Impactul independentei Bancii Nationale a Romaniei asupra politicii monetare

Infaptuirea politicii monetare in Romania, a fost conditionata de gradul de independenta al bancii centrale si de transformarile institutionale si de comportament la nivel micro si macroeconomic.

Independenta bancii centrale se justifica prin dorinta de asigurare a continuitatii si eficacitatii politicii monetare.[1]

Principala sarcina a bancii centrale este aplicarea politicii monetare si de credit. In acest mod, reglementarile privind organizarea si functionarea Bancii Nationale au conferit si confera autoritatii monetare a tarii un rol major si o larga sfera de actiune, permitandu-i sa-si adapteze modalitatile concrete de lucru la necesitatile economiei, fara interventia statului.

Domeniile in care actioneaza Banca Nationala, cel monetar si cel al creditului, sunt de importanta majora pentru economia nationala, de aceea autonomia bancii centrale nu poate fi totala, banca aplicand in activitatea sa, prevederile legilor si hotararile guvernului

O banca centrala subordonata guvernului favorizeaza corelarea politicilor fiscale cu cea monetara, incadrate intr-un program coerent de politica macroeconomica, iar pe de alta parte nu poate imbunatati performantele acesteia in raport cu obiectivul stabilitatii monetare.[2]

Nu este bine ca banca centrala sa fie complet independenta, pentru ca ar putea influenta negativ productia si somajul, prin masurile luate de catre aceasta prin cresterea ratei dobanzii, pentru a mentine inflatia in limite controlabile si cresterea economica, ocuparea fortei de munca.

Banca centrala trebuie sa reziste presiunilor generate de politica de zi cu zi a guvernului, dar in acelasi timp aceste doua institutii nu pot actiona in doua directii cu totul contrare, avand doua politici care nu se pot incadra in mod optim intr-o politica economica generala.

In Romania, obiectivul fundamental al BNR pe termen lung l-a reprezentat asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor. Banca Nationala a urmarit realizarea acestui obiectiv prin intermediul tintelor intermediare. Pe termen scurt, BNR poate stabili obiective intermediare precum agregatele monetare, ratele de dobanda si cursul de schimb, astfel incat acestea sa conduca la atingerea obiectivului de limitare a inflatiei.

In anul 1991, politica monetara a avut ca obiectiv controlul privind cresterea masei monetare, printr-o serie de masuri de limitare a creditului neguvernamental. Efectul generat a constat in amplificarea indisciplinei financiare si fenomenul de neplata a datoriilor, respectiv blocajul financiar.

In anul 1992 politica monetara a fost ezitanta si marcata de fluctuatii, masa monetara a crescut rapid, iar fenomenul inflationist s-a reinstalat.

Anul 1993 este anul definirii politicii monetare si de credit si totodata anul infiintarii Trezoreriei statului, care a eliminat finantarea automata a deficitului public de catre Banca Nationala a Romaniei.

Totodata, in acest an s-a produs primul efort serios de stabilizare macroeconomica, prin care s-au introdus dobanzi real pozitive si s-a reusit un control mai bun al emisiunii monetare a Bancii Nationale.

Incepand cu anul 1994, credibilitatea Bancii Nationale a Romaniei a crescut datorita redobandirii increderii in moneda nationala. Daca pana in acel moment se manifestau intens demonetizarea, dolarizarea si dezintermedierea financiara, din 1994 procesele respective au fost stopate. Masa monetara a crescut in termeni reali, economiile si creditul de asemenea, iar viteza de circulatie a monedei s-a stabilizat. O pondere insemnata au detinut-o operatiunile de refinantare de la BNR prin linii de credit. In ansamblu, la nivelul anului 1994, politica monetara s-a caracterizat prin coerenta, ceea ce a condus la reluarea procesului de economisire in moneda nationala.

