoarea justa a unei investitii intr-un instrument de credit cu rata fixa, ca rezultat al modificarilor ratei dobanzii, din perspectiva detinatorului. In exercitiul financiar N, S.C. "GAMA" SRL achizitioneaza obligatiuni in valoare de 10000 RON , ce sunt clasificate din punct de vedere contabil ca titluri de valoare disponibile pentru vanzare. La sfarsitul exercitiului financiar N, valoarea justa curenta este de 1000 RON . Aprecierea titlurilor cu 1000 RON este raportata in capitaluri proprii - presupunand ca investitorul a ales aceasta metoda - iar valoarea contabila din bilant va creste la 11000 RON . Pentru a proteja valoarea de 11000 RON , detinatorul se angajeaza intr-o operatiune de acoperire achizitionand un instrument derivat. Pana la sfarsitul exercitiului financiar N+1, instrumentul derivat inregistreaza o crestere de 500 RON , iar titlul de valoare inregistreaza o reducere corespunzatoare in valoarea justa.
Inregistrarile in contabilitatea intreprinderii investitoare sunt:
In exercitiul financiar N:
► se reflecta cumpararea titlului:
= 512 10000 RON
Obligatiuni Conturi la banci
► se reflecta cresterea la valoarea justa a titlului prin includerea in capitaluri proprii:
506 = 105 10000RON
Obligatiuni Rezerve din reevaluare
In exercitiul financiar N+1:
► se reflecta cresterea valorii juste a instrumentului derivat prin includere in rezultat. Dat fiind ca acesta este intotdeauna detinut pentru tranzactionare, el va fi evidentiat la investitii financiar pe termen scurt:
5081 = 762 500RON
Alte titluri de Venituri din investitii financiare pe
plasament-active financiare derivate termen scurt
►se reflecta scaderea valorii juste a titlului de datorie prin includerea in rezultat:
668 = 506 500RON
Alte cheltuieli financiare Obligatiuni
In concluzie, valoarea de inregistrare a titlului de datorie este de 10500 RON la sfarsitul exercitiului financiar N+1, iar valoarea de inregistrare a instrumentului derivat este de 500 RON . Castigul de 1000 RON este raportat in capitaluri proprii pana la momentul la care titlul de datorie este vandut si este supus amortizarii (scaderii din gestiune).
Mentionam ca o intreprindere trebuie sa intrerupa in viitor contabilizarea operatiilor de acoperire specificate mai sus, in cazul in care apare oricare din situatiile urmatoare:
a) expira durata instrumentului de acoperire sau acesta este vandut, incheiat sau este exercitat;
b) operatiunea de acoperire nu mai indeplineste criteriile de calificare pentru contabilitate operatiunilor de acoperire cerute de IAS 39.
1. Contractele Forward
Contractul forward este cel mai simplu derivativ. El reprezinta o intelegere intre doua parti de a vinde sau a cumpara un anumit activ financiar sau un bun la o scadenta si un pret stabilite prin contract.
Contractele forward se tranzactioneaza pe pietele OTC si ele se incheie, in mod obisnuit, intre doua institutii financiare sau intre o institutie financiara si clientii sai corporativi.
Se spune ca partea care se angajeaza sa cumpere activul sau bunul respectiv are o pozitie long, iar cea care se angajeaza sa vanda are o pozitie short.
Contractele forward pe cursul de schimb sunt foarte populare. Majoritatea bancilor mari au un "birou forward" in cadrul departamentului de schimb valutar care este destinat in exclusivitate tranzactionarii de contracte forward.
Aceste contracte sunt folosite de regula pentru operatiuni de hedging, adica reducerea riscului cursului de schimb.
Graficele urmatoare ilustreaza profitul/pierderea obtinuta intr-un contract forward in cazul detinerii (a) unei pozitii long si (b) unei pozitii short
(a) pozitie long (b) pozitie short
Recunoasterea unui contract forward are loc prin recunoasterea activelor si datoriilor implicate astfel: daca intreprinderea x incheie un contract forward cu intreprinderea y prin care se achizitioneaza la termen marfa z, pentru pretul de 100.000 RON , activul va fi recunoscut la valoarea din contract si concomitent se va evidentia datoria egala ca valoare. In acest caz are loc recunoasterea la data tranzactiei si nu la data decontarii (care este si data livrarii). Un contract forward ca instrument financiar se incadreaza in categoria activelor pastrate pana la scadenta de unde rezulta si regula de evaluare in acord cu IAS 39, aceea ca nu se inregistreaza in contabilitate variatia valorii juste.
Relatia dintre pretul spot si pretul forward este o relatie lineara in care pretul forward este proportional cu pretul spot al activului suport1, dar variatia valorii juste a activului suport nu modifica pe perioada detinerii valoarea contractului forward evidentiat deja ca activ financiar. Eventuala diferenta favorabila sau nefavorabila va afecta contul de venituri respectiv de cheltuieli.
In cazul in care o intreprindere convine sa cumpere un activ financiar in conditii care cer livrarea activului in cadrul perioadei de timp stabilite, angajamentul de a plati un pret fix in perioada cuprinsa intre data tranzactiei si data decontarii reprezinta un contract la termen (forward). El corespunde definitiei unui instrument derivat data de IAS 39 ce asigura contabilitatea speciala pentru astfel de contracte obisnuite.
Problemele contabile majore ce apar in aprecierea eficientei masurilor de acoperire luate de intreprindere sunt alegerea intre expunerile existente vis-a-vis de expunerile (riscurile) previzionate si alegerea intre riscul la nivelul firmei visa- vis de riscul la nivelul tranzactiei.
Expuneri existente vis-a-vis de expuneri previzionate. Punctul de vedere asupra expunerilor la risc si managementul acelui risc difera si in functie de expunerea directa sau previzionata. Unele expuneri care decurg din bunuri (active) si obligatii (pasive) existente. Alte firme se ocupa si de expunerile legate de tranzactii care nu au avut inca loc, dar asupra carora firma are un angajament, cum ar fi un contract de cumparare de utilaje.
