Impozitele si taxele indirecte

Impozitele si taxele indirecte

1. Caracterizarea generala a impozitelor si taxelor indirecte

Introducerea impozitelor indirecte a fost determinata de necesitatea acoperirii cheltuielilor publice. Aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor publice difera de la un stat la altul, functie de dezvoltarea economica a fiecaruia. Astfel, in tarile in curs de dezvoltare, de regula, ponderea impozitelor indirecte o devanseaza pe cea a celor directe din totalul veniturilor fiscale ale bugetului de stat.

Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, referindu-se la impozitele indirecte arata ca 'Prin utilizarea aproape exclusiva a impozitelor indirecte s-a reusit eliminarea aproape totala a evaziunii fiscale si, ca urmare, nivelul general al taxelor a scazut permitand

indivizilor si corporatiilor sa-si exprime liber optiunea pentru consum si investitii'.

Impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vanzarilor de marfuri si a prestarilor de servicii. Cotele de impozitare utilizate nu sunt diferentiate functie de venitul, averea sau situatia personala a celor care cumpara marfurile sau apeleaza la serviciile supuse impozitarii. Se creeaza astfel o impresie falsa precum ca aceste impozite ar afecta in mod egal pe toti consumatorii. In realitate ii afecteaza pe cei cu venituri mici, deoarece acestea se percep la bunurile de larg consum. Daca la impozitele directe se acordau unele facilitati persoanelor cu venituri mai modeste, in acest caz nu se mai acorda nici un fel de scutire, ele capata un caracter regresiv. Impozitele indirecte afecteaza veniturile reale, micsorand puterea de cumparare a contribuabililor.

Sunt diverse opinii in randul specialistilor cum ar fi aceea ca impozitele indirecte ar avea un caracter benevol deoarece, renuntand la consumul de bunuri si servicii exista posibilitatea ca acestea sa fie evitate.

Totusi lucrurile nu trebuie privite din acest punct de vedere, deoarece nimeni nu poate sa renunte in totalitate la bunurile de larg consum. In cazul impozitelor indirecte, la nivelul contribuabilului se manifesta o constrangere de ordin economic¹.

Impozitele indirecte manifesto o sensibilitate crescuta fata de conjuncture economica.

Impozitele indirecte se manifesta sub forma: taxelor de consumatie, monopolurilor fiscale, taxe vamale si diferite taxe.

Impozitele indirecte genereaza cote regresive de impunere, afectand mai mult veniturile persoanelor sarace fata de cele ale celor bogati. Aceasta situatie este relevata daca se are in vedere ponderea impozitului pe venit, spre exemplu, la un venit lunar mic, ponderea impozitului este mai mare in comparatie cu ponderea acesteia la un venit lunar mare.

2. Taxele de consumatie, forme concrete ale perceperii lor la nivelul unor tari si in Romania contemporana

Iulian Vacarel: Finante publice, Editura Stiintifica si Pedagogica, Bucuresti, 1981, pag. 164-226

Taxele de consumatie sunt impozite indirecte ce se includ in pretul de vanzare al marfurilor fabricate in interiorul tarii care percepe impozitul. In general, acestea se regasesc in marfuri de larg consum ca: zahar, paste fainoase, orez, ulei, vin, bere, cafea, textile, incaltaminte, etc.

Taxele de consumatie imbraca forma taxelor pe produs - cunoscute ca taxe speciale de consumatie sau accize sau pot fi sub forma unor taxe generale pe vanzari, percepute la vanzarea tuturor marfurilor, indiferent daca sunt bunuri de consum sau mijloace de productie.

Taxele de consumatie (accizele) sunt asezate asupra unor produse care se consuma in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite de cumparatori cu altele. Ele se instituie asupra unor produse cu cerere neelastica cum sunt: vinul, berea, tutunul, cafeaua, alcoolul, etc).

In Romania accizele se practica pe produse ca tutunul, bauturile alcoolice, vinul, berea, produsele petroliere, cafeaua, apele minerale gazoase, substante aromatizate, confectiile de blanuri naturale, articole din cristal, bijuterii din aur, platina, autoturismele (si de teren), parfumurile, colonii, ape de toaleta, aparate video, cuptoare cu microunde, telefoane mobile, aparate pentru aer conditional;, armele de vanatoare.

Regimul accizelor in Romania a fost introdus prin Legea nr. 42/1993. Accizele se calculeaza pe baza sistemului ad-valorem, prin aplicare unei cote asupra bazei de impozitare.

