Indicatori ai dezvoltarii sistemului bancar

Indicatori ai dezvoltarii sistemului bancar

Concepte cheie

Aspecte teoretice

Sistemul financiar-bancar in Romania

Concepte cheie

Finantare:

directa;

indirecta.

Finantare indirecta → intermediere financiara

Intermedierea financiara:

reduce costurile de tranzactie prin realizarea de economii de scara - reducerea costurilor de tranzactie pe unitatea monetara, pe masura ce valoarea tranzactiilor creste;

diversifica riscurile asumate de catre posesorii de fonduri temporar disponibile: intermediarii financiari reduc incertitudinea asupra rentabilitatii (riscul) prin investirea intr-o colectie de active ale caror rentabilitati evolueaza in sensuri contrare (diversificare);

reduce asimetria de informatie, sub cele doua forme - selectia adversa si hazardul moral.

Intermediari financiari:

institutii de credit: banci comerciale, cooperative (uniuni) de credit;

institutii de economisire pe baza contractuala: institutii de asigurare, fonduri de pensii

intermediari de investitii: companii financiare; fonduri mutuale; money market mutual funds.

2. Aspecte teoretice

Modul in care bancile isi indeplinesc rolul in economie este apreciat pe baza urmatorilor indicatori:

Gradul de intermediere bancara se determina ca raport intre activul agregat al bancilor si nivelul produsului intern brut:

,

unde gradul de intermediere bancara; activul agregat al sistemului bancar; produsul intern brut.

Gradul de intermediere bancara cuantifica marimea sistemului bancar in raport cu activitatea economica (importanta sistemului bancar in desfasurarea operatiunilor financiare intr-o economie). Deoarece masurile de politica monetara luate de catre Banca Centrala se transmit in economie indirect, prin intermediul sistemului bancar, gradul de intermediere bancara este un indicator ce prezinta interes din punctul de vedere al eficientei cu care se transmit in economie actiunile autoritatii monetare. Astfel, se poate presupune ca un grad de intermediere bancara ridicat faciliteaza transmisia in economia reala (nefinanciara) a actiunilor de politica monetara.

2. Gradul de concentrare bancara exprima ponderea activului agregat al primelor banci in total activ la nivelul intregului sistem bancar. este de obicei 3 sau 5.

,

unde gradul de concentrare bancara; activul agregat al primelor banci din sistemul bancar; activul agregat al bancilor.

O masura alternativa a gradului de concentrare bancara este indicele Herfindahl-Hirschmann, calculat ca suma a patratelor cotelor procentuale de piata.

,

unde indicele Herfindahl-Hirschmann; activul bancii . In calculul indicelui Herfindahl-Hirschmann sunt incluse primele banci in ordinea descrescatoare a cotei de piata. Modul de calcul al indicelui Herfindahl-Hirschmann penalizeaza cu precadere concentrarea intr-un numar redus de institutii, fiind mai putin sensibil la numarul de banci incluse in calcul decat gradul de concentrare bancara. O piata se considera concentrata daca indicele Herfindahl-Hirschmann depaseste 1800.

Evident, gradul de concentrare de pe o piata, in acest caz cea bancara, reflecta competitivitatea de pe acea piata. Pe o piata concentrata competitivitatea este redusa, in timp ce pe o piata putin concentrata competitivitatea este ridicata, firmele concurand intre ele pentru atragerea clientilor si dezvoltarea in acest mod a activitatii.

3. Ponderea creditelor acordate in PIB cuantifica contributia sistemului bancar la formarea produsului intern brut.

,

unde ponderea creditelor acordate de catre sectorul bancar in PIB; valoarea agregata a creditelor bancare; produsul intern brut.

4. Gradul de bancarizare se poate masura prin indicatori precum numarul de conturi la vedere la 100 de locuitori sau numarul de banci la 100.000 de locuitori. Gradul de bancarizare masoara raspandirea culturii financiar-bancare in randul populatiei, amploarea cu care aceasta recurge la instrumente de plata, de economisire si de creditare moderne.

Ponderea activelor bancilor straine in total active bancare, exprima importanta bancilor straine in sistemul bancar autohton. Acest indicator este principalul element al gradului de deschidere al unui sistem bancar.

