RELATII COMERCIALE FINANCIAR-BANCARE INTERNE SI INTERNATIONALE - CONTROL FINANCIAR-FISCAL SI DEPISTAREA FAPTELOR GENERATOARE DE EVAZIUNE FISCALA

CONTROL FINANCIAR-FISCAL SI DEPISTAREA FAPTELOR GENERATOARE DE EVAZIUNE FISCALA

 

Capitolul 1 Aspecte teoretico-metodologice privind controlul financiar contabil

1.1 Necesitatea controlului financiar-contabil in economia de piata

In cadrul economiei de piata controlul financiar contabil are o sfera de actiune aproape nelimitata , fiind implicat in toate activitatile economico - sociale. El se manifesta ca functie a managementului , contribuind la imbinarea si reglarea intereselor individuale si sociale intr-un ansamblu unitar. Controlul financiar contabil este o activitate de larg interes social , deosebit de utila si necesara pentru practica economica si sociala , care presupun nenumarate probleme teoretice , organizatorice si metodologice .

In acest context , obiectivul controlului financiar contabil consta in examinarea modului in care se realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat si a modului cum se respecta principiile stabilite , cu scopul de a releva erorile , abaterile ,lipsurile ,deficientele pentru a le remedia si evita in viitor .

Controlul este o functie de baza a managementului , trebuind sa-si exercite actiunea in toate segmentele activitatii , incepand din faza de planificare , executie si pana la detinerea si evaluarea informatiilor .

Procesul de control , ca o componenta esentiala a conducerii , mai presupune cunoasterea in detaliu a actiunilor , masurarea performantelor , compararea lor cu standardele si aplicarea actiunilor de corectare a abaterilor nedorite .

Prin control, conducerii , ii este asigurata cunoasterea conditiilor economice si financiare , in raport cu piata , a situatiei patrimoniului , a lichiditatii si a fluxului de trezorerie , de aceea , un control riguros ,eficient, asigura performanta acesteia .

Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica , reala, prevenita , care ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul patrunde in esenta fenomenelor si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele negative in momentul in care acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea cauzelor.

Controlul nu se rezuma sa constate manifestarea neajunsurilor , nu este numai concomitent si ulterior, ci, in primul rand , este bazat pe previziunea desfasurarii activitatii , a posibilitatilor aparitiei deficientelor si anomaliilor . Pentru obtinerea profitului maxim , pe langa evaluarea rezultatelor in raport cu obiectivele si normele stabilite , controlul contribuie si la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie.

Controlul asigura perfectionarea , cresterea profitului in conditii de concurenta libera si loiala .Controlul, ca forma de cunoastere este lipsit de sens daca nu se manifesta si ca forma de perfectionare a modului de gestionare a patrimoniului si de organizare si conducere a activitatii agentului economic .

Intr-un sistem economic pot sa apara , la un moment dat , unele disfunctionalitati in relatiile pe care statul le instituie , prin prevederi sau norme legale, intre operatorii economici sau intre acestia si diferitele sale institutii sau organisme guvernamentale.

Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva , dar nu este un scop , ci un mijloc de perfectionare a activitatii executive , inclusiv a procesului de conducere a acesteia . Controlul are ca directii esentiale organizarea mai buna a muncii , intarirea ordinii si disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii economice , a disciplinei tehnologice , gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca , materiale si financiare .

La baza controlului sta conceptul potrivit caruia munca este izvorul de adevarata si crescanda bunastare a celui ce o desfasoara si , in acelasi timp , izvorul bogatiei natiunii in intregul ei. Controlul are menirea de a orienta munca spre obiective majore intr-o ordine de prioritati rationala si de perspectiva , care sa inlature risipa de efort uman si mijloace materiale si sa asigure eficienta economica si sociala.

Controlul este un factor care contribuie la mentinerea activitatii in situatia normala , la solutionarea cu inteligenta si competenta a problemelor privind dezvoltarea si modernizarea economica , in conditii de eficienta reala . Controlul urmareste in principal , functionarea unitatilor de productie la capacitatea normala, chiar maxima, cu adevarat pe criterii de eficienta si rentabilitate.

Controlul este constructiv - proiectiv , in sensul ca stabileste masuri pentru neajunsurile constatate si pentru solutionarea problemelor si sprijina aplicarea lor in vederea cresterii eficientei economice a profitului .Controlul descopera elemente de progres si contribuie la aplicarea celor mai moderne metode de organizare si conducere , a experientelor pozitive , iar prin studiile efectuate largeste orizontul de informare si prospectare in legatura cu rentabilitatea activitatii economico - sociale

De altfel, controlul financiar contabil nu trebuie si nici nu poate sa scape procesului general de reforma , care se desfasoara in prezent in toate sistemele si subsistemele economice si in special in cele referitoare la buget , banci , fiscalitate , contabilitate etc.

Conceptul de control financiar-contabil

Etimologia cuvantului control provine din expresia latineasca " control rolus", prin care se intelege "verificarea unui act duplicat dupa original'

Controlul in acceptiunea lui semantica este o "analiza permanenta sau periodica a unei activitati , a unei situatii pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire".In acelasi timp el semnifica o supraveghere continua morala si materiala, ca si stapinirea unei activitati , a unei situiatii .

In literatura de specialitate mai avem si alte acceptiuni ,astfel:

In acceptiunea francofona "controlul este o verificare , o inspectie atenta a corectitudinii unui act";

In acceptiunea anglo-saxona "controlul este actiunea de supraveghere a cuiva , a ceva , o examinare minutioasa sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism".

Analizand conceptul de control , constatam ca acesta este un atribut al managementului , o functie a conducerii , un mijloc de cunoastere a realitatii si de corectare a erorilor.

Sensul cel mai comun asociat controlului este acela de "verificare", care frecvent se asociaza cu activitatea de cunoastere si permite managementului sa coordoneze activitatile din cadrul organizatiei intr-un mod cat mai economic si eficient.

Controlul din punct de vedere al misiunii sale , este o componenta intriseca a managementului , este o activitate specifica , care serveste atat conducerii ,tertilor parteneri de afaceri , cat si autoritatilor publice si chiar populatiei.

Controlul a evoluat si evolueaza continuu prin aparitia altor si altor tipologii de control, datorita mediului in care functioneaza si care se afla , la randul sau, intr-o continua miscare, prin perfectionarea relatiilor economice si permanente evolutie a economiei de piata.

Stabilirea modului in care activitatile economice au fost sau urmeaza a fi efectuate, comparativ cu prevederile prin care sunt definite, se realizeaza prin instrumente pe care statul sau persoanele cu sarcini de conducere din unitatile economice le institue, la diferite niveluri, in baza competentelor ce le revin din regulamente, fiecaruia in domeniul sau de activitate.

Controlul financiar contabil, ca unul dintre aceste instrumente, reprezinta, prin rezultatele sale, una din cele mai importante surse de informatii necesare desfasurarii in conditiile de eficienta a activitatii de management general, al carei principal scop este stabilirea deciziilor optime ce vor fi utilizate ca parghii ale statului sau ale conducatorilor de activitati economice, la realizarea programelor si a obiectivelor propuse.