Anul 1995 poate fi definit ca anul in care obiectivul explicit al politicii monetare

l-a constituit reducerea inflatiei pana la 30%. In ultima parte a anului, s-a produs o deteriorare a balantei de plati si au reaparut presiunile inflationiste care au determinat BNR sa inaspreasca politica rezervelor minime obligatorii si sa revina la o politica de dobanzi mai restrictiva. S-a urmarit, astfel, reducerea deficitului extern si reducerea lichiditatii disponibile pentru a limita procesul de multiplicare a bazei monetare.

Anul 1995 a consemnat cea mai mica rata a inflatiei din cei 11 ani de tranzitie la economia de piata a Romaniei, rata inflatiei de 32.3% a fost facilitata de controlul administrativ al unor preturi-cheie si intensa monetizare a economiei. Aceste masuri pe care Banca Nationala a Romaniei a hotarat sa le puna in aplicare sunt consecinta unui grad ridicat de independenta al acesteia in formularea politicii monetare.

Pana in anul 1996, politica monetara mai putin restrictiva a extins cresterea economica, a mentinut ridicata ocuparea fortei de munca, creand mai putine dezechilibre in contul curent al balantei externe, pastrand un curs valutar apreciat, dar a alimentat expansiunea inflatiei.[3]

Specificul anului 1996 l-a constituit manifestarea cu acuitate a dezechilibrelor in economia romaneasca. Dezechilibrul structural dintre cererea agregata, pe de o parte, si volumul si structura ofertei interne, pe de alta parte, s-a reflectat in cresterea inflatiei si a deficitului extern. Asupra BNR s-au efectuat presiuni pentru finantarea deficitelor pe calea creditelor directionate, a dobanzilor subventionate si a aprecierii cursului de schimb.

Politica monetara s-a deteriorat vizibil in anul 1996 si s-a concretizat in pierderea increderii in moneda nationala, atestata de urmatoarele evolutii:

- economiile populatiei nu au mai crescut in termeni reali;

- viteza de circulatie a banilor a crescut indicand preferinta publicului pentru alte activitati; remonetizarea a incetat (cresterea masei monetare a fost insotita de cresterea inflatiei).

Dupa anul 1996, politica monetara restrictiva a comprimat constant inflatia, dar a redus drastic si cresterea economica, a crescut rata somajului si a creat tensiuni pe planul echilibrelor bugetare si, mai ales, in balanta de plati externe, cursul valutar depreciindu-se rapid.

Anii 1993-1996 se caracterizeaza prin practicarea de catre autoritatea monetara a unor importante operatiuni cvasi-fiscale (subventionarea de catre banca centrala a unor activitati economice), fie prin politica cursului de schimb, fie prin credite preferentiale.

Anul 1997 a marcat o serie de modificari importante in cadrul politicii monetare:

- s-a renuntat la refinantarea prin credite structurale si s-a trecut la refinantarea prin mecanisme si instrumente specifice de piete monetare;

- s-au introdus instrumente prin care sa se realizeze "sterilizarea" excesului de lichiditate, respectiv vanzarea titlurilor de stat din portofoliu si atragerea de depozite la banca centrala;

- liberalizarea pietei valutare, prin acordarea licentei de dealer tuturor bancilor comerciale si asigurarea unui nivel de echilibru al cursului de schimb;

- influentarea cursului de schimb prin utilizarea instrumentelor indirecte.

In anul 1998, politica monetara restrictiva a condus la temperarea semnificativa a inflatiei. Politica Bancii Centrale bazata pe ancora monetara a atenuat considerabil anticipatiile inflationiste precum si impactul asupra preturilor, generat de ajustarile fiscale. In acelasi an politica monetara a temperat tendinta de depreciere mai accelerata a cursului de schimb si efectul acesteia asupra inflatiei. Pentru anul 1999, obiectivul de atenuare a cresterii preturilor a fost atins, inflatia inregistrand nivelul de 54,9%.

Acesta eficienta in lupta impotriva inflatiei si rezultatele favorabile au fost determinate de gradul ridicat de independenta al Bancii Nationale a Romaniei in alegerea si utilizarea instrumentelor de politica monetara.