Ponderea activelor bancilor de stat in total active bancare, exprima importanta bancilor de stat in sistemul bancar.

7. Ponderea creditelor neperformante in total credite acordate, se calculeaza ca raport intre valoarea creditelor neperformante si volumul total al creditelor.

3. Sistemul financiar-bancar in Romania

Sistemul financiar in Romania:

constituit in cea mai mare parte din institutii de credit (61,5% active nete in PIB in 2007), societati de leasing (5%) si societati de asigurare (3%);

diversificare intarziata a institutiilor financiare din cauza ritmului lent al macrostabilizarii si restructurarii sectorului real;

gradul de intermediere financiara din Romania redus (74,1% active nete in PIB in 2007), dar cu o crestere accelerata in ultimii ani pe fondul avansului substantial al volumului de credite acordate si a investitiilor pe piata de capital;

un factor important ce poate afecta stabilitatea sistemului financiar romanesc este ponderea majoritara a capitalului strain in institutiile financiare autohtone; in conditiile actuale de turbulente si incertitudine ridicata pe pietele externe, capitalul strain poate transmite, prin contagiune, o parte din riscuri catre sistemul financiar intern;

structura sistemului financiar va inregistra modificari semnificative in perioada urmatoare, determinate mai ales de aparitia fondurilor de pensii administrate privat.

Gradul de intermediere bancara

In ceea ce priveste gradul de intermediere, Romania continua sa se situeze cu mult sub media tarilor din zona UE, desi in ultimii ani a inregistrat cresteri importante pe fondul expansiunii creditului neguvernamental.

Gradul de intermediere bancara in Romania este mai scazut decat in tari precum Bulgaria, Ungaria sau Cehia si este mult sub media UE 25. Explicatii:

• diferenta in venitul pe cap de locuitor;
• liberalizarea contului de capital si fluxurile financiare din afara sistemului bancar domestic;
• masurile prudentiale introduse pentru a tempera cresterea creditului, care au deturnat o mare parte din cererea de credit catre institutii financiare nebancare, cum ar fi institutiile de leasing si de credit de consum nebancare;
• expansiunea creditului neguvernamental a fost principalul factor de crestere a ponderii activelor sistemului bancar in PIB la nivelul de 61,5% la sfarsitul anului 2007.

Gradul de concentrare bancara

Gradul de concentrare in sectorul bancar romanesc este relativ moderat: ponderea activelor primelor 5 banci in total active ale sistemului bancar s-a situat in 2007 la 56%, sub media UE 25, 59%. Ca evolutie, gradul de concentrare bancara calculat ca ponderea activelor primelor 5 banci in total active ale sistemului bancar a ramas relativ stabil in perioada 2004-2007, cu o usoara tendinta descendenta.

Scaderea gradului de concentrare bancara este un semn al cresterii concurentei in sectorul bancar, printre factori numarandu-se

statutul recent de tara membra a Uniunii Europene, care a sporit numarul de sucursale ale unor institutii de credit straine (in 2007 a fost infiintata Banca Millennium S.A. si au fost deschise trei sucursale ale unor banci straine);

agresivitatea bancilor mici si mijlocii in acordarea de credite.

Nivelul moderat de concentrare este confirmat si de indicele Herfindahl-Hirschmann, calculat in functie de active, care inregistreaza in 2007 valoarea de 1040.

O alta caracteristica a sistemului bancar romanesc este eficienta relativ scazuta, calculata ca total active/ numar de banci: 1653 mil. Euro in 2007, fata de 2013 mil. Cehia sau 24069 mil. Marea Britanie.

Ponderea activelor bancilor private si straine in total active bancare

Pana in 1998 cea mai mare parte a sistemului bancar romanesc era detinuta de catre stat. Institutiile de credit acordau imprumuturi unui sector real nerestructurat aflat in posesia statului, mare parte a acestor imprumuturi fiind finantate prin creditare directa de la BNR. Amplu proces de restructurare si privatizare:

sectorul bancar romanesc este astazi dominat de capitalul privat (94,5 % din activele bancare)

si strain (87,8% din activele bancare, la sfarsitul anului 2007).

