INVESTITIILE STRAINE

Rezumat

Acest capitol are in vedere o scurta prezentare a cauzelor aparitiei investitiilor in strainatate, a rolului si evolutiei investitiilor straine in economiile nationale si impactul lor asupra dezvoltarii economiei mondiale. In continuare este prezentat cadrul economic si legislativ creat in Romania in domeniul investitiilor straine, iar in final este evidentiat rolul investitiilor straine directe in economiile in curs de dezvoltare si in economiile in tranzitie.

1. Cauzele aparitiei investitiilor in strainatate

In economia mondiala se fac simtite modificari calitative care converg spre asa numita globalizare a economiei si productiei si o tot mai accentuata interdependenta dintre economiile nationale.

Aceste tendinte au la baza doua fenomene [17]:

unul de natura tehnologica - progresul informaticii, al comunicatiilor si transporturile care fac posibile cele mai sofisticate combinatii de activitati productive si de servicii;

unul de natura economica - reducerea barierelor naturale si artificiale in calea fluxurilor internationale de marfuri si servicii, de capital si de stiinta.

Evolutia economiei mondiale poate fi caracterizata, in principal, prin urmatoarele:

cresterea productiei materiale si diversificarea structurii acesteia in care statele dezvoltate detin ponderea principala, ritmurile cele mai mari si nivelul tehnologic cel mai inalt. Astfel, se intensifica disproportia dintre tarile dezvoltate si cele subdezvoltate, cu serioase pericole sociale si de alta natura;

tendinta unei cresteri necontrolate a populatiei, cu consecinte nefaste mai ales asupra tarilor subdezvoltate;

aparitia unor crize mondiale de resurse - criza energetica, mai ales, concomitent cu intensificarea cercetarilor pentru descoperirea de noi resurse si de reciclare a unor surse utilizate in procesul de productie si de desfacere;

disproportia dintre acumularile de capital lichid si nevoia de astfel de capital in alte zone si tari ale lumii;

intensificarea rolului unor organizatii internationale, in plan economic, financiar si valutar, cu efect asupra interdependentelor economice internationale;

intensificarea proceselor de integrare economica si chiar politica, mai ales in zona Europei si Americii;

adancirea si cresterea complexitatii fenomenului de interdependenta internationala

Economia mondiala este caracterizata de o serie de mutatii structurale care fac posibile si necesare ample proiecte de investitii internationale.

Printre mutatiile substantiale in structura economiei mondiale putem mentiona:

a)      decuplarea economiei produselor secundare de economia produselor primare;

b)      decuplarea productiei materiale de forta de munca;

c)      intensificarea miscarilor de capital in circuitul economic international;

d)      trecerea la lantul de distributie si la bursele de marfuri in locul pietelor traditionale.

2. Investitiile straine: rol, evolutie

Aparute in economia mondiala inca din perioada marilor descoperiri geografice, investitiile straine directe au inregistrat in ultimele decenii o adevarata explozie in tranzactiile internationale, fapt ce a generat un numar surprinzator de mare de studii si analize care le-au fost dedicate.

Investitiile straine directe se definesc ca "proprietatea unui rezident strain asupra unor active (mijloace fixe) cu scopul de a controla folosirea acestor active" [21]. Particularitatea lor o constituie tocmai controlul exercitat de catre investitor asupra activelor in care a fost facuta investitia, control pe care pun accentul toate definitiile. Investitiile straine directe constau in transferul unui "pachet industrial" in care sunt cuprinse capital, tehnologii, metode de organizare industriala, expertiza manageriala, cunostinte de marketing etc., ce permit investitorului sa exercite dreptul de control asupra investitiei. Totusi, este greu de definit ce inseamna control. Este, mai degraba, vorba de participare directa la conducerea si organizarea productiei activelor in care s-a investit. In general, se considera investitii straine directe intreprinderile in care participarea proprietarului strain depaseste o anumita pondere, de obicei intre 10-25%.

Desi criteriile difera de la tara la tara, aceasta pondere nu modifica esenta fenomenului, avand in vedere ca de obicei proportia detinuta de un investitor strain este cu mult mai mare (de regula peste 50%). Participarea directa la conducerea si organizarea productiei si controlul asupra activitatii intreprinderii constituie diferenta fundamentala dintre investitia straina directa si investitia de portofoliu (care da dreptul investitorului sa primeasca numai dividendele, fara nici un drept de conducere sau de control in intreprinderea in care a investit).

Investitiile internationale au avut, in special in ultimele trei decenii, un impact puternic asupra cresterii economice, a comertului exterior si a structurilor productive din toate tarile lumii, fiind o componenta importanta si deosebit de dinamica a fluxurilor economice internationale.

Investitia reprezinta cumpararea de proprietati, actiuni, obligatiuni etc., sau depunerea de bani la institutii financiare in scopul argumentarii unui venit (dobanda, dividend, chirie etc.) si a unei cresteri de capital.

Modalitatile concrete prin care un agent economic poate realiza o investitie cu componenta internationala sunt:

construirea "pe loc gol" a unei societati comerciale sau deschiderea unei filiale a celei existente intr-o alta tara;

achizitionarea unei firme straine sau fuziunea cu o astfel de firma;

crearea unor societati mixte;

cumpararea de actiuni de pe o piata straina sau emise de o alta firma din alta tara;

cumpararea de obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;

acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent economic strain;

incheierea unui contract international de leasing cu componenta investitionala.

Investitiile directe presupun existenta a cel putin doua parti distincte: agentul economic emitent si agentul economic receptor.

Prin prisma raportului ce se stabileste intre agentul economic emitent si cel receptor se pot distinge investitiile directe si investitiile de portofoliu.

In literatura de specialitate si in practica tranzactionala se apreciaza ca, atunci cand investitia presupune transferarea catre agentul emitent al fluxului investitional a posibilitatii de control si decizie asupra activitatii receptorului avem de-a face cu o investitie directa.

Daca participarea investitorului strain este majoritara si are ca obiect o investitie in unitati de productie importante prin aportul lor la PIB si prin calitatea acestui aport, investitorul respectiv poate fi considerat investitor strategic.

Investitorii straini participanti la asemenea investitii comune pot fi clasificati in:

investitori strategici, cu o participare de cel putin 30% la capitalul social;

investitori de control, cu o participare de 30% la capitalul social;

investitor majoritar, cu o participare de minim 51% la capitalul social.

