 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
1. Principii generale de creditare bancara
Operatiunile de credit efectuate de bancile comerciale au la baza prudenta bancara, criteriu fundamental de politica bancara ce caracterizeaza intreaga activitate, precum si urmatoarele principii generale:
Credibilitatea, suport moral, element psihologic esential, fara de care creditul nu poate exista. Dobandirea increderii presupune cunoasterea clientului, iar aceasta se realizeaza printr-o permanenta activitate de informare si documentare pentru formarea convingerilor privind:
calitatile morale si profesionale ale managerilor societatilor si a principalilor colaboratori si asociati
reputatia privita prin prisma calitatii produselor si serviciilor, a relatiilor cu partenerii
situatia patrimoniala si financiara clientului.
Forma contractuala;" activitatea bancara in Romania, toate operatiunile de credit si garantii ale societatii vor trebui consemnate in documente contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile respectivelor tranzactii" *
Destinatia creditului este principiul care obliga imprumutatul de a utiliza creditul in concordanta cu scopul pentru care a fost acordat si, totodata si dreptul bancii de a urmari respectarea modului de utilizare.
Destinatia creditului trebuie sa fie bine definita, atat de client, cat si de banca, si consimtita de ambele parti prin contractul de credit, urmarindu-se ca, obiectul creditului sa fie legal si in legatura cu activitatea curenta a clientului.
Dimensionarea volumului creditului Este esential ca banca sa cunoasca si sa defineasca un cuantum considerat normal al creditului, deoarece astfel se evita riscul de nerambursare ce poate aparea in situatia in care se solicita un credit prea mare. Pe de alta parte, acest credit nu poate fi diminuat sub nivelul minim ce ar periclita derularea normala a activitatii clientului si i-ar impiedica dezvoltarea. Pentru ca banca sa se asigure de corecta dimensionare a volumului creditului, cererea clientului trebuie sustinuta si de un cash-flow care sa surprinda lichiditatile curente, veniturile si cheltuielile prevazute, precum si castigul net prevazut a se realiza. Prognoza trebuie sa cuprinda toate sumele atrase de client inclusiv creditul solicitat, precum si toate platile si inclusiv dobanzile datorate bancii.
5. Garantarea creditului .Orice credit trebuie garantat cu bunuri mobile si imobile sau titluri de valoare existente in patrimoniul societatii. Garantiile asiguratorii reprezinta principalul mijloc preventiv prin care se diminueaza riscul insolvabilitatii. Dintre acestea se pot mentiona:
gajul propriu-zis, care poate fi gaj cu deposedare sau gaj fara deposedare;
ipoteca conventionala de rang intai;
cesiunea de creanta;
scrisoarea de garantie;
dreptul de gaj general constituit asupra tuturor bunurilor mobile si imobile, prezente si viitoare, inclusiv a celor ce se procura si realizeaza din credite.
Decizia privind creditarea unui client trebuie sa ia in considerare cu precadere capacitatea reala a clientului de a rambursa creditul din resursele proprii. Aceasta decizie trebuie luata inainte de a se aduce in discutie garantia.
Banca trebuie sa ia in discutie si sa analizeze valoarea reala a bunurilor ce se constituie garantie si totodata cat de usor va putea fi transformata, in cazul extrem al executiei silite.
Bancile comerciale pot acorda credite pe termen scurt, mediu si lung. In acordarea acestora, pe langa respectarea principiilor generale enumerate mai sus, bancile mai tin cont de inca cateva aspecte, care sunt specifice celor private:
- operativitate maxima;
- creditele acordate unui singur client nu pot depasi 20% din fondurile proprii ale bancii;
- prudenta in acordarea creditelor se manifesta prin analiza atenta a bonitatii clientului cat, si in ceea ce priveste motivatia creditului, planul de afaceri;
- creditele acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca se supun unor reglementari exprese si se aproba de catre Consiliul de Administratie.
Rambursabilitatea la termen a creditului confera echilibru intregului proces de creditare si asigura conditiile pentru reluarea continua a acestui proces. Determinarea reala a capacitatii imprumutatului de a realiza venituri, alegerea si convenirea garantiilor asiguratorii, precum si supravegherea permanenta a modului de utilizare a creditului, sunt principalele masuri care asigura infaptuirea acestui principiu. Nerambursarea la termen a ratelor prevazute in contract, atrage dupa sine plata de dobanzi penalizatoare precum si declansarea procedurii de executie silita.
Durata de rambursare a creditului poate fi identificata cu ajutorul cash-flow-ului. O afacere de succes are de regula nevoie de multe lichiditati. Ca urmare rambursarea creditului se recomanda sa fie in rate valorice cat mai mici, esalonate fiind pe perioada cat mai mare, in contextul evolutiei activitatii in cadrul unor parametrii economico-financiari considerati normali.
Perioada de rambursare a creditului este legata cu precadere de durata de viata a obiectului creditului, dar si de evolutia macroeconomiei si indeosebi a inflatiei si cursului valutar.
7. Dobanda reprezinta interesul care sta la baza oricarei operatiuni de credit si, constituie pretul creditului utilizat. Dobanda perceputa pentru creditele acordate se negociaza de catre bancile comerciale, avand in vedere dobanda pietei, raportul dintre cerere si oferta de capital, ea neputand fi sub nivelul taxei oficiale a scontului. Una dintre modalitatile prin care banca obtine profit este remunerarea creditului. Dobanda activa, respectiv dobanda incasata pentru creditele acordate, precum si comisioanele, trebuiesc dimensionate in functie de piata, de cererea si oferta pentru credit. Ele nu trebuie sa indeparteze clientii de la utilizarea creditului si sa diminueze in acest fel potentialul de dezvoltare a afacerilor in economie.
Esential, este ca marja dintre cele doua rate, adica dintre dobanda incasata pentru creditele acordate si dobanda platita deponentilor, sa fie suficient de mare pentru a permite bancii realizarea profitului sau, fara a produce in economie un cost excesiv. Un alt factor de care banca trebuie sa tina seama este, acela ca dobanzile practicate sa fie competitive comparativ cu cele de la alte banci, real pozitive si sa masoare in acelasi timp riscul la care se expune in relatia sa cu clientul respectiv.
Toate aceste principii sunt aplicabile in cadrul analizei documentatiei de creditare privind acceptul bancii de creditare a unui client, prin prisma capacitatii de rambursare, prezenta si viitoare a acestuia. . De aceea o etapa importanta in acordarea de credite este aceea de a avea cat mai multe informatii cu privire la persoana fizica sau juridica ce solicita creditul. Analiza de acordare a creditelor se face diferentiat de banca, tinandu-se cont de masura in care aceasta isi poate cunoaste clientul.
Analiza este diferita pentru un client nou fata de cea pentru un client vechi. Daca clientul este unul vechi, analiza se bazeaza pe comportamentul anterior al acestuia in raporturile cu banca, referitoare la creditele anterioare avute, la serviciul datoriei, respectiv a modului in care acesta a respectat graficul de rambursare a ratelor si de efectuare a platii dobanzilor. In cazul in care acesta a avut un comportament adecvat, orice innoire a unui credit se va face luand in considerare pe de o parte comportamentul anterior, iar pe de alta parte obiectivele planului sau de afaceri.
Analiza noilor clienti este mai dificila. In cazul in care solicitantul nu este un client permanent al bancii atunci este necesar sa se obtina referinte satisfacatoare despre integritatea sa morala despre situatia financiara a acestuia care trebuie sa corespunda pretentiilor bancii pentru a evita riscul.