Atunci cand statul, prin institutiile sale guvernamentale, este si principalul sau unicul realizator al activitatilor economice, raspunderea pentru o eventuala gestiune defectuoasa capata dimensiuni deosebite prin consecintele pe care aceasta stare ar avea o asupra intregului sistem economico-social, ca urmare a introducerii, in interiorul sau, a unor elemente eronate cu efect perturbator.

In consecinta, consideram ca putem defini control financiar-contabil ca o actiune de determinare a realitatii privind starea unor activitati economice care urmeaza a se efectua sau care au fost efectuate, prin compararea acestora cu prevederile sau normele legale prin care au fost definite si institutionalizate, in vederea preintampinarii sau depistarii si remedierii eventualelor abateri de la aceste prevederi si norme satisface aceasta cerinta.

Din analiza acestei definitii rezulta ca activitatea de control financiar contabil reprezinta mai mult decat o verificare determinata de anumite situatii efectuata in scopul remedierii unor abateri constatate.

Concomitent cu efectuarea acestor operatiuni, controlul financiar contabil este activitatea care, prin rezultatele sale, ofera posibilitatea de a se dispune, in orice moment, de un sistem complet si complex de date care ofera factorilor de conducere, informatii in legatura cu starea unui fenomen, dintr-un anumit domeniu economic, de interes pentru acestia.

1.3 Metodologia controlului financiar - contabil

1.3.1 Procedee si tehnici de control

Sistemul fiscal reprezinta modul de cercetare si actiune, procedeele si modalitatile de investigare in vederea prevenirii, constatarii si inlaturarii cazurilor de sustragere de la calcularea, evidenta si plata impozitelor si taxelor cuvenite statului.

Ca parte componenta a sistemului fiscal, aparatul fiscal isi realizeaza functiile de dimensionare, asezare, urmarire si incasare a impozitelor si taxelor, prin controlul fiscal.

Felul cum este organizat controlul fiscal, procedeele, tehnicile si modalitatile aplicate difera de la un sistem la altul, de la o etapa la alta de evolutie a economiei de piata, in functie de politicile financiare si fiscale.

Procedeul de control reprezinta un ansamblu de reguli specifice, tehnici si instrumente folosite in vederea solutionarii problemelor ce decurg din functiile controlului.

Prin tehnica, modalitate sau instrument de control se intelege o categorie specifica unui domeniu restrans de activitate.

Este necesara o buna informare a organelor de control asupra activitatii ce urmeaza a se controla in vederea stabilirii obiectivelor carora sa li se acorde o atentie deosebita.

Controlul fiscal presupune respectarea unor reguli si adoptarea unor procedee, tehnici si modalitati de control specifice.

a) Din punct de vedere al scopului pentru care este efectuat, controlul fiscal poate fi:

- informativ, care are drept scop informarea agentilor economici nou inregistrati, asupra drepturilor si obligatiilor fiscale ce le revin;

- de rutina, care are scopul de a mentine legatura cu contribuabilii si de a urmari modul de respectare a obligatiilor fiscale;

b) Din punct de vedere al sferei de cuprindere a impozitelor si taxelor, controlul fiscal poate fi:

- general, cand sunt cuprinse in verificare toate impozitele si taxele datorate de contribuabili;

- partial, cand se efectueaza controlul anumitor categorii de impozite si taxe;

c) Din punct de vedere al operatiunilor supuse controlului fiscal, controlul fiscal poate fi:

- complet, cand sunt controlate toate operatiunile, documentele si evidentele care stau la baza calcularii si urmaririi unui impozit;

- selectiv, cand sunt controlate numai anumite operatiuni, documente sau perioade cu privire la calculul si evidenta unui impozit. In cazul in care controlul selectiv releva nereguli de fond, se trece la un control complet;

d) Din punct de vedere al cunoasterii realitatii unor operatiuni ce nasc obligatii fata de stat, controlul fiscal poate fi:

- documentar, cand inspectorul fiscal examineaza forma si continutul evidentelor pentru stabilirea realitatii si legalitatii operatiunilor se urmareste stabilirea corectitudinii sumelor platite, precum si respectarea termenelor de plata;

- faptic. Cand se urmareste existenta si miscarea mijloacelor materiale si banesti cat si modul cum acestea sunt reflectate in documente, pentru identificarea eventualelor cazuri de evaziune fiscala;

In desfasurarea actiunii de control, organele competente aplica cu precadere procedeul de control contabil, ce se realizeaza prin anumite tehnici specifice.

Controlul documentar contabil poate fi:

-control cronologic;

- control invers cronologic;

- control sistematic sau pe persoane;

- control reciproc;

- control incrucisat;

- investigatia de control;

- analiza si studiul general;

- comparatia contabila;

- calculul de control;

- examen critic;

- balanta de control contabila sintetica si analitica;

Controlul cronologic se exercita in ordinea intocmirii, inregistrarii si indosarierii documentelor. Acest control se face cu usurinta, dar nu da posibilitatea sa se urmareasca de la inceput pana la sfarsit o anumita problema. Se aplica de regula in situatia in care se realizeaza verificarea actelor de casa. Astfel, se procedeaza la controlul tuturor incasarilor si platilor mentionate in registrul de casa, indiferent de natura lor. Concomitent se verifica si documentele justificative care au stat la baza acestor operatiuni.

Controlul invers cronologic se exercita de la sfarsit spre inceputul perioadei de control. Se foloseste cand este necesar sa se stabileasca momentul cand s-a produs o abatere sau cand se constata anumite omisiuni sau erori de inregistrare. Astfel, organul de control trebuie sa stabileasca data exacta la care s-a produs aceasta abatere, precum si care este perioada de timp.

Controlul sistematic sau pe probleme procedeaza la gruparea documentelor si a actelor justificative pe probleme si apoi la controlul lor in ordine cronologica. Este o modalitate mai eficienta de examinare a documentelor si inregistrarilor contabile prin faptul ca da posibilitatea sa se urmareasca cu mai multa atentie un obiectiv, eventualitatea omisiunilor este mai redusa si se pot stabili concluzii cu privire la fiecare problema. In acest scop se centralizeaza documentele aferente problemei urmarite: facturile intocmite clientilor, contractele incheiate cu acestia, comenzile, chitantele eliberate etc.

Controlul reciproc consta in cercetarea si confruntarea la aceeasi unitate a unor documente cu continut identic insa diferite ca forma, pentru aceleasi operatii sau pentru operatii diferite insa legate reciproc.

Controlul incrucisat consta in cercetarea si confruntarea tuturor exemplarelor unui document, existente la unitatea controlata si la alte unitati cu care s-au facut decontari, de la care s-au primit sau s-au carora li s-au livrat bunuri. De exemplu, se confrunta originalul facturii existent la client cu copia ramasa la furnizor, extrasul de cont primit de la banca se confrunta cu copia ramasa la furnizor.

Investigatia reprezinta modalitatea prin care organul de control obtine informatii din partea personalului a carui activitate se controleaza. Investigatia reprezinta studierea unor probleme care nu rezulta clar din documentele si evidentele puse la dispozitie.

Analiza si studiul general se utilizeaza pentru a obtine argumentele justificative controlului. Acestea presupun, de exemplu, examinarea debitelor si creditelor unor conturi, astfel incat sa se determine corectitudinea inregistrarii operatiunilor economice si financiare.