Sistemul ad-valorem practicat a generat o serie de aspecte negative ca: fenomene de evaziune fiscala in cazul bauturilor alcoolice prin diminuarea bazei de impozitare, comercializare de produse similare din import, concurenta neloiala.

S-au inlaturat aceste carente prin O.U.G. nr. 82/1997 - s-a trecut de la ad-valorem la calculul pe baza unei sume fixe stabilite pe unitatea de masura exprimata in ECU. Si acest sistem a fost criticat deoarece era greoi, legat de transformarea ECU in lei, care avea loc la momente diferite, functie de obiectul de activitate al agentului economic. In aceste condiiti s-a adoptat O.U.G. nr. 50/1998 cu aplicare de la 01.01.1999 care avea in vedere:

stabilirea de accize in lei/U.M. pentru alcool, bauturi alcoolice,
vinuri, bere, produse din tutun si cafea;

actualizarea trimestriala a nivelului accizelor stabilite in lei, functie
de rata inflatiei si cursul de schimb pentru produsele: alcool, bauturi
alcoolice, produsele din tutun si cafea;

pentru alcoolul etilic alimentar destinat bauturilor alcoolice si
industriei alimentare accizele de datoreaza si se calculeaza o singura data, de
catre agentul economic producator sau importator.

Reglementari recente privind accizele sunt prevederile cuprinse in Codul Fiscal (Legea nr.571/2003).

Este vorba de Titlul VII din legea mentionata. Astfel potrivit art. 162 "Achizitiile armonizate sunt taxe speciale de consum, care se datoreaza bugetului de stat'.

Acestea se datoreaza pentru produsele prevenite din productia interna sau din import.

Potrivit legii supuse accizarii sunt: berea, vinuri, bauturi fermentate, altele decat berea si vinuri, produse intermediare, alcool etilic, produse din tutun, uleiuri minerale.

In intelesul legii, acciza este exigibila in momentul eliberarii pentru consum sau cand se constata pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Fata de vechile prevederi, modificari au intervenit la: autorizari, calcul, scutiri, supravegherea miscarii produselor accizate.

S-au introdus mentiuni noi ca:

registrul de antrepozitare,

regimul suspensiv al produselor accizabile.

Impozitul pe cifra de afaceri bruta se calculeaza asupra intregii valori a marfurilor vandute care include si impozitul platit la verigile anterioare. Acest impozit are neajunsuri, dat fiind faptul ca asezandu-se la fiecare veriga asupra pretului de vanzare a marfii cuprinde si impozitele platite anterior. Aceasta conduce la calcularea si perceperea de impozit la impozit sau duce la o stratificare de impozit, la o aplicare cumulata a acestuia.

Impozitul pe cifra de afaceri neta se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare, adica numai asupra valorii adaugate de catre fiecare participant la pretul de productie si circulatie al marfii respective. Acest impozit este cunoscut si sub numele de taxa pe valoarea adaugata.

Prin Directiva Consiliului U.E. nr. 77/388 CEE din 17 mai 1977 s-a pus problema armonizarii in aceasta directie a legislatiei tarilor membre ale U.E. Drept urmare, taxa pe valoarea adaugata s-a introdus in toate cele 15 tari membre U.E.. In acelasi timp, aceasta taxa a fost introdusa in tari ca: Norvegia, Islanda, Japonia, Canada, Brazilia, Uruguay, etc. In prezent, taxa

pe valoarea adaugata se practica in peste 79 de tari ale lumii, inclusiv in Romania.

Taxa pe valoarea adaugata se poate calcula prin aplicarea unei cote de impozit, astfel:

a)   fie asupra valorii adaugate in fiecare stadiu pe care il parcurge
marfa de la producator la cumparator;

b)   fie asupra pretului de vanzare din stadiul respectiv, obtinandu-se
taxa asupra pretului de vanzare din care se deduce taxa, calculata in acelasi
fel, aferenta pretului de vanzare din stadiul anterior; diferenta rezultata este
taxa pe valoarea adaugata aferenta stadiului respectiv. In practica se
foloseste cu precadere aceasta varianta.

Baza de calcul a taxei pe valoarea adaugata o reprezinta pretul de vanzare al marfurilor sau valoarea serviciilor prestate.

La baza aplicarii taxei pe valoarea adaugata sta fie principiul originii marfurilor, fie principiul destinatiei acestora.