Restrictivitatea politicii monetare a dus la cresterea M2 cu 44,9% in special pe seama activelor externe nete, in timp ce creditul intern a sporit doar cu 25,8%, exclusiv pe seama creditului guvernamental. Acesta a inregistrat o crestere cu 105,3% si s-a datorat, in totalitate, titlurilor de stat emise pentru restructurarea bancara si prin care s-a preluat, la datoria publica, un volum insemnat de active neperformante bilantiere si extrabilantiere.

In anul 1999, nivelul inflatiei (59,1%) a fost influentat de puternica depreciere in termeni reali a leului, care a fost necesara pentru reducerea dezechilibrului extern si inlaturarea pericolului de intrare a tarii in incapacitate de plata.

Din acest an, BNR a urmarit doua obiective care s-au potentat reciproc, respectiv o dezinflatie graduala impreuna cu mentinerea unei pozitii externe prin utilizarea cursului de schimb ca ancora nominala.

Si in anul 2000, nivelul inflatiei a fost influentat de multitudinea obiectivelor pe care Banca Nationala le urmarea: inflatie; mentinerea competivitatii exporturilor; realizarea unor dobanzi mai mici pe piata monetara care sa ajute finantarea deficitului bugetar; asistenta acordata unor banci aflate in dificultate; cresterea rezervelor valutare.

Aceste multiple obiective pe care Banca Nationala le urmarea in aceea perioada erau in mare masura conflictuale prin impactul asupra cantitatii de lichiditate in economie si asupra expectatiilor inflationiste.

De accea este indicat ca autoritatea monetara sa isi restranga numarul de obiective pe ca le urmareste, pentru a nu afecta credibilitatea acetei institutii si diminuarea gradului de independenta.   

De asemenea, Banca Nationala a Romaniei a utilizat in acest an ca obiectiv intermediar de politica monetara, rata dobanzii pe termen scurt. Restrictiile impuse de catre BNR nerezidentilor a atribuit bancii centrale un anumit grad de autonomie in fixarea politicii de rata a dobanzii, care a fost folosita in principal pentru sustinerea cursului de schimb si a acumularii rezervelor valutare.

Trebuie mentionat ca o trasatura a perioadei 2000-2003 (comparativ cu decada precedenta) este fenomenul de dezinflatie. Inflatia anuala a scazut de la 60% in 2000 la 14% in 2003.

Aceasta tendinta favorabila de scadere a inflatiei s-a realizat in ciuda eforturilor continue ale BNR de a preveni aprecierea leului fata de euro si dolar si a continuat pana in 2003 - cand leul a inceput sa se aprecieze fata de cosul valutar. Explicatia se datoreaza in mare masura modului in care BNR sterilizeaza interventiile pe piata valutara.

In 2003 Romania a continuat procesul de stabilizare macroeconomica. Cresterea economica a fost de 4.8%, inflatia anuala a atins 14.1% in decembrie iar deficitul bugetar a fost mentinut la 2.4% din PIB. Rezervele in valuta ale BNR au atins aproape 9 miliarde de euro iar investitiile straine directe au crescut la peste 1 miliard euro. Chiar daca aceste performante macroeconomice au fost recunoscute de agentiile internationale de rating, totusi gradul de risc al Romaniei ramane inca peste limita ce ar atrage o crestere substantiala a investiilor straine directe.[4]

Obiectivul central al politicilor macroeconomice in anul 2004 l-a constituit atingerea     unei rate a inflatiei de 9% care sa faca posibila reducerea, in continuare, pana la 4% in anul 2006.

Proiectia aferenta scenariului principal indica plasarea ratei anuale a inflatiei preturilor de consum peste punctul central al tintei pentru cea mai mare parte a orizontului de prognoza, ajungand la sfarsitul anului 2006 la marginea superioara a intervalului de variatie de ±1 puncte procentuale (6%). Comparativ cu previziunile din trimestrul anterior, inflatia proiectata este mai ridicata pe aproape intreg orizontul considerat.

In perioada 2000-2005, Guvernul avea un program pe termen mediu, prin care urmarea scaderea inflatiei sub 10%, si o rata de crestere economica medie de 5% anual.