Comparatia consta in examinarea comparativa a diferitelor solduri din evidentele analitice cu cele din conturile supuse controlului. Prin comparatie se obtin informatii care dau pentru unele inregistrari, o proba suficienta privind justetea lor, pe cand pentru altele este necesar si un control suplimentar.

Calculul de control presupune reproducerea muncii indeplinite de contabili. Prin aceasta modalitate se obtin probe asupra exactitatii contabilitatii.

Examenul critic implica examinarea, actelor, documentelor si evidentelor, astfel incat sa se acorde atentie problemelor mai importante. Aceasta tehnica se utilizeaza in cazul operatiunilor care urmeaza a se efectua in cursul perioadei urmatoare.

In cazul balantei contabile, controlul inregistrarilor se face prin confruntarea fiecarei balante analitice de control cu sumele respective ale contului sintetic din balanta sintetica de control contabil.   

Activitatea de control se finalizeaza prin incheierea procesului verbal de control, in care se mentioneaza normele legale si actele normative in vigoare, precum si situatia de fapt constatata. Totodata organul de control aplica o serie de masuri in scopul remedierii neajunsurilor si sanctionarii persoanelor vinovate

1.3.2 Etapele de efectuare a controlului financiar-contabil

Exercitarea controlului fiscal presupune un anumit mod de actiune, de cercetare si examinare in vederea stabilirii imaginii fidele cu privire la declararea, calcularea si plata obligatiilor fiscale.

La nivel de concept metodologic, actiunea de control fiscal se desfasoara avandu-se in vedere o anumita filiera cu aplicarea anumitor proceduri tehnice.

Controlul fiscal cuprinde controlul declaratiilor depuse de contribuabili, al documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor si taxelor, cat si controlul altor documente depuse de contribuabili in scopul obtinerii unor reduceri, restituiri si compensari.

Contribuabilii sunt obligati sa declare cu sinceritate la termenele legale veniturile realizate, bunurile mobile si imobile aflate in proprietate sau obtinute cu orice titlu legal, precum si alte valori care genereaza titluri de creanta fiscala.

In vederea controlului modului de indeplinire a obligatiilor fiscale, inspectorii fiscali au dreptul sa solicite de la contribuabili orice informatii, explicatii sau justificari in legatura cu declaratiile sau orice alt document depus de catre acestia.

Organele de control au obligatia sa exercite controlul fiscal in asa fel incat sa afecteze cat mai putin desfasurarea activitatilor curente ale contribuabililor. Pe intreaga durata a controlului fiscal, organele de control au obligatia de a actiona cu profesionalism, dovedind corectitudine si obiectivitate in relatiile cu contribuabilii controlati si cu celelalte persoane cu care vin in contact pe parcursul indeplinirii atributiilor de serviciu.

Durata efectuarii controlului fiscal este stabilita in functie de obiectivele controlului fiscal.

Controlul fiscal se desfasoara:

- la sediul, domiciliul ori resedinta contribuabilului;

- la sediul organului de control fiscal;

- in orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul;

Controlul fiscal se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit si pentru fiecare perioada supusa controlului.

Prin exceptie conducatorul organului de control fiscal competent poate decide repetarea controlului pentru o anumita perioada, daca de la data incheierii controlului fiscal si pana la implinirea termenului de prescriptie apar date suplimentare, necunoscute organului de control fiscal la data efectuarii controlului, care influenteaza sau modifica rezultatele acestuia. In acest caz, se pot controla din nou impozitele sau perioadele impozabile care n-au fost deja controlate cu ocazia unui control anterior.

Inaintea desfasurarii unei actiuni de control fiscal la sediul, domiciliul sau resedinta contribuabilului, acesta are dreptul:

- sa fie informat in legatura cu actiunea de control prin transmiterea unui aviz de verificare;

- sa fie instiintat in legatura cu drepturile si obligatiile sale in timpul desfasurarii controlului, prin extrasul din "Cartea drepturilor si obligatiilor contribuabililor pe timpul desfasurarii controlului", care se transmite odata cu avizul de verificare;

Avizul de verificare se transmite contribuabilului, cu cel putin 30 zile inainte de data inceperii efective a actiunii de contro fiscal, pentru contribuabilii mari, respectiv 15 zile pentru ceilalti contribuabili.

Avizul de verificare prin care organul de control va proceda la instiintarea contribuabilului cu privire la selectarea si programarea actiunii de control fiscal, va cuprinde:

- baza legala a transmiterii lui si a desfasurarii controlului fiscal;

- perioada in care este programata sa se desfasoare actiunea de control fiscal;   

- impozitele si perioadele impozabile care vor fi cuprinse in verificare;

- denumirea unitatii fiscale care a dispus controlul fiscal;

- numele si prenumele sau denumirea contribuabilului;

- adresa sediului, domiciliului sau resedintei contribuabilului;

- codul fiscal si numarul de inregistrare la Oficiul Registrului Comertului;

- semnatura conducatorului unitatii fiscale;

Pentru motive intemeiate contribuabilii pot solicita modificarea datei de incepere a controlului fiscal cu maximum 15 zile lucratoare, solicitare care se comunica in scris conducerii organului de control fiscal la 5 zile de la primirea avizului.

Nu se admite o noua solicitare de amanare a controlului fiscal respectiv.

In cazul controalelor inopinate sau la verificarea unor sesizari, reclamatii privind cazuri de evaziune fiscala, precum si in cazul verificarii efectuate la cererea contribuabililor si al actiunilor de verificare solicitate de diverse institutii pentru care sunt stabilite termene precise de solutionare prin acte normative, nu se transmit avize de verificare.

Capitolul 2. Organizarea si exercitarea activitatii de control financiar-contabil

2.1 Organizarea controlului financiar-contabil al statului

In structura administratiei finantelor publice si orasenesti functioneaza Serviciul Control fiscal persoane fizice si este subordonat din punct metodologic Directiei controlului fiscal din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice.

Serviciul Control fiscal persoane fizice are urmatoarele atributii principale:

a)      Verifica periodic persoanele fizice, persoanele fizice autorizate, asociatiile familiale si persoanele fizice care desfasoara activitati independente producatoare de venituri, asupra sinceritatii declaratiei de impunere si a modificarilor intervenite, aflate in evidenta fiscala.

b)      Verifica evidentele contabile in partida simpla privind inregistrarea tuturor documentelor, a cheltuielilor admise la scadere de actele normative in vigoare si daca acestea contribuie la realizarea veniturilor din activitatea independenta desfasurata.

c)      Stabileste in sarcina persoanelor fizice autorizate si asociatiilor familiale diferente de impozite si taxe ca urmare a nerespectarii legislatiei fiscale, aplica dobanzi si penalitati pentru neplata la termen a impozitelor datorate bugetului de stat.

d)        Indentifica persoanele care desfasoara acrivitati clandestine si aplica sanctiunile prevazute de lege.

e)      Verifica concordanta intre stocurile scriptice si cele faptice si adaosurile comerciale practicate .

f)        Efectueaza analiza si intocmeste informari in legatura cu verificarea, constatarea , stabilirea impozitelor si taxelor in sarcina persoanelor fizice autorizate, rezultatele actiunilor de verificare, masurile luate pentru nerespectarea legislatiei fiscale, cauzele care genereaza fenomenele de evaziune fiscala si propune masuri pentru imbunatatirea legislatiei in domeniu.