Principiul originii: se impoziteaza valoarea adaugata tuturor bunurilor autohtone, fara a se impozita valoarea adaugata in strainatate.

Principiul destinatiei: se impoziteaza intreaga valoare adaugata, atat in tara cat si in strainatate, pentru toate bunurile destinate tarii respective.

In Romania, dupa decembrie 1989 eel mai important impozit indirect era impozitul pe circulatia marfurilor. Subiectul acestui impozit erau toti agentii economici care produceau produse, executau servicii, comercializau produse. Pentru calcularea acestui impozit erau folosite un numar mare de cote procentuale (circa 20), al caror nivel era diferentiat pe produse sau grupe de produse. Deoarece acest impozit prezenta neajunsuri specifice impozitului pe cifra de afaceri, a fost inlocuit cu taxa pe valoarea adaugata incepand cu 1 iulie 1993.

Sub incidenta acestui impozit cad toate operatiunile vizand livrarile de bunuri mobile si prestarile de servicii efectuate in cadrul exercitarii activitatii profesionale, transferul proprietatii bunurilor imobiliare intre agentii economici precum si intre acestia si institutii publice sau persoane fizice, importul de bunuri si servicii. Toate aceste operatiuni trebuie efectuate de o maniera independenta de catre persoanele fizice sau juridice.

Transferul dreptului de proprietate trebuie sa se refere la bunuri aflate pe teritoriul Romaniei iar prestarile de servicii trebuie utilizate in Romania. Bunurile din import sunt supuse impozitarii in Romania la intrarea in tara si la inregistrarea declaratiei vamale.

Obligatia platii taxei pe valoarea adaugata ia nastere la data efectuarii livrarii de bunuri mobile, transferul proprietatii bunurilor imobiliare si prestarii serviciilor. Daca sunt bunuri cu plata in rate sau la decontari succesive, obligatia ia nastere la expirarea perioadei de decontare sau, dupa caz, la data stabilita pentru plata ratelor.

Baza de impozitare o reprezinta valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, sau valoarea in vama a fondurilor, conform legislatiei vamale in vigoare la care se adauga taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe.

Cotele de impozitare au fost stabilite initial la 18 % pentru bunurile si serviciile din tara si din import si cota zero pentru exporturi.

De la 01.01.1995 s-au aplicat - cota normala de 18 %, cota redusa de 9 % si cota zero (cote reduse s-au practicat pentru produsele alimentare).

La 01.01.1998 cota normala s-a majorat de la 18 % la 22 % iar cota redusa V-a majorat de la 9 % la 11 %.

incepand cu data 1 ianuarie 2004, reglementarile ce privesc taxa pe valoarea adaugata sunt cuprinse in cadrul fiscal (Legea nr.571/2003, Titlul VI - taxa pe valoarea adaugata).

Potrivit noilor reglementari, taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect care se datoreaza bugetului de stat.

in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind urmatoarele operatiuni care in mod cumulativ, trebuie sa indeplineasca conditiile:

constituie o livrare de bunuri;

locul de livrare sau prestare sa fie in Romania;

livrarea sau prestarea sa fie realizata de o persoana impozabila;

livrarea sau prestarea sa rezulte din una din activitatile economice

definite de lege;

in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprinde si

importul de bunuri;

operatiunile cuprinse in sfera de aplicare a taxei pe valoarea

adaugata sunt "operatiuni impozabile'.

Fata de vechile reglementari, prin actualele prevederi, cotele de impozitare sunt:

cota standard 19%;

cota redusa 9%;

in noile reglementari sunt prevazute scutiri si exonerari la plata in vama a taxei pe valoarea adaugata.

Totodata, este precizata perioada fiscala, rambursarea taxei pe valoarea adaugata.

in Germania cota este de 14 %, Franta - 18,6 %, Italia - 19 %, Slovenia - 20 %, Bulgaria, Cehia, Polonia - 22 %, Ungaria 25 %, Slovacia -

3. Monopolurile fiscale

In cadrul impozitelor indirecte apar si monopolurile fiscale. Astfel, statul instituie monopoluri fiscale asupra productiei si/sau vanzarii unor produse ca: tutun, sare, alcool, jocuri de noroc si alte produse specifice.

Monopolurile fiscale pot fi: depline; partiale.

Monopolurile depline se instituie de stat atat asupra productiei cat si asupra comertului.

