MODALITATI DE STINGERE A CREATELOR FISCALE

MODALITATI DE STINGERE A CREATELOR FISCALE

Modalitatiile de stingere a creantelor fiscale sunt urmatoarele:

plata creantelor fiscale;

compensarea si restituire creantelor fiscale;

executarea silita a creantelor fiscale;

prescriptia dreptului de a cere executare silita si a dreptului de a cere compensare sau restituire;

alte modalitati prevazute de lege.

1. Stingerea creantelor fiscale prin plata

Plata obligatiilor fiscale se efectueaza distinct pe fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere, daca contribuabilul nu stabileste creanta fiscala ce urmeaza a fi stinsa, in urmatoarea ordine: sume datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor fiscale, pentru care s-au aprobat esalonari si/sau amanari la plata si calculate conform legii, obligatii fiscale principale cu termene de plata in anul curent, precum si accesoriile acestora, in ordinea vechimii, obligatii fiscale datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, in ordinea vechimii, dobanzii si panalitatii de intarziere aferente obligatiilor fiscale, obligatii de plata cu termene viitoare, la solicitarea debitorului.

Pentru creantele bugetelor locale, din categoria obligatiilor fiscale datorate bugetului local se sting cu prioritate obligatiile stabilite ca urmare a inspectiei fiscale.

Conform prevederilor Legii 210/2005 , incepand cu data de 1 ianuareie 2007, ordinea stingerii obligatiilor fiscale va avea un alt continut, dupa cum urmeaza:

sumele datorate in contul ratei din luna curenta, din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonarea sau amanare la plata, precum si dobanda datorata in luna curenta din grafic sau dobanzile datorate pe perioada amanarii, in cazul in care termenul de plata se implineste in luna curenta, precum si obligatiile fiscale curente de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii inlesnirii acordate;

obligatia fiscala pricipala si obligatiile fiscale accesorii aferente acesteia, in ordinea vechimii, cu execptia celor pentru care s-a inceput executarea silita;

sumele datorate in contul urmatoarelor rate din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonarea, pana la concurenta cu suma esalonata la plata, sau pana la concurenta cu suma achitata, precum si suma amanata la plata impreuna cu dobanzile datorate pe perioada amanarii,

obligatii cu scadenta viitoare, la solicitarea contribuabilului.

Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor, si a altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.

Plata obligatiei fiscale se face prin decontare bancara, mandat postal, numerar.

In ceea ce priveste platile efectuate cu numerar, obligatia fiscala se considera platita la data inscrisa in documentul de plata eliberat de organul fiscal sau de persoanele abilitate de organul fiscal.

Pentru platile efectuate prin mandat postal, data inscrisa pe mandatul postal reprezinta data platii.

In situatia efectuarii platilor prin decontare bancara, pentru obligatiile fiscale cu termen de plata fix sau stabilit sub forma de interval, obligatia fiscala se considera platita la data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza documentelor de decontare specifice astfel cum aceasta informatie este transmisa prin mesaj electronic de plata de catre insitutia bancara initiatoare, potrivit reglementarilor specifice in vigoare, data putand fi dovedita prin extrasul de cont al contribuabilului.

Daca contribuabilul datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe sau alte sume reprezentand creante fiscale, iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile cumulative acelui tip de creanta fiscala principala stabilita de contribuabil conform numarului de evidenta a platii inscrisa pe ordinul de plata pentru Trezoreria Statului.

Vechimea obligatiilor fiscale se determina in functie de scadenta acestora, prevazuta de prevederile legale. In cazul diferentelor de obligatii fiscale principale stabilite de organele competente, precum si al diferentelor suplimentare de obligatii fiscale principale, ce fac obiectul declaratiilor rectificative depuse de contribuabili, vechimea se determina in functie de termenele de plata stabilite.Vechimea obligatiilor fiscale accesorii este data de vechimea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor obligatii fiscale care le-au generat.

2. Stingerea creantelor fiscale prin compensare sau restituire

Compensarea reprezinta un procedeu prin care sumele platite in plus pentru un anumit impozit sau taxa pot sa stinga alte obligatii de plata cu conditia ca acestea sa apartina aceluiasi buget.

Prin compensare se sting creantele fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de debitor cat si pe cea de creditor, daca legea nu prevede altfel.

Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau inainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia in ordinea stingerii creantelor fiscale.

Organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata fara optiune de rambursare.

Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatii datorate altor bugete, in urmatoarea ordine:

bugetul de stat;

fondul de risc pentru garantii de stat, pentru imprumuturi externe;

bugetul asigurarilor sociale de stat;

bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;

bugetul asigurarilor pentru somaj.

Dispozitiile prevazute anterior se aplica si in cazul creantelor bugetelor locale.

Competent in efectuarea compensarii este organul fiscal in a carui raza teritoriala debitorul isi are domiciliul fiscal.

Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii. Aceasta va fi insotita de documente care dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate dupa hotararile judecatoresti definitive si irevocabile sau dupa deciziile de solutionare a contestatiilor, ramase definitive, ori dupa deciziile de impunere emise de organele fiscale, precum si copii de pe orice document din care sa rezulte ca suma platita nu reprezinta obligatie fiscala.

"Avand in vedere ca taxa pe valoarea adaugata are un regim juridic aparte, atat din punct de vedere declarativ cat si de rambursare, pentru o mai buna claritate a textului s-a prevazut ca organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce, cu execeptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata fara optiunea de rambursare" .

Compensarea din oficiu conform art. 112 alin (4) din Ordonanta Guvernului 92/2003 privind Codul de procedura fiscala poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul termenului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensarii, incepand cu momentul in care ambele obligatii sunt lichide si exigibile.

Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat intr-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului.

Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura compensarii, in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.

La cererea debitorului sumele ramase dupa efectuarea compensarii, se restituie cele platite fara existenta unui titlu de creanta, cele platite in plus fata de obligatia fiscala, cele platite ca urmare a unei erori de calcul, cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, cele stabilite prin hotararii ale organelor judiciare sau ale altor organe competente, cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, in temeiul hotararii judecatoresti prin care s-a dispus desfiintarea executarii silite.

Daca debitorul inregistreaza obligatii fiscale restante, sumele prevazute anterior se vor restitui numai dupa efectuarea compensarii. Suma de rambursat sau de restituit mai mica decat obligatiile fiscale restante, se va compensa pana la concurenta sumei de restituit. In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat suma reprezentand obligatii fiscale restante, diferenta ramasa se va restitui debitorului.

Procedura de rambursare sau de restituire a sumelor de la buget, inclusiv modalitatii de acordare a dobanzilor se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.

Restituirea se efectueaza la cererea contribuabilului, in termen de 45 de zile de la data depunerii si inregistrarii acesteia la organul fiscal caruia ii revine competenta de administrare a creantelor bugetare.

Cererea de restituire trebuie sa fie depusa in cadrul termenului legal de prescriptie a dreptului de a cere restituire, respectiv in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la restituire, sa cuprinda codul de inregistrare fiscala a contribuabilului, suma si natura creantei solicitate a fi restituita, precum si documentele necesare din care sa rezulte ca aceasta nu este datorata la buget. La cerere se anexeaza copii de pe documentele din care rezulta ca suma a fost platita la buget pentru sumele platite fara existenta unui titlu de creanta, precum si copii legalizate de pe hotararile definitive si irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdictionale sau administrative, pentru cele stabilite prin aceasta.

Dupa primirea cererii de restituire organul fiscal competent va efectua verificarea acesteia, a documentatie anexate si a datelor din evidenta pe platitori. Organul fiscal poate solicita in scris, in caz de nevoie, anumite documente relevante solutionarii cererii.

Termenul de 45 de zile prevazut pentru solutionarea cererilor de restituire se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data la care s-a comunicat contribuabilului solicitarea de informatii suplimentare relevante solutionarii acesteia si data inregistrarii primirii acestor informatii la organul fiscal competent.

Daca, dupa primirea documentatiei complete inaintate de contribuabil si verificarea datelor din evidenta pe platitori, organul fiscal competent constata existenta unor obligatii fiscale restante ale contribuabilului care a depus cererea de restituire, sumele solicitate se vor restitui numai dupa efectuarea compensarii acestor obligatii bugetare restante, iar diferenta rezultata o va restitui acestuia. Pentru restituire diferentei de suma ramasa dupa efectuarea compensarii, organul fiscal competent va intocmi in 3 exemplare decizia de restituire. Decizia de restituire se aproba de conducatorul unitatii fiscale. In baza deciziei de restituire aprobate, organul fiscal va intocmi in 3 exemplare nota de restituire.

Documentele astfel intocmite se transmit de indata, pe baza de borderou, unitatii de trezorerie si contabilitate publica, in vederea operarii restituirii in conturile bugetare corespunzatoare.