La sfarsitul anului 2005 inflatia anuala se situa peste valoarea prognozata in Raportul asupra inflatiei din august, in principal datorita:

- unei cresteri peste asteptari a pretului international al titeiului in trimestrul III;

- estimarii unor majorari mai insemnate ale preturilor alimentare in trimestrul IV, ca urmare a amplificarii pagubelor provocate de inundatii;

- unui leu mai putin apreciat in trimestrul IV, comparativ cu proiectia anterioara.

Inflatia s-a situat la nivelul de 8,6% la sfarsitul anului trecut fata de 9,3% in 2004, depasind marginal limita superioara a intervalului de variatie de 6,5-8,5% (asociat tintei de 7,5%). Devierea s-a produs pe fondul ajustarii ample a preturilor administrate, majorarii substantiale a veniturilor disponibile ca urmare a introducerii cotei unice de impozitare, al cresterii preturilor produselor alimentare volatile sub impactul inundatiilor, precum si al expansiunii creditului neguvernamental. Cu toate acestea, inflatia de baza, asupra careia politica monetara isi poate exercita mai eficace influenta, s-a situat pe un trend descendent, care a inregistrat o accentuare in ultima parte a anului 2005.

Tabelul nr. 9 Evolutia ratei inflatiei in Romania in perioada 1987-2006

- procente -

Sursa: Prelucrare dupa: Mugur Isarescu, Reflectii economice - Contributii la teoria macrostabilizarii, Ed. Expert, Bucuresti, 2003; www.bnro.ro

Desi legislatia bancara, in anii 1990-1994, acorda suportul necesar afirmarii bancii centrale ca o institutie autonoma, aceasta avand un grad ridicat de independenta fata de Guvern, performantele economice erau foarte scazute. Acesti ani pot fi caracterizati prin rate ale inflatiei foarte ridicate, productie scazuta, rate ale somajului scazute si deficit de cont curent.

Politica monetara a Bancii Nationale a Romaniei s-a caracterizat prin prudenta, iar unul dintre obiectivele principale ale politicilor monetare l-a constituit remonetizarea economiei romanesti prin metode neinflationiste. In strategia de dezinflatie, Romania s-a bazat in ultimii trei ani pe o politica valutara mai "blanda" si una mai "aspra" de rate de dobanda, reusind astfel reducerea inflatiei si acumularea de rezerve.

Rolul fundamental al politicii monetare dusa de catre Banca Nationala este urmarirea realizarii unui echilibru monetar si valutar, iar o data acest obiectiv atins banca centrala castiga prin credibilitate, urmata de o crestere economica sanatoasa, de durata si eficienta.

Legea privind Statutul de functionare a Bancii Nationale a Romaniei, ii confera acesteia o libertate mare de actiune in domeniul politicii monetare. Datorita faptului ca acesta are un grad ridicat de independenta fata de Guvernul Romaniei, de-lungul anilor a adoptat masurile pe care acesta considera ca sunt prielnice, chiar daca respectivele masuri au fost uneori contestate si criticate de executiv.

Impactul pe care il are independenta Bancii Nationale a Romaniei asupra politicii monetare este abilitatea autoritatii monetare de a stabili masurile si de a-si alege instrumentele prin care urmareste realizarea obiectivelor propuse.

Atat in prezent cat si in perspectiva, Banca Nationala a Romaniei dispune de un grad ridicat de independenta fata de Guvernul Romaniei, acest lucru concretizandu-se atat din statutul sau de functionare cat si din faptul ca este independenta in formularea, elaborarea si aplicarea politicii monetare.