Analiza trebuie sa se concentreze in principal asupra urmatoarelor probleme considerate a fi mai importante:
Domeniul de activitate al firmei, obiectul sau concret de activitate;
Situatia financiara;
Calitatea managementului firmei;
Performantele viitoare prognozate ale firmei.
Pentru obtinerea unui credit, solicitantul trebuie sa intocmeasca o documentatie care sa cuprinda:
- cererea de credit;
documentatia de constituire a societatii: statutul si contractul de societate;
studiul de fezabilitate;
planul de afaceri;
situatia indicatorilor economico-financiari ai perioadei precedente, bilantul contabil al exercitiului financiar incheiat, balanta contabila sintetica de verificare a lunii precedente;
memoriu justificativ, in cazul achizitionarii de utilaje si echipamente, inclusiv factura sau contractul de vanzare-cumparare a acestora;
actele care atesta dreptul de proprietate asupra garantiilor imobiliare sau mobiliare, propuse a fi inregistrate in cazul aprobarii creditului ;
alte documente solicitate de banca.
Documentatia insotita de o cerere de creditare se inainteaza la sucursala bancii in raza careia se situeaza sediul oficial al clientului care solicita creditul. Analiza documentatiei se efectueaza in functie de competentele de aprobare stabilite de banca.
Aspectele ce urmeaza a fi luate in considerare atunci cand se analizeaza o cerere de credite, sunt:
Competenta legala a solicitantului;
Destinatia creditului;
Suma solicitata, respectiv dimensiunea creditului;
Perioada pentru care se solicita creditul;
Variantele clientului de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor;
Garantiile suplimentare prezentate de client pentru creditul solicitat;
Marja de profit ce revine bancii in urma acordarii acestui credit.
Competenta legala a solicitantului se probeaza cu actele constitutive ale firmei, cu documente emise in baza hotararilor asociatilor prin care o persoana fizica este indreptatita sa angajeze societatea in relatie cu banca.
Prin aplicarea corecta a principiilor de creditare este redus gradul de incertitudine a riscului implicat de nerambursarea integrala si la scadenta a creditului si/sau a platii dobanzii aferente acestuia.
In ultima perioada se constata o revigorare a concurentei pe piata bancara pentru dobandirea unui segment de piata cat mai consistent, implicit in domeniul creditarii. In viitor, ea va deveni mult mai acerba, pe masura ce bancile straine isi vor extinde reteaua in teritoriu. Piata-tinta a acestora o reprezinta reprezentantele firmelor straine. Nivelul calitativ al serviciilor oferite este foarte ridicat, dar si preturile serviciilor sunt pe masura.
In ceea ce priveste piata-tinta a Bancii X, aceasta incepe sa se contureze pe deplin, ea fiind piata firmelor mici si mijlocii precum si a persoanelor fizice carora banca incearca sa le ofere servicii de calitate la preturi competitive, cu deosebire specifice retailbankingului.
Strategia bancii cu privire la plasamentele in credite este indreptata cu precadere spre sustinerea sectorului privat al intreprinderilor mici si mijlocii si a populatiei.
Banca a creditat la finele anului 1999 unele afaceri din domeniul comertului industriei , prestarilor de servicii (10%), populatie (10,6%) precum si din alte domenii, in spiritul incurajarii liberei initiative, a formarii unei clientele stabile si puternice. In evolutie, la sfarsitul trimestrului I. 2000 situatia se prezinta in graficul urmator:
In general obiectivele strategice ale activitatii de creditare au fost ancorate in realitatile economiei nationale. La inceput s-au acordat cu prioritate credite pe termen scurt, pe parcurs ele s-au diversificat pe masura extinderii segmentelor de piata. Din grafic rezulta ca majoritatea creditelor au ca destinatie comertul, iar apoi industria, urmand prestarile de servicii si populatia.
Din totalul clientilor care au beneficiat de credite, cei a caror activitate a fost orientata spre export au constituit un segment distinct pentru Banca X, fiind tratat cu prioritate. Orientarea spre creditarea persoanelor fizice pe termen mediu cat si pe termen scurt din ultima perioada s-a dovedit a fi o reusita, riscul fiind extrem de mult dispersat.
In ceea ce priveste evolutia resurselor afectate creditarii in urmatorii ani, volumul acestora se prevede a varia in functie de numarul de sucursale si trendul volumului mediu / sucursala. Au fost luate in calcul totalul resurselor atrase. Raportul intre resursa la vedere si cea la termen, pentru fiecare sfarsit de an, a fost stabilita la 54 - 55%, luandu-se in considerare tendinta manifestata, de crestere a ponderii disponibilitatilor la vedere in conturile clientilor spre sfarsit de perioada de gestiune.
In ceea ce priveste evolutia plasamentelor in credite, acestea se situeaza la nivele cuprinse intre 80 - 85% din volumul resurselor atrase, depinzand de evolutia plasamentelor din anii precedenti, de numarul sucursalelor aflate in functiune, dar si de numarul clientilor / sucursala solicitanti de credite.
Potrivit bilantului agregat al bancilor comerciale, cota de piata a Bancii X s-a situat in 1997 intre 0,3 - 0,4%.
Obiective strategice urmarite de Banca X S.A. :
Un obiectiv major este, cresterea cotei de piata in urmatorii ani, in ce priveste creditul neguvernamental la 2%.
Atingerea unui nivel minim al plasamentelor in primele 3 luni de functionare pentru fiecare sucursala noua, care sa dovedeasca obtinerea unui segment de piata, pe de o parte, iar pe de alta parte suportul pentru obtinerea veniturilor si desfasurarea activitatii in conditii de profitabilitate.
Stabilirea unui nivel minim de plasamente pe tipuri de sucursale. Tipurile luate in considerare vizeaza dimensiunea si potentialul pietelor respective si nu indicatorii de bonitate ai sucursalelor pe care ii calculeaza Banca X.
Prin clasificarea sucursalelor pe anumite grade de ierarhizare se vor putea stabili nivele minime de atins in privinta plasamentelor in credite. Aceste nivele vor putea fi revizuite dupa ce se vor cunoaste dimensiunile concrete ale pietelor locale si cotei detinute de Banca X in acea zona. Se preconizeaza a se realiza nivele minime ale plasamentelor in credite, in functie de gradul sucursalelor.
Un alt obiectiv strategic il reprezinta definirea ramurilor spre care este orientata politica de creditare a bancii, precum si a structurii clientelei.
Pentru realizarea obiectivelor sale, Banca X intentioneaza a se orienta spre urmatoarele ramuri:
Industrie:
industria alimentara
industria prelucrarii maselor plastice
industria lemnului
industria ceramicii si portelanului
industria farmaceutica si cosmetice
industria electronica si electrotehnica
industria textila.
Comert:
- en-gross si en detail cu produse alimentare, petroliere, produse electronice si tehnica de calcul, autoturisme , cosmetice, detergenti, chimicale, mobila, etc.
Prestari servicii:
transport intern si international
service si intretinere
comisionare in vama.
Stabilirea unui portofoliu optim de clienti creditati, a carui structura se preconizeaza a fi:
- intreprinderi mari 30 - 20 %
- intreprinderi mici si mijlocii 60 - 65 %
- persoane fizice 10 - 15 %
La nivelul fiecarei sucursale se incearca a se implementa o politica de creditare, vizand diversificarea creditului pe ramuri si pe clienti, stiut fiind ca orientarea numai spre un anumit gen de clienti este extrem de riscanta.
