1. Lucrari contabile de inchidere a exercitiului financiar

Intocmirea situatiilor financiare anuale cu intreaga lor formatie de documente de sinteza reprezinta un proces complex de agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia patrimoniului si rezultatele obtinute.

Exigentele continutului informational a situatiilor financiare anuale sunt foarte mari iar regulile de intocmire foarte precise, astfel ca pentru finalizarea lui este obligatorie parcurgerea unor etape cu caracter pregatitor, si anume:

perfectarea si inregistrarea in conturi a tuturor documentelor justificative

intocmirea balantelor de verificare primare

inventarierea generala a patrimoniului

stabilirea rezultatului exercitiului

5.centralizarea si sistematizarea datelor prin balanta de verificare finala

6. intocmirea propriu-zisa a bilantului

1. In ce priveste prima etapa, aceasta presupune perfectarea si inregistrarea in conturi a tuturor operatiilor economice si financiare ale intregii unitati, care au avut loc in perioada pentru care se intocmesc situatiile financiare anuale in vederea stabilirii complete a rulajului lor debitor si creditor. Fara aducerea la zi a inregistrarilor in conturi, nu se poate stabili corect soldul conturilor si nu se poate efectua inchiderea sau prelucrarea in situatiile financiare anuale a continutului acestora. Corecta intocmire si inregistrare a documentelor se apreciaza pe baza corelatiei de control dintre contabilitate si evidenta operativa, dintre evidenta cronologica si cea sistematica cat si operatiilor de control dintre conturile sintetice si cele analitice dezvoltate. Consemnarea in concurs a fenomenelor si proceselor economice si sistematizarea corelata a datelor, devine deosebit de importanta pentru ca astfel contul ca atare isi releva calitatea sa de 'informatie si miscare' in timp real, fata de cea a bilantului care este de 'informatie stationara' chiar daca mai completa prin conexiunile sale.

1.1. Elaborarea balantei de verificare inainte de inventariere

In cadrul acestei etape preliminare se intocmeste, dupa inregistrarea in conturi a tuturor documentelor justificative, o balanta de verificare provizorie a conturilor sintetice si reteaua de balante analitice. Astfel are loc verificarea exactitatii rulajelor si soldurilor inregistrate in conturile sintetice cu cea analitica. Aceasta operatie de control a sumelor inregistrate in conturi se asigura cu ajutorul balantelor de verificare ce permit nu numai identificarea eventualelor erori de inregistrare, ci si corectarea lor in vederea stabilirii concordantei necesare intre conturile sintetice si cele analitice. Finalizarea lunara a inregistrarilor in conturi, dublata de verificarea lor prin balanta, capata o importanta infinit mai mare daca avem in vedere prevederile Legii Contabilitatii nr.82/1991 ca bilantul sa fie obligatoriu doar anual in timp ce calculul profitului sau pierderilor, a impozitului pe profit si a altor obligatii reflectate de conturi sa se faca lunar. In plus, balanta constituie nu numai un mijloc de control al conturilor ci si o importanta sursa de informatii centralizate pentru conducerea 'din mers' a economiei si finantelor societatilor comerciale, a oricarui agent cu autonomie decizionala.

Balanta de verificare primara elaborata in vederea redactarii situatiilor financiare anuale cuprinde datele sistematizate si prelucrate in conturile registrului sistematic - Cartea mare. Cu acest prilej se descopera si se inlatura erorile care au condus la stirbirea relatiilor de echilibru, la nivelul tuturor conturilor, intre debitul si creditul acestora, precum si a egalitatilor valorice, intre marimile de aceeasi natura, din conturile analitice si contul sintetic supraordinat. Intr-o asemenea balanta de verificare conturile din clasa a 6-a "Conturi de cheltuieli" prezinta inca in soldurile lor cheltuielile facute in cursul ultimei luni a exercitiului (pentru entitatile economico-sociale din Romania luna decembrie) si inregistrate conform documentelor justificative, iar conturile din clasa a 7-a "Conturi de venituri" prezinta inca in soldul lor creditor, veniturile inregistrate conform documentelor justificative aferente ultimei luni a exercitiului de referinta. O asemenea balanta de verificare este prezentata in tabelul nr.1.

SC . . . . . . . . . . ...

Tabelul nr. 1

Balanta de verificare inainte de inventariere pe anul 200..