Unitatea de trezoreie si contabilitate publica efectueaza restituirea, inscrie in cele 3 exemplare ale notei de restituire data la care s-a efectuat aceasta operatiune si isi retine un exemplar, restituind organului fiscal competent celelalte doua exemplare.

Organul fiscal competent inregistreaza operatiunea de restituire in evidenta pe platitor, isi retine un exemplar din cele doua ale deciziei de restituire si notei de restituire, transmise de unitatea de trezorerie si contabilitate publica, iar celalalt exemplar al fiecaruia dintre aceste documente il transmite contribuabilului odata cu instiintare de efectuare a operatiunii de compensare si/sau restituire, in termen de 7 zile de la data inregistrarii acestor operatiuni in trezorerie. Acesta va intocmi un dosar complet pentru operatiunea de restituire, care va contine cererea contribuabilului, documentatia care a stat la baza acesteia, copia fisei contribuabilului din evidenta analitica pe platitor pentru veniturile care au facut obiectul operatiunii de compensare, daca a fost cazul, nota de compensare si/sau restituire, confirmate de unitatea de trezorerie si contabilitate publica.

Pentru sumele de restituit sau de rambursat se datoreaza dobanzi de intarziere daca restituirea sau rambursarea nu s-a efectuat in termenul stabilit.

Dobanda se calculeaza incepand cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului de rambursare sau restituire, pana in ziua inregistrarii, inclusiv, a operatiunii de compensare si/sau restituire ori rambursare a eventualelor diferente ramase dupa efectuarea compensarii, in conturile bugetare corespunzatoare, cu execeptia impozitului pe venit. Calculul acesteia se efectueaza de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobata a fi restituita, dupa efectuarea operatiunii de compensare care se inmulteste cu numarul de zile determinate si cu nivelul dobanzii prevazute, respectiv de 0,1% / zi.

Plata dobanzii cuvenite contribuabilului se va face numai in baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent care va cuprinde datele de identificare a contribuabilului, specificarea cererii la care se refera solicitarea de dobanzi, cu identificarea numarului si a datei de inregistrare la organul fiscal competent (eventual data postei, in cazul depunerii prin posta), si felul impozitului sau taxei si suma solicitata la restituire sau rambursare.

Cererea de plata a dobanzii se solutioneaza de organul fiscal competent in termenul prevazut, respectiv 45 de zile de la inregistrare . Daca se constata ca cererea de restituire sau rambursare a fost solutionata in termenul legal, inclusiv in cazul prelungirii acestui termen cu perioada prevazuta, organul fiscal competent instiinteaza contribuabilul despre respingerea cererii de acordare a dobanzii, cu mentionarea motivelor care au stat la baza acestei respingeri.

In cazul in care se constata ca cererea formulata de contribuabil pentru plata dobanzii este intemeiata, organul fiscal competent va intocmi de indata procesul-verbal privind calculul dobanzilor cuvenite contribuabiului, al carui model va fi aprobat prin ordin al ministrului finantelor publice. Procesul-verbal va fi insotit de un referat avizat de conducatorul organului fiscal competent, care va cuprinde motivatia depasirii termenului legal de solutionare a cererii de restituire sau rambursare. Procesul-verbal privind calculul dobanzilor cuvenite contribuabilului se incheie in 3 exemplare si se aproba de conducatorul organului fiscal competent. Organul fiscal competent isi retine doua exemplare ale procesului-verbal, inaintand cate un exemplar compartimentului cu atributii de colectare si compartimentului de evidenta pe platitori, iar al treilea exemplar il comunica contribuabilului.

Daca contribuabilul inregistreaza la data platii dobanzilor obligatii fiscale restante, sumele reprezentand dobanzi cuvenite acestuia se vor platii numai dupa efectuarea compensarii acestor obligatii.

Daca contribuabilul nu are obligatii fiscale restante si nu a solicitat compensarea cu obligatii fiscale viitoare, organul fiscal competent restituie acestuia suma reprezentand dobanda cuvenita.

Reprezentand acte administrative fiscale, procesul-verbal privind calculul accesoriilor, impreuna cu un exemplar al notei de compensare si/sau al notei de restituire, confirmate de unitatile de trezorerie si contabilitate publica, se comunica contribuabilului de catre organul fiscal competent.

Pentru fiecare cerere de solicitare a dobanzilor se va intocmi un dosar care se va arhiva la dosarul fiscal al contribuabilului si va cuprinde cererea de acordare a dobanzilor, depusa de contribuabil, referatul cuprinzand motivatia depasirii termenului legal de solutionare a solicitarii de restituire sau rambursare, procesul-verbal privind calculul dobanzilor cuvenite contribuabilului, nota de compensare si/sau restituire a dobanzilor, orice alte date necesare solutionarii cererii de acordare a dobanzilor.

Dobanzile cuvenite contribuabiluli se suporta din acelasi buget si cont de venit bugetar din care sau facut compensarea si/sau restituirea, dupa caz, a sumei pentru care s-a solicitat plata dobanzii. Dobanda se plateste in lei, inclusiv cand contribuabilul solicita plata acestora in valuta.

In evidenta analitica pe platitor, in baza procesului-verbal privind calculul dobanzii cuvenite contribuabilului, suma datorata acestuia se va inregistra pe credit ca suprasolvire.

Compensarea si/sau plata dobanzii se opereaza in rosu, pe credit, in baza notei de compensare si/sau a notei de restituire, confirmate de unitatile de trezorerie si contabilitate publica.

Stingerea creantelor fiscale prin executare silita

Executarea silita in cadrul raporturilor juridice fiscale reprezinta calea exceptionala de recuperare a creantelor financiar-bugetare, ea pornindu-se numai in cazul neachitarii de buna- voie, in cuantumurile si la termenele legale, a impozitelor, taxelor, sau altor contributii datorate bugetului public national.

Executarea silita incepe prin comunicarea unei somatii debitorului in care i se notifica ca are obligatia efectuarii platii sumelor datorate in termen de 15 zile. Somatia este insotita de o copie certificata de pe titlul executoriu si cuprinde: organul de executare emitent, datele de identificare ale debitorului, data emiterii, numarul dosarului de executare, suma pentru care se incepe executarea silita, termenul de plata al obligatiei precum si indicarea consecintelor nerespectarii, semnatura si stampila organului de executare.

Somatia este obligatorie si se comunica debitorului prin posta cu scrisoare recomandata, prin executorii fiscali, prin prezentarea celui somat si primirea somatiei de catre acesta sub semnatura, ca urmare a instiintarii prin alte mijloace cum sunt: fax, telefon, e-mail etc.

Daca debitorul refuza primirea somatiei sau se constata lipsa oricarei persoane la domiciliu sau la sediul social declarat al acestuia, comunicarea somatiei i se face prin publicarea unui anunt in cotidienele locale sau centrale sau in Monitorul Oficial al Romaniei.

Dovada comunicarii somatiei se va inscrie de indata in evidentele organului de executare silita si va fi pastrata la dosarul de executare.

Prin sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj, iar prin cel aplicat asupra bunurilor imobile creditorul fiscal dobandeste un drept de ipoteca.

Procedura de executare silita se efectueaza din oficiu si se poate suspenda, intrerupe sau inceta numai in cazurile si sub forma prevazuta de Codul de procedura fiscala .

Executarea silita se suspenda:

cand suspendarea a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de creditorul fiscal, in conditiile legii;

de la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata, in conditiile legii;

in cazul in care debitorul solicita organului de executare, in termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile, sa ii aprobe ca plata integrala a creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni;

in alte cazuri prevazute de lege;

Executarea silita se intrerupe in cazurile prevazute expres de lege, pe perioada in care un contribuabil este declarat insolvabil.

Executarea silita inceteaza daca:

s-au stins integral obligatiile fiscale prevazute in titlul executoriu, inclusiv dobanzile, penalitatile de orice fel, cheltuieli de executare, precum orice alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii;

a fost desfiintat titlul executoriu;

in alte cazuri prevazute de lege.

Masurile de executare silita, aplicate conform dispozitiilor legale, se ridica prin decizie intocmita in cel mult 5 zile de la data la care a incetat executarea silita, de catre organul de executare.

In situatia in care popririle infiintate de organul de executare genereaza imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporara totala, fie suspendarea temporara partiala a executarii silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioada de cel mult 6 luni de la data comunicarii catre banca sau alt tert poprit a suspendarii popririi de catre organul fiscal. Odata cu cererea de suspendare debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite in vederea sechestrarii, sau alte garantii prevazute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a inceput executarea silita.