Monopolurile partiale se intalnesc fie asupra productiei, fie asupra comertului cu ridicata sau amanuntul.

Putem enumera ca tari cu monopoluri ficale Germania (asupra alcoolului sau bauturilor alcoolizate), Spania (tutun si petrol).

4. Taxele vamale

Taxele vamale sunt venituri ale bugetului de stat facand parte din categoria impozitelor indirecte - venituri curente fiscale.

Taxele vamale sunt percepute de stat asupra importului, exportului si tranzitului de marfuri. Cele mai frecvente sunt cele aferente importului de marfuri.

Taxele vamale de export se intalnesc sporadic, statul este interesat sa incurajeze exportul de marfuri deoarece prin acesta se realizeaza rezervele valutare. Daca totusi se percep ele au un scop pur fiscal sau economic. Printre statele care practica asemenea taxe mentionam: Indonezia (asupra produselor nepetroliere), Thailanda (la exportul de zahar si orez).

Taxele vamale de tranzit se constituie asupra marfurilor care fac obiectul cometului exterior, cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terte tari. Ele sunt instituite ca exceptie, deoarece din acestea se realizeaza incasari in valuta, tarife pentru folosirea cailor ferate, de drumuri, etc.

Taxele vamale de import se instituie asupra importului de marfuri si se calculeaza asupra valorii acestora atunci cand tree granita tarii importatoare. Taxa in sine poate avea rol de impozit de egalizare, cand conduce la o apropiere a nivelului pretului marfii importate de eel similar indigen sau poate duce la o scumpire a marfii importate fata de alte marfuri similare indigene. In unele eazuri marfurile importate pot fi mai ieftine decat cele de pe piata importatorului, in acest caz marfurile similare din tara importatoare au preturile mai scumpe si nu se mai vand.

De aici rezulta natura economica a taxei vamale de import, ea actionand in mod asemanator cu taxele de consumatie percepute asupra marfurilor din productia autohtona.

Perceperea taxelor vamale de import conduce la majorarea pretului produsului importat, ceea ce duce la depasirea acestuia fata de eel praetieat in tara exportatoare. Nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere - oferta din tara importatoare si de strategia politicii economice si fiscale pe care aceasta o promoveaza, de acordurile internationale intre state.

Dupa forma lor de exprimare taxele vamale pot fi de trei feluri: ad-valorem, specifice si compuse.

Taxele ad-valorem se exprima in procent din valoarea marfii importate.

Taxele vamale specifice sunt stabilite in suma fixa pe unitatea fizica de marfa importata (pe tona, pe bucata, etc).

Taxele vamale compuse sunt o combinatie intre cele doua.

Taxele vamale dintr-o tara sunt prezentate intr-un tabel numit tarif vamal. In functie de nivelul lor, taxele vamale de import mentionate in tariful vamal pot fi: taxe vamale in conditia clauzei natiunii celei mai favorizate, taxe vamale autohtone, taxe vamale preferentiale.

Taxe vamale in conditia clauzei natiunii celei mai favorizate se aplica in conditiile de acorduri bilaterale pe baza carora isi acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate (tarile fiind membre ale organizatiei mondiale ale comertului), acestea au un nivel consolidat sau neconsolidat.

Nivelul consolidat este stabilit in codul unor negocieri multilaterale si nu poate fi schimbat fara acordul celorlalte state participante la negocieri in cadrul O.M.C.

Nivelul neconsolidat se practica cand nu s-au facut negocieri multilaterale. El poate fi schimbat de catre autoritatile din tarile in cauza

daca reducerea (majorarea) se extinde asupra tutror tarilor care beneficiaza de clauza natiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale preferentiale se practica intre tarile care fac parte dintr-o uniune vamala cu caracter inchis. Acestea au un nivel mai redus decat cele aplicate in regimul clauzei natiunii celei mai favorizate.

In Romania taxele vamale de import se determina pe baza tarifului vamal de import care se aproba prin lege. In tarfiul vamal este mentionata taxa vamala in procente care se aplica la valoarea in vama a marfurilor exprimate in lei. Valoarea in vama se determina potrivit prevederilor din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului pentru Tarife si Comert (G.A.T.T.) incheiat la Geneva la 01.11.1979, la care Romania este parte. Potrivit acestei prevederi valoarea in vama se stabileste pe baza valorii de tranzactie la care se adauga urmatoarele:

cheltuielile de transport pana la frontiera romana;

cheltuielile de incarcare-descarcare a marfurilor importate pe parcurs extern; costul asigurarii marfurilor importate pe parcurs extern.