1.2. Inventarierea generala a patrimoniului

Aceasta etapa presupune inventarierea mijloacelor materiale si banesti componente ale patrimoniului administrat, precum si a resurselor de provenienta a capitalului societatii, a dreptului de creanta si obligatiilor, actiune urmata de punerea de acord a datelor evidentei cu realitatile constatate prin inventariere, prin rezolvarea in spiritul legii a minusurilor sau plusurilor constatate, etc. Pe baza inventarierii se asigura cunoasterea situatiei reale a elementelor patrimoniale dar si stabilirea unor indicatori economico-financiari care altfel ar fi mai greu sau chiar imposibil de determinat ca: nivelul productiei neterminate, volumul pagubelor, sursele de provenienta a capitalului, drepturi de creanta, datorii etc. Dar determinarea reala se refera atat la constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale cat si la evaluarea lor la nivelul valorii curente, adica la nivelul valorii actuale sau la nivelul valorii de intrebuintare. Aceasta etapa nu este obligatorie numai in perioada ante-balantei ori de cate ori se considera necesar, deoarece ea asigura realismul, fidelitatea si o mai mare utilitate finala a informatiilor furnizate de contabilitate, cu atat mai mult cu cat in practica nu de putine ori s-a constatat ca evidenta analitica (a stocurilor materiale, mai ales) ramane in urma vietii curente.

Balanta de verificare primara arata care a fost evolutia fiecarei categorii de valori in care a fost divizata materia contabilizata. Evolutia a fost stabilita pe baza documentatiei primare analizate. In masura in care toate operatiunile generatoare de miscari de valori, exprimabile in bani si toate schimbarile in raporturile economico-juridice cu efecte pecuniare au fost consemnate in documente primare, iar acestea au fost in totalitate si corect prelucrate prin sistemul de conturi, reflectarea este conforma cu evolutia reala. De regula, insa, intre datele balantei de verificare si marimile corespunzatoare acestora in realitate, pot sa apara nepotriviri. Sesizarea si determinarea lor se face prin compararea cu inventarul intocmit in urma inventarierii generale. In afara functiei de mai sus, prin inventar se completeaza cunoasterea unor aspecte ale miscarilor de valori greu de sesizat altfel, ca de pilda: nivelul productiei nefinite, pierderile in greutate la unele materiale si marfuri datorita uscarii, evaporarii etc. Inventarierea si inventarul general se inscriu, asadar, ca lucrare si respectiv produsul unei lucrari premergatoare intocmirii bilantului. Inventarierea patrimoniului se poate efectua atat de salariatii proprii, cat si de persoane fizice sau juridice abilitate, pe baza de contracte de prestari de servicii incheiate. Evaluarea elementelor de activ si pasiv constatate si descrise in listele de inventariere se face atat la valoarea de intrare, cat si la valoarea de inventar. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic si inscrise in listele de inventariere cu cele din evidenta tehnic-operativa (fise de magazie) si din contabilitate. Pentru stabilirea lipsurilor si a plusurilor de valori materiale constatate cu ocazia inventarierii, se intocmesc "Listele de inventariere" prin preluarea din Listele de inventariere (varianta simplificata)- anexa nr. 1.

Pentru elementele patrimoniale la care s-au constatat deprecieri se intocmesc liste de inventariere distincte, iar pe baza acestora comisia de inventariere face propuneri privind constituirea provizioanelor pentru depreciere sau de inregistrare a unor amortizari speciale, in cazul unor deprecieri ireversibile, ce se refera la imobilizari. Pe baza listelor de inventar si a procesului verbal se fac consemnari in Registrul-inventar.

Acesta este un document contabil obligatoriu de inregistrare anuala si de grupare a rezultatelor inventarierii patrimoniului. Rezultatele inventarierii trebuie inregistrate atat in evidenta tehnic-operativa cat si in contabilitate in termen de cel mult 5 zile de la data terminarii operatiunilor de inventariere.

1. Inregistrarea operatiunilor de regularizare

Aceasta lucrare premergatoare intocmirii situatiilor financiare anuale se refera la consemnarea sub forma de articole in Registrul-jurnal, a operatiunilor de regularizare privind:

diferentele de inventar;

amortizarile exceptionale;

provizioanele pentru deprecieri;

provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;

diferentele de curs valutar;

delimitarea in timp a cheltuielilor si veniturilor;

inregistrarea variatiei stocurilor in conditiile aplicarii inventarului intermitent.

