LIBERA CIRCULATIE A CAPITALURILOR IN UNIUNEA EUROPEANA

Libera circulatie a capitalurilor in Uniunea Europeana

Sectiunea 1. Cadrul juridic comunitar

Libera circulatie a capitalurilor trebuie sa fie, deci, motivata de necesitatea efectuarii de investitii pe piata comunitara fara restrictii, astfel incat sa contribuie la infaptuirea obiectivului promovarii dezvoltarii armonioase si echilibrate a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii, o crestere durabila si neinflationista, un inalt grad de convergenta a performantelor economice, un nivel ridicat de folosire a fortei de munca etc. Conform art.2 din Tratat, insa, nu sunt suficiente numai investitiile directe, neingradite, ci este necesar sa se recurga si la alte modalitati importante sau favorizante precum eliminarea ingradirilor la emiterea de actiuni, favorizarea creditului, eliminarea sistemului de taxe si impozite asupra beneficiilor capitalului, tranzactiilor cu capital, finantarea privata, regulile de schimb etc.[1] Astfel, s-a ajuns ca Acquis-ul comunitar sa prevada masuri privind :

- platile curente (de exemplu primele de asigurare civila si platile aferente schimbului de marfuri si servicii) si cele de capital (asigurarea de viata) sa fie liberalizate, in sensul sa nu tina seama de natura juridica a subiectilor si daca au sau nu rezidenta in tara respectiva;

- masuri de armonizare in materie de impozitare pentru a nu afecta libera circulatie a capitalurilor;

- stimularea investitiilor straine si a pietei de capital;

- libera circulatie a-terenurilor si locuintelor;

- prevenirea spalarii banilor etc.

Principiile care guverneaza acquis-ul comunitar in domeniul liberei circulatii a capitalurilor sunt:

- eliminarea efectiva a controlului circulatiei capitalurilor si a platilor se refera la restrictiile privind schimbul valutar si reglementarile administrative care conduc la discriminarea privind originea sau destinatia capitalului;

- dreptul de a efectua in mod liber tranzactii de capital este conferit mai degraba rezidentilor si nu cetatenilor;

- aceasta libertate exclude nu numai orice interdictie generala, ci si orice procedura explicita sau implicita de autorizare;

- exceptiile se refera la politicile nationale de securitate si ordine publica, insa nu si la politica monetara nationala sau cea a ratei dobanzii.

Sectiunea a 2-a. Liberalizarea deplasarilor de capital

Procesul liberalizarii capitalului a avut loc lent si treptat, prioritate acordandu-se liberalizarii comertului cu bunuri. Gradual pot fi identificate urmatoarele etape[4]:

- primele doua directive asupra liberalizarii capi talului, din 1960 si 1962, aveau in vedere miscarea capitalurilor sub forma de: investitii directe, credite comerciale pe termen scurt, comert cu actiuni cotate la bursa[5];

- in cursul anilor '70 si inceputul anilor '80, datorita socurilor petroliere, s-a inregistrat un recul in libera circulatie a capitalurilor, tarile membre ale Uniunii Europene incercand sa controleze fluxurile transfrontaliere de capital, tentative ce s-au dovedit ineficiente si contraproductive;

- Cartea Alba, 1985, privind masurile pentru desavarsirea Pietei unice, interne, se refera la inlaturarea restrictiilor care mai existau asupra miscarilor de capital si crearea unei piete unice a serviciilor financiare;

- in 1986 s-au liberalizat miscarile de capital pe termen lung si mediu (creditele legate de operatiunile cu titlurile care nu erau negociate la bursa);

- in 1988 s-a liberalizat circulatia capitalurilor pe termen scurt;

- in 1990 s-a realizat liberalizarea completa a circulatiei capitalurilor atat in ceea ce priveste tarile Uniunii Europene cat si cele terte (de un regim tranzitoriu s-au bucurat, pana la 31.12.1992, Grecia, Irlanda, Portugalia si Spania);

- in 1993, prin Tratatul de la Maastricht, s-a accentuat liberalizarea miscarilor de capital iar decizia introducerii unei politici monetare si monede unice a insemnat pasul hotarator in directia integrarii monetare;

- la l martie 2002 au fost scoase din circulatie monedele nationale a 12 tari membre ale Uniunii Europene si introdusa moneda unica EURO;

- in 2003 s-a liberalizat piata de valori mobiliare.

Sectiunea a 3-a. Platile curente

In fostul art. 106 al Tratatului de la Roma se gasea urmatoarea formulare: 'plati' 'aferente schimburilor de marfuri, servicii si capitaluri". Acelasi text se regaseste si in art. 41 din Tratatul asupra S.E.E. in hotararea Luisi si Carbone, Curtea de justitie a precizat ca platile curente erau "transferuri de devize care constituie o contraprestatie in cadrul unei tranzactii subdiacente"[6].

Art. 56 din Tratatul de la Roma, in redactarea rezultata in urma modificarilor aduse prin Tratatul de la Maastricht, dispune ca restrictiile cu privire la platile intre statele membre sunt interzise, ca si cele intre statele membre si terte. Sunt, de asemenea, "libere de orice restrictie" platile curente intre statele parti ale Tratatului asupra S.E.E.