Managementul Riscului: Libra Bank

Managementul Riscului: Libra Bank

MOTTO:

"Creditul este bun doar doua zile din viata sa: in ziua in care a fost aprobat si

in ziua in care a fost rambursat. In restul timpului creditul este

sub supraveghere, caci atunci se manifesta riscul

Prezentare generala Libra Bank

LIBRA BANK a fost infiintata in 1996, devenind operationala in 1997, iar din mai 2003 a devenit membra a grupului american de investitii New Century Holdings (NCH). NCH, unul dintre cei mai importanti investitori straini din Romania, are investitii de peste 3 miliarde de dolari in Europa Centrala si de Est din care peste 300 milioane de dolari au fost investiti in Romania. Acest grup si-a dezvoltat o puternica prezenta in tara noastra inca din 1993, implicandu-se in dezvoltarea mai multor domenii importante ale economiei romanesti: industria electrotehnica, panificatie, industria materialelor de constructii, servicii financiar-bancare, servicii financiare de capital, proprietati imobiliare, fiind actionar majoritar la multe companii din aceste domenii.

LIBRA BANK este o banca autorizata sa indeplineasca toate activitatile specifice unei banci comerciale si cateva activitati legate de pietele de capital. De asemenea, banca este membru SWIFT, actionar la SNCDD, TRANSFOND si BIROUL DE CREDIT. Banca este agent de decontare pentru Societati de Servicii Investitii Financiare (SSIF), intermediar pe piata secundara a titlurilor de stat si depozitar pentru un fond de investitii. LIBRA BANK este de asemenea membru al Asociatiei Romane a Bancilor din februarie 1998.

Evaluarea riscului global de credit

Riscul de credit (risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare) exprima probabilitatea incasarii efective, la scadenta, a fluxului de numerar anticipat, determinat de creditare. Expunerea la riscul de credit trebuie sa fie mica, pentru a nu genera probleme serioase nici bancii in cauza, nici intregului sistem bancar. De aceea, strategia fiecarei banci trebuie sa cuprinda atat programe si proceduri de gestionare a riscurilor bancare cat si a celor de creditare.

Principalele obiective ale managementului bancar sunt: minimizarea expunerii la risc, maximizarea rentabilitatii, respectarea reglementarilor bancare si a celor generale.

Acordarea unui credit nu este o decizie usor de luat, aceasta trebuie sa ia in calcul elemente din activitatea debitorului (cash-flow si indicatori finanicari) pentru a evalua riscul si a stabili daca accepta nivelul respectiv. Deci, riscul nu poate fi evitat, el trebuie constientizat, prevenit si diminuat.

2.1. Analiza riscului de credit

Acordarea de credite reprezinta operatiunea cu cea mai mare pondere din activitatile efectuate de o banca comerciala, devenind principala. Fondurile trebuie alocate cu mare atentie, deoarece acestea influenteza atat sistemul bancar cat si dezvoltarea economica la nivel local si national. Riscul nu poate fi niciodata zero si oricare ar fi masurile de siguranta, orice banca are debitori care nu ramburseaza obligatiile, inregistrand pierderi. Pentru minimizarea acestora bancile trebuie sa organizeze si sa gestioneze cu profesionalism operatiunile de creditare.

Principala cauza a falimentului bancar este reprezentata de acordarea creditelor de slaba calitate. Observam ca cea mai importanta functie a managementului bancar este de a analiza si controla calitatea portofoliului de credite. Pentru a diminua riscul de credit bancile folosesc metoda "Credit-Scoring" conform careia se stabileste un punctaj, in functie de care se incadreaza creditele in anumite categorii de risc. Daca aceasta categorie evidentiaza un risc sporit, banca nu va acorda creditul; daca analiza se realizeaza post acordare, banca isi va lua masuri de siguranta prin constituirea de provizioane. Conducerea bancii trebuie sa fie informata permanent despre rezultatele procesului de analiza a calitatii creditelor pentru a fi posibila detectarea si corectarea din timp a creditelor cu probleme.