Cererea debitorului de suspendare a executarii silite se depune la organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al acestuia si contine datele de identificare a debitorului, respectiv denumirea, domiciliul fiscal, precum si alte date necesare, solicitarea expresa a suspendarii popririi conturilor bancare, precizare bancilor si a tuturor conturilor bancare deschise la acestea, indicarea expresa a bunurilor mobile/imobile libere de orice sarcini, aflate in proprietatea debitorului, in vederea sechestrarii acestora, precum si orice alte garantii constituite, potivit legii, de debitor sau de terte persoane in favoarea debitorului, motivele invocate in sustinerea cereri.

"Executarea silita a creantelor fiscale incepe in termen de 15 zile de la data instiintarii debitorului si se efectueaza numai in temeiul unui titlu executoriu emis de organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul debitorul, persoana fizica sau juridica, ori unde acesta este luat in evidenta fiscala. Instiintare de plata este act premergator executarii silite" .

Constituie instiintare de plata si urmatoarele documente:

procesul verbal de control pentru stabilirea diferentei de obligatie fiscala;

procesul verbal de constatare a contraventilor;

nota de constatare pentru nedepunerea declaratiei;

procesul verbal pentru calculul majorarilor de intarziere;

declaratia fiscala.

Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.Titlul executoriu va contine: antetul organului emitent, numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul unic de inregistrare si/sau codul numeric personal, cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului, data intocmirii titlului executoriu, stampila si semnatura organului de executare, precum si orice alte date de identificare.

Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante fiscale, se transmit in cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silita, potrivit legii, organelor prevazute anterior, iar in cazul in care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare ii va confirma primirea in termen de 30 de zile.

Daca titlurile executorii emise de alte organe decat cele prevazute nu cuprind unul dintre elemente pe care trebuie sa le contina si dovada comunicarii acestuia, organul de executare va restitui de indata titlurile executorii organelor emitente.

Institutiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, dupa caz.

Daca autoritatiile administratiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

Titlul executoriu se intocmeste de organul de executare pentru fiecare creanta fiscala reprezentand impozite, taxe, contributii, alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.

Pentru debitori care raspund in mod solidar, organul de executare competent emite un singur titlu executoriu, facand mentiuni despre numele si prenumele sau denumire tuturor debitorilor.

Titlurile executori se transmit printr-o adresa, care trebuie sa cuprinda:

denumire completa a emitentului;

temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare;

numele si prenumele sau denumirea debitorului;

domiciliul sau sediul debitorului;

alte elemente de identificare a acestuia: seria si numarul actului de identitate sau codul de identificare fiscala;

natura debitului si suma de plata;

alte informatii necesare incasarii creantelor fiscale prin executare silita: bunuri urmaribile, surse de venit, depozite bancare etc.

Atunci cand este cazul, impreuna cu titlurile executorii se vor transmite si copii certificate de pe procesele-verbale de ducere la indeplinire a masurilor asiguratorii.

"In cazul in care debitorul nu-si plateste de bunavoie obligatiile fiscale, organele fiscale care administreaza creantele respective sun abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, acestea fiind denumite in mod generic, organe de executare silita"[7].

Persoanele din cadrul organelor de executare abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita sunt denumite executorii fiscali.

Executorul fiscal trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii. Acesta este imputernicit in fata debitorului si a tertilor prin legitimatia de executor fiscal si delegatia emisa de organul de executare silita.

In exercitartea atributiilor ce revin executorilor fiscali, pentru aplicarea procedurilor de executare silita, pot sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in alte incinte unde acestia isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului, in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile, sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului.

Executorul fiscal poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instantei judecatoresti competente.

Accesul executorului fiscal in locuinta, in incinta de afaceri sau in orice alta incapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate efectua intre orele 6.00 - 20.00, in orice zi lucratoare. Executarea inceputa va putea continua in aceiasi zi sau in zilele urmatoare. In cazuri temeinic justificate de pericolul instrainarii unor bunuri, accesul in incaperile debitorului va avea loc si la alte ore decat cele mentionate, precum si in zilele nelucratoare in baza autorizatiei instantei judecatoresti competente.

In absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in oricare dintre incaperi, executorul fiscal poate sa patrunda in acestea in prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al fortei publice si a doi martori majori.

"Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritorala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executarii revenind organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul. In cazul in care executarea silita se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei masuri de executare asupra tertului poprit, indiferent de locul unde isi are domiciliul fiscal"[8].

Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire, sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponiblizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile. Organul de executare coordonator va sesiza in scris celelalte organe mentionate anterior, comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata, situatia debitorului, contul in care se vor vira sumele incasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor sau veniturilor urmaribile.

Cand se constata ca domiciliul fiscal al debitorului se afla in raza teritoriala a altui organ de executare, titlul executoriu impreuna cu dosarul executarii vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, daca este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

Aceasta ultima faza a procedurii fiscale este pornita si se desfasoara de catre organele administrativ-fiscale fara incuviintarea altor organe de stat, in temeiul faptului ca titlurile de creanta fiscale devin titluri executorii de drept, nemaicerandu-se investirea lor cu formula executorie de catre o instanta judecatoreasca.

Executarea silita se poate intinde asupra tuturor veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare.

Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respecterea conditiilor prevazute de lege.

In cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita.

Aceasta se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a dobanzilor, penalitatilor de intarziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

Dobanzile si penalitatile de intarziere sau alte sume neprevazute in titlul executoriu fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, vor fi calculate de catre organul de executare si consemnate intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului.

Fata de terti inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilieste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.

"In conformitate cu dispozitiile Codului de procedura fiscala, executarea silita a creantelor fiscale nu se perima, ceea ce inseamna ca orice perioada de timp ar trece de la efectuarea unui act de executare silita, creditorul bugetar nu va putea fi sanctionat cu perimarea" .

In toate actele de executare silita trebuie sa se indice titlul executoriu si sa se arate natura si cuantumul debitului ce face obiectul executarii.

In vederea inceperii executarii silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de proba respectiv, solicitarea de informatii, de orice fel, de la contribuabili sau alte persoane, solicitarea de expertize, folosirea inscrisurilor, efectuarea de cercetari la fata locului, in vederea determinarii averii si a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sa furnizeze in scris, pe propria raspundere, informatiile solicitate.

Organele de executare au obligatia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau sediului debitorului, precum si a bunurilor sau veniturilor urmaribile ale acestuia. Daca debitorul nu este gasit la domiciliul sau sediul cunoscut, organul de executare este obligat sa solicite organelor de politie sa faca cercetari, precum si sa ceara relatii de la Oficiul Registrului Comertului sau de la oricare alta persoana fizica sau juridica ori de la alte organe competente, in scopul stabilirii locului unde se afla debitorul si al obtinerii oricaror date detinute in legatura cu acesta. La cererea organului de executare, bancile, organele de politie, institutiile care gestioneaza registre publice sau alte asemenea, ori alte persoane fizice sau juridice sunt obligate sa furnizeze de indata in scris datele si informatiile solicitate in vederea aplicarii procedurii de executare silita, precum si pentru luarea altor masuri privind stingerea creantelor fiscale, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel, fara perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume.

Cheltuielile de orice fel ocazionate de efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului urmarit, daca legea nu prevede altfel. Conform dovezilor privind cheltuielile facute suma ce urmeaza sa fie platita de debitor se stabileste de organul de executare prin proces-verbal in baza caruia se emite titlul executoriu.

Executarea silita in cazul debitorilor solidari

Organul de executare coordonator, in cazul debitorilor solidari, este cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile. Acesta inscrie in intregime debitul in evidentele sale si ia masuri de executare silita, comunicand intregul debit organelor de executare in a caror raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al celorlalti codebitori.

Organele de executare sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa inscrierea acestuia intr-o evidensa nominala, vor lua masuri de executare silita si vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate in contul debitorului, in termen de 10 zile de la realizarea acestora. Daca organul de executare coordonator, care tine evidenta intregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita facute de el insusi si de celelalte organele sesizate, el este obligat sa ceara in scris acestora din urma sa inceteze de indata executarea silita.

1. Masuri asiguratorii

Prin masuri asiguratorii se pot indisponibiliza bunuri sau venituri ale debitorului in scopul asigurarii colectarii creantelor fiscale.

Masurile asiguratorii se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.

Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si a sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa-si ascunda sau sa-si risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, precum si in cazul suspendarii executarii actului administrativ.

Aceste masuri pot fi luate si inaintea emiterii titlului de creanta, inclusiv si in cazul efectuari de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.

Impotriva actelor prin care se dispune si se duce la indeplinire masura asiguratorie a sechestrului asiguratoriu, cel interesat poate face contestatie in termen de 15 zile de la data cand a aflat despre actul prin care s-a infiintat sechestrul. In ceea ce priveste ridicarea unei asemenea masuri, acest lucru se poate realiza prin decizie motivata a creditorilor fiscali, daca au incetat motivele pentru care a fost dispus sechestrul asigurator sau daca se constituie o garantie .