Principalele legaturi de corespondenta privind contabilizarea diferentelor de inventar sunt urmatoarele:

1. Se constata un plus de marfuri la obiectele sanitare in valoare de 10.000.000 lei.

2. Se constata minusuri de inventar neimputabile de natura activelor circulante in valoare de 500.000lei, pentru materiale aflate la terti.

Se constata plusuri la inventarierea casieriei in valoare de 600.000 lei.

4. Se constituie provizioane pentru deprecierea marfurilor in suma de totala de 10.000.000lei si provizioane pentru riscuri si cheltuieli in valoare de 2.000.000 lei. Toate aceste operatii sunt redactate in registrul jurnal.

SC . . . . . . . . ..

Unitatea

REGISTRUL-JURNAL

Cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului se poate constata ca valoarea de inventar a unor imobilizari este mai mica decat valoarea ramasa de amortizat, iar diferenta este apreciata ca fiind rezultatul unei deprecieri ireversibile si atunci ea se inregistreaza in debitul contului 6811 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizarilor" in corespondenta cu creditul contului corespunzator din grupa 28 "Amortizari privind imobilizarile".

Daca deprecierile sunt posibil reversibile iar acestea sunt superioare provizionului constituit (soldul creditor al conturilor de provizioane pentru deprecieri) atunci se constituie un provizion suplimentar. In cazul in care deprecierea constatata pe baza inventarului este inferioara provizionului constituit, acesta se diminueaza in mod corespunzator.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru finantarea acelor cheltuieli si pierderi a caror realizare sau plata este incerta ori pentru cheltuielile care devin exigibile in perioadele urmatoare. La inchiderea exercitiului provizioanele ce trebuie constituite efectiv se inregistreaza in debitul contului de cheltuieli in corespondenta cu creditul contului 151 "Provizioane pentru riscuri si cheltuieli".

1.4.Determinarea rezultatului, repartizarea acestuia si intocmirea balantei de verificare finala

Pentru a stabili rezultatul exercitiului se procedeaza la inchiderea conturilor de cheltuieli ale perioadei curente prin preluarea acestora in debitul contului 121 "Profit si pierdere" precum si inchiderea conturilor de venituri ale perioadei curente prin preluarea soldurilor creditoare in creditul contului de rezultate finale 121 "Profit si pierdere".

Daca avem in vedere datele pe care le prezinta, in acest stadiu al reflectarilor conturile din clasele: 6 "Conturi de cheltuieli" si 7 "Conturi de venituri" cele doua articole se vor prezenta mai jos:

inchiderea conturilor de venituri ale perioadei

Intre profitul contabil si profitul impozabil folosit ca baza pentru determinarea impozitului pe profit pot sa apara diferente semnificative. Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile. Legea nr. 414/26.06.2002 privind impozitul pe profit stipuleaza faptul ca venituri considerate a fi neimpozabile sunt:

dividendele primite de catre o persoana juridica romana de la o alta persoana juridica romana;

diferentele favorabile de valoare ale titlurilor de participare inregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creante la societatea la care se detin participatiile;

veniturile rezultate din anularea datoriilor care au fost considerate cheltuieli nedeductibile, precum si din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau a veniturilor realizate din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile;

alte venituri neimpozabile, prevazute expres in acte normative speciale.

La calculul profitului impozabil sunt deductibile numai urmatoarele sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si a provizioanelor:

rezerva, in limita a 5% din profitul contabil, pana ce acesta va atinge a cincia parte din capitalul social subscris si varsat, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

in cazul bancilor si cooperativelor de credit autorizate, provizioanele obligatorii constituite potrivit normelor Bancii Nationale a Romaniei. Acelasi regim se aplica si fondurilor de garantare;

rezervele tehnice calculate de catre societatile de asigurare si reasigurare, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile ulterioare. Pentru contractele de asigurare cedate in reasigurare, rezervele tehnice se diminueaza prin inregistrarea la venituri, astfel incat nivelul acestora sa acopere partea de risc care ramane in sarcina asiguratorului, dupa deducerea reasigurarii. Sunt nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor pentru contractele cedate in reasigurare.

Orice alte rezerve constituite in baza unor acte normative speciale nu sunt cheltuieli deductibile. Exceptie fac rezervele legale constituite de Banca Nationala a Romaniei, bancile, fondurile de garantare si cooperativele de credit.