Alte firme insa, merg mai departe de acest punct si se preocupa si de expuneri care sunt previzionate, insa neangajate, cum ar fi vanzari viitoare sau achizitii anticipate de bunuri de capital sau bunuri de inventar. Acest aspect difera fata de un angajament ferm cu pret antedeterminat, prin aceea ca atunci cand tranzactiile previzionate se realizeaza, ele se realizeaza la pretul din acel moment. Riscul intreprinderii vis-a-vis de riscul tranzactiilor. Testarea eficientei operatiilor de acoperire la nivelul intreprinderii vis-a-vis de nivelul tranzactiei este o alta problema contabila a utilizarii contractelor forward ca instrumente financiare de acoperire. Aceasta este legata de cumularea sau agregarea expunerilor la risc si intrebarea este daca o firma poate sau nu sa cumuleze expunerile existente la un nivel mai mic (la filiale sau reprezentante). Unele firme care se acopera de risc pe o baza descentralizata sustin ca sunt incapabile de a evalua riscurile ale unei tranzactii chiar numai la nivelul firmei. Deci ar fi nepractic sau putin rezonabil sa le fie ceruta estimarea riscurilor si la filiale. Contra-argumentul este ca, daca o firma este incapabila sa cunoasca informatiile despre pozitiile de risc ale unei tranzactii, atunci nu are nici capacitatea de a determina daca actiunile sale reduc cu adevarat expunerea la risc a intregii firme.
De exemplu, daca o filiala a firmei are o pozitie lunga de valuta, iar alta filiala o pozitie scurta in aceeasi suma, firma ca un intreg este neafectata de o modificare a ratei de schimb. De fapt, daca o filiala ia masuri pentru a reduce expunerea individuala la risc, sa spunem prin vanzare, aceasta actiune de protectie va mari expunerea la risc a firmei.
Contractele Futures
La fel ca si contractul forward, contractul futures reprezinta o intelegere intre doua parti de a cumpara, respectiv a vinde un activ la un moment dat in viitor, la un pret stabilit in prealabil. Diferenta ce apare la acest tip de contracte este faptul ca ele sunt tranzactionate la bursa. Pentru ca tranzactionarea sa fie posibila, la bursa se specifica diferite trasaturi standardizate ale contractului.
Cea mai mare bursa unde contractele futures sunt tranzactionate este Chicago Board of Trade (CBOT)si Chicago Mercantile Exchange (CME). Pe acestea, cat si pe alte mari burse existente in lume, o mare varietate de bunuri si active financiare apar in contactele futures. Bunurile includ, carne de porc si vita, zahar, lana, cherestea, cupru, aluminiu, aur, si cositor. Activele financiare includ indici bursieri, valute, cat si obligatiuni. O alta diferentiere care se face intre cele doua tipuri de contracte este faptul ca, in cazul celor futures, data exacta nu este intotdeauna specificata. Se precizeaza insa luna, cat si perioada din respectiva luna in care livrarea trebuie facuta. In cazul bunurilor de larg consum, perioada de livrare este cel mai adesea intreaga luna. Detinatorul pozitiei short are dreptul sa aleaga momentul exact al livrarii, avand grija doar ca acesta sa se incadreze in perioada livrarii. In general, contractele in care sunt precizate mai multe luni de livrare sunt tranzactionate o singura data. La bursa se specifica ce cantitate dintr-un activ va fi livrata pentru un contract, cat si modul in care vor fi cotate preturile viitoare. In cazul unui bun de consum, se specifica de asemenea calitatea produsului si locatia de livrare.
Preturile futures sunt publicate regulat in presa financiara. Presupunand ca la 1 aprilie 2007, preturile aurului pentru 1 iulie 2007 este de 90 RON, acest pret, exclusiv comision, reprezinta pretul la care se poate cumpara, respectiv vinde aur in iulie 2007. El este determinat in cadrul bursei, la fel cum se determina preturile pe piata, sub raportul cererii si ofertei. Astfel, daca mai multi investitori adopta pozitia long in detrimentul celei short, pretul aurului va creste, iar in caz contrar, acesta va scadea.
Contractele futures sunt contracte futures derivate. Ele dau nastere unor obligatii contractuale ce pot fi "stinse" in doua moduri: la scadenta, prin livrarea fizica, cash sau prin plata diferentelor si pana la scadenta, prin lichidarea lor in bursa.
Contractele futures sunt instrumente financiare derivate ce raspund
definitiei cerute de IAS 32 si 39 si anume: sunt instrumente a caror valoare justa se modifica invers proportional cu variatia valorii juste a instrumentului acoperit impotriva riscului (ex. modificarea unei rate specificate a dobanzii, a pretului titlurilor, a pretului marfurilor, a ratei de schimb valutar etc.).
Un instrument financiar derivat necesita o investitie mica comparativ cu alte contracte ce reactioneaza similar pe piata. Cerinta pentru contabilitatea de acoperire este de evaluare a tuturor instrumentelor financiare, inclusiv a celor derivate, la valoarea justa. Ori se stie ca, instrumentele financiare derivate, in practica, nici macar nu sunt recunoscute, dar sa fie evaluate la valoarea justa.
Evaluarea la valoarea justa a unui contract futures in calitate de titlu de valoarea reprezentat contabil de un activ financiar pastrat in vederea tranzactionarii, presupune recunoasterea diferentei generate de variatia valorii juste, ca o cheltuiala sau ca un venit. Particularitatea contractelor futures din punct de vedere al valorii juste este aceea ca ea variaza zilnic fata de valoare ajusta a activului suport (ex. marfa, titluri de valoare etc.). Cotatia este expresia valorii zilnice a activului care sta la baza contractului futures la un moment dat. Fluctuatia maxima a pretului este valoarea cea mai mare cu care pretul unui contract se poate modifica in timpul
unei sedinte de tranzactionare. Marcarea la piata reprezinta ajustarea zilnica a conturilor de marja pentru a reflecta profitul sau pierderea pentru pozitiile deschise. Pozitiile posibile ale unui contract futures sunt: long si short.