g)      Verifica sesizarile si reclamatiile primite privind incalcarea legislatiei fiscale de catre persoanele fizice autorizate si asociatiile familiale si cele care desfasoara activitati independente si propune masurile ce se impun.

h)      Asigura cuprinderea in programul de control a persoanelor fizice, a persoanelor fizice autorizate, asociatiilor familiale si a persoanelor care desfasoara activitati independente din zona de competenta.

i)        Raspunde de incadrarea corecta in prevederile legale a abaterilor si deficientelor constatate, stabilirea persoanelor vinovate de incalcarea prevederilor legale si a raspunderilor acestora, intocmirea in termenul legal si de calitate a actelor de control.

j)        Constata incalcarea legislatiei fiscale, aplica sanctiunile prevazute de actele normative in vigoare si ia masurile ce se impun pentru inlaturarea deficientelor constatate.

k)      Propune organelor in drept, in conditiile legii, anularea autorizatiilor de functionare.

l)        Asigura transmiterea actelor de control intocmite catre compartimentul de gestiune a dosarelor fiscale pentru definitivarea impunerii.

m)    Intocmeste referatele cuprinzand propunerile de solutionare a contestatiilor la actele de control si inaintarea acestora catre serviciul de contestatii din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice.

n)      Verifica modul de aducere la indeplinire a masurilor dispuse prin actele de control intocmite sau a celor transmise dupa efectuarea controlului.

o)      Centralizeaza datele statistice privind activitatea serviciului si transmite informatiile si raportarile periodice Directiei Generale a Finantelor Publice.

p)      Verifica respectarea obiectului de activitate si a condfitiilor de desfasurare a acesteia, conform autorizatiei de functionare( loc de desfasurare, numar de persoane,utilaje folosite, etc ).

q)      Asigura cunoasterea reglementarilor legale specifice atributiilor care revin si aplicarea corecta a acestora.

r)        Pastreaza confidentialitatea lucrarilor executate si a informatiilor detinute care constituie secret de serviciu si nu pot fi date publicitatii.

s)       Organizeaza si raspunde de evidenta, clasarea indosarierea , pastrarea in conditii de siguranta a tuturor actelor de control si a altor lucrari pana la predarea lor la arhiva.

t)        Colaboreaza cu serviciile si compartimentele din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice, sectia Garzii Financiare, unitatile vamale, precum si cu alte organe judetene ale administratiei de stat, pe linia elaborarii, aplicarii si executarii reglementarilor in domeniile financiar - valutar si contabil, prevenirea si combaterea fenomenului de evaziune fiscala;

2.2. Control financiar-fiscal exercitat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala

Controlul extern

Controlul extern se efectueaza la sediul contribuabilului, ulterior depunerii de catre acesta a declaratiilor de impunere si presupune verificarea inscrisurilor din declaratiile depuse cu documentele si elementele inregistrate in contabilitate, cu realitatile faptice constatate pe teren.

Controlul fiscal extern presupune parcurgerea a doua mari etape, respectiv controlul contabilitatii contribuabilului (modul de inregistrare in contabilitate a intregii activitati, in special cele care fac obiectul impozitarii; modul in care au fost respectate principiile contabilitatii si principiile fiscale; confruntarea datelor si informatiilor inscrise in contabilitate cu datele si informatiile ce provin de la unitatile economice cu care contribuabilul se afla in relatii economice; controlul sinceritatii declaratiilor de impunere) si verificarea ansamblului situatiei fiscale a contribuabilului (verificarea situatiei patrimoniale si de trezorerie).

Curtea de Conturi a Romaniei este institutia suprema de control financiar ulterior extern (audit extern) asupra modului de formare, administrare si utilizare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public si este organizata si functioneaza in baza Legii 94/1992, republicata, modificata si completata prin Legea 77/2002.

Curtea de Conturi isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile art. 139 din Constitutia Romaniei si cu legile tarii.

In contextul revizuirii Constitutiei, vor fi propuse si sustinute prevederi referitoare la garantarea independentei Curtii de Conturi si a membrilor acesteia, in conformitate cu Declaratia de la Lima (Sectiunea 5, Alin.3 si Sectiunea 6, Alin.2). Declaratia de la Lima reprezinta documentul de baza al Organizatiei Internationale a Institutiilor Supreme de Audit (INTOSAI), al carei membru este si Curtea de Conturi a Romaniei.

Parlamentul, in calitate de autoritate legislativa, este cel mai important utilizator al serviciilor Curtii de Conturi. Mandatul Curtii este stabilit in Constitutie si in legislatia specifica si o atributie fundamentala a acestei institutii este aceea de a raporta catre Parlament. Curtea de Conturi elaboreaza Raportul public anual pe care il inainteaza Parlamentului. Acest raport cuprinde observatiile Curtii de Conturi asupra conturilor de executie a bugetelor supuse controlului sau, concluziile degajate din controalele dispuse de Camera Deputatilor sau de Senat sau efectuate la regii autonome, societati comerciale cu capital integral sau majoritar de stat si la celelalte persoane juridice supuse controlului Curtii, incalcarile de lege si masurile de tragere la raspundere luate, precum si alte aspecte pe care Curtea le considera necesare. De asemenea, Curtea de Conturi poate inainta Parlamentului rapoarte pentru domeniile pe care este competenta, ori de cate ori considera necesar. Comisiile pentru buget, finante, banci ale celor doua Camere ale Parlamentului analizeaza rapoartele Curtii si le prezinta, insotite de propuneri corespunzatoare, spre dezbatere si aprobare plenului Camerelor reunite ale

Parlamentului. In baza acestora, conturile anuale de executie a bugetelor publice se aproba prin lege de catre Parlament.

Curtea de Conturi decide in mod autonom asupra programului sau de control. Controalele Curtii de Conturi se initiaza din oficiu si nu pot fi oprite decat de Parlament, insa numai in cazul depasirii competentelor stabilite prin lege. Camera Deputatilor sau Senatul, prin hotarari emise de acestea, pot cere Curtii de Conturi efectuarea unor controale, in limitele competentelor sale si nici o alta autoritate nu poate impune efectuarea unor astfel de controale.

Curtea de Conturi isi intocmeste buget propriu, care se prevede distinct in bugetul de stat.

La propunerea Comisiilor pentru buget, finante, banci ale celor doua Camere, Parlamentul numeste membrii Curtii de Conturi pentru un mandat de 6 ani. Dintre consilierii de conturi, Parlamentul numeste presedintele Curtii, vicepresedintele acesteia si presedintii sectiilor de control si de jurisdictie. Revocarea membrilor Curtii se face de catre Parlament la propunerea Comisiilor de specialitate, numai in situatia incalcarii grave a vreuneia din obligatiile prevazute de lege.

Curtea de Conturi exercita si atributii jurisdictionale, care constau in solutionarea prin instantele de judecata ale Curtii a actelor de constatare inaintate de Procurorul financiar si a rapoartelor inaintate de Completele Curtii de Conturi. Procurorii financiari, care isi desfasoara activitatea la Curtea de Conturi, au obligatia de a prelua toate actele de constatare incheiate de organele Curtii de Conturi si de a le transmite spre judecata instantelor Curtii de Conturi, cu exceptia celor de natura penala care sunt transmise Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. De asemenea, procurorii financiari pot dispune restituirea actului de constatare pentru completare sau pot intocmi actul de clasare.