In randul cheltuielilor nedeductibile sunt cuprinse:

cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentand diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau venit platite in strainatate;

amenzile, confiscarile, majorarile de intarziere si penalitatile de intarziere datorate catre autoritatile romane, potrivit prevederilor legale, altele decat cele prevazute in contractele comerciale. Amenzile, penalitatile sau majorarile datorate catre autoritati straine ori in cadrul contractelor economice incheiate cu persoane nerezidente in Romania si/sau autoritati straine sunt cheltuieli nedeductibile, cu exceptia majorarilor, al caror regim este reglementat prin conventiile de evitare a dublei impuneri;

suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor, pentru deplasari in tara si in strainatate, care depaseste de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele stabilite prin hotarare a Guvernului;

suma cheltuielilor sociale care depasesc limitele considerate deductibile, conform legii anuale a bugetului de stat;

cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, precum si taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor cheltuieli;

cheltuielile cu taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor acordate salariatilor sub forma unor avantaje in natura, daca valoarea acestora nu a fost impozitata prin retinere la sursa;

orice cheltuieli facute in favoarea actionarilor sau a asociatilor, altele decat cele generate de plati pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la valoarea de piata;

cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de conducere si de administrare inregistrate de un sediu permanent care apartine unei persoane fizice sau juridice straine, care nu s-au efectuat in Romania, care depasesc 10% din salariile impozabile ale salariatilor sediului permanent din Romania;

cheltuielile inregistrate in contabilitate care nu au la baza un document justificativ, potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii;

cheltuielile inregistrate de societatile agricole constituite in baza Legii nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura, pentru dreptul de folosinta al terenului agricol adus de membrii asociati peste cota de distributie din productia realizata din folosinta acestuia, prevazuta in contractul de societate sau asociere;

cheltuielile inregistrate in contabilitate, determinate de diferentele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, ale titlurilor imobilizate ale activitatii de portofoliu, cu exceptia celor determinate de vanzarea acestora;

cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;

cheltuielile reprezentand tichetele de masa acordate de angajatori, daca nu sunt acordate in limita dispozitiilor legii anuale a bugetului de stat;

cheltuielile privind contributiile platite la fondurile speciale peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative, inclusiv contributiile la fonduri de pensii, altele decat cele obligatorii;

cheltuielile cu primele de asigurare platite de angajator in numele angajatului. Sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente de munca, boli profesionale si risc profesional;

cheltuielile de protocol care depasesc limita de 2% aplicata asupra diferentei rezultate dintre totalul veniturilor si al cheltuielilor, inclusiv accizele, mai putin cheltuielile cu impozitul pe profit si cheltuielile de protocol inregistrate in cursul anului;

alte cheltuieli salariale si/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la persoana fizica, daca legea nu prevede altfel;

cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, prestari de servicii sau asistenta, in situatia in care nu sunt incheiate contracte in forma scrisa si pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizata;

cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale si necorporale ale contribuabilului, precum si cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat, cu exceptia celor care privesc bunurile reprezentand garantie bancara pentru creditele utilizate in desfasurarea activitatii pentru care contribuabilul este autorizat.

Pierderea anuala, stabilita prin declaratia de impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale in vigoare din anul inregistrarii acestora.

In situatia lichidarii/dizolvarii unui contribuabil, pentru determinarea profitului impozabil se ia in calcul si profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia.

Plecand de la profitul contabil, adica de la profitul rezultat dupa inchiderea conturilor din clasa 6 "Conturi de cheltuieli" si clasa 7 "Conturi de venituri" in care avem reflectate cheltuielile si veniturile perioadei trebuie sa se ajunga la "profitul impozabil" folosit ca baza in determinarea "impozitului pe profit".

v  Impozitul pe profit se determina prin aplicarea, asupra profitului impozabil a unei cote de impozit. Cota de impozit pe profit este de 16%.

Repartizarea profitului si contabilizarea acestuia:

Societatile comerciale pot repartiza profitul pentru:

constituirea de rezerve legale;

acoperirea pierderilor fiscale din anii precedenti. Aceste doua alocari se fac din profitul brut.

Pe seama profitului net se fac repartizarile pentru:

participarea salariatilor la profit;

constituirea de rezerve, altele decat rezervele legale;

dividende de plata.