Pentru urmatorii 2-3 ani se vizeaza realizarea unui portofoliu de credite pe ramuri ale economiei a carui structura se defineste astfel:
% actual % propus
- comert 47% 35% - 40%
- productie 36% 35% - 40%
- servicii 9% 15% - 10%
- persoane fizice 8% 15% - 10%
Definirea unor noi tipuri de credite in vederea atragerii de noi clienti si diversificarea serviciilor complementare oferite clientilor:
credite pentru nevoi temporare
credite pentru stocuri de productie sezoniere
credite pentru investitii, inclusiv pentru privatizarea societatilor comerciale
creditare a agentilor economici in regim de overdraft
creditare in regim de overdraft a persoanelor fizice.
Apelarea la programe speciale de imprumut si linii de credit externe.
Agentii economici, pentru a-si desfasura corespunzator activitatea, au nevoie de fonduri pe care le obtin fie din sursele lor proprii, fie din imprumuturi de la banci.
Majoritatea societatilor private nu dispun in prezent de suficiente fonduri pentru a-si desfasura in bune conditii activitatea, motiv pentru care acestea fac apel la credite.
Componentele creditului specific economiei de piata sunt cel comercial si cel bancar. In ultima perioada, creditul comercial s-a redus, crescand ponderea si interesul pentru creditul bancar.
In cazul acordarii de credite, banca trebuie sa ia in considerare si posibilitatea ca aceste credite sa nu mai poata fi rambursate. Pentru a minimiza acest risc, bancherii trebuie sa dea dovada de responsabilitate atunci cand iau o decizie de creditare. Acest lucru este posibil doar daca se studiaza foarte atent fiecare caz de creditare in parte. In cazul in care personalul nu da dovada de profesionalismul necesar, este posibil ca banca sa inregistreze pierderi care vor trebui acoperite fie din profit, fie din capitaluri proprii.
Pentru a evita astfel de neplaceri, o banca, in cazul acordarii unui credit, trebuie sa urmareasca derularea urmatoarelor etape: purtarea unei discutii cu caracter de informare documentare cu privire la client, documentarea necesara creditului, negocierea creditului, contractarea, aprobarea si acordarea, analiza modului de utilizare. Toate aceste etape reprezinta etape ale procesului de creditare pe care le voi aborda in continuare.
Etapa I. Informarea asupra solicitantului de credit
Negocierea este modalitatea cea mai frecventa de intalnire dintre doua parti a caror obiectiv este ajungerea la o intelegere in privinta unei probleme. Mijlocul de realizare al acestei intelegeri este comunicarea.
Negocierea preliminara a creditelor bancare consta in contactul informativ al solicitantului de credite cu reprezentantul bancii. Discutia are loc la sediul bancii si se axeaza pe mai multe probleme, fiecare parte implicata urmarindu-si scopul personal. In ceea ce priveste solicitantul, interesul sau este axat pe conditiile in care banca acorda creditele bancare, si anume :
nivelul dobanzii percepute de banca pentru afacerea propusa de el,
nivelul comisioanelor percepute pentru serviciile prestate,
modalitatile de acordare a imprumutului,
tipul si cuantumul garantiilor solicitate si acceptate de banca,
relatiile bancii cu alte banci din tara si strainatate, s.a.m.d.
Reprezentantul bancii, participant la negocierea preliminara, va fi interesat in cursul discutiilor de urmatoarele aspecte:
- identitatea solicitantului( a firmei, a managerilor);
tipul afacerii pentru care se solicita credit;
scopul si posibilitatile firmei de rambursare
incadrarea afacerii propuse pentru a fi creditata in activitatile prevazute
in statutul sau autorizatia de functionare a acestuia;
capitalul propriu de care dispune solicitantul;
tipul si volumul garantiilor care pot fi oferite;
alte elemente necesare pentru formarea primei impresii referitoare la solicitantul de credite.
In urma discutiei pe care moderatorul de credite o poarta cu clientul, trebuie sa rezulte raspunsul la cateva intrebari care au o importanta deosebita in continuarea sau sistarea procesului de creditare a solicitantului.
Printre aceste intrebari pot fi regasite: "Cine sunteti dumneavoastra?", "Ce obiective aveti?", "Ce perspective vedeti in volumul activitatii desfasurate si a situatiei de pe piata?", "Care sunt mijloacele si posibilitatile firmei?", "Scopul si obiectul de activitate?" , "Ce garantii pot fi prezentate?", "Cine sunt actionarii?", "Cine sunt conducatorii?", "Care este calitatea managementului?".
In cazul in care solicitantul este o persoana fizica intereseaza: starea materiala (garantii, gajuri) si scopul creditului.
In aceasta etapa nu se completeaza nici un act, ci, inspectorul bancar doar isi face o imagine de ansamblu asupra solicitantului creditului.
Etapa II. Documentarea creditului.
In etapa a doua, in situatia in care inspectorul considera ca sunt indeplinite formal conditiile de acordare a creditului, acesta va solicita iar clientul va prezenta urmatoarele documente:
statutul societatii, contractul de societate , codul fiscal si certificatul de inmatriculare la Oficiul Registrului Comertului, precum si sentinta judecatoreasca de infiintare a societatii;
bugetul de venituri si cheltuieli pe anul in curs si in perspectiva pana la scadenta creditului;
cererea de acordare a creditului;
bilantul contabil pe ultimii trei ani, vizate de organele fiscale;
contul de profit si pierdere;
ultima balanta de verificare;
studiul de fezabilitate a investitiei care face obiectul creditului (daca este cazul);
copia licentei de export - import (daca este cazul);
situatia patrimoniala; documente privind garantiile materiale;
cash-flow - pana la rambursarea creditului;
certificatul de bonitate privind situatia economico-financiara, prin prisma angajamentelor asumate de client la banca ce gestioneaza contul principal;
situatia garantiilor ce urmeaza a fi oferite bancii pentru creditul solicitat, pentru fiecare bun mobil sau imobil.
Pe baza datelor din cererea de credite, banca va putea intocmi pentru fiecare solicitant, o fisa informativa.
Analiza indeplinirii conditiilor de creditare si evaluarea creditului se efectueaza fie de o singura persoana (economist, referent sau moderator), fie de un colectiv (economist + jurist + tehnician), in functie de complexitatea acesteia.
Procesul de analiza cuprinde doua etape: analiza formala si analiza de fond, etape succesive si independente.
a) Analiza formala - urmareste de fapt, existenta documentelor mentionate anterior, documente prevazute a fi prezentate inca din momentul completarii cererii de credite. Se mai urmareste continutul si valabilitatea lor, adica sa fie semnate de persoanele autorizate sa reprezinte firma.
b) Analiza de fond - consta in calcularea si interpretarea unor indicatori economico-financiari pe baza datelor din cererea de credit si situatiile financiare prezentate. Astfel, se va calcula si determina grupa de bonitate in care firma se incadreaza conform acestor indicatori. Bonitatea unui agent economic reprezinta capacitatea de plata a obligatiilor pe care le are, precum si a celor pe care urmeaza sa si le asume. Indicatorii utilizati in determinarea bonitatii sunt indicatori de lichiditate, de solvabilitate, de rentabilitate si de productie.
In etapa a treia, pe baza documentelor prezentate de catre client, banca procedeaza la analiza documentatiei in vederea acordarii creditului.
In cadrul acestei analize un rol important il are stabilirea bonitatii solicitantului. Pentru a putea lua o decizie de creditare, bancile, in general, trebuie sa se asigure de bonitatea clientului, de posibilitatea acestuia de a-si sustine serviciul datoriei, respectiv de a rambursa creditul la scadenta, precum si de existenta garantiilor suplimentare prezentate.