In cazul in care investitia nu presupune statutarea unui astfel de raport, este vorba de o investitie de portofoliu. Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar, o investitie financiara.

In mod conventional, statisticile cuprind in categoria investitiilor directe toate tranzactiile care trec dintr-un patrimoniu in altul mai mult de 10% din actiunile emise de catre o firma.

Ultimele doua decenii ale acestui mileniu au fost marcate de o adevarata explozie a interesului si a practicii investitiilor directe internationale. Fenomenul poate fi pus atat pe seama unor interese politice dar, poate mai ales, pe seama avantajelor economice ce decurg din asemenea relatii, atat sub aspectul costurilor si profitului, cat si sub aspectul accesului la tehnologiile moderne a tuturor economiilor nationale si, respectiv, a accesului la surse de finantare a unor noi proiecte de dezvoltare in toate statele. Dupa aprecierea mai multor experti, asistam practic la etapa in care fluxurile de capital investitional international s-au constituit in sursele de baza ale dezvoltarii economiei mondiale. Numai in deceniul 1980-1990 fluxurile de ISD au sporit de 4 ori, cu un ritm mediu anual de 15%, ritm superior cresterii exporturilor mondiale si a productiei mondiale. In ^: 1992, stocul mondial de ISD era de 2000 miliarde dolari, care genera vanzari de peste 5500 miliarde dolari.

Stocul mondial de investitii directe a crescut de la 14,3 miliarde dolari SUA in 1914 la 26,8 mild. in 1938; 63,1 mild. in 1960; 693,3 mild. in 1985 si 1799 mild. in 1991. Din acestea peste 75% se localizeaza pe pietele statelor dezvoltate si numai circa 19%-24% in tari in dezvoltare, inclusiv statele in tranzitie.

Cresterea economica mondiala, dar mai cu seama in statele dezvoltate, determina, la randul sau, importante cresteri ale volumului de ISD internationale. Studii in materie au estimat ca la un procent de crestere a PIB in statele dezvoltate revine o crestere de 3,5% a volumului si fluxurilor de ISD.

Principalele cai prin care se realizeaza aceste ISD sunt fuziunile si achizitiile de firme. In anii postcomunisti, in Europa, aceasta tendinta este mai evidenta si in conceptele de privatizare ale statelor aflate in tranzitie. Marea lor majoritate considera ISD ca o cale decisiva a realizarii tranzitiei si privatizarii economiilor nationale.

Principalii participanti la acest proces investitional international sunt statele dezvoltate industrial, atat in calitate de furnizori de ISD, cat si in calitate de beneficiari de ISD. Dupa datele statistice, volumul ISD generat de statele dezvoltate era in 1990 de 226 miliarde dolari, care, chiar daca s-a diminuat in urmatorii ani la 177 mld. dolari, in 1991 si 145 mrd. dolari in 1992, urmare recesiunii economice mondiale, reprezinta, totusi, ponderea covarsitoare. In date relative aceste state detin circa 74% din fluxurile de ISD in anii 1981-1985 si 83% in 1986-1990, respectiv 74% in 1991 si 68% in 1992.

Geografic, se observa ca fluxurile si stocurile de ISD se concentreaza practic in trei zone: Uniunea Europeana, Japonia si SUA, care formeaza asa-numita triada, care detine circa 81% din fluxurile de ISD in perioada 1980-1990.

Aceasta concentrare a ISD in triada este una din caracteristicile de fond ale evolutiei ISD in lume.

In ceea ce priveste directiile de orientare a ISD trebuie de asemenea relevata orientarea spre tarile din Asia de Est si Sud-Est dominate mai ales de ISD japoneze. Tarile Americii Centrale si de Sud - Argentina, Bolivia, Chile, Columbia, Mexic, Venezuela, sunt spatiul de penetrare a ISD din SUA. Ponderea statelor in dezvoltare in volumul de ISD primite tinde sa creasca mai ales in ultimii ani.

Statele europene in tranzitie sunt si ele un spatiu larg de implementare de ISD asupra caruia se concentreaza toate cele trei componente ale Triadei.

La sfarsitul anului 1996 volumul total al investitiilor straine in Romania se ridica la 2,2 mild. dolari, numarul societatilor cu participare straina fiind de 49.500.

Din punctul de vedere al originii investitiilor straine, pe primul loc se afla [21]:

Europa Occidentala - 59%

Asia - 17%

America de Nord - 10%

Orientul Mijlociu - 6%

Alte state - 8%

Primele cinci tari investitoare la sfarsitul anului 1996 erau:

Coreea de Sud

Italia

Germania

Olanda

SUA.

Principalele caracteristici ale afluxului de ISD in statele foste socialiste pot fi sintetizate in urmatoarele:

ireversibilitatea tranzitiei spre economia de piata;

certitudinea privatizarii economiei, cu nuantele specifice fiecarei tari;

crearea unor politici de liberalizare a investitiilor straine de capital;

deschiderea economica si liberalizarea schimburilor comerciale externe;

existenta de garantii privind integritatea si libera dispunere a investitorului asupra propriului capital si asupra profitului revenit,

existenta unui sistem de facilitati pentru investitorii straini;

accesul la piata de capital.

Exista, desigur, si unele reglementari si orientari care limiteaza accesul investitorilor straini mai ales in sectoarele de importanta strategica nationala, cum ar fi transporturile maritime, fluviale si aeriene, telecomunicatiile, domeniul audiovizualului, domeniul financiar-bancar, energetic, minier etc. Chiar si cu privire la accesul la teren exista anumite reglementari restrictive, unele state neacceptand vanzarea de teren, compensand acest lucru cu concesionarea terenului pe durata existentei obiectivului de investitie creat.

In ceea ce priveste orientarea ISD in statele in tranzitie se observa o prioritate acordata mai ales domeniilor serviciilor si industriei usoare, care garanteaza o mai rapida recuperare a investitiilor, la acest trend o contributie importanta avand-o si instabilitatea monetara si a cursurilor de schimb.

3. Cadrul economic si legislativ

a) Cadrul legal: Principalul factor care a stopat in perioada comunista fluxul de capital investitional strain in economia nationala l-a reprezentat incompatibilitatea de fond intre substanta economica a acestor investitii si specificul mediului economic in care ele trebuiau sa functioneze.

Dupa decembrie 1989 au fost adoptate o serie de legi cu privire la investitiile straine:

Legea nr. 15/1990 privind transformarea unitatilor economice de stat in regii autonome si societati comerciale;

Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului;

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale;

Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit;

Legea nr. 35/1991 (Legea privatizarii) - care sa permita accesul capitalului (strain si national) privat in sectorul de stat.