Exemplu: daca s-a cumparat un contract futures, cumparatorul are o pozitie long, cei in situatia respectiva, asteapta ca preturile sa creasca pentru a obtine un profit din vanzarea contractelor la preturi mai mari. Daca s-a vandut un contract futures, vanzatorul are o pozitie short, asta inseamna ca respectivii asteapta ca preturile sa scada pentru a obtine un profit din cumpararea la preturi mai mici.
In fiecare moment exista o diferenta intre pretul din piata futures si piata fizica a activului suport, numita si piata la disponibil (spot sau cash) denumita baza. Ea difera de la localitate la localitate si reprezinta, in general, costurile cu depozitarea marfii din acel moment pana la data de expirare a contractului futures si de transport din acel loc pana la punctul de livrare.
In concluzie, baza este criteriul de referinta in evaluarea contractelor futures la valoarea justa. Analiza variatiei bazei este foarte importanta si in luarea deciziei de a depozita sau de a vinde. Depoziteaza sau nu functie de faptul daca baza acopera sau nu costurile de depozitare, din acest motiv, fiecare depozitar sau producator este interesat in a putea analiza evolutia vazei pe intervale mari de timp, pentru a face predictii cat mai corecte.
Este cunoscut faptul ca contractele futures pe marfuri sunt deseori folosite ca instrumente financiar de acoperire a riscurilor. Expunerea la risc este definita ca vulnerabilitate la consecinte adverse, nesiguranta, potential pentru pierdere sau un anumit grad de variabilitate al venitului. La randul ei, acoperirea este tranzactia financiara folosita pentru a controla expunerile la risc.
Evaluarea unei expuneri la risc presupune ca o firma sa-si fi identificat si cuantificat o pozitie care este sensibila unei schimbari la pretul pietei. Implicita in aceasta determinare este si intrebarea: daca o firma isi evalueaza expunerea in sensul directiei riscului - unei cresteri in pretul pietei, sau in sensul magnitudinii expunerii.
De exemplu, avem doua firme A si B implicate in afaceri cu porumb;
fiecare are angajamente (cu preturi prestabilite) de cumparare mai mari decat cele de vanzare cu 100.000 tone. Prin urmare, amandoua firmele sunt expuse scaderii valorii de piata a acestui produs. Firma A intra intr-un contract futures pentru a vinde 100.000 tone porumb, firma B intra intr-un contract futures pentru a vinde 150.000 tone porumb. Prin aceste actiuni, cele doua firme, si-au redus expunerea la riscul de pierdere? Sa urmarim care a fost rationamentul celor doua firme.
Firma A: ca urmare a angajamentelor ferme de cumparare, firma este expusa riscului pierderii valorii de piata a 100.000 tone porumb daca pretul scade, in acelasi timp, firma beneficiaza prin angajamentele ferme de vanzare, de pe urma cresterii pretului. Orice pozitie pe termen scurt a unui instrument derivat mai mica de 100.000 tone, lasa firma cu o expunere mai mica la riscul descresterii pretului, sau o pozitie pe termen scurt de exact 100.000 tone porumb,lasa firma cu o pozitie neutra, adica expunere zero. In aceste conditii, firma decide sa fie neutra.
Firma B: ca urmare a angajamentelor ferme de cumparare, este, de
asemenea, expusa riscului pierderii valorii de piata daca pretul porumbului scade. Firma apreciaza ca orice pozitie scurta de pana la 199.999 tone porumb o lasa expusa modificarii pretului acestuia, prin urmare, decide sa vanda 150.000 tone porumb. Cu toate ca aceasta strategie se traduce intr-un deficit de 50.000 tone porumb si o expunere la cresterea pretului, firma considera ca 50.000 tone porumb sunt o expunere mai putin riscanta decat 100.000 tone.
Un aspect fundamental care trebuie clarificat este, cum sa inregistrezi contabil relatia desemnata intre activul detinut si contractele futures. Daca activele sunt recunoscute contabil la cost si contractele futures prezinta o schimbare zilnica de valoare, efectul raportat al cresterii ratei dobanzii in contul de profit si pierdere ar indica un model contabil fara acoperire. Putem apoi compara acest cont de profit si pierdere cu unul care rezulta din aplicarea modelului de contabilitate de acoperire bazata pe semnalul pietei sau cu altul care rezulta din aplicarea modelului de contabilitate de acoperire amanata?
Primul model masoara componentele operatiei de acoperire la valoarea lor justa si raporteaza toate modificarile in valoare la rezultate atunci cand ele se produc efectiv. Celelalte modele ofera baza pentru ca schimbarile in valoarea instrumentului de acoperire sa fie incorporate in valoarea contabila a pozitiei de acoperit.
Pentru a consolida opinia ca si contractele futures in calitate de titluri de valoare si instrumente financiare se trateaza contabil la valoarea justa, vom exemplifica desemnarea unui contract futures pentru acoperirea riscului de piata a unui activ suport:
Pe data de 8 mai N, firma "BARI" de distributie detine in stoc 100.000
barili de petrol, pe care se asteapta sa le vanda in luna noiembrie N, la pretul spot existent pe piata (petrolul a fost achizitionat de firma la pretul de 85 centi galonul). Pentru a proteja stocul impotriva reducerilor de pret, firma incheie un contract futures pe piata de marfuri cu scadenta in luna noiembrie, pretul stabilit in momentul incheierii contractului fiind de 85,5 centi pe galon. Aceasta obligatie contractuala poate fi lichidata oricand prin vanzarea petrolului in orice
moment anterior scadentei contractului.
La data de 30 iunie, pretul petrolului este de 83 centi galonul, iar cursul spot a devenit 82 centi galonul. Datorita contractului de headging, societatea in cauza are un castig pe piata futures (0,85 - 0,83) X 4.200.000 galoane) sau 105.000 dolari si o pierdere in valoarea stocului de (0,85 - 0,82) x 4.200.000 galoane) adica 126.000 dolari.