In contextul analizei, bancile deseori se lovesc de raspunsul la o intrebare la care specialistii au incercat sa raspunda si anume, aceea daca bonitatea clientului stabilita istoric, poate fi un argument loial pentru o creditare viitoare?
Deseori se sustine ca dependenta mare pe care o manifesta bancile fata de indicatorii de bonitate in vederea creditarii, face ca, nu intotdeauna decizia cu privire la acordarea sau respingerea viitoarelor credite sa fie o decizie corecta.
Stabilirea unor indicatori care sa caracterizeze activitatea clientilor bancii privind nivelul de performanta al activitatii acestora, bonitatea si stabilitatea lor, este foarte importanta pentru cuantificarea bonificatiilor reciproce, in stabilirea nivelului optim a expunerii bancii fata de fiecare client, al dobanzilor si gradului de risc corespunzator. Acest aspect prezinta un grad inalt de dificultate in conditiile economiei actuale, unde actioneaza o serie de factori perturbatori ca: nivelul ridicat al inflatiei, decapitalizarea agentilor economici, instabilitatea legislativa, gradul ridicat al fiscalitatii si altii.
Aprecierea credibilitatii clientilor prin prisma bonitatii trecute (istorice), face ca analizei afacerii, care constituie obiectul creditului, sa i se dea o mai mica importanta.
Determinarea posibilitatilor solicitantului de a restitui creditul este, in principal, o problema de analiza economica. Analiza financiara vizeaza atat trecutul firmei cat si perspectivele ei, sau a afacerii care face obiectul creditului solicitat.
Analiza financiara a trecutului firmei consta in interpretarea indicatorilor de bonitate pe baza carora se pun in evidenta punctele bune si cele slabe inregistrate in evolutie, de catre firma solicitatoare.
Analiza financiara de perspectiva trebuie sa demonstreze nevoile de fonduri in dinamica firmei, sa permita verificarea realitatii cererii de credit si sa evidentieze posibilitatile reale de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor precum si a comisioanelor aferente. Desi practica a demonstrat ca interpretarea separata a indicatorilor de bonitate, pe baza de punctaj, fara a lua in considerare interdependentele si influentele reciproce dintre elementele care-I determina, duce la concluzii eronate, valorii indicatorilor de bonitate i se atribuie in continuare o pondere majora, fiind deseori hotaratoare in adoptarea deciziilor de creditare.
In practica cotidiana deseori se constata ca, desi activitatile desfasurate de agentii economici sunt profitabile, valoarea calculata a indicatorilor de bonitate pe trecut, permite incadrarea creditelor doar in categoria D si E. Acest lucru conduce la situatia in care deciziile adoptate de banci nu sunt intotdeauna favorabile si, deci, agentii economici nu pot beneficia de credite, fie bonitatii insuficiente, fie costului (nivelului dobanzii) extrem de ridicat.
Nu de putine ori, se constata o neconcordanta intre valoarea indicatorilor de bonitate si serviciul datoriei, in sensul ca, un client din categoria D sau E poate avea serviciul datoriei bun si foarte bun, el achitandu-si toate datoriile la timp fata de creditori, inclusiv fata de banca.
Avand la baza portofoliul de credite existent la 31.12.1999 si nivelul indicatorilor de bonitate realizati, prevederile normelor Bancii X privind activitatea de creditare, precum si noile reglementari ale Bancii Nationale consemnate in Regulamentul Nr. 2 / 16.12.1999 referitor la clasificarea creditelor, am considerat ca reprezentativi urmatorii indicatori de bonitate a clientilor, pentru incadrarea in grilele de dobanzi:
indicatori de lichiditate
indicatori de solvabilitate
indicatori de rentabilitate
indicatori de activitate
A. Indicatori de lichiditate
Lichiditatea consemneaza, la un moment dat, capacitatea agentului economic de a acoperi obligatiile de plata pe termen scurt cu elemente patrimoniale active, care, intr-o perioada scurta de timp, pot fi transformate in disponibilitati monetare.
Principalul indicator de lichiditate este "lichiditatea patrimoniala" sau "rata curenta", indicator calculat la finele perioadei de gestiune ca raport intre activele patrimoniale curente si pasivele patrimoniale curente dupa formula:
AC
LP ------------- x 100
PC
Unde AC - activele patrimoniale curente formate din urmatoarele elemente:
stocuri de materii prime, materiale, produse finite, marfuri s.a.;
disponibilitati banesti existente in casa si la banca in conturi;
titluri de plasament, creante de incasat si alte active
PC - pasive patrimoniale curente in componenta carora intra:
obligatii (catre furnizori, creditori, alte obligatii);
credite contractate pe termen scurt;
rate de rambursat in anul curent, aferente creditelor pe termen mediu si lung.
Lichiditatea patrimoniala se exprima procentual, limita minima acceptata de banci fiind de 100%, sub aceasta limita societatea bancara concluzionand ca firma analizata a imobilizat o parte din imprumuturile primite anterior si nu a obtinut rezultatele scontate. Cu cat procentul este mai mare, cu atat activele lichide depasesc datoriile, fiind o situatie care satisface banca; daca procentul este mult sub 100, lipsa de lichiditate se reflecta in plati restante fata de furnizori, banca, buget, situatie in care este riscant pentru banca sa acorde noi credite. Banca X penalizeaza nerealizarea unei rate a lichiditatii de minim 100%.
Banca X mai utilizeaza doi indicatori deosebit de relevanti pentru anumite situatii ce pot aparea in activitatea oricarui agent economic si anume: rata rapida si rata foarte rapida (activa).
Rata "rapida" a lichiditatii este indicatorul de lichiditate care face abstractie de stocurile existente in firma (St). Relatia de calcul este:
AC - St
Lr = ------------- x 100 .
PC
Rata minima acceptabila pentru banca este de 70%. In masura in care procentul este mai mare, e un lucru pozitiv care dovedeste ca firma are o lichiditate reala, deci e un partener de incredere.
Rata "activa" a lichiditatii este indicatorul cu ajutorul caruia se poate vedea in ce masura agentul poate face fata unor plati urgente. Formula de calcul este:
D
La = ------ x 100 ,
PC
in care: D - disponibilitatile firmei in casa si in conturi la banci.
Rata minima admisa de banca si benefica pentru firma, in acelasi timp, este de 30%. Nivelul optim al acestei rate este puternic influentat de obiectul de activitate al firmei.
Solvabilitatea reprezinta gradul in care agentul economic poate face fata obligatiilor de plata folosindu-se, indeosebi, sursele proprii. Indicatorii de solvabilitate calculati pana la sfarsitul anului 1999 de Banca X, au fost: "gradul de indatorare" si "gradul de acoperire al dobanzii".
Incepand din anul 2000, s-a inlocuit indicatorul "gradul de acoperire a dobanzii" cu indicatorul "serviciul datoriei", urmare aparitiei Regulamentului Nr.2 /16.12.1999 al B.N.R. prin care acesta este principalul criteriu de clasificare a clientilor. La clientii noi serviciul datoriei se apreciaza in functie de rulajul prin banci (comparand cifra de afaceri cu rulajul) rezultati din balanta contabila si respectiv din soldul creditelor si dobanzilor restante.
Gradul de indatorare este indicatorul care arata limitele pana la care agentul economic este finantat din alte surse decat fondurile proprii. Nivelul acestui indicator trebuie sa se situeze cat mai jos cu putinta, limita maxima admisa de banca fiind de 30%. Modul de calcul al acestui indicator este:
Capital imprumutat
Gi = ----- ----- --------- ----- ----- x 100 .