Toate acestea au insemnat constituirea cadrului juridic de baza ce reglementeaza regimul capitalului investitional strain in Romania. Prin aceasta, Romania a inlaturat, in mare parte, handicapul legislativ fata de celelalte tari est-europene si s-a aliniat reglementarilor de pe piata investitiilor internationale.

b) Avantaje competitive ale economiei romanesti

In spatiul economic european, Romania detine o serie de avantaje competitive, dupa cum urmeaza:

1. Dimensiunea pietei interne, constituie un potential major pe termen mediu si lung, care va asigura un volum substantial de investitii straine, interesate, in principal, in valorificarea posibilitatilor existente in sectoarele industriale, bunuri de consum si infrastructura.

Marea majoritate a investitiilor efectuate pana in prezent au avut in vedere desfacerea pe piata interna.

2. Accesul pe pietele de export, facilitat in special de legaturile traditionale ale Romaniei pe unele piete vest-europene, dar in principal pe pietele din CSI. Pozitia geografica a Romaniei ii confera o pozitie de tranzit. Romania poate sa utilizeze avantajele oferite de potentialul pietei interne in atragerea unor investitii care, ulterior, vor satisface si cererile pietelor de export.

3. Forta de munca este caracterizata prin calitati care permit dezvoltarea acelor aptitudini operationale si tehnice care sa-i confere competitivitate pe plan international.

4. Cadrul juridic ce reglementeaza regimul investitiilor straine in Romania este competitiv in anumite privinte prin raportare la reglementarile similare ale tarilor concurente din zona.

Accesibilitatea resurselor naturale prezinta un alt important atu pentru Romania. Din acest punct de vedere, valorificarea resurselor naturale trebuie sa reprezinte o prioritate a politicii economice romanesti, intrucat in acest fel se creeaza pe piata romaneasca o gama larga de oportunitati de implementare pentru investitorii straini.

6. Factori care descurajeaza investitiile straine in Romania

a) Perceptia externa a climatului intern de afaceri

Evolutiile curente ale fluxurilor mondiale de investitii arata ca liberalizarea legislativa si stimulentele investitionale traditionale (fiscale, vamale, financiare) sunt masuri cu eficienta tot mai mica in atragerea unor fluxuri semnificative de investitii, intrucat in prezent aproape toate tarile apeleaza la astfel de masuri. Factorii decisivi in atragerea unui volum sporit de investitii straine sunt acum conditiile economice de baza din tarile gazda (marimea pietei interne, nivelul costurilor de productie, accesibilitatea resurselor naturale etc.).

Din punctul de vedere al conditiilor economice de baza pe propria sa piata investitionala, Romania detine cateva avantaje comparative certe, in special in context est-european. Acestea permit si sustin un flux sensibil marit de investitii straine in Romania, comparativ cu cel inregistrat pana in prezent.

Faptul ca nu s-a intamplat asa in perioada 1990-1998 se explica prin handicapul imaginii nefavorabile pe care comunitatea internationala de afaceri si-a format-o asupra conditiilor investitionale din Romania.

b) Disfunctionalitati ale cadrului legislativ

Patrunderea semnificativa a capitalului investitional strain in economia Romaniei si manifestarea acestuia ca factor catalizator al proceselor de restructurare au fost obstructionate si de lipsa unor reglementari specifice vitale functionarii unei economii de piata: legislatia falimentului, reglementari privind concurenta, proprietatea industriala si intelectuala, regimul juridic al terenurilor si cladirilor, procedurile de reglementare a disputelor.

Totodata, modificarile prea frecvente care s-au produs in conditiile de operare pe piata ("instabilitatea legislativa"), lipsa de transparenta a unor reglementari specifice, precum si acordarea unor drepturi prin lege, care insa practic nu au fost realizabile, au reprezentat obstacole si dezavantaje cu caracter general ce au afectat procesul investitional extern in economia romaneasca.

c) Conditiile de operare pe piata locala

Conditiile de operare pe piata locala au reprezentat un alt factor major ce a contribuit la descurajarea investitiilor straine in Romania. Obstacolele si dificultatile ce s-au manifestat in aceasta privinta tin atat de nivelul socio-cultural al conditiilor de operare pe piata, cat si de cel strict economic.

In ceea ce priveste nivelul socio-cultural, societatea romaneasca este inca "in formare", iar acest lucru este valabil pentru toti actorii scenei economice (producatori, consumatori, intermediari, patroni, salariati, functionari publici), cu toate consecintele nefavorabile ce decurg de aici in planul relatiilor cu oamenii de afaceri din strainatate.

Cat priveste nivelul strict economic de circumscriere a conditiilor de operare pe piata, principalele disfunctionalitati au fost generate de:

lipsa unei infrastructuri adecvate: comunicatii, transporturi, telecomunicatii;

stadiul incipient al sistemului financiar-bancar si de asigurari, precum si prezenta nesemnificativa a institutiilor financiar-bancare straine;

lipsa spatiilor pentru birouri si locuinte pentru personalul strain;

aplicarea unor tarife diferentiate investitorilor straini la hoteluri, in transportul aerian etc.;

monopolizarea de catre unele ministere, departamente si alte institutii a activitatii de constituire de societati cu capital strain pentru unitatile din subordine, contrar prevederilor legii;

atitudinea negativa a conducerii societatilor cu capital de stat fata de participarea capitalului strain (in special in sfera comertului si turismului).