La data de 31 octombrie cursul spot a devenit 77 centi galonul. La data scadentei contractului, pretul contractelor futures pentru petrol este, de asemenea, 77 centi galonul. Firma "BARI" lichideaza pozitia sa prin cumpararea de contracte la 77 centi galonul, realizand astfel un castig pe piata futures de 357.000 dolari, in acelasi timp, vinde cele 4.200.000 galoane petrol la cursul spot de 77 centi galonul, adica 3.234.000 dolari. Se inregistreaza o pierdere de 336.000 dolari (0,85 - 0,77) x 4.200.000 galoane).
Pentru simplificare s-a utilizat unitatea monetara dolarul american. Dupa un tratament contabil oferit de planul de conturi actual in Romania operatiile contabile pot fi urmatoarele:
- achizitia de petrol de catre intreprindere la data de 8 mai N (in dolari USD):
371 = 401 3570000
Marfuri Furnizori
► pentru a-si proteja stocul impotriva scaderilor de pret, pe data de 8 mai N se vinde pe piata futures petrolul la pretul de 85,5 centi galonul, cu livrarea in luna noiembrie. Concomitent, societatea isi deschide un cont la afirma de brokeraj care opereaza in numele sau, cont care va fi alimentat sau, dupa caz, din care se vor plati eventualele diferente pozitive sau negative rezultate din marcarea la piata a contractelor.
461 = 512 150 usd
Debitori diversi Conturi la banci
► la data de 30 iunie pretul futures a devenit 83 centi galonul, cursul spot fiind de 82 centi galonul; se inregistreaza valoarea contractelor futures sau creanta asupra lor in corespondenta cui venituri din activitatea de hedging in valoare de 105.000 si pierderea din activitatea de hedging in corespondenta cu stocurile de petrol livrate in valoare de 126000 usd.
508 = 762 105000 usd
Alte investitii financiare pe Venituri din investitii
termen scurt si creante asimilate financiare pe termen
scurt
121 = 371 126000 usd
Profit si pierdere Marfuri
► sumele au rezultat din inregistrarea contractului futures si a stocului de petrol la valoarea justa.
Tot pe data de 30 iunie se inregistreaza castigul din "marcarea la piata" a contractelor futures, castig ce se va vira in contul intreprinderii in cauza:
512 = 508 105000 usd
Conturi la banci Alte investitii financiare
pe termen scurt si creante
asimilate
► Pe data de 30 septembrie cursul futures a scazut la 82,5 centi galonul:
508 = 762 21000 usd
Alte investitii financiare pe Venituri din investitii
termen scurt si creante asimilate financiare pe termen scurt
Sumele au rezultat din inregistrarea contractului futures si a stocului de petrol la valoarea justa.
► Contract futures: (0,83 - 0,82) x 4200000 = 21000
► Marfuri: (0,82 - 0,81) x 4200000 = 21000
Tot pe data de 30 septembrie se inregistreaza castigul rezultat din marcarea pe piata a contractelor futures, castig ce se va vira in contul firmei in cauza:
512 = 508 21000 usd
Conturi la banci Alte investitii financiare
pe termen scurt si creante asimilate
► Pe 31 octombrie se inregistreaza castigul rezultat din marcarea la piata a contractelor futures, castig ce se va vira in contul firmei in cauza:
512 = 508 231000 usd
Conturi la banci Alte investitii financiare pe
termen scurt si creante asimilate
Concomitent se inregistreaza restituirea avansului de catre firma de brokeraj (fara sa se perceapa comision):
512 = 461 150000 usd
Conturi la banci Debitori diversi
► Se inregistreaza vanzarea petrolului la pretul de 77 centi galonul:
4111 = 707 3234000 usd
Client Venituri din vanzarea
marfurilor
► Se descarca gestiunea pentru marfurile vandute:
607 = 371 3234000 usd
Cheltuieli cu marfurile Marfuri
Impactul operatiei de hedging valutar asupra rezultatului este:
|
Profit/pierdere marfuri |
Profit/pierdere contract futures |
Rezultat |
|
|
Data hedgingului | |||
|
30 iunie | |||
|
30 septembrie |
| ||
|
31 octombrie |
3. Optiunile
Optiunile sunt tranzactionate si pe piete organizate si pe cele over-the-counter. Exista doua tipuri principale de optiuni: optiunile call ce ofera detinatorului dreptul de a cumpara activul suport la scadenta la un pret dinainte determinat si optiunile put ce ofera detinatorului dreptul de a vinde activul suport la scadenta la un pret dinainte determinat.
Pretul din contract este cunoscut sub numele de pret de exercitiu (engl. strike price sau exercise price).
De asemenea, optiunile pot fi americane, caz in care ele pot fi exercitate in orice moment pana la expirarea contractului si europene, daca ele pot fi exercitate doar la scadenta.
Majoritatea optiunilor negociate sunt de tip american, iar in cazul pietei derivativelor pe actiuni un contract cu optiuni este, in general, un angajament de a cumpara sau vinde 100 de actiuni.
Trebuie subliniat faptul ca o optiune ii da detinatorului dreptul de a exercita o anumita actiune, acesta nefiind obligat sa o exercite. Acest lucru diferentiaza optiunile de contractele forward si futures, contracte in care detinatorul este obligat sa cumpere sau sa vanda activul suport la scadenta. In acelasi timp, daca in cazul contractelor forward si futures costurile detinerii acestora sunt nule, in cazul optiunilor exista un cost pentru a le detine.
In fapt, tranzactiile cu optiuni sunt operatiuni de vanzare/cumparare de riscuri. Cumparatorul optiunii manifesta prudenta fata de risc si il vinde, iar vanzatorul optiunii are in schimb preferinta pentru risc si il cumpara. Cumparatorul optiunii nu poate pierde mai mult decat prima, iar vanzatorul optiunii nu poate castiga mai mult decat prima. Pentru a se proteja, casele de compensatii ale burselor de valori, cer vanzatorilor de optiuni sa deschida un depozit initial (numit si marja) si, in fiecare zi, un depozit variabil.
Stocurile proprii optiunilor sunt: valoarea intrinseca, valoarea timp si prima. Daca optiunea de a cumpara sau vinde activul suport ce exercita la un pret mai bun
decat pretul pietei, se spune ca optiunea are o valoare intrinseca. In schimb, prima cuprinde o valoare in timp, care descreste pe masura ce se apropie data expirarii. Ceea ce coteaza la bursa este prima optiunii. Paralel si pretul activului suport este cotat. Acesta serveste numai ca termen de comparatie pentru exercitarea optiunii.