Total pasiv
Gradul de acoperire al dobanzii este indicatorul de solvabilitate care se determina intre profit brut realizat din exploatare (Pexp) si dobanda platita plus cea datorata si neachitata (Dob), raport calculat de la inceputul perioadei de gestiune si pana la data analizei, dupa formula:
Pexp
Gad = ----------- x 100 .
Dob
Daca in perioada analizata agentul economic nu a beneficiat de credite, raportul se va face considerand la numitor dobanda aferenta primei luni de creditare, iar la numarator profitul brut mediu al perioadei analizate. Cu cat rata este mai mare de 100%, cu atat certitudinea incasarii dobanzilor este mai mare.
C. Indicatori de rentabilitate
Rentabilitatea reflecta eficienta activitatii desfasurate de un agent economic, adica evidentiaza capacitatea acestuia de a-si acoperi cheltuielile din veniturile realizate si de a obtine un anumit profit.
Banca X, pentru a analiza rentabilitatea agentului economic, foloseste doua marje foarte sugestive, mai ales in contextul actual: marja de exploatare si marja neta. Acesti indicatori se bazeaza pe cifra de afaceri (CA), altfel spus se analizeaza activitatea firmelor plecandu-se de la capacitatea acestora de a-si valorifica produsele pe care le detin. Modul de calcul al indicatorilor este:
Marja de exploatare:
Pexp
Mexp = --------- x 100 ,
CA
Marja neta:
Pn
Mn = --------- x 100 ,
CA
unde: Pn - profitul net
Pexp - profit din exploatare
CA - cifra de afaceri
D. Indicatori de activitate
Indicatorii de activitate sunt acei indicatori cu ajutorul carora se urmareste in ce masura isi pastreaza independenta financiara si, deci, procesul de productie se desfasoara in conditii normale.
Banca X utilizeaza urmatorii indicatori de activitate:
"Rotatia activelor circulante";
"Diferenta, in zile, intre rotatia creantelor si rotatia furnizorilor";
"Rotatia activelor circulante" se calculeaza dupa formula:
CA
Rac = ---------
Ac
si exprima numarul de rotatii al activelor circulante (Ac) in perioada de gestiune, in functie de obiectul de activitate al firmei, acest numar fiind mai mare in cazul activitatii de comert (10-12) si mai mic in cazul activitatii de productie (3-4).
"Diferenta, in zile, intre rotatia creantelor si rotatia furnizorilor" este un indicator care pune in fata doua preocupari de care ar trebui sa tina seama orice agent economic, adica in cate zile de la livrare incaseaza contravaloarea produselor cedate si in cate zile de la data aprovizionarii isi achita obligatiile.
"CASH-FLOW"-ul sau fluxul de numerar reprezinta surplusul de monetar rezultat din miscarea fondurilor ca urmare a activitatii dintr-o perioada data. Ca si formula de calcul se utilizeaza:
Disponibil
Icf = ----- ----- ---------- x 100 ,
Total incasari
Disponibilul reprezinta surplusul de numerar de la sfarsitul perioadei de gestiune, rezultat ca diferenta intre incasari si plati. In momentul acordarii creditului, banca solicita previzionarea fluxului de numerar pe perioada egala cu perioada creditarii.
Se practica in prezent o limita maxima a coeficientului de risc de 3%.
Nivelul acestor indicatori, prevazut in grilele de calcul a dobanzilor, a fost stabilit in functie de performantele reglementate pe plan intern si international de clasificare a agentilor economici.
Pentru fiecare indicator se acorda un numar de puncte. Prin insumarea tuturor punctelor obtinute se obtine un total pe baza caruia agentul economic va fi incadrat intr-una din urmatoarele categorii de bonitate:
Categoria A (41-50 puncte): Cuprinde agentii economici care desfasoara o activitate financiara rentabila, avand asigurate toate conditiile de aprovizionare, desfacere, organizatorice si de personal care sa le permita atat rambursarea la termen a ratelor scadente din credite, cat si plata dobanzilor aferente. Din analiza efectuata, rezulta ca acestei categorii de imprumutati i se intrevede, pentru urmatoarele perioade, mentinerea performantelor financiare la un nivel ridicat;
Categoria B (26-40 puncte): In aceasta categorie sunt cuprinsi agentii economici care au o buna situatie economico-financiara, dar, pentru perioada urmatoare, nu sunt perspective privind mentinerea acestora la acelasi nivel;
Categoria C (16-25 puncte): Agentii economici care se incadreaza in aceasta grupa de bonitate au, in prezent, o situatie economica-financiara satisfacatoare, dar exista o tendinta de inrautatire a performantelor daca nu se iau masuri corespunzatoare;
Categoria D (5-15 puncte): Sunt cuprinsi in aceasta categorie agentii economici care inregistreaza o situatie economico-financiara caracterizata prin indicatori inferiori si o oscilatie la perioade relativ scurte de timp intre o activitate satisfacatoare si una nesatisfacatoare;
Categoria E (0-4 puncte): Aceasta categorie este caracteristica agentilor economici care desfasoara o activitate nerentabila, inregistrand pierderi, de unde exista si incertitudinea cu privire la capacitatea acestora de a-si rambursa creditele si dobanzile aferente in perioadele urmatoare.
In urma efectuarii celor doua analize (de forma si de fond), pe baza concluziilor ce se desprind, are loc evaluarea creditelor ce pot fi acordate firmei analizate. Determinarea tuturor indicatorilor de bonitate amintiti se face pe baza datelor din raportarile periodice pe care agentii economici sunt obligati sa le intocmeasca si sa le depuna autoritarilor fiscale.
In contextul analizei, fiecare indicator va avea asociat un coeficient de importanta care va corespunde unui anumit procent al dobanzii de baza, de acordat. De pilda, in cazul Bancii X pentru o dobanda de baza de 57% pe an practicata in trimestrul II 2000, alocarea se realizeaza astfel:
- pentru indicatorii de lichiditate: - 9 procente
din care:
- rata curenta - 9 procente
- pentru indicatorii de activitate: - 8 procente
din care:
- rotatia activelor circulante - 8 procente
- pentru indicatori de profitabilitate - 16 procente
din care:
- marja profitului de exploatare - 8 procente
- marja profitului net - 8 procente
- pentru indicatorii de solvabilitate - 16 procente
din care:
- gradul de indatorare - 8 procente
- serviciul datoriei - 8 procente
- pentru indicatorii de trezorerie (flux de numerar) - 8 procente
din care:
Totalul disponibil
- cash-flow = -------- ----- ------ -------- - 8 procente
Totalul platilor de efectuat
Nivelul acestor indicatori, prevazut in grilele de calcul a dobanzilor, a fost stabilit in functie de performantele reglementate pe plan intern si international, de clasificare a agentilor economici.
Evaluarea creditelor consta in negocierea si determinarea, de comun acord cu solicitantul de credit, a volumului maxim al creditului ce poate fi acordat, a nivelului dobanzii, a termenelor de rambursare ale creditului si de plata a dobanzilor, a garantiilor necesare, a modalitatilor de asigurare a acestora, precum si a altor clauze care vor fi inscrise in contractul de credit. Volumul maxim al creditelor ce pot fi acordate unui solicitant se stabileste in functie de posibilitatile reale de rambursare a ratelor si de plata a dobanzilor aferente.