Pentru promovarea investitiilor straine este necesar sa se actioneze in urmatoarele directii principale [21]:

elaborarea si aplicarea in practica a unei politici guvernamentale coerente de promovare investitionala

Perceptia externa negativa a climatului intern de afaceri reprezinta, pe termen scurt, principalul obstacol in calea amplificarii fluxului de capital investitional spre economia romaneasca. In consecinta, efortul guvernamental prioritar in acest domeniu trebuie canalizat in prezent spre doua directii de baza:

construirea (progresiva) a unei imagini externe a Romaniei care sa reflecte conditiile investitionale reale din tara;

construirea (progresiva) a credibilitatii Romaniei ca piata potential avantajoasa pentru investitiile straine de capital.

a) Aducerea imaginii externe la dimensiunea realitatilor interne inseamna, in primul rand, proiectarea si finantarea pe baza resurselor umane si financiare proprii a unei campanii active de diseminare masiva in strainatate a informatiei specializate privind conditiile economico-investitionale din Romania. In al doilea rand, realizarea acordului intre imaginea externa si realitatea interna inseamna si proiectarea si finantarea unei campanii de presa si relatii publice (incredintata eventual unei/unor firme internationale de specialitate), campanie menita sa recladeasca imaginea externa a Romaniei pe baza atuurilor concurentiale de care ea beneficiaza in mod real.

b) Atragerea de investitii straine a devenit in prezent un domeniu caracterizat printr-o extrem de severa concurenta internationala, in conditiile in care aproape fiecare tara europeana este puternic implicata in aceasta activitate. Principalele tari concurente ale Romaniei sunt Ungaria, Cehia, Slovacia si Polonia. Surmontarea pe termen mediu si lung a dezavantajelor comparative pe care Romania le are in prezent fata de principalii sai concurenti implica, pe langa efortul profesional de cladire a unei noi imagini externe a tarii, si construirea treptata a credibilitatii Romaniei ca piata potential avantajoasa pentru investitorii straini.

consolidarea si dezvoltarea cadrului institutional ce circumscrie activitatea de promovare a investitiilor straine in Romania

Consolidarea si imbunatatirea statutului de functionare si a structurii organizatorice interne a Agentiei Romane de Dezvoltare reprezinta componente-cheie ale unei strategii promotionale eficiente.

Agentia Romana de Dezvoltare a fost infiintata in martie 1991 ca organism guvernamental specializat, cu misiunea de a sustine procesul reformei economice, identificand, directionand si implementand masurile ce vizeaza atragerea de capital strain.

A.R.D. reprezinta un veritabil partener pentru investitorii straini, orientand si facilitand proiecte de investitii in Romania. Ea prezinta investitorilor potentialul real de dezvoltare economica a Romaniei si asista in mod activ investitorii straini care doresc sa desfasoare activitati economice in tara noastra.

Activitatea A.R.D. se concretizeaza in:

A.R.D. este o sursa de informatii in materie de investitii straine;

actioneaza ca un centru de referinta pentru investitorii straini;

furnizeaza informatii si documente privind conditiile economice, climatul investitional si cadrul legal;

colecteaza, analizeaza si distribuie informatii referitoare la activitatea societatilor comerciale cu participare straina;

analizeaza politicile de investitii si reglementari din alte tari si efectueaza studii micro si macroeconomice in materie de investitii straine;

identifica partenerii locali de afaceri;

ofera consultanta intreprinderilor mici si mijlocii pentru dezvoltare si extindere.

completarea si imbunatatirea cadrului juridic, specific si general, care sa raspunda exigentelor unei economii de piata

De-a lungul ultimilor ani, Romania si-a creat o legislatiei specifica competitiva pentru atragerea investitorilor straini. Existenta unor disfunctionalitati ale cadrului juridic specific este oarecum fireasca pentru o perioada de tranzitie cum este cea pe care o parcurge Romania in prezent, iar corijarea acestor disfunctionalitati este nu numai posibila si dezirabila, dar ea face parte din procesul natural de rafinare a unui aparat juridico-legislativ in plina transformare. In aspectul legislatiei specifice, doua sunt domeniile principale in legatura cu care este necesara aducerea unor corectii si anume:

modificarea sau imbunatatirea unor prevederi ale Legii nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine;

simplificarea actualului sistem de inregistrare a investitiilor straine efectuate in economia romaneasca (pe de o parte, prin flexibilizarea unor proceduri existente, pe de alta parte, prin renuntarea la una din verigile actualului lant procedural).

In acelasi timp, este necesara completarea si imbunatatirea cadrului juridic general, astfel incat acesta sa poata raspunde intr-o mai mare masura exigentelor unei economii de piata. In acest sens, exista in prezent o serie de "goluri legislative" care afecteaza contextul de ansamblu al tranzitiei spre economia de piata, si, prin aceasta, direct sau indirect, eforturile de atragere a unui volum sporit de investitii straine in Romania (cum ar fi: legislatia falimentului, regimul juridic al terenurilor si cladirilor, lipsa unor institutii specifice ale economiei de piata - bursa, leasingul si factoringul).

4. Efectul investitiilor straine directe asupra cresterii economiei mondiale

Contributia intreprinderilor multinationale la procesul de crestere economica si dezvoltare este tot mai evidenta si tot mai mult recunoscuta. Analistii au integrat investitiile straine directe in teoriile despre cresterea economica si dezvoltarea internationala; alaturi de beneficiile din fluxurile de comert exterior, se vorbeste tot mai mult de beneficiile din fluxurile de investitii straine directe.

Politicienii din majoritatea statelor si-au schimbat total atitudinea, privind spre o tot mai mare deschidere la atragerea investitiilor straine directe apreciind acum si activitatea intreprinderilor multinationale. Aceasta reorientare s-a produs mai ales in tarile in curs de dezvoltare unde au fost adoptate in ultimul deceniu o serie de masuri de liberalizare a regimului investitiilor straine directe, in contextul in care tot mai multe tari concureaza pentru atragerea de investitii straine. Experienta si succesul tarilor nou industrializate din Asia de SE, care au atins ritmuri inalte de dezvoltare cu participarea substantiala a intreprinderilor multinationale, au resuscitat analiza raportului intre intreprinderile multinationale si cresterea economica. Aceasta legatura este si mai evidenta prin prisma evolutiilor din anii '70-'80. Multe tari in curs de dezvoltare s-au imprumutat masiv de pe pietele internationale in anii 70 pentru a stimula cresterea economica, cu conditia de a evita investitiile controlate de straini.

Daca in anii '70 investitiile straine directe, productia interna si investitiile interne au crescut in acelasi ritm, pe parcursul anilor '80 fluxurile de investitii straine au crescut mai repede decat investitiile interne in lume si decat productia interna. In conditiile in care capacitatile noi au ramas constante, iar contributia intreprinderilor multinationale si a filialelor acestora in productia totala a fost in crestere, rezulta ca investitiile straine directe au fost mai eficiente.

In perioada 1985-1990, investitiile straine directe au crescut aproape de 4 ori mai repede decat productia interna si aproape de 2 ori mai repede decat investitiile interne si au continuat sa creasca si in anii urmatori [18].