Politica monetara restrictiva pana la jumatatea lui 2009

Politica monetara a Bancii Nationale a Romaniei ar putea ramane restrictiva pana la jumatatea anului viitor. Estimarea apartine analistilor Bancii Comerciale Romane, care explica faptul ca in acest fel poate fi atinsa tinta de inflatie din 2009. Pentru anul viitor, BNR are stabilita o tinta de 3,5%, in conditiile in care, in luna mai 2008, rata anuala a inflatiei a depasit 8,6%. Insa, cum efectele majorarii dobanzii de politica monetara se materializeaza cu o intarziere de doua-trei trimestre, analistii BCR considera ca rezultatele ultimelor decizii vor fi observate in viitorul apropiat. Asta pentru ca, din ultimul trimestru al anului trecut, BNR a ridicat rata-cheie cu 2,75 puncte procentuale, dobanda ajungand, in prezent, la 9,75%.
In plus, in ajutorul politicii monetare ar putea veni si o schimbare a rolului BNR in piata monetara.

Concluzii si propuneri

Institutia abilitata sa conduca politica monetara a unei tari este banca centrala, iar eficienta acesteia depinde de gradul de independenta si autonomie pe care aceasta o are fata de executiv. Nu se poate vorbi de o independenta totala a bancilor centrale, atata timp cat impreuna cu guvernul, banca centrala trebuie sa realizeze politica economica.

Independenta bancilor centrale presupune definirea unui singur obiectiv al politicii monetare, respectiv mentinerea stabilitatii preturilor, stabilirea unui singur obiectiv fiind de natura de a da transparenta si credibilitate politicii monetare.

Gradul de independentǎ este cu atat mai sporit cu cat interventia factorului politic in alegerea guvernatorului si a Consiliului de Administratie al bancii centrale este mai redusǎ.

O banca centrala este independenta prin prisma alegerii instrumentelor de politica monetara, fixarea obiectivelor, rezultatul concretizandu-se intr-o politica monetara eficienta, cu impact asupra politicii economice condusa de catre stat.

Eficienta politicii monetare realizata de catre autoritatile monetare depinde in mare masura de credibilitatea bancii centrale si are drept finalitate obiectivul prioritar, lupta impotriva inflatiei, acesta fiind limitat de insuficienta flexibilitate a structurilor economice.

O banca centrala este credibila prin modul cum percepe publicul politica monetara, avand un rol important si faptul ca obiectivele referitoare la politica monetara vor fi aceleasi pe o perioada mare de timp, acesta credibilitate a autoritatii monetare contribuind la cresterea economica a tarii respective.

Banca Centrala Europeana este considerata cea mai independenta banca creata vreodata. Independenta BCE denota faptul ca ea este "imuna la interesele si influenta guvernelor, un castig politic pe termen scurt neputand sa joace un rol major in formularea politicii monetare in noua Europa".

Independenta Bancii Centrale Europene este prevazuta in statutul SEBC, care este dificil de abrogat; se manifesta prin reguli de numire a conducatorilor sai; este independenta financiar, stabilindu-si bugetul in mod autonom; operatiunile sale nu sunt supuse controlului altui organism comunitar.

Consider ca independenta Bancii Centrale Europene este cu atat mai puternica cu cat se indeparteaza mai mult de puterea politica si cu cat mandatul guvernatorului bancii este mai mare decat cel al Guvernului, banca poate astfel sa urmareasca obiectivele sale pe termen lung.

Dintre organele de conducere ale Bancii Centrale Europene se contureaza Consiliul Guvernatorilor, in calitate de organ suprem de decizie, cu cea mai mare responsabilitate in conturarea politicii monetare unice.

Reuniunile consiliului sunt confidentiale, neexistand obligativitatea publicarii proceselor verbale ale sedintelor. Totusi sunt de parere ca aceste procese verbale ar trebui facute publice asigurandu-se in acest mod o transparenta mai mare politicii monetare condusa de catre BCE.

BCE indeplineste aceleasi functii ca orice banca centrala, doar ca acestea au fost corelate cu prevederile Statutului SEBC. Pe langa functiile de emisiune monetara, stabilire si implementare a politicii monetare in zona euro, monitorizare a operatiunilor de schimb valutar, administrare a rezervelor valutare, supraveghere a sistemelor de plati din zona euro, supraveghere a institutiilor de credit, obiectivul cel mai important al acestei institutii il reprezinta stabilitatea preturilor sau controlul inflatiei.