Tranzactionarea optiunii va fi mai profitabila decat exercitarea ei daca optiunea are valoare in timp. O mica modificare procentuala a pretului activului conduce la o modificare procentuala mai mare a primei. Acesta este efectul de levier, de angrenaj. Stabilirea primei are la baza performantele anterioare ale pretului activului suport. Cu cat performanta este mai volatila, cu atat este mai ridicat nivelul primei.
Optiunile care se realizeaza la un pret mai bun decat pretul pietei sunt optiuni sub-paritate sau in bani "in the money". Daca pretul este mai putin favorabil decat cel al pietei, avem optiuni supra-paritate sau in afara banilor "out of the money", iar daca pretul este identic cu pretul pietei atunci avem optiuni la paritate sau la bani "at the money".
Exista optiuni pentru actiuni, indici bursieri, obligatiuni, valute, rate ale dobanzii si marfuri si chiar pozitii combinate ale optiunilor, asa numitele strategii privind optiunile.
Tipurile de tranzactii cu optiuni pe piata secundara sunt:
► cumpararea unei optiuni de cumparare;
►cumpararea unei optiuni de vanzare;
► vanzarea unei optiuni de cumparare;
► vanzarea unei optiuni de vanzare.
Rationamentul partenerilor in tranzactia de cumparare respectiv de vanzare a unei optiuni se prezinta dupa cum urmeaza
|
VANZATOR |
CUMPARATOR |
|
. vinde dreptul de a cumpara sau de a vinde un activ la o data precizata si la un pret prestabilit; . vinde call cand apreciaza o scadere a cursului activului de baza; . vinde put cand apreciaza o crestere a cursului activului de baza; . isi asuma obligatia de a livra activul la data de exercitare a optiunii call si de a cumpara activul la data de exercitare a optiunii put. |
. cumpara dreptul de a cumpara sau de a vinde un activ la o data precizata si la un pret prestabilit; . cumpara call cand apreciaza o crestere a cursului activului de baza; . cumpara put cand apreciaza o scadere a cursului activului de baza si cedeaza prima de optiune vanzatorului care este si emitentul titlului; . poate alege sa pastreze optiunea pana la maturitate sau poate tranzactiona optiune pe piata secundara |
Elementele componente ale unei optiuni sunt atat contractuale, cat si necontractuale, adica externe reglementarilor specifice contractului optional.
Aceste elemente sunt:
►prima platita la cumpararea unei optiuni este un element contractual .Pe parcursul valabilitatii optiunii, aceasta prima reprezinta pretul optiunii si poate avea o valoare de piata mai mare sau mai mica, in functie de interesul pentru detinerea optiunii. Pretul optiunii se modifica pe durata de valabilitate a optiunii ca urmare a evolutiei riscului de pret al activului-suport si ca urmare a raportului cerereoferta a optiunii;
►cursul (pretul de piata) al activului-suport in momentul contractului optional si pe toata valabilitatea sa, inclusiv la scadenta .Acesta este evident, un element necontractual;
► variabilitatea acestui curs (pret de piata) defineste un element necontractual al optiunii, si anume riscul activului-suport;
►durata de valabilitate a contractului optional, de la momentul incheierii contractului pana la scadenta finala a acestuia .Este un element contractual care se exprima sub forma fractiunilor dintr-un an calendaristic;
► pretul de exercitiu prestabilit in momentul incheierii contractului optional pentru cumpararea/vanzarea activului suport. Este un element contractual ;
► un element necontractual il reprezinta rata dobanzii fara risc la care se presupune ca se poate imprumuta un investitor pentru a cumpara optiuni.
Toate aceste elemente componente evidentiaza determinarea complexa a valorii unei optiuni ca functie de cei cinci factori enumerati mai sus.
Dupa cumparare, optiunea poate face obiectul unor operatii succesive de vanzare - cumparare, in functie de interesul investitorilor pentru detinerea ei. Acest interes este legat de perspectiva ca pretul activului suport sa evolueze in sensul dorit de investitor (crestere de curs bursier pentru call si scadere de curs bursier pentru put). De aici apare si preocuparea pentru valoarea optiunii care depinde sau este in relatie cu pretul activului suport. Multitudinea de elemente determinante ale valorii unei optiuni face din aceasta cel mai complex activ financiar. Aceste calitati recomanda modelul de evaluare a optiunilor si pentru evaluarea intreprinderii, a proiectelor de investitii, pentru gestiunea portofoliului, pentru explicarea structurii la termen a ratelor de dobanda etc. Factorii determinanti ai valorii unei optiuni sunt de doua categorii: factori determinanti de propriile elemente contractuale si necontractuale, amintite la subcapitolul precedent; si, factori determinati de caracteristicile activului suport si ale pietei financiare.
Activele financiare si datoriile financiare date de fluxurile reale si cele monetare, generate de tranzactionarea si exercitarea optiunilor call si put prin casa de compensare, in cadrul unei burse de valori1, se prezinta dupa cum urmeaza:
Cumparatorul plateste casei de compensare prima, in schimbul optiunilor cumparate, iar vanzatorul incaseaza prima de la casa se compensare in schimbul activelor suport depozitate. Ordinul de exercitare a optiunii se adreseaza casei de compensare de catre cumparator, impreuna cu suma de bani pentru cumpararea activelor suport, in cazul CALL, sau cu activelor suport, in cazul PUT, al vanzarii acestora. Casa de compensare cedeaza cumparatorului activele suport la pretul de exercitare prestabilit, in cazul exercitarii CALL, sau suma de bani din vanzarea activelor suport, in cazul PUT, fara a mai cere acordul vanzatorului (acesta se subintelege a fi implicit). In acelasi timp, casa de compensare transfera vanzatorului suma de bani, in cazul exercitarii CALL, sau cantitatea de activesuport, in cazul exercitarii PUT. In acest fel sunt generate in contabilitatea cumparatorului si vanzatorului active financiare si respectiv, datorii financiare.