In situatia prezentata anterior societatea a inregistrat profit si vom calcula profitul impozabil, impozitul pe profit sau profit de repartizat. Pierderile se reporteaza in anii urmatori pentru a fi acoperite din profiturile ce se vor realiza atunci.

Impozitul pe profit pentru anul 200.. este de . . . . ..lei.

691 = 441

inchiderea contului de cheltuieli:

121 = 691

Balanta de verificare finala

Urmeaza a doua verificare a datelor contabilitatii in scopul asigurarii exactitatii inregistrarii in conturi a tuturor operatiilor economice, deci inclusiv a celor intervenite pentru regularizarea rezultatelor inventarierii si stabilirea
rezultatelor finale. Din jurnal miscarile reflectate, dupa ce a avut loc intocmirea balantei de verificare primare, se sistematizeaza in Cartea mare in partida deschisa fiecarui cont. Pe baza datelor Cartii mari se intocmeste balanta de verificare finala. Modelul de balanta de verificare trebuie sa contina cel putin soldurile de la inceputul anului, rulajul conturilor in cursul exercitiului si soldul final. Balanta de verificare finala este prezentata in tabelul nr. 2.

1.5. Inchiderea conturilor de activ si a conturilor de pasiv

Pentru a marca inchiderea exercitiului in registrul cronologic (Registrul-jurnal) se formuleaza fie doua articole contabile compuse, fie un articol contabil complex sau mixt.

In prima varianta este nevoie si de interventia contului 892 "Bilant de inchidere", care va primi in debit soldul final debitor al conturilor din multimea conturilor de bilant ramase inca nesoldate pana in acest moment, iar in credit soldul final creditor al conturilor inca nesoldate pana in acest moment. Cele doua articole contabile se vor prezenta astfel:

Inregistrat inchiderea conturilor de activ

Pentru inchiderea conturilor de pasiv

In cea de-a doua varianta, aceea a formularii unui articol mixt, corespondenta se va stabili intre debitul conturilor cu solduri creditoare (conturi de pasiv) si creditul conturilor cu solduri debitoare (conturi de activ).

2. Tehnica elaborarii componentelor situatiei financiare

Sistematizarea datelor privind situatia financiara, profitabilitatea se face urmand un proces de agregare astfel incat sa se obtina o imagine fidela, clara si completa asupra celor de mai sus. Structurile poarta denumiri specifice de: Bilant si Cont de profit si pierdere.

2.1. Intocmirea bilantului

Trecerea de la situatia oglindita de soldurile conturilor din sistemul de calcul contabil digrafic - asa cum se prezinta aceasta in balantele sintetice si balantele analitice finale, la aceeasi situatie reflectata prin bilant, nu inseamna o simpla transcriere, ci reprezinta o continuare a procesului de sintetizare si de rafinare a reflectarii. Ca urmare, bilantul se prezinta ca un sistem agregat de indicatori, in evaluarea carora sunt respectate anumite principii explicabile prin rolul stabilit acestui calcul de sinteza in procesul de cunoastere.

Si in Romania, alinierea la normele comunitare a generalizat principiul evaluarii substantei de bilant la valoarea de intrare pusa de acord cu datele inventarului, rectificata nu numai cu deprecierile ireversibile, dar si cu deprecierile reversibile. Intre marimile inscrise in bilant intalnim atat raporturi de complementaritate, cat si raporturi de ordinare. Primul tip de raporturi se creeaza intre indicatorii situati pe aceeasi treapta a procesului de sintetizare, pe cand, cel de al doilea se realizeaza intre indicatorii situati pe trepte diferite de sintetizare.

Procesul prin care se ajunge de la soldurile conturilor la sistemul de indicatori din bilant este divers. Unii indicatori sunt obtinuti prin preluarea soldurilor unor conturi sintetice sau conturi analitice, altii prin agregarea acestor solduri. Ii vom numi pe acestia indicatori primari.

In bilant sunt insa si indicatori care se obtin prin agregarea unor indicatori primari. Ii vom numi pe acestia indicatori derivati.

