MECANISMUL FISCAL

MECANISMUL FISCAL

Mecanismul fiscal cuprinde metodele, tehnicile si instrumentele fiscale prin utilizarea carora se asigura dimensionarea, asezarea si perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat al statului.

Asezarea si perceperea impozitelor - consideratii generale:

Asezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operatiuni succesive privind:

I.       Stabilirea marimii obiectului impozabil;

II.    Determinarea cuantumului impozitului;

III. Perceperea (incasarea) impozitelor.

I.       Stabilirea marimii obiectului impozabil

Aceasta operatiune presupune pe de-o parte constatarea si pe de alta parte evaluarea materiei

impozabile.

Inainte de a face evaluarea materiei impozabile organele fiscale trebuie sa constate existenta acesteia, adica a veniturilor sau a averii.

Evaluarea materiei impozabile presupune determinarea dimensiunilor acesteia, lucru ce se poate realiza prin 2 metode si anume:

1. Metoda evaluarii indirecte care are 3 variante:

evaluarea pe baza semnelor exterioare. Aceasta varianta de evaluare este specifica impozitelor de tip real si permite stabilirea doar cu aproximatie a marimii obiectului impozabil fara a lua in calcul situatia persoanei care detine obiectul respectiv (exemplu: impozitul funciar);

evaluarea forfetara consta in aceea ca organele fiscale cu acordul subiectului impozitului atribuie o anumita valoare obiectului impozabil;

evaluarea administrativa conform careia organele fiscale stabilesc valoarea materiei impozabile pe baza documentelor respectiv a datelor pe care le au la dispozitie.

2. Metoda evaluarii directe care are 2 variante:

evaluarea pe baza declaratieiunei terte persoane;

evaluarea pe baza declaratiei contribuabilului se realizeaza cu participarea directa a contribuabilului. Acesta este obligat sa tina evidenta stricta privind veniturile si cheltuielile, sa incheie bilantul fiscal, sa intocmeasca si sa inainteze la organele fiscale o declaratie din care sa rezulte veniturile, cheltuielile respectiv averea pe care o poseda.

II. Determinarea cuantumului impozitului

Dupa stabilirea obiectului impozabil se trece la calcularea impozitului propriu-zis. In functie de modul de stabilire distingem impozite de repartitie si impozite de cotitate.

Impozitele de repartitie s-au practicat in evul mediu in primele stadii ale epocii moderne si s-au caracterizat prin faptul ca statul in functie de nevoile sale de venituri proceda la stabilirea sumei globale a impozitelor ce urmau sa fie incasate pe intreg teritoriul tarii si apoi erau impartite pe unitati administrativ-teritoriale.

Impozitele de cotitate se stabilesc pornind de jos in sus, prin aplicarea unor cote procentuale, proportionale sau progresive asupra obiectului impozabil determinat pentru fiecare platitor in parte.

III. Perceperea sau incasarea impozitelor

Metode privind perceperea sau incasarea impozitelor:

a.       strangerea impozitelor datorate statului de catre unul dintre contribuabilii fiecarei localitati;

b.      incasarea impozitelor prin intermediul unor concesionari (arendasi);

c.       perceperea impozitelor de catre aparatul fiscal specializat al statului. Aceasta metoda se realizeaza:

in primul rand direct de catre organele fiscale de la platitor;

prin stopaj la sursa;

prin aplicarea de timbre fiscale;

Incasarea directa de catre organele fiscale de la platitor cunoaste 2 variante:

cand platitorul se deplaseaza la organele fiscale avem de-a face cu asa-zisul impozit portabil;

cand organul fiscal se deplaseaza la domiciul platitorilor pentru a le solicita sa achite impozitul datorat si atunci avem de-a face cu asa-zisul impozit cherabil.

Aparatul fiscal trebuie sa dea dovada de transparenta de toate masurile intreprinse pentru identificarea si evaluarea materiei impozabile, determinarea si perceperea impozitelor.

Eficienta acestor masuri poate fi atestata de gradul de evaziune fiscala, unde evaziunea fiscala este extinsa, activitatea aparatului fiscal nu se desfasoara la parametrii corespunzatori.

Stopajul la sursa consta in aceea ca impozitul se retine si se varsa la stat de catre o terta persoana (exemplu: impozitul pe salarii).

Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale mobile se practica in cazul taxelor datorate statului pentru actiunile in justitie, documentele notariale.