Dupa efectuarea analizei si evaluarii se va intocmi, de catre reprezentantul bancii, referatul de analiza conform unui model tipizat specific Bancii X.
Etapa IV. Aprobarea creditelor
Dupa efectuarea analizei privind indeplinirea conditiilor de creditare si stabilirea bonitatii agentilor economici, intreaga documentatie existenta la dosarul de credit, insotita de referatul de analiza intocmit de inspectorul de credite si vizat de seful serviciului de creditare se va prezenta Comitetului de credite pentru aprobarea sau respingerea respectivului credit.
Comitetele de credite sunt organele de decizie de la nivelul fiecarei unitati bancare care au ca obiectiv participarea cadrelor de conducere la analiza si aprobarea cererilor de credite depuse de solicitanti. Nu este de omis nici rolul Comitetului de credite supraveghetor permanent al intregii activitati de creditare.
La nivelul sucursalelor, Comitetul de credite are o componenta asemanatoare in cazul fiecarei banci analizate, respectiv directorul sucursalei, directorul economic, seful serviciului de creditare, seful serviciului juridic si referentul (moderatorul), care a instrumentat dosarul. La nivelul central al bancii, Comitetul de credite poarta denumirea de Comitet de directie.
Comitetul de credite de la fiecare nivel al bancii are stabilite anumite competente in ceea ce priveste activitatea de creditare. Aceste competente sunt stabilite de Consiliul de Administratie al bancii in functie de strategia generala adoptata, perioadele pentru care se solicita creditul, volumul creditului, forma de proprietate s.a. In functie de verdictul dat de Comitetul de Credite, procesul de creditare va continua sau nu. In cazul in care creditarea a fost respinsa, acest lucru se va comunica solicitantului de credite prezentandu-i-se argumentele care au stat la baza deciziei adoptate.
Instrumentarea dosarului de credite se concretizeaza intr-o documentatie care va cuprinde in principal urmatoarele elemente:
analiza bonitatii clientului si incadrarea acestuia in categoria de bonitate a creditului si implicit in nivelul dobanzii si al comisionului de risc;
analiza operatiilor privind garantiile si inscrierea ipotecii si a gajului la Notariatul de Stat;
asigurarea garantiilor printr-o societate de asigurare-reasigurare.
Daca rezultatele obtinute in urma analizei converg spre o bonitate economico-financiara a clientului, se va intocmi o documentatie specifica de analiza si de aprobare a creditelor, ce se va inainta spre decizia organului competent.
In aceasta etapa, se supune spre aprobare organului competent, intreaga documentatie de credit si se incheie contractul de credite.
In ceea ce priveste aprobarea si acordarea creditelor la Banca X, specific este faptul ca, decizia de aprobare a creditului este o decizie colectiva, luata in cadrul unui Comitet de Risc, in acord cu competentele la nivel de sucursala, la nivel de directie de specialitate din centrala, precum si la nivelul Comitetului de Directie al bancii. Creditele acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca sunt aprobate numai la nivelul Comitetului de Directie si ratificate apoi de catre Consiliul de Administratie al bancii.
Aprobarea unui credit se comunica operativ in scris clientului, iar apoi se procedeaza la semnarea contractului de credite.
Din parcurgerea acestei etape, se pot sintetiza urmatoarele:
intrucat procesul de creditare trebuie sa aiba ca rezultat o mai buna desfasurare a activitatii agentilor economici, banca ii verifica periodic pentru a se convinge de respectarea angajamentelor asumate de catre acestia;
deoarece banca crediteaza afacerea si nu garantiile, ea este direct interesata in a se asigura ca situatia patrimoniala a debitorului ii va permite acestuia sa-si achite obligatiile la termen.
Se poate afirma ca analiza si aprobarea cererilor de creditare dureaza cel mult 5-7 zile din momentul depunerii tuturor documentelor necesare.
Etapa V. Acordarea creditelor
Acordarea creditelor bancare este operatiunea prin care banca pune efectiv la dispozitia clientului suma stabilita prin contractul de credit. Acordarea creditelor, plata din aceste credite poate incepe numai dupa semnarea contractului de credit.
Practica bancara demonstreaza ca pentru buna desfasurare a operatiunilor de acordare si derulare a creditului, serviciul de creditare preda serviciului de contabilitate un exemplar din graficul de acordare si rambursare a creditului.
Acordarea creditelor se poate face fie integral (la o anumita data, intreaga suma negociata si contractata), fie esalonat (in transe). In cazul in care acordarea se efectueaza esalonat, este foarte important de urmarit incadrarea in graficul stabilit pentru fiecare perioada.
Platile din credite se pot face fie prin cont curent, fie prin conturi simple de imprumut, deschise pe categorii de credite. Toate platile din creditele contractate trebuie sa respecte obiectul specificat in contractul de credit. Este clauza general valabila pentru toate bancile comerciale.
Etapa VI. Rambursarea creditelor
Rambursarea creditelor este operatiunea de restituire a sumelor primite sub forma de imprumut. Aceasta se poate face fie o singura data (rambursare integrala), fie in mai multe rate (rambursare esalonata).
De asemenea, in practica bancilor se pot intalni situatii in care rambursarea trebuie facuta la o data precisa (scadenta fixa), sau intr-o perioada de timp (scadenta in interval). Scadenta reprezinta data la care creditul trebuie restituit in totalitate sau partial.
Stabilirea scadentelor are loc inainte de semnarea contractului de imprumut, fiind conditionata de posibilitatile reale de plata ale beneficiarului de credit, determinate de specificul activitatii, de perioadele de realizare a veniturilor sau constituire a resurselor pentru investitii.
In functie de situatia reala a fiecarui imprumutat, concretizata prin fluctuatia de numerar (incasari si plati), banca stabileste sumele de rambursat la scadentele stabilite, toate acestea prezentate intr-un "grafic de rambursare a creditului".
Principalele surse din care debitorul poate rambursa creditele scadente sunt sumele incasate pentru produsele livrate, lucrarile executate, serviciile prestate, sumele reprezentand despagubiri de la societatile de asigurari s.a.
In cazul lipsei de disponibilitati a debitorului, ratele nerambursate se trec la restanta in ziua urmatoare scadentei prin evidentierea acestora intr-un cont separat. Banca il instiinteaza in scris pe debitor despre aceasta operatiune atentionandu-l asupra consecintelor stipulate si in contractul de credit: majorarea dobanzii, declansarea procedurii de executare silita a garantiilor, daca in 30 de zile nu achita sumele restante.
Banca percepe asupra creditelor restante, pana la rambursarea acestora o dobanda majorata care este formata din dobanda aferenta creditelor curente plus un procent de penalizare de pana la 10%. In cazul in care un client nu respecta clauzele contractuale, banca se poate afla in doua situatii diferite :
a) de continuare a relatiei cu clientul.
In acest caz se va reproiecta in timp si valoric creditul.
b) de imposibilitate a continuarii relatiei de creditare a clientului.
Masurile pe care le ia banca in una din situatiile de mai sus pot fi: sistarea temporara sau definitiva a creditului, reducerea limitei de creditare, declararea creditului ca fiind scadent anticipat si incasarea tuturor dobanzilor si comisioanelor aferente, recuperarea creditului din contul de disponibil, valorificarea garantiilor, executarea silita.
Etapa VII. Utilizarea si gestionarea creditelor
In cazul Bancii X, potrivit prevederilor inscrise in contractul de credit incheiat, banca are dreptul sa verifice la debitorii sai modul de utilizare al creditelor primite, modul de desfasurare a activitatii la parametrii estimati, precum si existenta, utilizarea si pastrarea in conditii corespunzatoare a activelor care constituie garantii ale creditelor.