In modelele de bilant pentru agentii economici, majoritatea indicatorilor primari, se obtin in urma preluarii sau prelucrarii soldurilor conturilor sintetice.    Atunci cand indicatorul primar din bilant prezinta note specifice care nu sunt retinute de catre conturile sintetice, ci numai de catre conturile analitice, preluarea si prelucrarea se face pe baza acestora. Atunci cand continutul unui indicator primar din bilant este identic cu cel al unui cont sintetic sau a unui cont analitic nu este necesara nici o prelucrare in afara contului. In bilant se preia, sub forma de indicator primar, soldul contului.

Cand sfera de cuprindere a unui indicator primar din bilant este mai larga decat sfera unui singur cont (sintetic sau analitic), indicatorul se obtine prin insumarea algebrica a soldurilor conturilor care acopera acest continut, astfel incat sa se ajunga la valoarea neta a elementului de activ sau pasiv respectiv.

Atunci cand procesul de rafinare a reflectarii o solicita, in vederea ajungerii la valoarea neta in stabilirea marimii unor indicatori primari se conjuga asa cum deja am vazut prelucrarea soldurilor conturilor din aceeasi serie, cu soldul conturilor din seria opusa.

Indicatorii derivati se obtin prin agregarea unor indicatori deja determinati. In modelul Bilantului simplificat pentru agentii economici putem intalni pentru o anumita parte a substantei de activ si de pasiv, indicatori derivati la care s-a ajuns printr-o continuare a procesului de agregare. De exemplu, indicatorul de activ "Active imobilizate" se obtine prin agregarea indicatorilor derivati: I "Imobilizari necorporale" + II "Imobilizari corporale" + III "Imobilizari financiare".

Indicatorul derivat "Active circulante" se obtine prin agregarea a patru indicatori derivati si anume : I "Stocuri" + II "Creante" + III "Investitii financiare pe termen scurt" + IV "Casa si conturi la banci".

Bilantul prezinta nivelul sistemului de indicatori in doua momente, apreciate ca fiind reprezentative pentru cunoasterea evolutiei pozitiei financiare a organismului cercetat, momentul de la inceputul anului si momentul de la finele exercitiului. Pentru inceputul anului nivelurile indicatorilor se preiau din bilantul incheiat pentru anul precedent. In urma prelucrarii datelor din balanta de verificare finala se ajunge la modelul de bilant prezentat in tabelul nr.

Tabel nr 3

BILANT

la data de 31 decembrie 200 .

Cod 10 - mii lei -

Cod 10 mii lei -

ADMINISTRATOR, INTOCMIT,

Numele si prenumele_____ _______ ______ ______ Numele si prenumele _________________

Semnatura _____ _______ ______ _______________ Semnatura _____ _______ ______ _________ Stampila unitatii

2.2. Elaborarea Contului de profit si pierdere

Aceasta componenta a situatiilor financiare anuale se obtine prin prelucrarea datelor care le contin conturile din clasa 6 "Conturi de cheltuieli" si clasa 7 "Conturi de venituri" si care se refera la cheltuielile, respectiv veniturile cumulate de la inceputul anului si colectate la sfarsitul fiecarei luni in cele doua parti ale contului 121 "Profit si pierderi" (cheltuielile in debit, iar veniturile in credit).

El trebuie sa furnizeze imaginea fidela, clara si completa a rezultatului. In modelul simplificat, elaborat pentru persoanele juridice care prezinta situatiile financiare armonizate cu Directivele Europene, Contul de profit si pierdere prezinta o grupare a veniturilor si cheltuielilor pe feluri de activitati (de exploatare, financiara si extraordinara), astfel incat in urma comparatiei la nivelul fiecarui palier sa se poata stabili rezultatul din exploatare (profit ori pierdere); rezultatul financiar (profit ori pierdere); rezultatul curent al exercitiului (profit ori pierdere); rezultatul extraordinar (profit si pierdere); veniturile totale; cheltuielile totale; rezultatul brut al exercitiului (profit ori pierdere); impozitul pe profit; alte cheltuieli cu impozite care nu apar in elementele de mai sus si rezultatul net al exercitiului financiar (profit ori pierdere). Pentru exercitiul precedent datele sunt preluate din Contul de profit si pierdere incheiat la 31 decembrie a anului precedent. Pentru exercitiul in curs aceste date sunt preluate si prelucrate din Balanta de verificare finala. Contul de profit si pierdere este prezentat in tabelul nr 4.

Tabelul nr. 4

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

la data de 31 decembrie 200 . .

Cod 20 - mii lei -

ADMINISTRATOR, INTOCMIT,