Desi cota de participare a investitiilor straine directe in productia interna este mica in comparatie cu investitiile interne, valoarea ei este in continua ascensiune datorita cresterii mai rapide a investitiilor externe in comparatie cu investitiile interne. Tot in deceniul '80 fluxurile de investitii straine directe au crescut mai mult decat schimburile comerciale si transferul de tehnologii. Evident, investitiile straine directe sunt tot mai mult legate de cresterea celorlalte doua tipuri de fluxuri. Se estimeaza ca tranzactiile cu drepturile de autor si taxele de licenta intre intreprinderile multinationale si intreprinderile legate intre ele prin relatii de proprietate reprezinta peste 80% din valoarea tuturor acestor tranzactii.

De asemenea, comertul intraintreprinderi este estimat la 25% pana la 30% din comertul mondial, desi este substantial mai mare pentru anumite tari. Astfel, cresterea volumului drepturilor de autor, a taxelor de licenta si a comertului international este strans legata de cresterea investitiilor straine directe.

Fluxurile de investitii straine directe au crescut mai repede decat schimburile comerciale sau transferurile de tehnologii atat in tarile dezvoltate (mai mult) cat si in tarile in curs de dezvoltare (mai putin) dar, evident nu in acelasi ritm.

La sfarsitul deceniului trecut, investitiile straine directe au devenit sursa principala de capital strain privat in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare. Este evident, ca investitiile straine directe sunt de preferat altor surse de capital, avand in vedere ca ele nu creeaza datorie pentru tara respectiva, iar iesirile de capital pa care le implica (cum ar fi repatrierea profiturilor) depind de rezultatele economice ale intreprinderii, raspunzand atat interesului specific al investitorului cat si al statului care incurajeaza cresterea economica.

In raport cu fluxurile de capital din surse oficiale pozitia investitiilor straine directe nu s-a schimbat semnificativ. Platile din asistenta oficiala de dezvoltare pentru tarile in curs de dezvoltare de la tarile membre OCDE, organizatiile multilaterale si membrii OPEC au crescut in anii '80 in acelasi ritm cu fluxurile de investitii straine directe in principal datorita cresterii asistentei bilaterale pentru dezvoltare.

Reflectand importanta crescanda a investitiilor straine directe, activitatea intreprinderilor multinationale a devenit tot mai importanta pentru economia nationala a fiecarei tari primitoare. Ponderea fluxurilor de investitii straine directe in totalul investitiilor interne, care arata rolul important al acestora in formarea de capital (intre 5% - 20%) s-a dublat in cea mai mare parte a tarilor dezvoltate si in curs de dezvoltare in 1990 fata de 1970, dupa o perioada de scadere intre 1976-1980. Evolutia este diferentiata pe zone geografice si grupuri de tari (Africa a cunoscut o reducere la jumatate in 1976-1980 fata de 1970 si apoi o tendinta de revenire in 1990).

Participarea stocului de investitii straine directe in produsul intern brut, un indicator care arata importanta acestor investitii in raport cu dimensiunea economiei, a crescut tot mai mult de-a lungul timpului, variind la nivelul anilor 1988-1989 intre cca. 20% (Australia, Canada, Olanda, Hong-Kong si Chile) si aproximativ 5% (Austria, Franta, Italia, Suedia, Coreea) cu o medie de cca. 10% la majoritatea celorlalte tari (Portugalia, Spania, SUA, Indonezia, Brazilia, Columbia).

In profil sectorial, ponderea investitiilor straine directe a fost mai mare in sectorul secundar decat in servicii sau in industria extractiva.

Activitatile intreprinderilor multinationale sunt mult mai complexe si impactul lor in economiile nationale ale tarilor gazda este mult mai mare decat dezvaluie datele statistice. Efectul indirect al activitatii lor se reflecta in comenzile transmise intreprinderilor nationale, crearea de noi locuri de munca, incurajarea industriei orizontale, exportul indirect. In concluzie, investitiile straine directe au devenit tot mai importante in raport cu productia, comertul, transferul de tehnologii si fluxurile de capital din economia mondiala, intreprinderile multinationale jucand un rol tot mai important in economiile nationale ale tarilor gazda.

Pentru o buna parte a tarilor in curs de dezvoltare, impactul calitativ al investitiilor straine directe si importanta lor in modelarea unui nou sistem economic international depaseste dimensiunea lor cantitativa in procesul de crestere economica. Astfel, activitatea lor poate constitui o forta puternica pentru cresterea eficientei alocarii resurselor pe scara larga si un canal de transmitere a impulsurilor economice, ca productie, tehnologie si calitatea muncii.

Pana nu demult, cea mai mare parte a investitiilor straine directe in tarile curs de dezvoltare urmareau resurse naturale o piata noua sau surse de export, beneficiind in principal de forta de munca ieftina. In toate aceste cazuri contributia investitiilor straine directe la cresterea economica era limitata de avantajele comparative ale tarii gazda intr-un anume domeniu de activitate. Strategiile globale au inlaturat insa aceste limite; investitiile intreprinderilor multinationale au ca obiectiv din ce in ce mai mult ,atat pietele interne cat si exportul, iar forta de munca ieftina nu mai este totdeauna motivatia primordiala a corporatiilor globale ce opereaza in industriile cu tehnologii de varf.

In aceste conditii, investitiile straine directe pot fi considerate un factor propulsator al dezvoltarii dinamice a avantajelor comparative in masura in care intreprinderile multinationale ridica nivelul de productie al filialelor lor de la operatiuni de asamblare simpla la productii mult mai complexe folosind tehnologii noi, integrate in reteaua de productie a filialelor lor in strainatate.

Rolul investitiilor straine directe in economia tarilor in curs de dezvoltare

Contributia investitiilor straine directe la cresterea economica a tarilor in curs de dezvoltare deriva din rolul intreprinderilor multinationale in economia mondiala si din evolutiile care prefigureaza schimbari rapide in cadrul cresterii economice in lume. Desi primesc numai un sfert din fluxurile de investitii straine directe, tarile in curs de dezvoltare depind mai mult decat tarile dezvoltate de intreprinderile multinationale in privinta investitiilor, tehnologiilor, pregatirea si calificarea fortei de munca, accesul pe pietele externe si alti factori stimulativi ai dezvoltarii [17].

Intreprinderile multinationale au o contributie importanta la formarea de capital, prin economisiri si investitii. Ele pot sa influenteze totodata comportamentul de economisiri individuale, prin crearea de noi locuri de munca, salarii mai mari decat la intreprinderile locale si venituri mai mari ale furnizorilor locali rezultate din operatiunile cu intreprinderile multinationale.