Problema care se pune este daca vanzatorul se angajeaza ferm pentru livrarea sau cumpararea a activului suport, pentru care a scris optiunea, sau nu se angajeaza nici el pana la exercitare.
Consideram ca tratamentul contabil adecvat este acela de a se inregistra in contabilitatea celor doi parteneri la data tranzactiei numai prima care reprezinta, de fapt, pretul tranzactiei. La cumparator, prima genereaza o cheltuiala, la vanzator genereaza un venit. Angajamentul deschis de cumparare la cumparator si angajamentul ferm de vanzare la vanzator, precum si angajamentul deschis de vanzare la cumparator si cel ferm de cumparare la vanzator (in cazul optiunii PUT), se evidentiaza numai la data decontarii (data exercitarii optiunii).
O alta solutie ar putea fi aceea de inregistrare la data tranzactiei a primei atat la cumparator cat si la vanzator, iar angajamentul deschis al cumparatorului precum si cel ferm al vanzatorului sa fie tinut in afara bilantului pana la exercitare.
Solutia contabilizarii acestor operatii difera de la o conceptie contabila la alta, de la un model contabil la altul, in functie de normalizarea contabila. Diferentele apar datorita specificului pe care il prezinta angajamentul deschis, neferm al cumparatorului.
Astfel, conform principiilor si regulilor cerute de IAS32 si IAS39, pentru instrumente financiare derivate, recunoasterea optiunilor in contabilitate se efectueaza astfel:
► la data tranzactiei se recunoaste numai prima care este pretul platit/incasat pentru optiune, astfel:
. la intreprinderea care cumpara optiuni prim ase poate inregistra pe cheltuieli financiare in debitul contului 668 "Alte cheltuieli financiare", in relatie cu contul de trezorerie afectat, dat fiind ca operatiunea speculativa sau de acoperire prin folosirea de optiuni, nu formeaza activitatea curenta a intreprinderii;
.la intreprinderea care vinde optiuni, prima se inregistreaza ca venituri financiare in creditul contului 768 "Alte venituri financiare" in relatie cu contul de trezorerie afectat, dat fiind ca operatiunea speculativa sau de acoperire prin folosirea de optiuni, nu formeaza activitatea curenta a intreprinderii;
► la data exercitarii se recunosc optiunile ca active financiare achizitionate sau vandute astfel:
. la intreprinderea care a cumparat optiuni CALL, se inregistreaza optiunile ca active financiare (actiuni, obligatiuni, alte investitii financiare pe termen scurt), fie detinute pana la scadenta, in debitul contului 50 "Investitii financiare pe termen scurt" (dupa caz; 501, 503, 506 sau 508 "Alte investitii financiare pe termen scurt si creante asimilate"), fie detinute pentru tranzactionare in debitul contului 5081 "Alte titluri de plasament", prin creditul contului de trezorerie afectat de decontarea contravalorii instrumentelor financiare cumparate;
. la intreprinderea care a vandut optiuni CALL, se inregistreaza scaderea din gestiune a activelor financiare suport ale optiunilor, prin creditul contului 50."Investitii financiare pe termen scurt" (dupa caz: 501, 503, 506 sau 508 "Alte investitii financiare pe termen scurt si creante asimilate"), fie faca au fost detinute spre tranzactionare, in creditul contului 5081 "Alte titluri de plasament", prin debitul contului de trezorerie afectat de incasarea contravalorii instrumentelor financiare vandute;
. la intreprinderea care a cumparat optiuni PUT, se inregistreaza scaderea din gestiune a activelor financiare suport ale optiunilor, prin creditul contului 50 "Investitii financiare pe termen scurt" (dupa caz; 501, 503, 506 sau 508 "Alte investitii financiare pe termen scurt si creante asimilate"), fie detinute pentru tranzactionare in debitul contului 5081 "Alte titluri de plasament", prin creditul contului de trezorerie afectat de decontarea contravalorii instrumentelor financiare vandute;
. la intreprinderea care a vandut optiuni PUT, se inregistreaza optiunile ca active financiare (actiuni, obligatiuni, alte investitii financiare pe termen scurt) fie detinute pana la scadenta, in debitul contului 50 "Investitii financiare pe termen scurt" (dupa caz; 501, 503, 506 sau 508 "Alte investitii financiare pe termen scurt si creante asimilate"), fie detinute pentru tranzactionare, in debitul contului 5081 "Alte titluri de plasament", prin creditul contului de trezorerie afectat de decontarea contravalorii instrumentelor financiare cumparate;
Conform practicilor americane, dat fiind ca standardele ce privesc raportarea contabila, pentru multe tranzactii de acoperire nu sunt suficient dezvoltate1, iar valoarea justa nu este utilizata in locul costului istoric, se foloseste tehnica inregistrarii acestora in afara bilantului. Deoarece cresterea valorii de piata nu este recunoscuta decat atunci cand activul este vandut,bilantul contabil bazat pe costul istoric, de multe ori, subevalueaza capitalul propriu al firmei. De asemenea, dat fiind ca bilantul contabil bazat pe costul istoric recunoaste pierderea, dar nu si castigul unei tranzactii de acoperire, exista putine motive pentru o inregistrare bilantiera, atunci cand exista o alternativa ca aceea de a inregistra extrabilantier.
In conceptia normalizatorilor francezi, se pun urmatoarele probleme contabile legate de optiuni:
Plata dreptului de optiune pana la termenul optiunii (prima):
a) din momentul platii, sumele corespunzatoare pretului de optiune se contabilizeaza, intr-un cont separat de asteptare (471) in activ pentru cumparator sau contul 472 in pasiv pentru vanzator, prin contul de trezorerie corespunzator. Daca optiunile sunt cumparate pe o piata organizata, (piata de optiuni negociabile la bursa din Paris - MONEP), se foloseste contul 52 "Instrumente de trezorerie". Fie ca este vorba de o piata organizata sau de una neorganizata (extrabursiera) care se refera la o optiune speculativa sau o optiune de acoperire, aceste sume nu pot fi in nici un caz preluate in rezultat. Este vorba, in realitate de un avans asupra cesiunii viitoare a titlurilor;
b) la finele exercitiului, evaluarea difera de la cumparator la vanzator, astfel:
► pentru cumparator, daca termenul se situeaza intre data incheierii exercitiului financiar si data inchiderii conturilor, trebuie sa se tina seama daca optiunea nu a fost exercitata. In acest caz, un provizion este constituit pentru a acoperi pierderea de suferit pana la termen; daca termenul se situeaza dupa data inchiderii conturilor, un provizion poate fi constituit, eventual, daca evolutia pietei arata ca optiunea va fi exercitata;
► pentru vanzator este vorba de un eventual venit (nerealizat la sfarsitul exercitiului) nu trebuie luat in considerare asupra exercitiului, chiar daca optiunea este exercitata intre data inchiderii si data inchiderii conturilor.
