MIȘCAREA COOPERATISTA ȘI MUTUALA PE PLAN INTERNAȚIONAL

Ideea cooperarii bancare s-a nascut in secolul XIX-lea, ca reacție impotriva capitalismului și a inceput sa fie aplicata in domeniul creditului la debutul secolului al XX-lea. Bancile comerciale din acele vremuri nu acordau credite pentru anumite domenii de activitate, cum ar fi agricultura sau silvicultura, din cauza lipsei de garanții. Astfel s-au creat bancile mutuale și cooperativele de credit.

1. Bancile mutuale si cooperatiste in Franta

In Franta[1], reteaua bancilor mutuale si cooperatiste este compusa din urmatoarele institutii:

Credit agricol mutual-pentru agricultura;

Bancile populare-specializate in artizanat;

Credit mutual-orientat catre particulari;

Creditul cooperatist;

Creditul maritime mutual.

La inceputul activitatii, toate aceste institutii au beneficiat de monopol, care in prezent s-a pierdut datorita procesului de dereglementare. O alta caracteristica este aceea ca toate aceste retele si-au largit piata initiala, concurand puternic bancile comerciale.

Aparitia bancilor populare poate fi plasata, in timp, la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand comerciantii intreprinzatori, producatorii particulari, notarii, farmacistii etc. au decis infiintarea unei banci, prin care sa se asigure finantarea activitatilor proprii. Forma acestei banci create in 1878 a fost a unei cooperative, care nu ii imprumuta decat pe deponenti. Ulterior, aceasta activitate s-a dezvoltat, iar printr-o lege din 1917 se recunoaste existenta bancilor populare, atribuindu-li-se acestora monopolul asupra creditelor de reconstructie, cu rata de dobanda redusa.

Ca principiu al activitatii acestor banci, trebuie retinut ca ele nu puteau colecta depozite, resursele lor fiind parti de capital, acest drept dobandindu-l dupa anul 1966.

Reteaua bancilor populare se caracterizeaza printr-o puternica concentrare, in structura acesteia fiind incluse peste 31 de banci regionale.

Creditul mutual in Franta isi are originile in institutele create in zona Alsaciei, in anii 1871-1882, in perioada ocupatiei germane, preluand astfel modelul Raiffeisen, care dupa cel de-al doilea razboi mondial se transforma in organisme de Credit mutual, care s-au dezvoltat in anumite regiuni, incepand cu nordul tarii si ulterior cu celelalte zone. Creditul mutual a absorbit in perioada anilor `89-`90 creditul agricol si rural, acesta din urma neputand rezista noilor condiii de concurenta bancara.

Creditul cooperatist in Franta a fost creat prin decretul din 1938, prin care s-a decis crearea Casei centrale de credit cooperatist, a carei misiune este de a distribui cooperativelor de consum si productie, credite de stat pentru finantarea investiiilor lor. Coordonarea activitatii de credit cooperatist este realizata de Banca franceza de credit cooperatist, care detine 35 de agentii devenite banci comune.

Creditul maritim mutual numara 13 case regionale care acorda credite, bonificate sau nu, pescarilor si altor intreprinderi maritime. Nedispunand de suficienti clienti care sa asigure dezvoltarea pe termen lung, acesta a cunoscut un proces de banalizare.

In 2001, Credit Agricole, banca franceza cu cel mai mare numar de clienti, a pus capat unei perioade de 107 ani in care a operat ca banca mutuala (detinuta de clienti), printr-o emisiune de noi actiuni in valoare de 3,6 miliarde de euro, a doua oferta publica initiala ca marime din acest an in Europa.

Banca a vandut 20% din actiuni noii sale divizii, Credit Agricole SA, care a preluat 25% din operatiunile bancare cu clientii si toata societatea de brokeraj Credit Agricole Indosuez. Pretul de emisiune al noilor actiuni a fost de 16,6 euro, valoare care se apropie de plafonul maxim al intervalului de pret.

2. Bancile mutuale si cooperatiste in SUA

Americanii intotdeauna au fost antreprenori. Acum aproape 200 de ani, cand oamenii cu venituri mici nu au putut avea acces la marile banci comerciale, vecinii si-au unificat resursele si au creat reteaua bancilor mutuale. Ca si clienti ai acestor institutii, ei au pus accent pe calitatea serviciilor pentru ei si pentru comunitate.

Astazi, bancile mutuale se afla in centrul unei comunitati bancare robuste, orientate spre client. Servind comunitatile din intreaga tara, aceste institutii mutuale au imprumutat populatia cu circa 155 bilioane dolari la sfarsitul lui septembrie, 2005.Pe langa aceasta suma, inca 31 bilioane au fost destinate creditului ipotecar.