Aceasta decizie va fi comunicata tuturor celor carora le-a fost transmisa decizia de dispunere a masurilor asiguratorii sau celelalte acte de executare in legatura cu acestea.

Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent, in care va preciza debitorului ca prin constituirea de garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, masurile asiguratorii vor fi ridicate. Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent. Cele dispuse prin decizie a organului fiscal competent, precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator. Decizia va fi intocmita in doua exemplare, dintre care un exemplar se va comunica organului de executare coordonator, iar un exemplar se va pastra la organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii. Odata cu ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii, organul de executare comunica debitorului decizia emisa de organul care a dispus instituirea acestor masuri sau copia certificata a actului prin care instanta judecatoreasca sau alte organe competente au dispus masuri asiguratorii.

In cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara. Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelor care, dupa inscriere vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii sunt lovite de nulitate absoluta.

Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

2. Executarea silita prin poprire

Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.

Salariile si alte venituri periodice realizate prin munca, pensiile, precum si alte sume ce se platesc periodic si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale debitorului sunt urmaribile conform Codului de procedura civila, astfel: pana la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii si pana la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii .

"Poprirea asupra veniturilor debitorului persoana fizica sau juridica se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, a tertului poprit, impreuna cu o copie certificata dupa titlul exectoriu. Totodata va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi, poprirea nefiind supusa validarii" .

Poprirea infiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului.

Poprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit. In acest sens, tertul poprit este obligat sa inregistreze atat ziua cat si ora primirii adresei de infiintare a popririi.

Dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat sa plateasca de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare, sa indisponiblizeze bunurile mobile necorporale poprite, instiintand despre aceasta organul de executare. Daca sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit ii va anunta in scris despre aceasta pe creditori si va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevazute in cadrul procedurii de eliberare si distribuire a sumelor din executare silita.

Pentru stingerea creantelor fiscale, debitorii titulari de coturi bancare pot fi urmariti prin poprire asupra sumelor din conturile bancare. In acest caz, odata cu comunicarea somatiei si a titlului executoriu, facuta debitorului, o copie certificata de pe acest titlu va fi comunicat bancii la care se afla deschis contul debitorului. Despre aceasta masura va fi instiintat si debitorul.

In masura in care este necesara, pentru achitarea sumei datorate la data sesizarii bancii, sumele existente, precum si cele viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si valuta sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora primirii adresei de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, bancile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu vor accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor inscrise in adresa de infiintare a popririi, cu execeptia sumelor necesare platii drepturilor salariale. Incalcarea celor prevazute anterior atrage nulitatea oricarei plati si raspunderea solidara a tertului poprit cu debitorul, in limita sumelor sustrase indisponibilizate.

Daca debitorul face plata in termenul prevazut de somatie, organul de executare va instiinta de indata in scris bancile pentru sistarea totala sau partiala a indisponibilizarii conturilor si retinerilor.

In situatia in care titlurile executorii nu pot fi onrate in aceiasi zi, bancile vor urmari executarea acestora din incasarile zilnice realizate in contul debitorului.

Daca tertul poprit instiinteaza organul de executare ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit sau nu respecta dispozitiile prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si in cazul in care invoca alte neregularitati in legatura cu drepturile si obligatiile partilor privind infiintarea popririi, instanta judecatoresca in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare ori a altei parti interesate, pe baza probelor administrate, va pronunta mentinerea sau desfiintarea popririi .

Pe baza hotararii de mentinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate incepe executarea silita a tertului poprit.

Cand debitorul detine titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale urmaribile, organul de executare poate proceda la aplicarea masurilor de executare silita prin porirea veniturilor rezultate din acestea. In acest caz tertul poprit este societatea comerciala sau autoritatea publica emitenta sau intermediara a titlurilor de valoare respective.

Daca debitorul are conturi deschise la mai multe banci sau urmeaza sa incaseze venituri rezultate din titluri de valoare ori alte bunuri mobile necorporale de la terte persoane juridice pentru realizarea creantei fiscale, in masura in care este necesar, executarea silita prin poprire se poate intinde concomitent asupra mai multor conturi bancare ori asupra mai multor terti popriti.

Adresa de infiintare a popririi va cuprinde, denumirea si sediul organului de executare, numarul si data emiterii, denumirea si sediul sau numele, prenumele si domiciliul tertului poprit, temeiul legal al executarii silite prin poprire, datele de identificare a debitorului, numarul si data titlului executoriu, precum si organul emitent, natura creantei fiscale, cuantumul creantei fiscale pentru care s-a infiintat poprirea, cand acesta este mai mic decat cel evidentiat in titlul executoriu, ca urmare a stingerii partiale a debitului, contul in care urmeaza a se vira suma retinuta, semnatura si stampila organului de executare.

In cazul in care debitorul isi schimba locul de munca sau este pensionat, continuarea urmaririi are loc conform prevederilor Codului de procedura civila, astfel: unitatea va trimite actele prin care s-a infiintat poprirea unitatii la care se afla noul loc de munca al debitorului sau organului competent de ocrotire sociala care, la data primirii acestor acte, devine tert poprit .

Executarea silita a bunurilor mobile

Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora in temeiul unui titlu executoriu, chiar daca acesta se afla la un tert. Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege. In scopul sechestrarii, debitorul este obligat sa prezinte executorului fiscal toate bunurile mobile pe care le are in proprietate exclusiva, in proprietatea comuna sau in indiviza, sa-i dea informatii complete asupra tuturor acestor bunuri, precizand locul unde se afla fiecare, precum si sa prezinte orice document si evidenta referitoare la bunurile mentionate.   

In cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale, bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitati agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru, bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiecte de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel, alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta, combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna, obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave, bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale. Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt execeptate de la executare silita.

Aplicarea sechestrului se face de catre executorul fiscal care incheie un proces-verbal de sechestru. Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu este necesara o noua sechestrare.

Executorul fiscal, la inceperea executarii silite, este obligat sa verifice daca bunurile se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei fiscale.

Bunurile nu sunt sechestrate daca prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cheltuielile executarii silite.

Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun

De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobare data, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, celui in culpa. Actele de dispozitie care au intervenit ulterior indisponibilizarii bunurilor mobile, sunt lovite de nulitate absoluta.

In cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei fiscale si la inceperea executarii silite se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicata odata cu comunicarea somatiei.

Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:

denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei si a orei cand s-a facut sechestrul;

numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numarul legitimatiei si al delegatiei;

numarul dosarului de executare, data si numarul de inregistrare a somatiei, precum si titlul executoriu in baza caruia se face executarea silita;

temeiul legal in baza caruia se face executarea silita;

sumele datorate pentru a caror executare silita se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere, mentionandu-se si cota acestora, precum si actul normativ in baza caruia a fost stabilita obligatia de plata;

numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieste impreuna cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane;

descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative a fiecaruia, dupa aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea si individualizarea acestora, mentionandu-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecarui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora;

mentiunea ca evaluarea se va face inaintea inceperii procedurii de valorificare, in cazul in care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunostinte de specialitate;

mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca sau privilegiu, dupa caz, constituit in favoarea altei persoane pentru bunurile sechestrate;

numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora;

mentiunea ca, in cazul in care in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;

semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal va mentiona aceasta imprejurare.

Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul sau sediul acestuia, precum si, atunci cand este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare. In vederea valorificarii organul de executare este obligat sa verifice daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate.

Cand bunurile gasite cu ocazia verificarii nu sunt suficiente pentru realizarea creantelor fiscale, organul de executare va face investigatiile necesare pentru identificarea si urmarirea altor bunuri ale debitorului.

Daca se constata ca bunurile nu se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru sau daca au fost substituite sau degradate, executorul fiscal incheie procesul-verbal de constatare. Pentru bunurile gasite cu prilejul investigatiilor efectuate se va incheia procesul-verbal de sechestru.

Daca se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor altor creditori, organul de executare le va trimite si acestora cate un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

Executorul fiscal care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta in procesul-verbal de sechestru, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal executorul fiscal va declara, sechestrate, cand este necesar, si alte bunuri pe care le va identifica. Bunurile inscrise in procesele-verbale de sechestru incheiate anterior se considera sechestrate si in cadrul noii executari silite.

Daca asupra bunurilor sechestrate s-au savarsit fapte care pot constitui infractiuni va consemna aceasta in procesul-verbal de sechestru si va sesiza de indata organele de urmarire penala competente.

Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

Bunurile sechestrate care constau in sume de bani in lei sau in valuta, titluri de valoare, obiecte de metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, se ridica si se depun, cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatiile specializate. Cel care primeste bunurile in custodie va semna procesul-verbal de sechestru.