La fel ca in cazul tuturor bancilor centrale, principalul mijloc prin care Banca Centrala Europeana controleaza inflatia este influentarea nivelelor ratelor dobanzilor interbancare. BCE este preocupata atat de prevenirea deflatiei cat si a inflatiei. Aceste riscuri pot fi reduse prin evitarea scaderii inflatiei sub o marja de siguranta de 1%.

Banca Angliei este considerata cea mai dependenta banca centrala. Aceasta poate da doar orientari de politica monetara, iar obiectivele si instrumentele sunt alese de catre guvern

Consider ca Banca Angliei pentru a deveni o institutie autonoma, trebuie sa isi schimbe modul de numire a membrilor Consiliului de Administratie, sa se modifice legea de functionare a acesteia, astfel incat independenta acesteia sa fie prevazuta in statut si sa se elimine influentele din partea guvernului.

Gradul de independenta al Bancilor centrale din Europa Centrala si de Est a rezultat din caracteristicile economiei ale respectivelor tari, astfel in perioada economiei planificate, gradul de independenta al bancilor centrale a fost inevitabil redus.

Din statutele Bancilor centrale ale Europei Centrale si de Est se desprinde faptul ca acestea au o independenta institutionala ridicata, prin faptul ca li se interzice sa primeasca sau sa solicite instructiuni cu privire la elaborarea si implementarea instrumentelor de politica monetara.

Durata mandatului guvernatorilor bancilor centrale si posibilitatea reinnoirii mandatului acestora, influenteaza si are impact asupra independentei acestora in sensul descresterii acesteia.

Potrivit indicatorului de masurare a independentei reale a bancilor centrale, bancile centrale ale Sloveniei si Cehiei se bucura de cea mai mare independenta personala, urmate de bancile Ungariei, Romaniei si Slovaciei, pe ultimul loc situandu-se banca centrala a Poloniei.

Banca Nationala a Romaniei este o institutie de interes public ce si-a inceput activitatea la 1 decembrie 1880.

Gradul de independenta al Bancii Nationale nu a fost constant pe parcursul timpului, acesta fiind influentat de caracteristicile economiei si de legislatia in vigoare.

Potrivit legii de infiintare al BNR, membrilor Consiliului de Administratie li se interzice apartenenta la un partid politic, autoritatea monetara dobandind astfel independenta fata de organizatiile politice, insa fata de Guvern gradul de independenta al bancii centrale era redus, datorita implicarii guvernului in modul de organizare a bancii centrale.

Guvernul avea dreptul de a controla toate operatiunile bancii, putand sa se opuna executarii oricarei masuri care erau contrare legii, statutelor sau intereselor statului.

Perioada 1901-1914 arata faptul ca actiunile si modul de organizare a Bancii Nationale a Romanie sunt modelate dupa nevoile si scopurile urmarite de catre statul roman.

Modul de organizare a fost modificat pentru facilitarea scopului urmarit de catre stat, astfel in cadrul structurilor de conducere ale bancii existau persoane care se numeau de catre guvern, capacitatea acestora de decizie fiind usor influentabila.

Banca Nationala nu avea independenta operationala in aceasta perioada, deoarece era necesara in prealabil aprobarea autoritatilor statului in ceea ce priveste actiunile Bancii Nationale a Romaniei, acest lucru avand impact asupra politicii monetare.

Evolutia statutului de functionare a Bancii Nationale a Romaniei dupa anul 1989, respectiv Legea nr. 34/1991, Legea nr. 101/1998 si Legea nr. 312/2004 asigura bancii centrale un grad ridicat de independenta, ce se manifesta prin reguli de numire a membrilor Consiliului de Administratie, este independenta fata de organizatiile politice, fiind interzis membrilor Consiliului de Administratie apartenenta la un partid politic; dreptul de a-si formula politica proprie; este independenta din punct de vedere operational, nefiind necesara aprobarea prealabila a autoritatilor statului in ceea ce priveste actiunile sale; reguli privind mandatul membrilor Consiliului de Administratie.