La cererea Senatului sau a Camerei Deputatilor, Curtea de Conturi avizeaza proiectul bugetului de stat si proiectele de lege in domeniul finantelor si al contabilitatii publice sau prin aplicarea carora ar rezulta o diminuare a veniturilor sau o majorare a cheltuielilor aprobate prin legea bugetara, precum si infiintarea de catre Guvern sau ministere a unor organe de specialitate in subordinea lor.

Curtea de Conturi exercita functia de control financiar ulterior extern (audit extern) asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si asupra modului de gestionare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale. Curtea de Conturi urmareste si analizeaza calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al economicitatii, eficientei si eficacitatii.

In exercitarea functiei sale, Curtea de Conturi controleaza:

Formarea si utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetelor asigurarilor sociale de stat si ale bugetelor unitatilor administrativ teritoriale, precum si miscarea fondurilor intre aceste bugete;

Constituirea, utilizarea si gestionarea fondurilor speciale si a fondurilor de tezaur;

Formarea si gestionarea datoriei publice si situatia garantiilor guvernamentale pentru credite externe si interne;

Utilizarea alocatiilor bugetare pentru investitii, a subventiilor si a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unitatilor administrativ teritoriale;

Constituirea, administrarea si utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile administrative autonome, institutiile publice infiintate prin lege, precum si de catre organismele autonome de asigurari sociale ale statului;

Situatia, evolutia si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ teritoriale de catre institutiile publice, regiile autonome, companiile si societatile nationale, precum si concesionarea sau inchirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publica;

Constituirea, utilizarea si gestionarea resurselor financiare privind protectia mediului, imbunatatirea conditiilor de viata si de munca;

Utilizarea fondurilor puse la dispozitia Romaniei de catre Uniunea Europeana prin programul SAPARD si a co-finantarii aferente;

Utilizarea fondurilor provenite din asistenta financiara acordata Romaniei de Uniunea Europeana si din alte surse de finantare internationala;

Alte domenii in care, prin lege, s-a stabilit competenta Curtii de Conturi.

Sunt supuse controlului Curtii de Conturi a Romaniei:

Statul si unitatile administrativ teritoriale in calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile si institutiile lor publice autonome si neautonome;

Banca Nationala a Romaniei;

Regiile autonome;

Societatile comerciale la care statul, unitatile administrativ teritoriale, institutiile publice sau regiile autonome detin, singure sau impreuna, integral sau mai mult de jumatate din capitalul social;

Organismele autonome de asigurari sociale sau de alta natura, care gestioneaza bunuri, valori sau fonduri, intr-un regim legal obligatoriu prevazut prin lege sau prin statutele lor.

Curtea de Conturi a Romaniei poate hotari, de asemenea, efectuarea de controale si la alte persoane juridice, altele decat cele de mai sus care :

Beneficiaza de garantii guvernamentale pentru credite, subventii sau alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unitatilor administrativ-teritoriale sau a institutiilor publice;

Administreaza, in baza unui contract de concesiune sau inchiriere, bunuri apartinand domeniului public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

Nu isi indeplinesc obligatiile financiare catre stat, unitatile administrativ-teritoriale sau institutiile publice, verificarile efectuandu-se impreuna cu reprezentantii institutiilor competente in domeniul supus controlului;

Sunt societati de investitii financiare, asociatii si fundatii care utilizeaza fonduri publice, verificarile urmand a se efectua in legatura cu legalitatea utilizarii acestor fonduri.

Controlul executiei bugetelor Camerei Deputatilor, Senatului, Administratiei prezidentiale, Guvernului, Curtii Supreme de Justitie, Curtii Constitutionale, Consiliului Legislativ si Avocatului Poporului se exercita exclusiv de Curtea de Conturi.

2.2.2 Controlul fiscal

Prin control fiscal se intelege ansamblul activitatilor destinate a asigura respectarea obligatiilor de declarare si calculare corecta, precum si de plata la temenele legale a impozitelor, taxelor si altor varsaminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale, denumite in general obligatii fiscale.

Controlul financiar-contabil, exercitat prin organele de control fiscal, cuprinde ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea realitatii, legalitatii si sinceritatii declaratiilor, verificarea corectitudinii si exactitatii indeplinirii legale a obligatiilor fiscale de catre persoanele fizice si juridice romane si straine, precum si de asociatiile fara personalitate juridica, denumite generic contribuabili.

Potrivit art. 3 din O.G. nr. 70/1997, publicata in Monitorul Oficial nr. 227 din 30.08.1997, cu modificarile aduse prin O.G. nr.62/29.08.2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 646/20.08.2002, obligatiile fiscale cuprind :

- Obligatia de a declara bunurile sau veniturile impozabile;

- Obligatia de a declara impozitele, taxele si contributiile datorate;

- Obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile, la termenele prevazute, obligatiile fiscale;

- Obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile, la termenele prevazute, impozitele, taxele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

Obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile, la termenele prevazute, orice obligatie ce revine din aplicarea legilor fiscale.

In vederea exercitarii oricarei forme de control trebuie sa existe un cadru organizatoric precis si de substanta, un sistem legislativ-normativ clar si concis, care sa cuprinda in principal :

- Stabilirea obiectului si functiilor controlului ;

- Stabilirea drepturilor si raspunderilor organelor de control;

- Stabilirea drepturilor si obligatiilor celor supusi controlului.

Ca urmare, controlul fiscal este legat prin stabilirea si incasarea impozitelor si taxelor, fiind deci legat de sistemul fiscal, deoarece totalitate impozitelor si taxelor provenite de la persoane fizice si juridice care alimenteaza bugetele publice formeaza sistemul fiscal.

Controlul fiscal asupra modului de plata catre bugetul de stat a impozitelor si taxelor datorate de catre persoanele fizice si juridice debitoare realizeaza prin personal specializat, salariat la ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL din cadrul directiilor finantelor publice de la judete si municipiul Bucuresti.

Controlul fiscal cuprinde controlul declaratiilor depuse de contribuabili, al documentelor, al documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor si taxelor, cat si controlul altor documente depuse de contribuabili in scopul obtinerii unor reduceri, restituiri si rambursari.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) este structura Ministerului Finantelor care pune in aplicare politica guvernamentala in domeniul impozitelor si taxelor. Prin intermediul controlului fiscal, ANAF urmareste, analizeaza si verifica, pe baza raportarilor lunare, trimestriale si anuale ale unitatilor teritoriale, precum si prin deplasari la fata locului, modul de realizare a veniturilor bugetare formate din impozite si taxe pe total si pe fiecare sursa, a debitelor create in anul curent si a creantelor restante.   

Controlul se exercita inopinat sau in baza unui program stabilit si aprobat la nivelul conducerii directiei in care sunt mentionati toti debitorii, persoane fizice sau juridice,

principalele obiective, ca si termenele de efectuare a verificarilor planificate. In plus fata de obiectivele de control financiar contabil, stabilite prin programele de control, personalul

desemnat sa aplice masurile de executare silita are dreptul sa cerceteze toate locurile sau incintele in care debitorul isi depoziteaza sau pastreaza bunurile materiale, si sa solicite orice document sau element material care pot constitui probe in stabilirea cu exactitate a intregii averi a acestuia.