In schimb, in cazul optiunilor de acoperire vanzatorul va putea tine seama de acest venit, pentru a limita un eventual provizion pentru deprecieri. Daca totusi, operatiunile se efectueaza pe o piata organizata, variatiile valorii optiunilor ar putea sa fie inregistrate sau constatate ca rezultat.
Optiunile negociabile la bursa de valori sunt intotdeauna evaluate la cursul de inchidere al pietei, iar profitul sau pierderea sunt cuprinse in rezultatul exercitiului.
c) cesiunea dreptului de optiune (realizata inainte de termen):
► pentru cumparator ea antreneaza o cheltuiala sau un venit financiar;
► pentru vanzator, situatia nu se schimba inainte de exercitarea optiunii.
Daca optiunea este exercitata:
► pentru cumparator sunt posibile doua proceduri contabile: daca
cumpararea de optiuni este legata de o cumparare de actiune, in acest caz drepturile de optiune se adauga pretului de cumparare a titlurilor corespunzatoare si sunt contabilizate in acelasi cont ca si acestea din urma;daca cumpararea de optiuni nu este legata de o cumparare de actiuni, este vorba de o operatiune speculativa, in acest caz, titlurile sunt contabilizate la cursul pietei la data exercitarii optiunii, diferenta intre acest curs si pretul de exercitiu majorat de drepturile de optiune, constituie o cheltuiala sau un venit financiar.
La data inchiderii exercitiului financiar, valoarea de inventar a titlurilor se determina prin raportare la valoarea actuala in cazul titlurilor de participare sau prin raportare la cursul mediu al ultimei luni de exercitiu, in cazul altor titluri imobilizate sau in cazul valorii mobiliare de plasament.
► pentru vanzator drepturile de optiune se adauga pretului de cesiune al titlurilor si constituie dupa natura titlurilor vandute un venit financiar sau venit exceptional.
Daca optiunea nu a fost exercitata, drepturile varsate - sau primite - constituie, la data scadentei pentru cumparator o cheltuiala exceptionala si pentru vanzator un venit exceptional.
Intreprinderea "FLORA" cumpara un pachet standardizat de optiuni call pe actiuni cotate, scrise de intreprinderea "SPERANTA" in calitate de vanzator.
Tranzactia este un hedging pentru vanzator, in care elementul acoperit este riscul de piata iar instrumentul financiar desemnat pentru acoperire este contractul de optiuni. Pentru cumparator, tranzactia este numai o speculatie a pretului favorabil, fie ca va decide exercitarea, fie ca va tranzactiona pachetul de optiuni ca valoare mobiliara. Titlurile de valoare ce constituie activul suport al optiunilor sunt emise de o a treia intreprindere care nu intervine in acest mecanism. Intreprinderea "FLORA" spera ca pretul de piata al actiunilor in cauza sa creasca, pe cand intreprinderea "SPERANTA" spera ca pretul de piata al actiunilor in cauza sa scada. Fiecare preconizeaza un castig prin conservarea pretului actiunilor, dar numai una dintre parti va castiga. Deci fiecare spera sa transfere riscul de piata asupra partenerului, in caz de exercitare a optiunii de catre cumparator. Prima ce reprezinta dreptul de a cumpara pretul pachetului de optiuni este de 1000 RON. Pretul de exercitare este 22000 RON. Valoarea actiunilor detinute (400 buc) de intreprinderea "SPERANTA" este de 20000 RON cu valoare nominala de 50 RON. Cursul bursier al actiunilor la data exercitarii este de 70 RON.
In contabilitatea cumparatorului au loc urmatoarele operatii:
1) daca acesta intentioneaza si decide sa detina pachetul de optiuni pana la scadenta, atunci va inregistra la data tranzactiei numai prima platita, urmand ca la scadenta sa exercite optiunea de cumparare (evident daca pretul actiunilor pe piata va creste):
► recunoasterea primei la data tranzactiei; cumparatorul optiunilor va recunoaste contabil prima platita de 1000 RON in cheltuieli financiare iar vanzatorul optiunilor va recunoaste contabil prima incasata in venituri financiare:
668 = 512 1000 RON
Alte cheltuieli financiare Conturi la banci
► recunoasterea pachetului de optiuni ca titlu de valoare independent de activul suport, la data exercitarii, daca pretul de piata al actiunilor este favorabil - mai mare decat cel contractat - la nivelul pretului de exercitare al optiunii call:
5031 = 512 22000RON
Actiuni cotate Conturi la banci
Castigul apare indirect, ca o economie fata de valoarea actiunilor la cursul bursier si nu se evidentiaza contabil.
2) daca acesta intentioneaza si decide sa tranzactioneze pachetul standardizat de optiuni, ca valoare mobiliara, atunci va contabiliza prima platita ca si cost de intrare al acestui titlu de valoare, incat la data tranzactiei avem inregistrarea:
5081 = 512 1000 RON
Alte titluri de plasament Conturi la banci
► la momentul in care valoarea pachetului standardizat de optiuni are valoare intrinseca (pret de piata mai mare decat prima,de 1500 RON ), cumparatorul va decide vanzarea investitiei financiare pe termen scurt la nivelul cursului bursier care se compune pentru intreprindere din valoarea primei (1000 RON ) si diferenta pana la cursul bursier (500 RON ):
512 = 5081 1000 RON
Conturi la banci Alte titluri de plasament
512 = 762 500 RON
Conturi la banci Venituri din investitii
financiare pe termen scurt
3) daca pretul actiunilor pe piata nu creste pana la scadenta, intreprinderea "FLORA" nu va exercita optiunea call de cumparare a activului suport, inregistrand numai o pierdere financiara ocazionata de procurarea contractului de optiuni de 1000 RON .