Bancile mutuale au ajutat milioane de familii , permitandu-le acestora sa recurga la nenumarate imprumuturi pentru case, masini, educatie sau mici afaceri.

Astazi, bancile mutuale sunt renumite pentru doua calitati majore: independenta si angajarea fata de serviciu.Aceste banci se bucura, de asemenea, de flexibilitatea de care au nevoie pentru a determina dezvoltarea comunitatii. Bancile mutuale au astfel posibilitatea sa analizeze ceea ce este mai bun pentru comunitate, iar angajamentul deplin in acest sens este reflectat prin marea varietate a activitatilor civile in care se angajeaza. Se spune deseori ca bancherii mutuali sunt mai mult decat imprumutatorii societatii, ei sunt liderii societatii. Succesul acestor banci mutuale este reflectat in cresterea economica pe care o genereaza.

Bancile mutuale au supravietuit depresiunilor si recesiunilor, razboaielor mondiale si calamitatilor naturale datorita unor strategii manageriale concentrate pe viitorul pe termen lung al bancilor si comunitatii. Directorii au o responsabilitate directa in a asigura servicii la cele mai inalte standarde, in conditii de siguranta. Spre deosebire de directorii bancilor comerciale, directorii bancilor mutuale nu sunt supusi analizelor financiare asupra profitului.

Forma de proprietate mutuala este aproape la fel de veche ca si natiunea. Primele banci mutuale au fost infiintate la doar 40 de ani dupa Declaratia de Independenta. Au fost infiinte pentru a asigura servicii financiare si facilitati de credit pentru populatia obisnuita pe care comunitatea bancara a ignorat-o.

Prima banca mutuala din SUA, The Provident Institution for Saving , in Boston , a fost infiintata in anul 1816. Ea a fost organizata dupa modelul bancilor din Anglia si Scotia. Scopul declarat al acestei banci a fost de "a contribui la bunastarea clasei muncitoare".

Aceasta a fost doar prima banca din ceea ce a devenit mai tarziu o retea intinsa de banci mutuale, alaturi de alte doua institutii fundamentale pentru economia SUA. Celelalte doua institutii, asociatiile de constructii si cooperativele de credit au evoluat in timp spre asociatii de imprumut si economii.

Unul dintre motivele popularitatii acestor banci este usurinta de a le folosi serviciile. Muncitorii pot depune chiar si 5 centi pentru a putea beneficia de banii de care au nevoie. Important este ca aceste fonduri comune care contin resurse modeste au permis muncitorilor sa imprumute banii de care au nevoie pentru a-si imbunatati conditiile de viata.

Industria bancara mutuala a suferit schimbari de-a lungul timpului, si clientii sai de asemenea. Ceea ce a ramas neschimbata este convingerea ca bancile mutuale servesc cel mai bine nevoile comunitatii.

In SUA, cooperativa de credit reprezinta una din cele trei tipuri de institutii financiare de economisire. In timp ce bancile traditionale au fost singurele institutii financiare care au operat ca banci de-a lungul unei perioade mari de timp in SUA, trei tipuri de institutii de economisire au inceput sa opereze in anii '70. Daca la inceput, majoritatea acestora nu puteau fi considerate adevarate banci, in prezent acestea functioneaza ca si bancile traditionale.

Asociatiile de imprumut si economisire - sunt institutii financiare de economisire, ce au fost create initial pentru obtinerea de credite ipotecare la costuri mai reduse. Fondurile pentru acordarea acestor imprumuturi proveneau din resursele atrase prin depozite simple. Acestea s-au dezvoltat la jumatatea anilor 1900 datorita cererii mari de locuinte a clasei mijlocii a populatiei.

Cooperativele de credit - sunt institutii financiare pentru economisire, non-profit, ce au fost create pentru a acordarea de credite personale la costuri mai scazute membrilor dintr-un grup specific (ex: angajatii unei companii). Acestea au fost create deoarece bancile traditionale nu acordau servicii adecvate persoanelor din campul muncii, mai ales, credite personale.

Caracteristici ale bancilor mutuale si cooperativelor de credit in alte tari

Principiul de baza al creditului mutual de tip Raiffeisen s-a fondat pe ideea solidaritatii religioase, cu responsabilitate nelimitata a societatilor. In Germania, au fost fondate doua retele de banci mutuale si cooperatiste, respectiv reteaua rurala "Caisses Raiffeisen" si reteaua urbana cu denumirea de banci populare - "Volksbanken".

Pentru aceste banci functioneaza un organism sindical specific, "Asociatia Federala a bancilor populare si a bancilor Raiffeisenbanken", precum si o banca centrala, "D.G.Bank".