Analiza calitatii portofoliului de credite parcurge mai multe momente, mai importante fiind doua:

a) primul moment precede acordarea creditului si este format din analiza dosarului de creditare, analiza financiara a clientului pe baza bilantuilui, a contului de profit si pierdere si alte aspecte financiare si nefinanciare.

b) etapa acordarii si postacordarii creditului, ce implica supravegherea atenta a debitorului si se verifica modul de rambursare a principalului si a dobanzii.

Bancile comerciale gestioneza riscul de credit conform normelor de prudentialitate si de limitare a riscului de credit emise de Banca Nationala a Romaniei si a normelor si procedurilor interne.

2.2. Evolutii la nivelul sistemului bancar romanesc

Principalul risc la care sunt supuse bancile din Romania este riscul de credit. Pe termen scurt se anticipeaza o crestere a acestuia datorata mentinerii unui ritm sustinut al creditarii. Totusi in ultimii ani a crescut considerabil calitatea portofoliilor de credite, pe baza unor restrictii impuse de banca centrala precum si a eforturilor bancilor vizand gestionarea riscurilor. In anul 2006 a avut loc o imbunatatire a portofoliilor de credite, astfel proportia creantelor restante si indoielnice in totalul activelor si in totalul surselor atrase si imprumutate s-a imbunatatit, cei doi indicatori consemnand fiecare un recul de aproximativ 1%, ceea ce ar putea insemna imbunatatirea gestionarii riscurilor de catre societatile bancare.

In graficul urmator este prezentat comparativ gradul de acoperire intre anii 2000-2006 cu rezerve si provizioane a creditelor bancare, plasamentelor interbancare si a dobanzilor corespunzatoare aflate in categoriile "Substandard", "Indoielnic" si "Pierdere". Dupa o crestere semnificativa intre anii 2002 si 2003 si dupa mentinerea aproximativ constanta intre 2003 si 2005, in 2006 se observa o scadere, aceasta necreand probleme deoarece gradul de acoperire se mentine acoperitor, aflandu-se peste pragul de 150 %.

Grafic 1.: Gradul de acoperire a creantelor clasificate in categoriile

"substandard", "indoielnic" si "pierdere"

Graficul 2: Indicatori de evaluare a riscului calculati pe baza datelor

din bilantul institutiilor de credit

Intermedierea financiara se afla intr-un proces de adancire, fapt evidentiat de majorarea raportului dintre creditele acordate clientelei (valoare bruta) si sursele atrase si imprumutate pana la 62%, cel mai inalt nivel din ultimii 6 ani.Rata generala de risc a continuat trendul ascendent pana la 52,8% (Graficul 2), evolutia acestui indicator reflectand cresterea riscului de credit.

Rata generala de risc se calculeaza ca raport intre suma activelor bilantiere si a elementelor in afara bilantului la valoarea ponderata in functie de risc, pe de o parte, si suma activelor bilantiere si a elementelor in afara bilantului la valoarea contabila, pe de alta parte. Indicatorul se determina pe baza datelor raportate de banci in situatia raportului de solvabilitate si masoara gradul de expunere al bancilor la riscul de credit

Graficul 3: Calitatea creditelor in sistemul bancar

Sursa: BNR

Ratele riscului de credit 1 si 2 (Grafic ) s-au situat pe un trend ascendent in anul 2006, nivelurile consemnate nedepasindu-le insa pe cele din anul 2003 (cele mai ridicate din seria de date analizate), cand fenomenul de expansiune a creditului neguvernamental s-a manifestat cu amploare.

Metode de diminuare a riscului de credit la Libra Bank;

Metoda Credit-Scoring

Credit scoring-ul este metoda cea mai raspandita de evaluare a candidaturii in obtinerea unui credit si de diminuare a riscului de creditare.