In situatia in care custodele este o alta persoana decat debitorul sau creditorul, organul de executare ii va stabili acestuia o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.

4. Executarea silita a bunurilor imobile

Bunurile imobile proprietate a debitorului pot fi supuse executarii silite, in afara cazurilor in care legea dispune altfel. Executarea silita imobiliara se intinde pe deplin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, acestea fiind urmarite o data cu imobilul.

Sunt supuse executarii silite orice bunuri imobile ale debitorului, care ii apartin in proprietate exclusiva sau in proprietate comuna cum ar fi: case de locuit, cladirii cu destinatii de sedii, magazii, garaje, depozite, terenuri situate in mediul rural sau urban, precum si celelalte bunuri care prin natura sau destinatia lor sunt bunuri imobile potrivit Codului civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat odata cu imobilul.

Daca imobilul urmarit este situat in raza teritoriala a altui organ de executare decat acela unde se afla sediul sau domiciliul debitorului, coordonarea intregii executari revine organului in a carui raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul debitorul.

Bunurile imobile apartinand unei persoana fizica care nu pot fi supuse executarii silite sunt spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate cu normele legale in vigoare. Aceasta dispozitie nu poate fi aplicabila in cazurile in care executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din savarsirea de infractiuni.

"Executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de sechestru in 3 exemplare, cu valoare de original, dintre care unul va fi inmanat debitorului, al doilea exemplar va fi trimis Biroului de carte funciara pentru efectuarea inscriptiei ipotecare, iar la al treilea exemplar se va pastra la organul de executare. Sechestrul aplicat asupra bunului imobil constituie ipoteca legala" . Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi. Biroul de carte funciara va comunica organelor de executare, la cererea acestora, in termen de 10 zile, celelalte drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si titularii acestora, care vor fi instiintati de catre organul de executare si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului. Creditorii debitorului, altii decat titularii drepturilor mentionate anterior sunt obligati ca, in termen de 30 zile de la inscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil in evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice in scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.

La instituirea sechestrului si in tot cursul executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei, si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv. Administratorul-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridica care va consemna veniturile incasate si va depune recipisa la organul de executare.

Cand administratorul-sechestru va fi numita o alta persoana decat creditorul sau debitorul, organul de executare ii va fixa o remuneratie tinand seama de activitatea depusa, indemnizatia fiind considerata cheltuiala de executare.

Ori de cate ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat sa prezinte organelor de executare silita situatia veniturilor si a cheltuielilor facute cu administrarea bunului imobil sechestrat.

Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, in termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca plata integrala a obligatiei fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni. De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita asupra bunului imobil se suspenda. Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silita imobiliara inainte de expirarea termenului de 6 luni.

Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea executarii silite asupra bunurilor imobile se sustrage ulterior de la executare silita sau isi provoaca insolvabilitatea, va raspunde solidar cu acesta persoanele fizice sau juridice care, in cei 3 ani anteriori datei declararii insolvabilitatii, cu rea credinta, dobandesc in orice mod active de la debitorul care isi provoaca astfel insolvabilitatea, administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice prin instrainare sau ascundere cu rea credinta, sub orice forma, a bunurilor proprietatea acesteia, persoana juridica care, direct sau indirect, controleaza sau se afla sub control comun cu debitorul daca desfasoara aceiasi activitate cu debitorul, utilizeaza cu orice titlu active corporale de la debitor, iar valoarea contabila a acestor active reprezinta cel putin jumatate din valoarea contabila neta a tuturor activelor corporale ale utilizatorului, are raporturi comerciale sau contractuale cu clientii si/sau furnizorii care, in proportie de cel putin jumatate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul, are raporturi de munca sau civile de prestari de servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

5. Valorificarea bunurilor sechestrate

Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase, tinand seama atat de interesul legitim si imediat al creditorului, cat si de drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate in una dintre modalitatile prevazute de dispozitiile legale in vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeste a fi mai eficienta.

Debitorul are la dispozitie 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru, sa-si onoreze obligatiile de plata, in caz contrar, se va proceda, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatilor in care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea sechestrului, suspendarea sau amanarea executarii silite.

Valorificarea bunurilor sechestrate se poate realiza prin:

intelegerea partilor;

vanzarea in regim de consignatie;

vanzarea directa;

vanzarea la licitatie;

alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare, sau societati de brokeraj.

Bunurile perisabile sau supuse degradarii pot fi vandute in regim de urgenta.

Daca din cauza unei contestatii sau a unei invoieli intre partii data, locul sau ora vanzarii directe sau la licitatie a fost schimbata de organul de executare, se vor face alte publicatii si anunturi.

Vanzarea bunurilor sechestrate se face numai catre persoane fizice sau juridice care nu au obligatii fiscale restante, exceptie facand de la acestea obligatiile fiscale pentru care s-au acordat, reduceri, amanari sau esalonari la plata.

Valorificarea bunurilor prin vanzarea in regim de consignatie se realizeaza prin predarea de catre organul de executare a bunurile mobile sechestrate unitatii care se ocupa cu vanzarea in regim de consignatie. Predarea se face in baza unui proces-verbal de predare-primire, intocmit in doua exemplare, din care fiecare parte ia cate un exemplar.

Procesul-verbal de predare-primire va cuprinde in mod obligatoriu numele si prenumele persoanelor intre care are loc predarea-primirea bunurilor mobile, datele de identificare a persoanelor intre care are loc predarea-primirea, denumirea fiecarui bun mobil, cu descrierea caracteristicilor sale, valoarea fiecarui bun mobil, data si locul predarii-primirii bunurilor mobile, semnatura executorului fiscal si a reprezentantului unitatii de vanzare in regim de consignatie.

Daca in perioada de expunere spre vanzare debitorul achita suma datorata, organul de executare va comunica de indata unitatii de vanzare in regim de consignatie sa inceteze vanzarea bunurilor. Bunurile mobile nevandute vor fi ridicate de catre executorul fiscal pe baza de proces-verbal de predare-primire.

Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor se realizeaza de debitorul insusi, cu acordul organului de executare, astfel incat sa se asigure o recuperare corespunzatoare a creantelor fiscale. Debitorul este obligat sa prezinte in scris organului de executare propunerile ce i s-au facut si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, precum si termenul in care acesta din urma achita pretul propus si acceptat de organul de executare care nu poate fi mai mic decat pretul de evaluare.Organul de executare, dupa analiza propunerilor facute debitorului, va comunica aprobarea indicand termenul si contul bugetar in care pretul bunului va fi virat de cumparator. Indisponiblizarea bunurilor mobile si imobile se ridica dupa creditarea contului bugetar mentionat de catre organul de executare.

Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza in urmatoarele cazuri:

pentru bunurile perisabile sau supuse degradarii,

inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie;

pe parcursul procedurii de valorificare prin licitatie sau dupa finalizarea ei, daca bunul nu a fost vandut si o persoana ofera cel putin pretul de evaluare;

Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate. Daca organul de executare inregistreaza mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.

Pentru valorificarea bunurilor prin vanzare directa catre cumparaturi, organul de executare va face anuntul privind vanzarea.Vanzarea directa a bunurilor se face chiar daca se prezinta un singur cumparator.

La vanzarea directa, organul de executare va intocmi un proces-verbal care cuprinde pe langa elementele unui act administrativ fiscal si numarul dosarului de executare silita, titlul executoriu in temeiul caruia se face executarea silita, numele si domiciliul sau denumirea si sediul cumparatorului, codul de identificare fiscala al debitorului si al cumparatorului, pretul la care s-a vandut bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul, mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in Cartea funciara, semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal.

Cumparatorul va efectua plata pretului convenit in contul bugetar indicat de organul de executare in termenul prevazut in Codul de procedura fiscala, respectiv in cel mult 5 de la incheierea procesului - verbal care constituie titlu de proprietate. Un exemplar al procesului-verbal se elibereaza cumparatorului a doua zi dupa creditarea contului indicat de organul de executare.

Valorificarea bunurilor prin vanzarea la licitatie se realizeaza de catre organul de executare silita prin publicitatea vanzarii cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.

Publicitatea vanzarii se realizeaza prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare al Primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vanzarii, daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vanzare, in cazul vanzarii bunurilor imobile, si prin anunturi intr-un cotidian national de larga circulatie, intr-un cotidian local, in pagina de Internet sau, dupa caz, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a- IV-a, precum si prin alte modalitati prevazute de lege .

Despre data, ora si locul licitatiei vor fi instiintati si debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.