Controlul utilizarii creditelor se poate realiza :
faptic ( prin constatari la fata locului)
scriptic (prin analiza financiara la sediul bancii pe baza documentelor prezentate de imprumutat).
Controlul faptic se desfasoara la sediul beneficiarului de credite si la locurile de desfasurare a activitatii acestuia. Constituie principala forma de control a utilizarii creditului prin care reprezentantul bancii se convinge la fata locului de existenta bunurilor achizitionate sau realizate de credit. Acest control se efectueaza trimestrial.
Dupa cum s-a mai aratat, principalul scop al acestor controale il reprezinta verificarea utilizarii creditelor potrivit destinatiilor pentru care au fost aprobate si acordate. Pe langa acest aspect, se mai urmareste:
existenta bunurilor ce constituie garantii asiguratorii pentru rambursarea creditelor primite, precum si starea lor fizica si functionala;
concordanta dintre situatia activelor, scriptica si cea faptica;
modul de intretinere si folosire a capacitatilor de productie;
modul de depozitare si conservare a produselor realizate.
Totodata va urmari derularea activitatii agentului economic, rulajul prin banca, modul in care isi achita ratele scadente la timp si efectueaza plata dobanzilor. In cazul aparitiei unor discrepante se va proceda la o analiza a motivelor si impreuna cu clientul se vor adopta solutii pentru redresare.
Monitorizarea utilizarii creditelor se face de catre fiecare inspector de credite prin deplasari periodice la sediul agentului economic, unde se vor intreprinde: analiza economico-financiara pe baza ultimei balante de verificare, controlul efectiv al garantiilor din punctul de vedere al existentei, al integritatii si pastrarii lor, investigarea implicatiilor pe care eventuale modificari in activitate sau in managementul firmei le poate avea asupra relatiei cu banca.
Controlul scriptic al utilizarii creditelor se desfasoara la sediul bancii si, in general, se poate afirma ca el are loc in momentul acordarii creditului, prin analiza complexa a indicatorilor economico-financiari privind patrimoniul societatii. O latura mai aparte, dar inseparabila, a controlului scriptic o reprezinta analiza echilibrului financiar. Desi aceasta nu urmareste aparent utilizarea creditului, ea este mijlocul cel mai sigur prin care banca poate sesiza orice abatere de la programul de activitate stabilit in momentul acordarii creditului. Astfel, banca, lunar, pe baza balantelor de verificare si, semestrial, pe baza formularelor de bilant, calculeaza indicatorii de bonitate ai agentului economic.
4. Modalitati de garantare a creditelor bancare
Creditarea, ca proces ce se desfasoara in timp, implica, in sine, posibilitatea aparitiei unor situatii in care debitorul sa nu-si poata onora obligatiile contractuale din cauze care nu au putut fi prevazute la acordarea creditului. Pentru ca banca sa fie asigurata ca isi recupereaza creditele acordate, va solicita imprumutatilor garantii asiguratorii, care pot fi oferite atat de ei, cat si de catre terte persoane, fizice sau juridice, acestea din urma numindu-se garanti.
Garantia se defineste in literatura de specialitate ca fiind orice instrument, metoda, angajament accesoriu contractului de credit, pus la dispozitia sau emis in favoarea unui titular de drepturi in virtutea contractului incheiat, capabil sa asigure respectivului beneficiar realizarea certa a drepturilor garantate sau despagubirea baneasca corespunzatoare pentru daunele provocate de nerealizarea acestor obligatii.
Garantiile se impart in doua mari categorii: garantii reale (materiale) si garantii personale (morale).
I. Garantii reale - sunt acele garantii care constau in afectarea speciala a unor bunuri mobiliare sau imobiliare si sunt formate din gajuri si ipoteci.
A. Gajul - este un contract accesoriu contractului de credite prin care debitorul sau garantul, dupa caz, pune la dispozitia bancii un bun mobil pentru garantarea creditului. Obiect al gajului il pot constitui numai bunurile mobile, fie corporale (produse, marfuri), fie necorporale (creante, actiuni). Conditia de baza care trebuie indeplinita pentru ca bunurile mobile sa poata fi luate in gaj este ca ele sa se afle in circuitul civil, adica sa poata face obiectul vanzarii-cumpararii. In temeiul prevederilor Codului Civil si Codului Comercial Roman, gajul este de doua feluri: gaj cu deposedare si gaj fara deposedare.
a . Gajul cu deposedare - este forma de gaj care presupune deposedarea de bunul mobil si depunerea acestuia la banca, motiv pentru care se mai numeste si amanet. Aceasta forma a gajului se materializeaza printr-un contract care se intocmeste in doua exemplare, dintre care unul se pastreaza la banca si unul se inmaneaza constitutorului.
Obiect al gajului cu deposedare il constituie bunurile mobile cu volum mic si valoare mare, cum sunt metalele si pietrele pretioase, tablourile, sculpturile, bijuteriile si altele. Valoarea la care se iau in garantie acestea se determina pe baza unei evaluari intocmite de o persoana autorizata pe cheltuiala constitutorului.
b. Gajul fara deposedare - este forma gajului care nu presupune deposedarea proprietarului de bunurile admise in garantie. Gajul fara deposedare se materializeaza printr-un contract care se intocmeste in patru exemplare, dintre care unul revine bancii creditoare, unul pentru proprietarul bunului, unul pentru notarul public care-l autentifica si unul pentru a fi depus si inregistrat in Registrul special de gajuri, aflat fie la Judecatorie, fie la Primaria in a carei raza teritoriala se afla bunul gajat. Aceasta inregistrare trebuie efectuata in termen de 5 zile de la incheierea sa.
Obiect al gajului fara deposedare il pot constitui bunurile aflate in proprietatea societatii (materii prime, materiale, semifabricate, mijloace fixe s.a.), daca pe toata perioada creditarii se vor putea gasi sub aceeasi forma, vor putea fi numarate, masurate s.a. Bunurile ce urmeaza a fi procurate din credite vor putea fi gajate odata cu dobandirea dreptului de proprietate asupra lor.
Pentru valabilitate, in afara conditiilor specifice mentionate anterior, cele doua forme de gaj trebuie sa mai indeplineasca conditii generale:
bunurile gajate sa nu fie afectate de alte creante;
in contractul de gaj, indiferent de forma acestuia, sa se mentioneze creditul pentru care a fost constituit;
sa se cunoasca cu exactitate felul si natura bunurilor gajate, care se vor descrie mentionandu-se elementele de identitate, precum si locul unde ele se afla;
sa se faca dovada proprietatii asupra bunului gajat.
B. Ipoteca - este o garantie care se constituie asupra bunurilor imobiliare si nu comporta deposedarea celui ce o constituie, de bunul adus in garantie.
Ipoteca practicata de banci in relatiile cu clientii este ipoteca conventionala, intrucat are la baza intelegerea intervenita intre banca si proprietar.
Potrivit prevederilor Codului civil roman, obiect al ipotecii il pot constitui numai bunurile imobile, respectiv cladirile de orice fel si terenurile. Daca bunurile imobile, obiect al ipotecii, se afla in proprietatea mai multor persoane, ipotecarea se poate face doar cu acordul tuturor coproprietarilor.