Totodata intreprinderile multinationale pot influenta volumul economiilor prin diverse forme institutionale: planuri de pensii, depozite directe in conturi de economii, stimulente salariale pentru contractarea de asigurari etc. O buna parte din profiturile revenite intreprinderilor multinationale nu se transfera in strainatate ci se reinvestesc (15%-20% dupa anumite cercetari). Investitiile straine directe inseamna si capital financiar sau fizic, nou transferat in tara gazda, care mareste volumul economisirilor interne, acoperind un deficit de finantare pentru dezvoltare care nu genereaza datorii externe.

Intreprinderile multinationale largesc baza de impozitare si contribuie la cresterea veniturilor bugetare atat prin impozite directe, cat si indirecte, prin impozitele platite de salariatii si furnizorii lor (filiale din strainatate ale intreprinderilor multinationale americane au platit in 1989 peste 100 miliarde $ impozite guvernelor straine, ceea ce reprezinta 10% din volumul lor de vanzari).

Contributia investitiilor straine directe la economisirile interne, difera de la o tara la alta si nu are acelasi ritm cu cresterea intrarilor de capital pe ansamblu. Investitiile straine directe care finanteaza capacitati noi contribuie, in acelasi ritm, la cresterea economisirilor si investitiilor, fac ca impactul lor sa fie mult mai mare si mai direct decat multe alte forme de economisire externe.

Mai multe tari in curs de dezvoltare si-au organizat piete pentru actiuni si obligatiuni sau si-au deschis pietele existente participarii straine. In tarile in curs de dezvoltare mai mari si cu sectoare private dezvoltate (Coreea, Mexic) aceste piete au atras volume importante de capital strain in conditiile in care ele ofera posibilitatea comercializarii actiunilor si evaluarii activelor intreprinderilor. Operatiunile pe piata valorilor mobiliare pot sa conduca la transformarea investitiilor de portofoliu in investitii straine directe, pe masura ce potentialii investitori acumuleaza actiuni si preiau controlul intreprinderilor.

Prezenta intreprinderilor multinationale in diverse activitati atrage mai usor finantarile bancilor mondiale, stabileste legaturi in economia in care se plaseaza, facilitand accesul pe piete locale sau externe, furnizand resurse care se pot folosi in alte sectoare de productie in tara gazda. Totodata intreprinderile multinationale transfera cunostinte, pregatire, precum si asistenta tehnica si financiara. In ansamblu, se poate aprecia ca prezenta intreprinderilor multinationale are impact asupra intreprinderilor si asupra eficientei investitiilor in tara gazda.

Un alt set de efecte se poate regasi in modurile de dezvoltare, achizitionare si utilizare a tehnologiilor. Traditional, intreprinderile multinationale au dezvoltat activitatea de cercetare in tarile de origine, iar filialele lor din strainatate faceau mai mult imbunatatiri la tehnologiile primite de la firmele-mama. Desi acest proces este inca dominant, asistam in ultimul timp la o tot mai pronuntata internationalizare a cercetarii stiintifice si tehnologice.

O mare parte din cercetarile tarilor dezvoltate sunt facute in strainatate (20%-25%) prin intermediul intreprinderilor multinationale care folosesc un numar tot mai mare din personalul de cercetare-dezvoltare autohton (20%). Unele dintre cele mai mari intreprinderi multinationale din Europa (Ciba-Geigy, Royal Dutch, Shell, Bull, Philips, Olivetti, ABB) cheltuiesc peste o treime din volumul total al fondurilor de cercetare dezvoltare la filialele lor din strainatate [17].

Mai importante insa pentru transferul de tehnologii in tarile in curs de dezvoltare sunt investitiile straine directe, care pot fi singura posibilitate pentru multe tari in curs de dezvoltare de a avea acces la ultimele tehnologii.

Investitiile straine directe pot promova perfectionarile tehnologice in tarile in curs de dezvoltare in mai multe feluri. Efectul direct se realizeaza prin contributia la o productivitate mai ridicata a factorilor, schimbarea structurii produselor pentru piata interna si pentru export, activitatea de cercetare desfasurata de filialele lor, introducerea inovatiilor organizatorice si practicilor manageriale performante, angajarea si pregatirea personalului local. Efectul indirect se propaga prin colaborarea cu institutiile de cercetare locale, transferul de tehnologii, efectele stimulatoare si concurentiale ale prezentei filialelor unor intreprinderi multinationale si rulajul de personal pregatit.

In ultimul timp intreprinderile multinationale aloca mai multe resurse pentru cercetare-dezvoltare filialelor lor din strainatate decat inainte. Desi cea mai mare parte a acestor cheltuieli se localizeaza tot in tarile dezvoltate, in unele tari in curs de dezvoltare (India, Coreea, Singapore) filialele intreprinderilor multinationale au participat cu peste 15% la cheltuielile totale de cercetare-dezvoltare. Amplasarea activitatilor de cercetare-dezvoltare in tarile in curs de dezvoltare poate fi explicata prin avantajele locale, intre care disponibilitatea unor conditii de cercetare si a oamenilor de stiinta, ingineri cat si prin strategiile globale ale multinationalelor.

Inovatiile organizationale si practicile manageriale performante sunt considerate ca aspecte ale dezvoltarii tehnologiei pentru cresterea productivitatii si accelerarea cresterii economice. Ca exemplu: Intreprinderile din Japonia, cu deosebire cele din industria auto, au fost pionierii acestor tehnici organizationale promovate in anii '80. In ultimul timp, intreprinderile multinationale din Japonia si din alte tari au inceput aplicarea acestor schimbari si in tarile in curs de dezvoltare (la filialele si sucursalele lor, in societatile mixte sau chiar pe baza de contract de licenta).

Impactul tehnologiilor asupra cresterii economice, transferate prin investitiile straine directe sau prin alte forme de cooperare cu intreprinderile multinationale, depinde insa si de cadrul existent in tara gazda si de posibilitatile intreprinderilor straine sau nationale cu privire la achizitionarea, adaptarea, inovarea si difuzarea tehnologiilor. La randul sau, cadrul national este conditionat de o serie de politici publice privind infrastructura fizica, dezvoltarea resurselor umane, tehnologia si investitiile straine directe, comertul international, factorul pret, capitalul de investitii, subventiile etc.

Factorul uman are legatura cu cresterea economica atat prin relatia dintre resursele umane si productie cat si prin relatia dintre bunastarea oamenilor si consum.