Banca Nationala a Romaniei este independenta fata de celelalte organe ale statului si sprijina politica economica generala a statului, insa fara prejudicierea obiectivului sau fundamental, privind asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor. Banca Nationala a Romaniei nu solicita si nici nu primeste instructiuni de la alte autoritati publice sau de la alte institutii, cu toate acestea BNR se supune hotararilor date de Inalta Curte de Casatie si Justitie;

Documentele Consiliului de Administratie al bancii sunt facute publice, asigurandu-se o transparenta mai mare in implicarea Bancii Nationale a Romaniei asupra politicii monetare. Prin intermediul acestui efort banca centrala are un grad ridicat de independenta, avand un impact pozitiv asupra conducerii unei politici monetare optime.

Politica monetara a Bancii Nationale a Romaniei s-a caracterizat prin prudenta, iar unul dintre obiectivele principale ale politicilor monetare l-a constituit remonetizarea economiei romanesti prin metode neinflationiste.

Performantele realizate de catre Banca Nationala a Romaniei in lupta impotriva inflatiei s-au inregistrat incepand cu anul 1995, cand s-a consemnat cea mai mica rata a inflatiei din cei 11 ani de tranzitie la economia de piata.

De asemenea, in anul 2003, a continuat procesul de stabilizare macroeconomica, rata inflatiei atingand nivelul de 14,1%, reducerea graduala a acesteia fiind efectul masurilor si actiunilor BNR in domeniul politicii monetare, prin intermediul carora aceasta isi manifesta independenta operationala, iar procesul de dezinflatie a continuat pana in prezent.

Tendinta favorabila de scadere a ratei inflatiei este rezultatul impactului care il are independenta bancii centrale asupra politicii monetare, respectiv alegerea instrumentelor si masurilor adecvate obiectivelor pe care le urmareste BNR.

La data de 1 ianuarie 2007, Romania a aderat la Uniunea Europeana, BNR devenind in acest fel membra a Sistemului European al Bancilor Centrale, astfel banca centrala este supusa cerintelor de a deveni independenta de procesul politic din Romania .

Atat in prezent cat si in perspectiva, Banca Nationala a Romaniei dispune de un grad foarte ridicat de independenta fata de Guvernul Romaniei, autoritatea monetara fiind singura in masura sa isi stabileasca obiectivele de politica monetara, fixarea ratelor de dobanda monetara, ce vor avea ca efect inregistrarea unui anumit nivel al ratei inflatiei.

Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei (BNR) a majorat,dobanda de politica monetara cu 0,25 puncte procentuale, pana la 9,75% si a mentinut nivelul actual al ratelor rezervelor minime obligatorii, a anuntat un comunicat al BNR.

Iata comunicatul BNR:

'COMUNICAT DE PRESA

In sedinta din 6 mai 2008, Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a hotarat:
* majorarea ratei dobanzii de politica monetara la nivelul de 9,75 la suta pe an de la 9,5 la suta incepand cu data de 7 mai 2008;
* continuarea gestionarii ferme a lichiditatii de pe piata monetara prin intermediul operatiunilor de piata;
* mentinerea nivelului actual al ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor in lei si in valuta ale institutiilor de credit.

Consiliul de administratie al BNR a analizat si aprobat Raportul trimestrial asupra inflatiei, document care va fi prezentat publicului intr-o conferinta de presa organizata in data de 8 mai 2008'.