Autoritatea vamala, pentru a aplica corect tariful vamal, trebuie sa constate originea marfurilor importate dupa criteriile: marfuri produse in intregime intr-o tara;

marfuri obtinute printr-o prelucrare sau transformare substantiala intr-o tara.

Aplicarea acestor criterii se face in baza regulilor de origine prevazute de reglementarile vamale sau de acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte.

Persoanele fizice datoreaza taxe vamale pentru bunurile introduse sau scoase din Romania numai daca acestea nu se incadreaza in limitele cantitative si valorice stabilite de Guvern prin hotarare, tinand seama de conventiile la care Romania este parte.

Referindu-ne la dispozitiile legale din tara noastra, temeiul legal il constituie Legea nr. 147/1997, privind Codul vamal al Romaniei si Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1114/2001.

Definind taxele vamale acestea reprezinta surse de acoperire a cheltuielilor bugetului de stat si mijloace de stimulare a economiei. Asa cum aratam, taxele vamale se aplica asupra valorii marfurilor importate.

Pentru produsele exportate nu se datoreaza taxe vamale.

Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor in cadrul procedurii de vamuire, functie de scopul operatiunii comerciale si destinatia marfurilor. Regimurile vamale sunt definitive si suspensive.

Platitori ai taxelor vamale sunt persoanele juridice care realizeaza operatiuni de import si asa cum aratam si persoanele fizice.

La importul marfurilor, autoritatea vamala realizeaza procedura de vamuire si de incasare a datoriei vamale, aferente drepturilor de import. Declararea si prezentarea marfurilor pentru vanzari, se realizeaza de importatori sau reprezentantii acestora, prin depunerea unei declaratii vamale in detaliu, in termen de 30 de zile de la depunerea declaratiei initiale.

5. Taxele de timbru si alte taxe specifice

Taxele de timbru reprezinta "plata serviciilor prestate, ori a cheltuielilor efectuate' de regula de catre autoritati publice, "care privesc, intocmesc sau elibereaza acte, presteaza servicii, ori rezolva diferite interese legislative ale partilor'¹.

Definite astfel, ele se deosebesc de impozite care se percep fara vreun echivalent direct si imediat in folosul platitorului.

Taxele de timbru pot fi:

fixe

progresive pe transe

in cota procentuala regresiva

Taxele de timbru pot fi incasate in numerar, prin virament sau prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile.

Ca principiu al legii timbrului, plata se face anticipat.

In aceasta categorie sunt incluse, dupa natura lor:

S    Taxele judecatoresti - se incaseaza de catre instantele de judecata de la persoane fizice sau juridice, potrivit legii nr. 147/1997; S Taxele de notariat - se platesc pentru legalizari sau autentificari de acte; se incaseaza de notariate, potrivit legii nr. 1122/1998 li O.G. nr. 30/1999;

Instructiunile Ministerului de Finante nr. 1711/1960, date in aplicarea Decretului nr. 199/1955 privind taxele de timbru

S Taxele consulare - se incaseaza de consulate pentru acordarea vizelor

Si

eliberarea si certificarea de origine.

S    Taxele de administratie (taxe extrajudicioase)- incasate de diferite

organe ale administratiei publice pentru eliberarea de autorizatii, permise.

Acestea, dupa obiectul operatiunii care se efectueaza sunt: S Taxe de timbru - se percep la efectuarea de catre institutiile publice a autentificarilor de acte, eliberarilor de documente (carti identitate, pasapoarte, permise auto).

S Taxe de inregistrare - se percep la vanzari de imobile, la constituirea, fuziunea sau dizolvarea societatilor comerciale.

S Contributiile - sunt sume incasate de anumite institutii de drept public de la persoane fizice sau juridice pentru avantaje reale sau presupuse de care beneficiaza acestia; de exemplu in Germania se percep contributii pentru constructia de sosele de la proprietarii de terenuri limitrofe, considerandu-se ca ei sunt avantajati prin aceasta.

In ceea ce priveste "contributiile' in Romania, in cea mai mare parte acestea se refera la constituirea surselor financiare a unor fonduri speciale.

In aceasta directie putem exemplifica:

- contributiile sociale pentru asigurari speciale, contributiile pentru asigurari de sanatate.