Impactul intreprinderilor multinationale asupra invatamantului in tarile gazda prin investitii directe sau contributii financiare este mai mic. S-a constatat insa ca unele intreprinderi multinationale au introdus in programele lor de pregatire si notiuni elementare, atunci cand conditiile locale o impun [18].

Prezenta intreprinderilor multinationale in tarile in curs de dezvoltare prin contributia pe care o aduc la progresul tehnic, introducerea unor noi valori in comportamentul economic si accesul la informatii, pot sa influenteze calitatea invatamantului general, prin interfata dintre invatamant si dezvoltarea economiei in ansamblu.

In afara de rolul jucat de institutiile multinationale in invatamantul superior in tarile in curs de dezvoltare, intreprinderile multinationale mai practica si alte forme de participare la invatamant, in pregatirea manageriala si tehnica: acorda burse de studii la diferite universitati, organizeaza programe de pregatire proprii sau chiar centre de pregatire.

Contributia cea mai mare, pe care aceste intreprinderi o aduc la dezvoltarea pregatirii si activitatilor manageriale, este reprezentata de programe informale (care nu au ca finalitate acordarea unui titlu sau diplome recunoscute oficial).

Dintr-un studiu efectuat in Turcia [17] rezulta ca intreprinderile multinationale cheltuiesc dublu pentru pregatire, fata de intreprinderile locale. Un studiu al OIM releva ca intreprinderile multinationale pregatesc o mare parte din personalul lor in filialele din strainatate, mai ales in sectoarele industriale noi, cu accent pe programe de pregatire in management de nivel mediu sau superior, precum si a personalului tehnic cheie.

O componenta importanta a contributiei intreprinderilor multinationale la dezvoltarea resurselor umane, o constituie crearea de noi locuri de munca, direct prin personalul angajat propriu si indirect prin stimularea unor noi posibilitati de creare de locuri de munca. Comertul international contribuie la integrarea tarilor in curs de dezvoltare in economia mondiala, care la randul sau le ajuta in stimularea dezvoltarii, integrand investitiile straine directe cu importurile, finantarea unei investitii directe presupunand in mod aproape automat si efectuarea unor importuri de masini utilaje si echipamente.

Totodata intreprinderile multinationale au un rol important in multe aspecte ale calitatii mediului in tara gazda. Desi multe tari in curs de dezvoltare si-au format cadrul normativ privind protectia mediului, ele nu dispun si de o infrastructura adecvata cadrului legal. De aceea, transparenta si stabilitatea acestor reglementari constituie prioritati fata de exigenta normelor.

In concluzie, rolul investitiilor straine directe este notabil si impetuos necesar in cazul tarilor in curs de dezvoltare. De fapt aceste tari recunosc contributia investitiilor straine directe in dezvoltarea economica si transferul de tehnologie, majoritatea acestor tari deschizandu-si granitele cat mai larg in scopul acapararii cat mai multor investitii.

6. Impactul investitiilor straine directe asupra economiilor in tranzitie [18]

Efectele investitiilor straine directe asupra economiilor tarilor in curs de dezvoltare descrise anterior sunt valabile si pentru tarile in tranzitie. Totusi, avand in vedere nivelul inca scazut al investitiilor straine directe in aceste tari si distributia lor inegala, impactul lor pentru economiile in tranzitie este, cu cateva exceptii, destul de mic. Iata cateva dintre aspectele specifice acestor tari.

Contributia investitiilor straine directe la produsul intern brut in regiune a fost, in medie, de 3% (1992) din care in Federatia Rusa -0,9%, Ucraina -0,39%, procente mai mari inregistrandu-se doar in Estonia, Ungaria si Polonia cu 11%, 17% si respectiv 7%.

Intreprinderile cu participare straina folosesc mai putin de 0,5% din totalul fortei de munca din regiune, dar cu un procent mai mare in Estonia 3%, Ungaria 4,5% si Polonia 2,3%. In general, cu exceptia proiectelor noi (foarte putine) care au creat noi locuri de munca, celelalte investitii straine sunt insotite de redimensionarea fortei de munca folosite in exces in economiile socialiste, ca parte din procesul de modernizare, restructurare si privatizare a intreprinderilor de stat. General Electric, de exemplu, dupa ce a preluat intreprinderea ungara Tungsram, a redus la jumatate forta de munca, disponibilizand peste 8000 de salariati. Acelasi lucru s-a intamplat si cu intreprinderea Lehel, preluata de Electrolux in 1991, care a pierdut 1600 angajati (3.4% din totalul fortei de munca).

In anumite sectoare importante ale economiei nationale, investitiile straine directe au contribuit la reforma economica a unor intreprinderi industriale locale. In Polonia, de exemplu, reluarea productiei locale de autoturisme s-a facut prin participarea unor investitori straini (Fiat si General Motors). In Ungaria, doar sectoarele de frigidere si mijloace de iluminat au raportat cresterea productiei fizice in perioada 1989-1992, in ambele cazuri principalii producatori fiind afiliati unor intreprinderi multinationale (General Electric si Electrolux). Similar, in industria berii (cel mai performant sector in Ungaria) 5 din cele 7 fabrici sunt detinute de intreprinderi straine.

Intreprinderile multinationale din Europa Occidentala au contribuit la restabilirea relatiilor comerciale intre Europa centrala si de est pe de o parte si Uniunea Europeana sau Asociatia Europeana a Liberului Schimb pe de alta parte, in cadrul retelelor lor regionale. Spre exemplu componentele electrice pentru Ford sunt furnizate acum de intreprinderea afiliata din Ungaria care a devenit parte componenta a sistemului de productie in Europa al intreprinderii multinationale Ford, odata cu introducerea unor norme de control si de calitate mai exigente. O strategie similara orientata spre export in Europa a aplicat si Skoda (intreprindere afiliata Volkswagen) in Republica Ceha sau Daikan (filiala japoneza) in Ungaria. Intreprinderea afiliata din Polonia a conglomeratului multinational Asea Brown Bovery produce acum motoare electrice destinate pietei globale.

Participarea intreprinderilor afiliate cu intreprinderi multinationale la exporturile tarilor din aceasta regiune este destul de importanta: Polonia cu 10%, Ucraina 7%, Federatia Rusa 5%, Belarus 3%. Contributia intreprinderilor multinationale la dezvoltarea comertului international al tarilor gazda este benefica atat prin rolul schimburilor comerciale in promovarea cresterii economice, cat si prin stimularea procesului de ajustare.