Anuntul privind vanzarea cuprinde:

denumirea organului fiscal emitent;

data la care a fost emis si data la care isi produce efectele;

datele de identificare a contribuabilului sau persoanei imputernicite de contribuabil;

obiectul actului administrativ fiscal;

motivele de fapt;

temeiul de drept;

numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;

stampila organului fiscal emitent;

posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;

mentiuni privind audierea contribuabilului;

numarul dosarului de executare silita;

bunurile care se ofera spre vanzare si descrierea lor sumara;

pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, in cazul vanzarii la licitatie, pentru fiecare bun vandut la licitatie;

indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care greveaza bunurile;

data, ora si locul vanzarii;

invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa instiinteze despre aceasta organul de executare inainte de data stabilita pentru vanzare;

invitatia catre toti cei interesati in cumpararea bunurilor sa se prezinte la termenul de vanzare, la locul fixat in acest scop si pana la acest termen sa prezinte oferta de cumparare;

mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna, in cazul vanzarii prin licitatie, pana la termenul de vanzare, o taxa de participare reprezentand 10 % din pretul de pornire a licitatiei;

mentiunea ca toti cei interesati in cumpararea bunurilor trebuie sa prezinte dovada emisa de organele fiscale ca nu au obligatii fiscale restante;

data afisarii publicatiei de vanzare.

Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare. Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei in spatiile pe care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.

Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi inainte de data licitatiei documentele necesare desfasurarii licitatiei respectiv, oferta de cumparare, dovada platii taxei de participare, imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant, pentru persoanele juridice de nationalitate romana, copie dupa certificatul unic de inregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comertului, pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in limba romana, pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate, pentru persoanele fizice straine; copie dupa pasaport, dovada, emisa de organele fiscale, ca nu are obligatii fiscale restante fata de acesta.

Pretul de pornire a licitatie este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru a treia licitatie.

Licitatia va incepe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, daca acesta este superior pretului de evaluare.

Adjudecarea se face in favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar nu mai putin decat pretul de pornire. In cazul prezentarii unui singur ofertant la licitatie, comisia poate sa-l declare adujecatar daca acesta ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.

Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste in lei la unitatatea teritoriala a Trezoreriei Statului. In termen de 5 zile de la data procesului-verbal de licitatie, organul fiscal va dispune in scris restituirea taxei de participare, participantilor care au depus oferta de cumparare si nu au fost declarati adjudecatari, iar in cazul adjudecarii taxa se retine in cotul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului care nu a platit pretul, retinandu-se in contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare silita.

In ziua tinerii licitatiei pentru vanzarea bunurilor, executorul fiscal va merge la locul unde se afla bunurile, va ridica, daca este cazul sigiliul si va primi de la custode ori de la administratorul-sechestru, dupa caz bunurile, verificand starea si numarul acestora conform procesului-verbal de sechestru.

Ofertele de vanzare pot fi depuse direct sau transmise prin posta. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.

Persoanele inscrise la licitatie se pot prezenta si prin madatari care trebuie sa isi justifice calitatea prin procura speciala autentica. Debitorul nu va putea licita nici personal, nici prin persoana interpusa.

Daca plata taxei de participare la licitatie se face prin decontare bancara sau prin mandat postal, executorul fiscal va verifica, la data tinerii licitatiei, creditarea contului curent general al Trezoreiei Statului indicat de organul de executare pentru virarea acesteia. In situatia in care plata taxei de participare la licitatie se efectueaza in numerar, dovada platii acesteia o constituie documentul eliberat de unitatea de Trezorerie a Statului.

Vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie condusa de un presedinte si este constituita din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului fiscal. Aceasta ii revine responsabilitatea de a verifica si analiza documentele de participare si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inainte de inceperea acesteia, lista cuprinzand ofertantii care au depus documentatia completa de participare.

Ofertantii se identifica dupa numarul de ordine de pe lista de participare, dupa care presedintele anunta obiectul licitatiei, precum si modul de desfasurare a acesteia.

Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire a licitatiei, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii cele de-a doua licitatii. In cazul in care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie sau nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a treia licitatii. La cea de-a treia licitatie creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.

Dupa fiecare licitatie se va intocmi un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatie in care se vor mentiona pe langa elementele corespunzatoare actului administrativ fiscal si numele si prenumele sau denumirea cumparatorului, precum si domiciliul fiscal al acestuia, numarul dosarului de executare silita, indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul, toti cei care au participat la licitatie, sumele oferite de fiecare participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor in care vanzarea nu s-a realizat.

Dupa adjudecare bunului, adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu cotravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar la o unitate a Trezorerie Statului sau prin decontare bancara, cu cel mult 5 zile de la data adjudecarii. Daca adjudecatarul nu plateste pretul, procedura vanzarii la licitatie se va relua in termen de 10 zile de la data adjudecarii. In acest caz, adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si in cazul in care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret.

Adjudecatarul va putea sa achite la urmatoarea licitatie pretul oferit initial, caz in care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie. Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia. Termenul stabilit pentru plata pretului de catre adjudecatar, a bunului castigat prin licitatie, respectiv cel mult 5 zile de la data adjudecarii, se aplica si in cazul valorificarii conform intelegerii partilor sau prin vanzare directa.

Pentru vanzarea la licitatie a bunurilor imobile, cumparatorii pot solicita plata pretului in rate, in cel mult 12 rate lunare, cu un avans minim de 50% din pretul de adjudecare a bunului imobil si cu plata unei dobanzi stabilite conform Codului de procedura fiscala. Organele de executare vor stabili coditiile si termenele de plata a pretului in rate. Cumparatorul nu va putea instraina bunul decat dupa plata in intregime si a dobanzii stabilite. Organul de executare va incheia procesul-verbal de adjudecare, in termen de cel mult 5 zile de la plata in intregime a pretului sau a avansului, daca bunul a fost vandut cu plata in rate. Procesul verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operand la data incheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, in cazul vanzarii cu plata in rate, Biroului de carte funciara pentru a inscrie interdictia de instrainare si grevare a bunului pana la plata integrala a pretului si a dobanzii stabilite pentru imobilul transmis, pe baza caruia se face inscrierea in Cartea funciara.

Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde pe langa elementele unui act administrativ fiscal, si mentiuni ca, numarul dosarului de executare silita, numarul si data procesului verbal de desfasurare a licitatiei, numele, prenumele si domiciliul sau denumirea si sediul cumparatorului, codul de identificare fiscala a debitorului si cumparatorului, pretul la care s-a adjudect bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul, modalitati de plata a diferentei de pret in cazul in care vanzare s-a facut cu plata in rate, datele de identificare a bunului, mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in Cartea funciara, mentiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza caruia se emite titlul executoriu impotriva cumparatorului care nu plateste diferenta de pret, in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata in rate, semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal.

Nerespectarea de catre cumparator a achitarii pretului in rate in conditiile si al termenele stabilite, determina executarea silita pentru neplata sumei datorate in temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.

Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate, acestea vor fi restituite debitorului cu mentinerea masuri de indisponibilizare, pana la indeplinirea termenului de prescriptie. In cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricand procedura de valorificare si va putea sa ia masura numirii, mentinerii sau schimbarii administratorului-sechestru sau custodelui.

In cazul in care debitori carora urma sa li se restituie bunurile, nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si in urma demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va proceda la instiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea prin publicitate, ca bunul in cauza este pastrat la dispozitia proprietarului pana la implinirea termenului de prescriptie, dupa care va fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate in proprietatea privata a statului. Cele prevazute anterior vor fi consemnate intr-un proces-verbal intocmit de organul fiscal in baza caruia, in conditiile legii, se va sesiza instanta judecatoreasca competenta cu actiune in constatarea dreptului de proprietate privata a statului asupra bunului respectiv.

In tot cursul executarii silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoana juridica, inclusiv in perioada in care poate avea loc reluarea procedurii de valorificare, creantele fiscale ale bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea in proprietatea publica a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executarii silite. Aceste prevederi se aplica si in cazul in care executarea silita este suspendata ca urmare a aprobarii unei inlesnirii la plata obligatiilor fiscale.

Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului.

Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces- verbal, care constituie titlu executoriu si care are la baza documente privind cheltuielile efectuate. Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de organele de executare, din bugetul acestora. Daca la baza acestor cheltuieli nu exista documente care sa ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite, nu pot fi trecute in sarcina debitorului urmarit. Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate.

5.1. Stingere a creantelor fiscale prin darea in plata

Creantele reprezentand impozite, taxe si alte venituri cuvenite bugetului de stat si/sau creantele reprezentand contributii sociale administrate de Ministerul Finanelor Publice, denumite in continuare creante fiscale, se pot stinge prin darea in plata.

Procedura de dare in plata consta in cedarea de catre debitor persoana juridica, in schimbul obligatiilor sale restante fata de creditorul fiscal, a unui bun imobil sechestrat in cadrul procedurii de executare silita, care trece din proprietatea sa in proprietatea publica a statului, ca urmare a unei solicitari de preluare in administrare. Aceasta se aplica si in cazul in care executarea silita este suspendata ca urmare a aprobarii inlesnirii la plata obligatiilor fiscale.