In contabilitatea vanzatorului au loc urmatoarele operatii:
► inregistrarea primei de 1000 RON incasate pentru emiterea optiunilor si pentru ca intreprinderea "SPERANTA" se angajeaza ferm sa livreze titlurile suport la scadenta, in cazul in care cumparatorul decide exercitare optiunii call, se evidentiaza in afara bilantului un angajament de livrare:
512 = 768 1000 RON
Conturi la banci Alte venituri financiare
► in situatia in care intreprinderea "FLORA" decide ca exercite optiunea call, atunci vanzatorul este obligat la livrarea titlurilor suport la pretul de exercitare prestabilit si incasarea corespunzatoare a diferentei:
512 = 5031 20000RON
Conturi la banci Actiuni cotate
512 = 764 20000RON
Conturi la banci Venituri din investitii
financiare cedate
Respectand simetria inregistrarilor efectuate de intreprinderea "FLORA" exercitarea inseamna pentru vanzator o pierdere indirecta de 6000 RON , egala cu castigul nerealizat, care nu se evidentiaza contabil. Rezulta ca operatia de acoperire initiata de vanzator a esuat datorita evolutiei pretului activului suport, contrar asteptarilor.
Intreprinderea "TRACTORUL" din
Fata de costul de productie de 800 RON per combina rezulta un profit estimat de 100 RON bucata. Peste un an, cand cele 30 mil.USD au devenit scadente, cursul de schimb valutar a devenit 1 USD = 2,5000 RON, asa incat valoarea combinelor agricole livrate la export reprezinta numai 750000 RON . In acest caz intreprinderea a pierdut la export 150000 RON - incasand in RON - din diferenta de curs valutar.
Cum ar fi putut intreprinderea sa se protejeze impotriva riscului valutar?
Prin cumpararea unei optiuni valutare put cu scadenta la 12 luni, pentru suma de 30000 USD, la un curs de schimb prestabilit de 1 USD = 3,0000 RON, pentru a fixa valoarea de export a combinelor. Prima platita este de 1000 RON , la finele celor 12 luni cand cursul leului se apreciaza la 2,5000 RON = 1 USD, intreprinderea isi poate exercita optiunea si ar obtine diferenta de 15000 RON .
Bineinteles, cursul de schimb ar fi putut evolua in sens contrar. De exemplu, daca ar fi ajuns la 1 USD = 4,0000 RON , atunci intreprinderea nu si-ar fi exercitat optiunea, ci ar fi schimbat cele 30 mil. USD detinute la cursul zi RON si ar fi realizat 10000 RON obtinand un profit de 3000 RON din diferenta de curs valutar, fata de valoarea istorica a exportului. Procedurile contabile generate sunt:
► inregistrarea cumpararii optiunii valutare put de catre exportator care initiaza o operatie de acoperire la valoarea primei:
668 = 512 10 RON
Alte cheltuieli financiare Conturi la banci
► la data exercitarii optiunii are loc vanzarea valutei la cursul prestabilit de 3,0000 RON fata de cursul la zi al valutei de 2,5000 RON :
5121 = 581 750 RON
Conturi la banci in RON Viramente interne
581 = 5124 750 RON
Viramente interne Conturi la banci in
Devize
5121 = 762 150 RON
Conturi la banci in RON Venituri din investitii
financiare pe termen scurt
. inregistrarea vanzarii optiunii valutare put de catre emitent care are obligatia de a cumpara valuta in caz de exercitare - incasarea primei si inregistrarea angajamentului ferm de cumparare:
5121 = 768 10 RON
Conturi la banci in RON Alte venituri financiare Si extrabilantier debitul contului 8018 "Alte angajamente acordate", cu pretul de exercitare contractat al activului suport (valuta) 90000 RON .
► la data exercitarii optiunii, cumpararea valutei la cursul prestabilit, cu suportarea cheltuielilor financiare aferente, au loc inregistrarile:
5124 = 581 750 RON
Conturi la banci in devize Viramente interne
581 = 5121 750 RON
Viramente interne Conturi la banci in RON
668 = 5121 150 RON
Alte cheltuieli financiare Conturi la banci in RON
Si extrabilantier creditul contului 8018 "Alte angajamente acordate" cu pretul de exercitare contractat al activului suport (valuta) 90000 RON
Din cele de mai sus rezulta ca operatia de acoperire initiata de intreprinderea "TRACTORUL" din Brasov a reusit tocmai pentru ca evolutia cursului valutar a fost cea asteptata: cursul a scazut iar exercitarea optiunii la un curs superior a anulat pierderea care s-ar fi inregistrat in contabilitatea acestuia.
Concluzia ce se degaja - din punct de vedere al modelului contabil al contabilitatii de acoperire - este ca in prelucrarea contabila a optiunilor, se aplica modelul justei valori.
De mentionat este faptul ca fata de procedurile expuse, unele opinii exprimate in acest sens, sufera prin confuzia desemnarii instrumentului derivat pentru acoperire (ex. optiune de cumparare in loc de optiune de vanzare) sau prin confuzia intre notiunea de instrumente financiare si cea de active financiare, datorii financiare sau instrumente de capitaluri proprii pe care le genereaza acestea.
Nu instrumentul financiar este recunoscut, evaluat si inregistrat, ci numai reprezentarea sa contabila care poate fi un activ financiar, o datorie financiara sau un instrument de capitaluri proprii.
Operatiile de acoperire a riscurilor cu instrumente financiare derivate precum optiunile pot fi mult mai complexe. Ele pot fi determinate nu numai prin decizia interna a managerului intreprinderii, ci si de anumite operatii externe, de capital, decise de actionarii acesteia - exemplu fuziunea.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Finante-banci | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