O alta contributie importanta a intreprinderilor multinationale o reprezinta transferul de tehnologie moderna si expertiza manageriala catre intreprinderile afiliate si intreprinderile furnizoare. Exemplele includ Ford si Suzuki in Ungaria, Volkswagen in republica Ceha, Renault in Slovenia. Investitia Volkswagen in republica Ceha nu prevede numai transferul de tehnologie pentru ridicarea calitatii productiei, ci si introducerea de articole de lux, noi, ca si documentatii pentru noile modele. De asemenea tehnologia se mai transfera de catre intreprinderile multinationale si prin contracte de franchising (in special in reteaua hoteliera, fast-food, distributia de produse alimentare etc.) cu prevederi extrem de severe in ceea ce priveste calitatea produselor si a programelor de control al calitatii.

Dezvoltarea resurselor umane si a pregatirii profesionale are loc, atat in cadrul procesul de productie din intreprinderile cu participare straina, cat si sub forme separate, organizate de intreprinderile multinationale. In Polonia, Fiat a organizat pregatirea tuturor angajatilor in scoli speciale, iar Citibank cheltuieste peste 400.000 $ anual numai pe pregatire. Odata cu deschiderea acestor economii au inceput sa apara si sa se dezvolte consultanta de management, reclama si publicitatea, serviciile imobiliare, asigurarile si intermedierea financiara, inregistrandu-se un continuu transfer de know-how de la intreprinderile multinationale la agentii locali.

Pe ansamblu putem aprecia ca toate aceste contributii ale investitiilor straine directe au impact pozitiv pentru reluarea cresterii economice in tarile in tranzitie. In plus intreprinderile multinationale au un rol important in construirea economiei de piata in Europa Centrala si de Est si prin participarea lor directa la constructia institutionala privatizarea si promovarea concurentei.

Prezenta intreprinderilor multinationale in tarile cu economie in tranzitie mobilizeaza aceste tari sa-si modernizeze si sa-si adapteze cadrul legislativ. In acelasi timp, trebuie creata infrastructura economiei de piata, incepand cu sistemul financiar-bancar si piata de capital, sistemul de distributie, promovarea comertului exterior, la care intreprinderile multinationale participa direct. In general, cadrul legislativ s-a dezvoltat rapid si a impus adoptarea de legi si norme complementare care sa sprijine reformele de piata. In unele tari insa, noile legi adoptate foarte repede nu au luat in calcul toate implicatiile, unele au prevederi contradictorii, iar aplicarea lor nu este transparenta si atrage conflicte de competenta intre autoritatile locale si cele centrale.

Procesul privatizarii este parte integranta a stabilirii economiei de piata, iar intreprinderile multinationale pot juca un rol direct si indirect asupra crearii structurii de proprietate privata. Intreprinderile multinationale participa direct cu mijloace financiare substantiale la cumpararea intreprinderilor de stat, contribuie la reducerea decalajului intre rata de economisiri si rata de investitii care este deosebit de grava in Europa Centrala si de Est si aceasta din cauza nivelului redus al economisirilor, cresterea inflatiei, subdezvoltarea institutiilor financiare si a pietelor de capital. Indirect, intreprinderile multinationale incurajeaza initiativa particulara si spiritul intreprinzator prin efectul demonstrativ si prin relatiile pe care le dezvolta in economie. Mai mult, exemplele de privatizari reusite au un efect de incurajare aratand investitorilor straini dorinta guvernelor de a incuraja activitatea economica privata ceea ce atrage investitii suplimentare. Investitiile straine directe au avut un rol important in realizarea privatizarii in Europa Centrala si de Est, desi in forme si dimensiuni diferite de la tara la tara. Intre 1989-1992, in medie 67% dintre investitiile straine directe in regiune au fost realizate prin privatizare.

In general, intreprinderile multinationale au participat la privatizarea intreprinderilor de dimensiuni mijlocii si mari mai ales in Polonia (45% din investitiile straine au mers in privatizare), Ungaria (78% din investitiile totale) si fosta Cehoslovacie (87% din volumul investitiilor totale). In unele tari, participarea straina este proeminenta in sectoarele de infrastructura, care au nevoie de investitii masive, infuzie de capital, transfer de tehnologie.

Nu toate aspectele legate de privatizare sunt considerate pozitive. Unele proiecte au fost criticate pentru ca au fost subevaluate si vandute prea ieftin investitorilor straini. Intreprinderi preluate si integrate in strategia globala a intreprinderilor multinationale au incetat productia anumitor produse, s-au restructurat ori s-au reprofilat (cazul Tungsram/General Electric, industria de ciment din Ungaria). In acest context, Republica Ceha, Ungaria si Polonia au eliminat scutirile de impozit acordate initial investitorilor straini si au acum o politica mai prudenta privind implicarea investitorilor straini in procesul de privatizare.

Investitiile straine au introdus concurenta si beneficiile ei in acele sectoare industriale si de servicii care au fost neglijate in economiile centralizate. Spre exemplu, intreprinderi multinationale ca Young & Rubican, McCanu Erikson si altele au creat concurenta in domeniile publicitatii si reclamei care s-a intensificat prin aparitia de noi intreprinderi straine sau locale. La fel s-a intamplat si cu piata asigurarilor, piata bauturilor racoritoare (Coca Cola, Pepsi Cola) si a telecomunicatiilor (Siemens, Alcatel). Cu toate acestea, procesul de deschidere a pietelor, asigurarea transparentei si aplicarea regulilor de concurenta nu este decat la inceput.

In concluzie, in economia mondiala se fac simtite modificari calitative care converg spre asa-numita globalizare a economiei si productiei si o tot mai accentuata interdependenta intre economiile nationale. In acest context investitiile straine directe au inregistrat in ultimele decenii o adevarata explozie in tranzactiile internationale.

Cuvinte cheie:

investitii straine directe;

intreprinderi multinationale;

politica de promovare investitionala.

Teste de control si autoevaluare:

Care sunt tendintele care caracterizeaza, in principal, evolutia economiei mondiale?

Cum se definesc si in ce constau investitiile straine directe?

Care sunt modalitatile concrete prin care un agent economic poate realiza o investitie cu componenta internationala?

Cum se clasifica investitorii straini participanti la investitiile comune?

Care sunt avantajele competitive ale economiei romanesti?

Care sunt factorii care descurajeaza investitiile straine in Romania?

Care sunt principalele directii de actiune pentru promovarea investitiilor straine?