Realizarea practica a activitatii de control fiscal, in actiunea de recuperare a creantelor statului rezultate din impozite si taxe neachitate in termen, se face prin utilizarea atat a procedeelor si tehnicilor specifice acesteia, cat si a celor specifice actiunii de executare silita a debitorului.

In mod concret, controlul fiscal presupune:

- verificarea corectitudinii declaratiilor privind impozitele si taxele;

- urmarirea modului de calcul si virare in termen si in cuantumul legal a obligatiilor catre stat;

- descoperirea cazurilor de sustragere de la plata impozitelor si taxelor si luarea masurilor legale de recuperare a acestora, urmarind diminuarea fenomenului de evaziune fiscala;

- propuneri pentru luarea de masuri de perfectionare a sistemului legislativ fiscal, precum si cele de adaptare a metodelor si tehnicilor de control fiscal la imperativele fiecarei etape de politica fiscala.

Contribuabilii sunt obligati sa declare cu sinceritate la termenele legale veniturile realizate, bunurile mobile si imobile aflate in proprietate sau obtinute cu orice titlu legal, precum si alte valori care genereaza titluri de creanta fiscala. Cand legea nu prevede obligatia de depunere a declaratiei de impunere, contribuabilii raspund de calcularea corecta a obligatiilor fiscale, in conditiile prevazute de lege. De asemenea, contribuabilii sunt obligati sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau oricaror documente prevazute de lege.

In vederea controlului modului de indeplinire a obligatiilor fiscale, inspectorii fiscali au dreptul sa solicite de la contribuabili orice informatii, explicatii sau justificari in legatura cu declaratiile sau orice alt document depus de catre acestia.

Perioada afectata efectuarii controlului este stabilita de organele de control fiscal in functie de obiectivele controlului si nu poate fi mai mare de trei luni.

Controlul fiscal se desfasoara la sediu, domiciliu ori resedinta contribuabilului sau sediul organului de control fiscal, dupa caz, si se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit si pentru perioada supusa impozitarii, in ultimii 3 ani fiscali, respectiv perioada de prescriptie prevazuta de OG 92 /2003.

2.3. Agentia Nationala de Administrare Fiscala

2.3.1. Prezentarea Agentiei Nationale de Adminstrare Fiscala

O simpla analiza a sistemului de organizare globala ne arata ca lumea se constituie din multe natiuni diferite, populate de oameni diferiti, fiecare cu propria lor limba, religie, cultura, obiceiuri si istorie. Dar toate natiunile au cel putin un lucru in comun : Administratia Fiscala.

O astfel de institutie trebuie sa urmeze un curs in mijlocul unor asteptari contradictorii, respectiv presiunea nevoilor de asigurare a serviciilor publice - in permanenta crestere, in antagonism cu presiunea fiscala asupra masei impozabile - ce se doreste minimizata. Mediul si conditiile specifice de actiune in care opereaza Administratia Fiscala sunt diferite fata de ale altor organizatii. 'Ingratitudinea' functiei de baza a institutiei tinde sa fie subestimata, uitandu-se faptul ca o Administratie Fiscala de incredere si cu o functionare linistita este o conditie de baza pentru o dezvoltare economica durabila.

La inceputul unui nou mileniu, Administratiile Fiscale din toata lumea sunt confruntate, mai mult sau mai putin, cu aceleasi progrese si sperante, in continua schimbare, fiind influentate in special de fenomenul globalizarii si al cresterii vitezei de transmitere a fluxurilor informationale. Acestea sunt impuse de amplificarea pretentiilor contribuabililor, ceea ce determina o cerere crescuta pentru un serviciu eficient, orientat spre client, un management transparent si accesul liber la informatie.

Tendinta persistenta catre mondializare atrage dupa sine o crestere semnificativa in magnitudinea si complexitatea investitiilor, tranzactiilor internationale si prestatiilor internationale, inclusiv in forma 'dematerializata'. Efectul principal al globalizarii in plan fiscal este ca dificultatea controlului preturilor de transfer capata pondere tot mai mare. Noile oportunitati pentru comertul electronic vor forta Administratiile Fiscale sa se lupte cu intrebarea : ce ar trebui impozitat si unde va fi plasata povara fiscala, cu consecinte negative asupra eficientei administrarii veniturilor fiscale.

Societatea in care trebuie sa opereze Administratiile Fiscale - inclusiv din punct de vedere microeconomic - nu mai este imuabila. Apar zilnic schimbari. Administratia Fiscala trebuie sa fie flexibila pentru a se adapta la standardele Uniunii Europene.

Inca din cursul anului 2002, Ministerul Finantelor Publice a inceput un proces intens de reforma si modernizare a activitatii de administrare fiscala, proces care a beneficiat atat de sprijinul factorilor interni, cat si de cel al programelor externe de asistenta tehnica. Necesitatea acestei reforme a administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor venituri ale bugetului de stat a fost determinata de diversi factori, cum sunt schimbarile economice si sociale aparute in ultima perioada, obligatiile asumate de Romania odata cu exprimarea ferma a dorintei de aderare la Uniunea Europeana, mediul de afaceri conectat din ce in ce mai mult cu economia internationala, precum si schimbarile care au avut loc in plan international in procesul de modernizare al Administratiilor Fiscale.

In baza recomandarilor Misiunii Departamentului de Afaceri Fiscale al Fondului Monetar International, a fost demarat un program ambitios de imbunatatire a administrarii veniturilor statului. Obiectivele pricipale s-au indreptat catre acordarea unei atentii deosebite categoriei

de contribuabili mari, prin centralizarea administrarii acestora si oferirea de servicii adaptate nevoilor lor speciale. De asemenea, s-a avut in vedere crearea unei administratii fiscale moderne, autonome si functionand pe baza bunelor practici recunoscute la nivel international, precum si eficientizarea activitatii de administrare a veniturilor si cresterea gradului de colectare, prin unificarea administrarii tuturor veniturilor bugetului general consolidat, in cadrul unei agentii nationale de colectare.

Din analiza globala a activitatii desfasurata pe parcursul anului 2003 de Departamentul de Administrare Fiscala din cadrul Ministerului Finantelor Publice, putem spune ca cea mai importanta parte a resurselor disponibile au fost concentrate pentru atingerea obiectivelor stabilite in programele de reforma si modernizare a administrarii veniturilor. De asemenea, in anul 2003 s-a inregistrat un cumul de realizari importante in privinta pregatirii Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana. Astfel, la nivelul Ministerului Finantelor Publice au avut loc profunde transformari strategice si organizatorice, in paralel cu perfectionarea si stabilizarea legislatiei fiscale. Gradul de colectare a veniturilor s-a imbunatatit substantial, in mod vizibil, fiind intr-o stransa legatura cu intensificarea actiunilor de control, dar si cu imbunatatirea asistentei acordate contribuabililor.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala, principalul motor al colectarii veniturilor la bugetul de stat, trebuie sa asigure pe langa cresterea gradului de colectare al veniturilor bugetare si cresterea gradului de incredere publica in sistemul de administrare fiscala prin schimbarea modului de abordare a relatiilor cu contribuabilii si prin cresterea gradului de transparenta, fara a atinge interesele personale ale contribuabililor. Masura colectarii si monitorizarii unitare a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale trebuie sa aiba un efect pozitiv pentru disciplinarea fiscala a contribuabililor Agentia va urmari realizarea schimbarilor necesare in managementul administratiei fiscale prin stabilirea unor criterii de evaluare a performantei obtinute de personalul din cadrul administratiilor fiscale.