Bunul ipotecat se ia in calculul garantiei creditului fie la valoarea inscrisa la organele financiare, fie la valoarea rezultata din reevaluarea efectuata de organele specializate. Data fiind continua modificare a valorii bunurilor aflate in circuitul civil in perioada actuala, valoarea luata in garantie trebuie stabilita de banca in functie de valoarea rezultata din expertiza, corelata cu valoarea de piata concreta a bunului. Iata de ce se poate spune ca valoarea garantiilor este influentata atat de factori obiectivi, cat si de factori subiectivi.
Conditiile generale de valabilitate care trebuie indeplinite de bunurile mobile pentru a face obiectul gajului sunt valabile si pentru bunurile imobile pentru a putea face obiectul ipotecii. Ipoteca, privita ca modalitate de garantare a creditelor bancare, se concretizeaza printr-un contract de ipoteca care se intocmeste in 4 exemplare, toate originale, dintre care unul se pastreaza la banca, unul se inmaneaza constitutorului, unul se retine de catre notarul public care-l autentifica si un exemplar va fi depus la Judecatorie pentru inscriptionarea ipotecii in Cartea funciara sau in Registrul de inscriptiuni.
Autentificarea garantiilor reale (gajuri si ipoteci) se face in fata notarului public unde se prezinta cele doua parti: banca si constituitorul in persoana sau, prin imputernicit cu procura autentica. Aici are loc semnarea contractului de garantie in prezenta notarului, dupa ce acesta se convinge ca prevederile incluse sunt cunoscute de parti. Stingerea ipotecii sau gajului se realizeaza, in principal, odata cu plata ultimei rate scadente a creditului garantat cu bunurile respective. Pana la acest moment banca nu va renunta la garantie decat in situatia in care un tert dobanditor al unui bun gajat/ipotecat achita de buna voie parte din creditul bancar garantat cu bunul in cauza.
Garantiile reale prezentate anterior (gajul si ipoteca) sunt singurele garantii care asigura bancii un privilegiu, o intaietate in raport cu alti creditori, motiv pentru care acestora bancile comerciale le acorda importanta cuvenita, adica le prefera altor forme de garantare.
II. Garantiile personale - sunt acele angajamente asumate de catre o persoana fizica sau juridica, prin care aceasta se obliga sa execute obligatia debitorului in cazul in care acesta nu o executa din proprie initiativa si la termenele cuvenite.
Garantia personala mai poarta si denumirea de fidejusiune sau cautiune. Forma cea mai civilizata si cunoscuta de garantie personala o reprezinta scrisoarea de garantie bancara.
Scrisoarea de garantie bancara reprezinta, in fapt, garantia data de catre o banca din tara (in lei) sau strainatate (in valuta convertibila) prin care aceasta se angajeaza irevocabil ca in cazul in care o anumita persoana fizica sau juridica "debitor principal" nu va plati la un anumit termen o suma determinata si indicata expres in scrisoare sa plateasca ea insasi suma in favoarea bancii "beneficiar".
Scrisoarea de garantie bancara este considerata a fi una din cele mai sigure garantii deoarece bancile, dispunand de importante fonduri banesti, sunt cei mai siguri si solvabili garanti.
A. Gajul general - este o forma a gajului fara deposedare si cuprinde toate bunurile mobile si imobile aflate in patrimoniului imprumutatului, inclusiv cele cumparate sau realizate din credite, precum si disponibilitatile banesti realizate din orice activitate legala.
B. Depozitele in lei si/sau valuta - disponibilitatile banesti existente sub forma de depozite in contul imprumutatilor sau a altor persoane garante pot constitui garantii la creditele solicitate daca aceste depozite sunt constituite pe o perioada cel putin egala cu perioada de creditare. Actul incheiat este o forma a gajului cu deposedare a disponibilitatilor si se intocmeste in doua exemplare, cate unul pentru fiecare parte.
C. Cesiune de creante - Potrivit prevederilor art. 479 din Codul Comercial Roman, creantele pot fi luate in gaj daca privesc drepturile de incasat rezultate din contracte ferme pentru marfurile livrate, serviciile prestate, lucrarile executate catre parteneri cunoscuti ca solvabili de catre bancile comerciale. Aceasta modalitate de garantare este acceptata daca creanta indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
- sa fie certa, adica sa nu fie discutabila din punct de vedere juridic;
sa fie lichida, adica determinata cu exactitate valoarea ei;
sa fie exigibila, adica sa fie localizata in timp la o data precisa care nu suporta discutie, data care sa se incadreze in termenul de creditare.
Creantele prezentate de solicitantul de credite se iau in garantie pe baza unui contract de gaj-creante, incheiat intre banca si imprumutat, in doua exemplare. Odata cu incheierea contractului se preda bancii originalul actului doveditor al creantei gajate, iar, apoi, banca instiinteaza debitorul cesionarului de schimbarea beneficiarului care devine banca.
obligatia cuprinsa in cambie sau in biletul la ordin este o obligatie abstracta, separata, independenta de contractul de credit;
aceste titluri ofera beneficiarului lor dreptul neconditionat de a incasa suma inscrisa pe titlu la scadenta convenita pe baza simplei promisiuni de plata;
titlurile de credit sunt negociabile, deci pot fi scontate, rescontate si forfetate, transmise prin gir fara restrictii, ceea ce permite recuperarea sumei inainte de scadenta.
Pentru exemplificare, trebuie mentionat faptul ca Banca X utilizeaza biletul la ordin ca si garantie suplimentara pentru creditele acordate.
Asa cum am mai aratat, tipul garantiei il stabileste banca, ea putand sa imbine diferite modalitati, in functie de propria sa politica, dar intotdeauna se va orienta spre acele garantii care sunt cel mai usor de transformat in lichiditati.
Este important de retinut ca valoarea minima a garantiilor acceptata de banca va fi cel putin egala cu datoria cea mai mare a debitorului, formata din valoarea creditului acordat la care se adauga dobanda calculata pana la prima rambursare prevazuta in contractul de imprumut. In functie de situatia concreta a fiecarui solicitant de credit banca poate pretinde garantii peste aceasta limita. Acest lucru se si intampla, in practica, bancile solicitand intre 10% si 25% garantie suplimentara pentru a se evita situatiile de inflatie sau intarziere a valorificarii garantiilor.
Desigur, activitatea de creditare nu este si nici nu trebuie sa fie o activitate de amanet sau camatarie. Creditul bancar este acordat ca o forma de sprijin a activitatii solicitantilor pe baza credibilitatii acestora si a planului de afaceri. Totusi, garantia este necesara din cel putin doua motive:
Pentru a asigura banca impotriva pierderilor din activitatea sa in situatii neprevazute care l-ar impiedica pe debitor sa ramburseze creditul;
Debitorul, prin garantare, isi asuma riscul, impreuna cu banca, crescand in acest fel gradul sau de prudenta in utilizarea creditului.
Pentru diminuarea riscurilor bancii, in ceea ce priveste recuperarea creditelor acordate, beneficiarii de credite sunt obligati sa asigure, la o societate de asigurari agreata de banca, toate bunurile aduse in garantie, inclusiv pe cele cumparate sau realizate din credit. Desigur, exista o mare varietate de bunuri ce pot fi aduse in garantie si asigurate. Bunurile cu care s-a garantat creditul vor fi asigurate pe intreaga perioada de creditare. Asigurarea se va incheia cel putin la valoarea la care bunurile respective au fost luate in calculul garantiilor.
O clauza foarte importanta a politelor de asigurare pentru bunurile ce constituie garantii pentru credite, intalnita in practica Bancii X, este aceea prin care se mentioneaza ca "toate drepturile de despagubire rezultate de asigurare vor fi cesionate in favoarea bancii creditoare".
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Finante-banci | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