Gradul de bancarizare

Densitatea bancara (nr. de banci/100 000 locuitori) s-a mentinut, in ultimii ani, la un nivel aproximativ constant (in jurul valorii de 0,18%, usor in crestere in 2005 si 2007), nivel ce se situeaza totusi sub cel inregistrat de noile tari membre (mai putin Cipru si Malta) sau tarile in curs de aderare si candidate (mai putin Turcia). In schimb, ca urmare a dezvoltarii retelelor teritoriale, numarul de unitati pe institutie de credit a fost in crestere in ultimii ani, depasindu-l de aproape cinci ori pe cel din zona euro.

Structura activelor

Principalul element al activelor sistemului bancar romanesc este reprezentat de creantele asupra sectorului nebancar autohton, a carui pondere in total active a crescut de la 44,4% in 2001 la 61,2% in 2007. Acestea au inregistrat o crestere generata in principal de expansiunea creditului acordat populatiei, pe fondul majorarii veniturilor, dar si al relativei relaxari a conditiilor de creditare (inclusiv reducerea unor rate ale dobanzilor la creditele in lei in prima jumatate a anului).

Ca tendinte, pe componente:

a scazut considerabil ponderea creantelor fata de stat: de la 10,8% in 2001 la 1,6% in 2006, reluandu-se cresterea in 2007: 3,7%;

ponderea creantelor asupra companiilor s-a mentinut aprox. constanta: 31,3% in 2001 si 29,9% in 2007;

a crescut semnificativ ponderea creantelor fata de populatie: de la 2,3% in 2001 la 27,6% in 2007.

Ponderea creditelor acordate in valuta este de 52% la sfarsitul anului 2007.

Din punct de vedere al scadentei, creditul neguvernamental este s-a re-orientat de pe termen scurt si mediu pe termen lung.

Structura pasivelor

Desi pasivele interne au ponderea cea mai mare in resursele atrase de catre bancile din sistemul bancar romanesc, acestea au o traiectorie descendenta in favoarea celor straine. Pana la jumatatea anului 2008 bancile romanesti au preferat sa se finanteze mai ales prin imprumuturi de la bancile mama din strainatate, oferind la depozite rate foarte mici. Pana la sfarsitul anului 2007, depozitele in lei si valuta atrase de la nerezidenti pe termen mediu si lung si-au dublat ponderea in pasivele totale ale sectorului bancar romanesc.

In Romania finantarea cresterii creantelor nete asupra menajelor este finantata prin depozitele atrase pe plan intern si imprumuturi externe, in timp ce in zona euro sursele de fonduri sunt mult mai diversificate, pe masura ce beneficiaza de pe urma pietelor de capital si interbancare dezvoltate.

Depozitele menajelor si ale firmelor nebancare reprezinta cea mai importanta sursa de finantare a bancilor comerciale, 49,7%, in timp ce depozitele altor institutii financiare reprezinta mai putin de 4%, spre deosebire de zona euro, unde acestea reprezinta cca. 20%. Concluzia: activitatile interbancare in Romania sunt destul de limitate. Ponderea imprumuturilor externe a crescut in ultimii ani de la 5,9% in 2001 la 28,3% in 2007.

Calitatea creditelor

Odata cu adancirea gradului de intermediere financiara, riscul de credit a crescut semnificativ. Creditul neguvernamental a consemnat noi cresteri importante, principalul motor fiind reprezentat de sectorul populatie. O evolutie notabila a prezentat-o creditul in valuta care detine mai mult de jumatate din totalul creditului neguvernamental. Calitatea portofoliilor de credite ale bancilor romanesti se mentine buna, la un nivel comparabil cu cel al tarilor din Europa. In conditiile accentuarii aversiunii fata de risc a investitorilor straini, impactul turbulentelor de pe pietele internationale ar putea deveni important, printr-un posibil acces mai dificil si mai scump al sectorului privat la refinantarea externa, in special pe termen mediu. Accentuarea presiunilor de depreciere a monedei nationale ar putea avea implicatii negative pentru debitorii expusi riscului valutar si, implicit, pentru calitatea portofoliilor de credite ale bancilor.

Calitatea creditelor aflate in portofoliile bancilor romanesti se mentine la un nivel comparabil cu cel al multor tari din Uniunea Europeana.