Incepand cu 1 ianuarie 2007, Administratia Fiscala romana trebuie sa fie capabila sa asigure schimburile de informatii intracomunitare in ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata si accizele, precum si adaptarea procesului de gestiune, colectare si control, astfel incat sa raspunda cerintelor Administratiilor Fiscale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

2.3.2. Activitatea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala

De la 1 ianuarie 2004 activitatile fiscale realizate de Ministerul Finantelor Publice au fost regrupate in cadrul unei entitati unice, respectiv Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF), subordonata ministerului.

Aceasta reorganizare se inscrie in procesul reformei in care se afla angajat Guvernul roman si care vizeaza modernizarea administratiilor.

Crearea ANAF vizeaza astfel asigurarea unei mai bune colectari a veniturilor statului: impozite, taxe, contributii sociale. Ea trebuie sa permita o mai buna adaptare a modului de functionare a administratiei fiscale la societatea romana si la evolutia sa intr-un cadru national si international.

Modernizarea administratiei fiscale are ca obiectiv si oferirea unei asistente de calitate contribuabilului, bazata pe o noua relatie cetatean-functionar.

Prezenta carta recunoaste comunicarea externa ca element major in politica administratiei fiscale, care vizeaza imbunatatirea civismului fiscal si instituie un cadru unitar al relatiilor ANAF cu contribuabilii. Elaborarea acestei carte este expresia angajamentului ANAF pentru un parteneriat transparent in relatia cu contribuabilii. Prezenta carta se adreseaza in primul rand contribuabililor, dar si personalului din administratia fiscala.

Obiectivele ANAF

ANAF colecteaza*) eficient veniturile bugetare pentru care este competenta, permitand in acest fel statului sa serveasca mai bine cetateanul prin aplicarea politicilor guvernamentale in domeniul asistentei sociale, sanatatii, apararii si ordinii publice, invatamantului, culturii etc. Aplicarea unitara a prevederilor legislatiei privind impozitele, taxele si contributiile sociale care intra in aria de competenta a ANAF

ANAF asigura cadrul necesar aplicarii unitare a legislatiei privind impozitele, taxele si contributiile sociale, astfel incat la situatii similare sa se aplice aceeasi interpretare din punct de vedere fiscal.

Aplicarea unui tratament echitabil tuturor contribuabililor

ANAF asigura un tratament egal tuturor contribuabililor, fara discriminare, prin respectarea principiilor de obiectivitate, impartialitate si legalitate.

Promovarea conformarii voluntare Promovarea conformarii voluntare prin incurajarea respectarii de catre contribuabili a legislatiei privind impozitele, taxele si contributiile sociale si descurajarea indisciplinei.

Angajamentele ANAF in materie de comunicare externa Pentru a determina contribuabilii sa-si indeplineasca in mod voluntar obligatiile fiscale si pentru a imbunatati relatiile cu contribuabilii, ANAF se angajeaza ca in politica de comunicare externa sa respecte principiile urmatoare:

Informarea gratuita pentru toti contribuabilii

Transmiterea informatiilor in cadrul comunicarii cu contribuabilii este gratuita si deschisa tuturor contribuabililor.

Toate categoriile de contribuabili sunt la fel de importante pentru ANAF.

Transparenta

Pornind de la dreptul la informare al cetatenilor potrivit Constitutiei Romaniei, fiecare unitate fiscala din cadrul ANAF trebuie sa aplice in mod consecvent principiul transparentei in relatia cu contribuabilii, asigurand in acelasi timp confidentialitatea informatiilor cu caracter personal.

Calitatea informatiilor transmise contribuabililor

. Informatiile personalizate transmise de catre ANAF la solicitarea contribuabililor trebuie sa fie clare, corecte si complete.

. Informatiile cu caracter general adresate de ANAF contribuabililor trebuie sa urmareasca transmiterea fidela a mesajului institutional.

Respect si consideratie

Relatia dintre ANAF si contribuabili se bazeaza pe respect si consideratie reciproca, amabilitate si cooperare.

Adaptarea administratiei fiscale la cerintele contribuabililor

In relatia sa de parteneriat ANAF se adapteaza necesitatilor contribuabililor pentru indeplinirea voluntara a tuturor obligatiilor privind impozitele, taxele si contributiile sociale.

Mijloace de imbunatatire a comunicarii externe

Facilitarea relatiei dintre contribuabili si ANAF pentru obtinerea informatiilor prin:

. intermediul ghiseelor de asistenta, existente in toate unitatile fiscale;

. raspunsuri la intrebarile contribuabililor prin liniile telefonice de asistenta fiscala existente in fiecare judet si la nivelul municipiului Bucuresti, prin intermediul structurilor de asistenta existente la nivelul fiecarei unitati fiscale teritoriale;

. adaptarea programului de lucru al unitatilor fiscale;

. implementarea mijloacelor moderne de comunicare cu marii contribuabili in vederea solutionarii corespondentei si eliberarii certificatelor fiscale (prin e-mail);

. organizarea de campanii de informare;

. asigurarea de informatii generale prin Internet prin portalul ANAF.

Informarea prompta si de calitate prin:

. oferirea permanenta si in mod unitar a informatiilor, indiferent de nivelul structurii organizatorice de la care se transmit;

. reducerea termenului de raspuns la solicitarile facute in scris de catre contribuabili;

. extinderea mijloacelor moderne de comunicare (e-mail, Internet);

. informarea in timp util, prin campanii de informare, asupra modificarilor legislative si asupra termenelor limita din calendarul fiscal.

Colaborarea cu organisme profesionale (de exemplu: experti contabili, auditori) si cu alte entitati (de exemplu: sindicate, patronate, fundatii, mass-media)

ANAF organizeaza sesiuni de comunicare si intalniri tematice in vederea cunoasterii si aplicarii unitare a legislatiei fiscale. ANAF editeaza pliante si brosuri pentru transmiterea informatiilor catre contribuabili.

Cunoasterea opiniei contribuabililor:

. realizarea unor anchete sociologice in randul contribuabililor pentru cunoasterea cerintelor acestora si, implicit, evaluarea si monitorizarea indeplinirii angajamentelor ANAF;

. publicarea rezultatelor.

Dispozitivele si procedurile administrative sunt adaptate in functie de aceste rezultate.

*) ANAF nu are competenta pentru administrarea impozitelor si taxelor locale si a altor venituri bugetare care, potrivit legii, sunt administrate de alte institutii.