Bibliografie

Alexandru Aurelian, Berea Paul, Modernizarea sistemului bancar, Editura Expert, Bucuresti, 2003

Basno Cezar, Dardac Nicolae, Integrarea monetar bancara europeana, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999

Basno Cezar, Dardac Nicolae - Management Bancar, Editura Economica, Bucuresti, 2002

Boariu Angela, Politici monetare, Suport de curs anul III Finante-banci, Iasi, anul universitar 2006/2007

Brociner Andrew, Europa Monetara. SME, UEM, moneda unica, Institutul European, 1999

Chabot N. Christian, Euro-moneda europeana, Editura Teora, Bucuresti, 2000

Cerna Silviu, Independenta Bancii Centrale, Editura. Mirton, Timisoara, 1999

Cerna Silviu, Sistemul monetar si politica monetara, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996

Cioranu Sabin, Banca Nationala a Romaniei: 1914-1940 - Statute, operatiuni si infaptuiri, Editura Astra

Cocris Vasile, Management Bancar- Suport de curs, Iasi, 2006

Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Moneda, banci si politici monetare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005

Daianu Daniel, Laurian Radu, LunguVranceanu, Strategii de politica monetara si curs de schimb in contextul aderarii Romaniei la UE, Institutul European din Romania, Bucuresti

Daianu Daniel, Vranceanu Radu,     Romania si Uniunea Europeana, Editua Polirom, Iasi, 2002

Dedu Vasile, Management financiar, Editura Sildon, 1996

Dobre Elena, Elemente de moneda, credit,banci, Editura Ex Ponto, Constanta, 2003

Gaftoniuc Simona, Finante internationale, Ed. Economica, Bucuresti, 2000

Isarescu C. Mugur, Reflectii economice - Piete,bani,banci, Editura Expert, Bucuresti, 2003

Isarescu C. Mugur, Reflectii economice, Contributii la teoria macrostabilizarii, Editura Expert, Bucuresti, 2003

Isarescu C. Mugur, Spre o noua strategie de politica monetara: Tintirea directa a inflatiei, Craiova, 2003

Isarescu C. Mugur, Stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara, Pitesti, 2006

Lippi Francesco, Central Bank independence, Targets and credibility, Political and economic aspects of delegation, USA, 1999

Miskin Frederic, The Economics of money, banking and financial markets, Editura Pearson International, Editia 7 revizuita, 2006.

Popa Ana, Bandoi Anca, Dracea Raluca, Giurca Laura, Teorie si politica monetara, Editura Economica, Bucuresti, 2005

Potra George, Banca Nationala a Romaniei: 1880-1995, Colectia Biblioteca Bancii Nationale, 1995

Slavescu Victor, Istoricul Bancii Nationale a Romaniei, Institutul Social Roman, 1925

Stoica Ovidiu, Capraru Bogdan, Filipescu Dragos, Efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc, Editura Universitatii "Al.I.Cuza", Iasi, 2005

Stoica Ovidiu, Integrare financiar-monetara europeana-Curs "Jean Monnet", Suport de curs, Iasi, 2005

Stoica Victor, Deaconu Petre, Bani si credit. Teoriile monetare. Administrarea banilor si politica monetara, Editura Economica, 2003

Saguna Drosu Dan, Drept financiar si fiscal, Editura all Beck, 2003

Tudorache Dumitru, Parjol Toader, Moneda, banci, credit, Editura Universitara, Bucuresti, 2005

Toma Ramona, Euro-moneda unica, intre national si international, Editura Continent, Sibiu, 2004

Turliuc Vasile, Cocris Vasile, Boariu Angela, Stoica Ovidiu, Dornescu Valeriu, Chirlesan Dan, Moneda si credit, Editura Economica, Bucuresti, 2005

Turcu Ioan, Operatiuni si contracte bancare - Tratat de drept bancar, Editia a 5a, Volumul I, Editura Lumina Lex, 2004

Vijoli Aurel, Sistemul banesc in slujba claselor exploatatoare, Editura Stintifica, Bucuresti, 1958

Zapodeanu Daniela, Politici monetare, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002

Raport anual BNR, 2000

Raport anual BNR, 2001

Raport anual BNR, 2002

Raport anual BNR, 2003

Raport anual BNR, 2004

Raport anual BNR, 2005

***Tribuna Economica Nr. 40/2002

www.bank.lv

www.bankofengland.co.uk

www.bnb.bg

www.bnro.ro

www.budesbank.de

www.bsi.si

www.cnb.cz

www.ecb.int

www.event365.ro