Debitorul persoana juridica, proprietar al unor bunuri imobile supuse executarii silite, poate cere organului de executare competent, incepand cu ziua in care s-a incheiat procesul-verbal de sechestru prin care bunurile imobile se indisponibilizeaza, inclusiv perioada in care poate avea loc reluarea procedurii de valorificare precum si perioada in care executarea silita este suspendata ca urmare a aprobarii inlesnirii la plata obligatiilor fiscale.

Cererea debitorului va fi depusa in scris la organul de executare competent si va cuprinde in mod obligatoriu date referitoare la denumirea si sediul debitorului, codul de inregistrare fiscala, precum si alte date de identificare a debitorului, structura capitalului social, a asociatilor ori a actionariatului, volumul si natura creantelor fiscale, bunurile imobile supuse executarii silite, pentru care se solicita trecerea in proprietatea publica a statului, denumirea, datele de identificare a acestora, precum si o scurta descriere, mentiuni cu privire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile respective, acordul expres al debitorului privind pretul de evaluare a bunurilor imobile supuse executarii silite, stabilit de organul de executare competent, prin servicii prestate de organe sau persoane specializate, valoarea de inventar a bunurilor imobile supuse executarii silite, evidentiata in contabilitate, reevaluata in conformitate cu ultimele reglementari legale in vigoare, mentiunea debitorului ca a luat cunostinta de prevederile legale cuprinse in prezentul ordin, in sensul ca stingerea creantei fiscale se va face cu valoarea cea mai mica dintre valoarea stabilita prin evaluare si valoarea de inventar evidentiata in contabilitatea persoanei juridice debitoare, mentiunea debitorului ca bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi reale si de alte sarcini si ca nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii, cu precizarea documentelor doveditoare, acceptul debitorului cu privire la compensarea diferentei, potrivit legii, in cazul in care valoarea bunului imobil determinata, este mai mare decat creanta fiscala pentru care s-a pornit executarea silita, semnatura reprezentantului legal al debitorului persoana juridica, precum si stampila acestuia. La cerere se anexeaza copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate al debitorului asupra bunurilor imobile pentru care acesta solicita trecerea in proprietate publica a statului, extras de carte funciara, in original, emis in conditiile legii, la data depunerii cererii, de Biroul de carte funciara din cadrul judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla bunul imobil, din care sa rezulte ca acesta nu este grevat de drepturi reale si de alte sarcini, documetul din care sa rezulte ca bunurile imobile nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii, copii de pe fisa mijlocului fix si de pe balanta analitica a mijloacelor fixe, alte acte necesare, in sustinerea cererii.

In acest scop, organul abilitat sa efectueze procedura de executare silita, potrivit legii, va transmite cererea, impreuna cu un exemplar al dosarului de executare silita si propunerile sale, comisiei numita de catre unitatea administrativ-teritoriala, care va decide asupra modului de solutionare a acesteia si va dispune organului abilitat sa efectueze procedura de executare silita, incheierea procesului-verbal de trecere in proprietate publica a bunului imobil si stingerea creantelor fiscale pentru care s-a inceput executarea silita.

Partile stabilesc de comun acord valoarea la care se va realiza darea in plata, intocmindu-se in acest sens un inscris. La stabilirea acestei valorii se poate avea in vedere pretul de inventar a bunului imobil, precum si pretul de piata al acestuia.

Comisia va decide stingerea creantelor fiscale prin trecerea in proprietate publica a unor imobile supuse executarii silite, numai in conditiile existentei unor solicitari de preluare in administrare, potrivit legii, a acestor bunuri.

De la data depunerii cererii de catre debitor pana la data intocmirii procesului-verbal de trecere in prorietatea publica, bunul imobil ramane indisponibilizat. Procesul-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operatiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al darii in plata, este scutita de taxa pe valoarea adaugata. Bunurile imobile trecute in proprietatea publica pot fi date in administrare in conditiile legii.

In situatia in care bunurile imobile trecute in proprietate publica au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul persoana juridica, va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate.

Organul de executare competent va transmite institutiilor superioare, cererea debitorului impreuna cu documentatia in sustinerea acesteia, insotite de copiile certificate dupa actele de executare silita privind bunurile imobile care fac obiectul cererii, inscrisul prin care, de comun acord cu debitorul, s-a stabilit valoarea la care se va realiza darea in plata, solicitarea privind preluarea in administrare a imobilului respectiv, avizata de ordonatorul principal de credite, continand si un referat intocmit de institutia publica solicitanta, in cazul in care aceasta a fost depusa la organul de executare competent, propunerile organului de executare privind aplicarea procedurii de dare in plata, spre competenta solutionare.

La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea publica a statului a bunului imobil supus executarii silite, organul de executare competent va actualiza nivelul creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu sau in titlurile executorii in baza carora s-a inceput executarea silita, precum si nivelul accesoriilor aferente acestora si al cheltuielilor de executare pana la aceasta data. La aceiasi data inceteaza masura de indisponibilizare a acestuia, precum si daca este cazul, calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate.

Stingerea creantelor fiscale se va face la valoarea cea mai mica dintre valoarea stabilita prin evaluare si valoarea de inventar evidentiata in contabilitatea persoanei juridice debitoare.

Cu valoarea stabilita se sting, total sau partial, creantele fiscale prevazute in titlul executoriu sau in titlurile executorii in temeiul carora s-a inceput executarea silita, precum si accesoriile aferente acestora si cheltuielile de executare, actualizate la data stingerii, respectiv data intocmirii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a statului a bunului imobil, avizat si aprobat, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

6. Eliberearea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita

Suma realizata in cursul procedurii de executare silita reprezinta totalitatea sumelor incasate dupa comunicarea somatiei prin orice modalitate prevazuta de Codul de procedura fiscala.

Creantele fiscale inscrise in titlul executoriu se sting cu sumele incasate dupa comunicarea somatiei, in ordinea vechimii, mai intai creanta principala si apoi accesoriile acesteia.

Daca suma ce reprezinta atat creanta fiscala cat si cheltuielile de executare este mai mica decat suma realizata prin executare silita, cu diferenta se va proceda la compensare, sau se restituie, la cerere, debitorului. Despre sumele de restituit debitorul va fi instiintat de indata.

In situatia in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele de executare vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

creantele reprezentand cheltuieli de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;

creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;

creante rezultand din obligatii de intretinere, alocatii, pentru copii sau de plata a altor sume periodice asigurarii mijloacelor de existenta;

creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;

creantele rezultand din imprumutiri acordate de stat;

creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice din fapte ilicite;

creantele rezultand din impumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;

creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetuli de stat sau bugetelor locale;

alte creante.

Pentru plata creantelor care au aceiasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului imobil au prioritate la distribuirea sumei rezultata din vanzare fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.

Accesoriile creantei principlale prevazute in titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.

Daca exista creditori care asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunostinta, la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite inaintea creantelor prevazute la ordinea de distribuire a sumelor realizate prin executare silita. In acest caz organul de executare este obligat sa-i instiinteze din oficiu pe creditori in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.

Creditorii care nu au participat la executare silita pot depune titlurile lor in vederea participarii lor la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai pana la data intocmirii de catre organul de executare a procesului verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

"Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare silita se va face numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cand organul de executare va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile. Aceasta procedura se va consemna de executorul fiscal de indata intr-un proces verbal, care se va semna de toti cei indreptatiti" .

Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare silita poate cere executorului fiscal sa consemneze in procesul-verbal obiectiile sale.

Dupa intocmirea procesului-verbal cu ocazia eliberarii si distribuirii sumei rezultate din executare silita, nici un creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executare silita.

7. Contestatia la executare silita

"Contestatia la executarea silita ar putea fi definita ca fiind acel mijloc procedural specific fazei executarii silite, prin care persoana interesata sau procurorul solicita instantei desfiintarea actelor de executare nelegale sau clarificarea intelesului, intinderii si aplicarii dispozitivului titlului executoriu"[18].

"Contestatia la executare poate fi formulata impotriva executarii insasi, oricarui act de executare, impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o procedura care sa prevada posibilitatea ca instanta competenta sa se pronunte asupra acestuia, impotriva refuzului organelor de executare de a indeplini un act de executare, atunci cand executarea a inceput deja, iar contribuabilul nu a solicitat indreptarea erorilor existente in titlul executoriu, in verderea lamuririi intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu".

Aceasta se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.

Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare silita efectuat cu incalcarea prevederilor legale de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.

Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand contestatorul a luat cunostinta de executare ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita sau, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod, contestatorul a luat cunostinta de refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare, cel interesat a luat cunostinta de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.