2.4 Sanctiuni

Articolul 219 - Contraventii

(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:

a) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de inregistrare fiscala sau de mentiuni;

b) neindeplinirea la termen a obligatiilor de declarare prevazute de lege, a bunurilor si veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume;

c) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 56 si art. 57 alin. (2);

d) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 105 alin. (8);

e) neducerea la indeplinire a masurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2) si art. 105 alin. (9);

f) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 53;

g) nerespectarea obligatiei inscrierii codului de identificare fiscala pe documente, potrivit art. 73;

h) nerespectarea de catre platitorii de salarii si venituri asimilate salariilor a obligatiilor privind completarea si pastrarea fiselor fiscale;

i) neindeplinirea obligatiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, dupa caz, la terte persoane a formularelor si documentelor prevazute de legea fiscala, altele decat declaratiile fiscale si declaratiile de inregistrare fiscala sau de mentiuni;

j) nerespectarea de catre banci a obligatiilor privind furnizarea informatiilor si a obligatiilor de decontare prevazute de prezentul cod;

k) nerespectarea obligatiilor ce-i revin tertului poprit, potrivit prezentului cod;

l) nerespectarea obligatiei de comunicare prevazute la art. 154 alin. (9);

m) refuzul debitorului supus executarii silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispozitie acestuia pentru a fi identificate si evaluate;

n) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contributiilor datorate bugetului general consolidat, in vederea stabilirii realitatii declaratiei fiscale;

o) neretinerea, potrivit legii, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa;

p) retinerea si nevarsarea in totalitate, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni;

r) refuzul de a indeplini obligatia prevazuta la art. 52 alin. (1).

(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel:

a) cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. c);

b) cu amenda de la 50 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 500 lei la 2.500 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. d);

c) cu amenda de la 500 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. e) si f);

d) cu amenda de la 50 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 500 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. a), b), g)-m);

e) cu amenda de la 50 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n)-r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt de pana la 50.000 lei inclusiv;

f) cu amenda de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n)-r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt cuprinse intre 50.000 lei si 100.000 lei inclusiv;

g) cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n)-r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt mai mari de 100.000 lei.

(3) In cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de venit constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10 lei la 100 lei.

(4) In cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda prevazuta pentru persoanele fizice.

(5) Nedepunerea la termen a declaratiilor fiscale pentru obligatiile datorate bugetelor locale se sanctioneaza potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

(6) Sumele incasate in conditiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.

Articolul 220 - Contraventii si sanctiuni la regimul produselor accizabile

(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:

a) detinerea de produse accizabile in afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse in sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;

b) neanuntarea autoritatii fiscale competente, in termenul legal, despre modificarile aduse datelor initiale avute in vedere la eliberarea autorizatiei;

c) detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false;

d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de productie de alcool etilic si de distilate, asa cum a fost aprobat de autoritatea fiscala competenta;

e) practicarea, de catre producatori sau de catre importatori, de preturi de vanzare mai mici decat costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vandute, la care se adauga acciza si taxa pe valoarea adaugata;

f) neinscrierea distincta in facturi a valorii accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia interna, in cazurile prevazute la titlul VII din Codul fiscal;

g) neutilizarea documentelor fiscale prevazute de titlul VII din Codul fiscal;

h) neefectuarea, prin unitati bancare, a decontarilor intre furnizori si cumparatori, ca persoane juridice, de produse accizabile;

i) amplasarea mijloacelor de masurare a productiei si a concentratiei de alcool si distilate in alte locuri decat cele prevazute expres in titlul VIII din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de catre supraveghetorul fiscal si nesesizarea organului fiscal in cazul deteriorarii lor;

j) nesolicitarea desemnarii supraveghetorului fiscal in vederea desigilarii cisternelor sau recipientelor in care se transporta alcoolul si distilatele in vrac;

k) transportul de alcool etilic si de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt insotite de documentul de insotire prevazut la titlul VII din Codul fiscal;

l) fabricarea de alcool sanitar de catre alte persoane decat antrepozitarii autorizati pentru productie de alcool etilic;

m) comercializarea in vrac, pe piata interna, a alcoolului sanitar;

n) circulatia si comercializarea in vrac a alcoolului etilic rafinat si a distilatelor in alte scopuri decat cele expres prevazute in titlul VIII din Codul fiscal;

o) neevidentierea corecta in registrul special a cantitatilor de alcool si distilate importate in vrac;

p) neevidentierea la organele fiscale teritoriale a situatiilor privind modul de valorificare a alcoolului si distilatelor;

q) nesolicitarea organului fiscal teritorial in vederea desigilarii instalatiilor de fabricatie, precum si neevidentierea in registrul destinat acestui scop a informatiilor privind capacitatile reale de distilare, data si ora sigilarii si desigilarii cazanelor sau a celorlalte instalatii de fabricatie a tuicii si a rachiurilor de fructe;

r) comercializarea, la preturi mai mari decat preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preturi;

s) comercializarea produselor ce nu se regasesc in listele cuprinzand preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate de catre operatorii economici producatori si importatori;

s) refuzul operatorilor economici producatori de tigarete de a prelua si de a distruge, in conditiile prevazute de lege, cantitatile de produse din tutun confiscate;

t) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum si amplasarea inaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantitati de alcool sau distilate necontorizate;

t) comercializarea in vrac si utilizarea ca materie prima, pentru fabricarea bauturilor alcoolice, a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolica sub 96,0% in volum;

u) desfasurarea activitatilor de distribuire si comercializare angro a bauturilor alcoolice si produselor din tutun fara indeplinirea conditiilor prevazute de art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare;

v) comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decat cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto, precum si a petrolului lampant, care corespund standardelor nationale de calitate;

x) functionarea instalatiilor de producere alcool etilic si de distilate, fara program aprobat;

y) comercializarea produselor accizabile intr-un antrepozit fiscal in perioada in care autorizatia a fost revocata sau anulata, fara acordul autoritatii fiscale competente pentru valorificarea stocurilor de produse, acordat in conditiile prevazute de lege.

(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum si cu:

a) confiscarea produselor, iar in situatia in care acestea au fost vandute, confiscarea sumelor rezultate din aceasta vanzare, in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) si y);

b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate in transportul alcoolului etilic si al distilatelor, in cazul prevazut la alin. (1) lit. k);

c) oprirea activitatii de comercializare a produselor accizabile pe o perioada de 1-3 luni, in cazul comerciantilor in sistem angro sau cu amanuntul, pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. c), m), u) si v);

d) oprirea activitatii de productie a produselor accizabile prin sigilarea instalatiei, in cazul producatorilor, pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. d), i), l), n) si x).

(3) Autoritatea fiscala competenta suspenda, la propunerea organului de control, autorizatia de antrepozit fiscal pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. d), i), m), n), t) si x).

Articolul 221 - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor

(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele fiscale competente.

(2) Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 219 si 220 se aplica persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect in raportul juridic fiscal. In cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, sanctiunile se aplica reprezentantilor acestora.

(3) Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit art. 220 se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor si al unitatilor sale teritoriale, cu exceptia sanctiunii privind suspendarea autorizatiei de antrepozit fiscal, care se dispune de autoritatea fiscala competenta, la propunerea organului de control.

(4) Contraventiile prevazute la art. 219 alin. (1) lit. b) se aplica pentru faptele constatate dupa data intrarii in vigoare a prezentului cod.

(5) In cazul aplicarii sanctiunii amenzii potrivit art. 219 si 220, contribuabilul are posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute in prezentul cod, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala.

Articolul 222 - Actualizarea sumei amenzilor

Limitele amenzilor contraventionale prevazute in prezentul cod pot fi actualizate anual, in functie de evolutia ratei inflatiei, prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei si Finantelor.

Articolul 223 - Dispozitii aplicabile

Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legale referitoare la regimul juridic al contraventiilor.