In alte tari, reteaua mutualista prezinta urmatoarele particularitati:

- in Marea Britanie s-a dezvoltat reteaua cooperatista in domeniul productiei si consumului, fara a inregsitra dimensiunile din celelalte tari europene. Un tip aparte de institutii reprezinta societatile de constructii - cladiri, ai caror clienti detin cote parti din aceste societati care accepta in anumite conditii finantarea locuintelor. Astfel de societati de constructii cosntituie forma cooperativelor de credit. O banca avand statutul de banca comerciala, specializata in finantarea cooperarii, si cu sediul la Londra, este "Cooperative Bank" care detinea la incepututl anilor '90 mai mult de 109 sucursale si 3280 de ghisee bancare[2].

- in Italia, activitatea este regrupata in doua societati sindicale, coordonate de o institutie centrala "Credito Popolare Centrobanca"

In Italia, primele banci populare sunt infiintate de LUIGI LUZZATTI, aveau capitalul social constituit din depuneri minime in scopul declarat de intrajutorare a celor nevoiasi. Fondul de rezerva se forma din prelevari anuale din beneficii si se putea dezvolta prin contributii individuale. Bancile populare infiintate de Luigi Luzzatti au fost realizate dupa modelul Schulze.

Tot in Italia, LEONE WOLLEMBORG a infiintat o cooperativa de credit de tip Raifeisen.

Prima cooperativa de crevdit austriaca a fost infiintata in 1886 in MULDOF. Zece ani mai tarziu erau 600 de Cooperative de credit in Austria.

CONCLUZII

Preluand modelele din strainatate, in tara noastra s-a insusit si dezvoltat in timp cu succes ideea unor organizatii de credit fondate pe principii cooperatiste si mutuale: capital format prin contributiile membrilor si credite acordate lor, cu dobanzi la nivel redus.

Fara existenta cooperativelor de credit, alternativa la sistemul bancar romanesc ar fi reprezentat-o camataria deoarece, atentia bancilor traditionale nu era focalizata pe populatie ci pe societati si pe finantarea activitatii investitionale a acestora. Cei din clasa muncitoare erau aproape exclusi din aria activitatii bancare.

Daca la inceput acestea au fost create pentru a facilita acordarea imprumuturilor (pe baza sumelor economisite de catre membri), cu trecerea timpului datorita schimbarilor produse in economie si in structura bancara, acestea au evoluat, dezoltandu-si sfera de actiune si operatiunile efectuate. Astfel ele au inceput sa se comporte precum bancile traditionale. Multe dintre ele au fuzionat cu bancile traditionale, altele si-au incetat activitatea pentru ca nu au putut face fata concurentei si doar cateva mai exista si functioneaza in ziua de astazi. (ex: in SUA bancile mutuale, in Franta cooperativele de credit - au un rol foarte important in economie).

Daca in urma cu doi-trei ani, in Romania existau 10 retele cooperatiste de credit, la ora actuala au ramas doar trei, din care numai una a reusit sa obtina autorizatia de functionare pe piata romaneasca: CreditCoop.

Majoritatea populatiei din mediul rural este inca reticenta in a folosi servicii bancare pentru ca nu are incredere in institutiile financiar-bancare. Utilizarea instrumentelor bancare de catre populatia din mediul rural este conjuncturala. Procentul gospodariilor in care cel putin un membru detine cont la o banca este de 9%, in timp ce procentul celor care au in posesie un card bancar este de numai 5%.

Cooperativele de credit reprezinta o forma de institutie de credit banesc ce se bucura de o relativa credibilitate in mediul rural romanesc. Mai mult de o treime (37%) din comunele tarii detin o cooperativa de credit, dar numai in 17% din sate exista o astfel de unitate financiara.

BIBLIOGRAFIE

CARȚI:

1. Basno, Cezar; Dardac, Nicolae; Floricel, Nicolae - "Moneda, Credit, Banci", Editura Didactica și Pedagogica, București, 1997.

2. Berea, Paul Aurelian Alexandru - "Modernizarea sistemului bancar", Editura Expert, Bucuresti, 200

Botea, Emil; Varban, Mircea - "Bancile populare-Cooperative de credit", Editura Gircom, 1999.

4. Dardac, Nicolae; Barbu, Teodora - "Moneda, banci si politici monetare", Editura Didactica și Pedagogica, Bucuresti, 2005.

5. Lupu, Diana Viorica; Blanaru, Constantin Adrian - "Moneda si Credit", Editura Sedcom Libris, Iasi, 2006.

6. Stoica, Ovidiu; Capraru, Bogdan; Filipescu, Dragos - "Efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc", Editura Universitatii "Al. I. Cuza" Iasi, 2005.

LEGISLAȚIE:

OUG nr. 97/2000 privind organizatiile de credit

LEGE nr.109 din 10 octombrie 1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit

SITE-uri:

www.cdep.ro

www.mimmc.ro/cooperatie/

www.creditcoop.ro