In situatia in care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit, poate introduce contestatia cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.[20] Termenul de introducere a contestatiei curge de la data cand contestatorul a luat cunostinta de executare sau actul de executare pe care le contesta, de refuzul organului de excutare de a indeplini un act de executare sau de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta. Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut, nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivi dreptului comun.

Contestatia la executare se face cu conditia depunerii, numai de catre persoanele juridice, a unei cautiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului, verificarea cuantumului cautiunii fiind efectuata de judecatorul de serviciu la data inregistrarii cererii.

Dovada privind plata cautiunii va insoti in mod obligatoriu contestatia debitorului, fara de care aceasta nu va putea fi inregistrata la judecarea contestatiei.

La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.

La cererea partii interesate instanta poate decide, in cadrul contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane.

Daca admite contestatia la executare, instanta poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea sau incetarea executarii, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.

In cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii executarii insesi si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceiasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.

In ceea ce priveste respingerea contestatiei, contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi.

4. Prescriptia dreptului de a cere executare silita si a dreptului

de a cere compensare sau restituire

Prescriptia ca modalitate specifica de stigere a obligatiilor fiscale, isi produce efectul in acest sens prin trecerea unei anumite perioade de timp de la constituirea titlului de creanta fiscala.

Termenele de prescriptie pot fi termene speciale reglementate de acte normative speciale prin care sunt instituite impozitele si taxele, iar in lipsa acestora opereaza termenele generale prevazute in reglementari legale cu aplicabilitate generala privind prescriptia extictiva.

In cazul stingerii obligatiilor fiscale prin prescriptie, organele fiscale competente pierd dreptul de a stabili sau urmari incasarea veniturilor fiscale dupa trecerea termenului respectiv.

Prin urmare, stingerea obligatiilor fiscale prin prescriptie ofera platitorilor posibilitatea de a se apara, in cazul in care, dupa implinirea termenului de prescriptie organele fiscale pretind, in continuare, plata sumelor bugetare datorate de acestia, dar prescrise. In acelasi timp, efectele prescriptiei apara organele fiscale de eventualele actiuni ale platitorilor cu privire la restituirea sumelor platite in plus si necompensate.

Prescriptia dreptului de a cere executare silita

"Prescriptia dreptului de a cere executare silita reprezinta stingerea dreptului de exeutare silita, a titlului executoriu emis de organele fiscale din cauza neexercitarii lui in termenul de prescriptie stabilit de lege. Stigerea dreptului de executare silita atrage incetarea masurilor de realizare silita, fara a stinge si creanta bugetara insasi, care poate fi achitata de bunavoie".[21]

Dreptul material de a cere executare silita se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in intervalul de timp, stabilit de lege, sub forma termenului de prescriptie, al carui inceput este data la care se naste, in ziua imediat urmatoare termenului legal de plata a creantei fiscale. Pentru obligatiile care provin din sau actiuni contraventionale, termenul de prescriptie curge de la data sanctiunii.

Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui care a luat nastere acest drept. Dreptul de a cere executare silita se naste la data cand titlul de creanta devine titlu executoriu, prin expirarea termenului de plata satabilit de lege sau de organul competent. Termenul de 5 ani se aplica si creantelor fiscale provenind din amenzi contraventionale.

"In legatura cu acest termen de prescriptie se impun insa mai multe precizari. In primul rand, termenul este aplicabil executarii silite a creantelor fiscale provenind din impozite, taxe, contributii datorate bugetelor centrale si locale, impreuna cu accesoriile acestora. In al doilea rand, acest termen se aplica si creantelor fiscale provenind din amenzi contraventionale, cu exceptia cazurilor cand, prin legi speciale sunt prevazute alte termene de prescriptie. In al treilea rand, termenul de prescriptie se aplica si creantelor fiscale provenind din confiscari de sume dispuse de organele judiciare sau administrative pentru savarsirea unor infractiuni sau contraventii care nu au fost ridicate sau incasate. Acest termen nu se aplica in cazurile in care s-ar prevedea aplicarea unor termene de aceiasi durata de 5 ani, dar care are caracter special" .

Termenul de prescriptie se suspenda, in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune, in care suspendarea executarii este prevazuta de lege sau a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii, pe perioada valabilitati inlesnirii acordate conform legii, cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executare silita, in alte cazuri prevazute de lege.

Temenul de prescriptie a dreptului de a cere executare silita a creantelor fiscale se intrerupe, in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune, pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasteri in orice alt mod a datoriei, pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita, pe data intocmirii, potrivit legii, a actului de constatare a insolvabilitatii contribuabilului, in alte cazuri prevazute de lege.

Intreruperea termenului de prescriptie sterge prescriptia inceputa inainte de aparitia imprejurarii care a intrerupt-o. Dupa intrerupere va curge un nou termen de prescriptie. Termenul de prescriptie nu este intrerupt daca executarea a fost anulata.

Daca organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.

Sumele achitate de debitor, in contul unor obligatii fiscale dupa implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.

"Din cele ce preceda se desprind cateva idei esentiale:

prescriptia are ca obiect dreptul de a cere, de a porni executarea silita a unor titluri executorii fiscale, iar nu insesi drepturile de creanta pe care acestea le constata;

efectul prescriptiei vizeaza tocmai stingerea drepului organelor fiscale de a cere executare silita;

debitorul nu are dreptul la restituirea sumelor achitate in contul unor obligatii fiscale dupa implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executare silita"[23].

Prescriptia dreptului de a cere compensare sau restituire

Daca organul de executare constata impliniea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executare silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta pe baza unui proces-verbal de constatare a implinirii prescriptiei, insusi de seful compartimentului de specialitate, compartimentul juridic din cadrul organului de de executare si aprobat de conducatorul organului de executare, impreuna cu dosarul.

Dreptul de a cere compensarea sau restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.

Dosarul trebuie sa cuprinda toate documentele si infomatiile necesare pentru constatarea implinirii termenului de prescriptie, precum si procesul-verbal de constatare a prescriptiei.

5. Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati

Insolvabilitatea

Creantele fiscale urmarite de organele de executare silita pot fi scazute din evidenta acestora in cazul in care debitorul respectiv se gaseste in stare de insolvabilitate.

Procedura de insolvabilitate este aplicabila in urmatoarele situatii:

cand valoarea veniturilor sau bunurilor urmaribile ale debitorului este mai mica decat obligatia fiscala de plata;

cand dupa incetarea executarii silite pornite impotriva debitorului raman debite neachitate;

cand debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut si la acesta sau in alte locuri, unde exista indicii ca a avut avere, nu se gasesc venituri sau bunuri urmaribile;

cand, potrivit legii, debitorul persoana juridica isi inceteaza existenta si au ramas neachitate obligatii fiscale;

Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata.

In cazul in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile cu o valoare mai mare decat obligatiile fiscale de plata, dupa declararea starii de insolvabilitate, organele de executare vor lua masuri necesare de trecere din evidenta separata in evidenta curenta si de executare silita.

Pentru creantele fiscale pentru care s-a declarat starea de insolvabilitate a debitorului, organele de executare sunt obligate sa urmareasca situatia debitorului pe toata perioada, pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executare silita, inclusiv pe perioada in care aceasta este suspendata sau intrerupta. Verificare situatiei debitorului se va face cel putin o data pe an, repetandu-se cand este necesar, investigatiile prevazute de lege.

Procedura insolvabilitatii nu se aplica in cazul in care exista succesori universali sau cu titlu universal, potrivit dreptului comun.

Deschiderea procedurii de reorganizare judiciara si de faliment

Organul de executare este obligat ca pentru creantele fiscale datorate de comerciantii, societati comerciale, cooperative de consum ori cooperative mestesugaresti sau persoane fizice sa ceara instantelor judecatoresti competente inceperea procedurii de reorganizare judiciara sau a falimentului, in conditiile legii.

Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiunii.

Organele de executare vor solicita inceperea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment, numai dupa ce au parcurs modalitatile de executare silita si numai daca au ramas creante restante fata de buget.

Daca s-a inceput procedura de executare silita asupra bunurilor debitorului si ulterior, asupra aceluiasi debitor s-a declansat procedura de reorganizare judiciara si a falimentului conform legii, masurile intreprinse de organele de executare nu se suspenda. Organele de executare, pe baza incuviintarii judecatorului, vor putea lua in posesie bunurile pentru care s-a inceput executarea silita.

In cazul in care judecatorul-sindic a dispus administratorului sau lichidatorului, dupa caz, predarea bunurilor organelor de executare, acestea vor fi valorificate, iar eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita se va face de organele de executare.

Anularea creantelor fiscale

Daca cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de de organul fiscal.

Creantele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 RON, se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.