Legea nr. 58/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, impreuna cu normele de prudentialitate si de limitare a riscului de credit emise de B.N.R. definesc termenii necesari evaluarii riscului de credit, precum: fonduri proprii, expunere neta, expunere bruta, expunere mare fata de un singur debitor, capital propriu, grup si persoane aflate in relatii speciale cu banca, entitate de risc.

In conformitate cu prevederile Regulamentului BNR Nr. 5/2002, cu modificarile si completarile ulterioare si ale Normelor metodologice BNR Nr. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului BNR nr. 5/2002, modificate si completate, LIBRA BANK:

clasifica creditele acordate clientelei din afara sectorului institutiilor de credit;

clasifica creditele acordate altor institutii de credit si plasamentele constituite la acestea;

constituie, regularizeaza si utilizeaza provizioanele specifice de risc de credit

Politicile de diminuare a riscului de credit promovate de catre LIBRA BANK, au in vedere limitarea accesului la credite al agentilor economici care au rezultate financiare nesatisfacatoare, desfasoara activitati in sectoare economice cu probleme sau au datorii nereglementate fata de alti creditori. La acordarea creditelor, LIBRA BANK are in vedere permanent principiul ca prima sursa de rambursare a creditului o constituie capacitatea imprumutatului de a genera lichiditati, iar ultima sursa garantiile materiale.

Reglementari pentru diminuarea riscului de credit:

- nivelul unei expuneri mari nu poate depasi 25% din fondurile proprii ale bancii fata de un singur debitor[2]

- suma totala a expunerilor mari trebuie sa fie mai mica decat de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale bancii (o expunere mare e de cel putin 10% din fondurile proprii ale bancii);

- valoarea totala a imprumuturilor angajate de autoritatile administratiei publice locale nu poate depasi 5% din totalul veniturilor estimate a fi incasate de acestea pe durata anului fiscal in care se face imprumutul;

- creditele acordate persoanelor ce se afla aflate in relatii speciale cu banca nu trebuie sa depaseasca 20% din fondurile proprii ale bancii;

- 1% din soldul activelor ce prezinta riscuri specifice activitatii bancare la sfarsitul anului constituie fondul pentru riscuri bancare generale; acesta se constituie in scopul administrarii riscului general de credit.

Riscul de creditare este limitat de B.N.R. si prin intermediul indicatorilor de solvabilitate, ce se calculeaza astfel:

- raportul dintre fondurile proprii si expunerea neta a activelor bilantiere si extrabilantiere, a carui limita inferioara este de 12%

- raportul dintre capitalul propriu si expunerea neta, a carui valoare nu trebuie sa fie mai mica de 8%.

Banca Nationala a Romaniei a stabilit anumite grade de risc de credit: "Grad de risc de credit 0%"; "Grad de risc de credit 20%"; "Grad de risc de credit 50%"; "Grad de risc de credit 100%"[3]

Creditele se incadreaza in una din categoriile de mai sus in functie de riscul entitatii careia i-a fost acordat creditul sau de garantiile aferente. Exemplu: un credit acordat unui agent economic va avea grad de risc 0% daca e garantat de Ministerul Finantelor Publice, datorita garantului; gradul de risc de credit este de 50% pentru un credit acordat unei persoane fizice ce garanteaza cu ipoteca pe imobil.

Pentru a limita riscul de credit si a se incadra permanent in limitele stabilite de B.N.R. pentru indicatorul de solvabilitate, LIBRA BANK asigura evidenta conturilor de activ si a celor de pasiv rectificative aferente acestora, pe entitati de risc si, in cadrul acestora, pe fiecare produs de care beneficiaza aceasta, cu defalcare pe toate sumele aferente produsului respectiv. In perspectiva LIBRA BANK, ratingul intern reprezinta un instrument eficient de management al riscurilor, in cadrul bancii existand de peste 3 ani o metodologie proprie de abordare a riscului in activitatea de creditare bazata pe rating, care in prezent se afla la a doua varianta. Sistemul initial de rating de credite a fost adaptat la noile realitati economice, pe seama rezultatelor si concluziilor desprinse din practica si, in plus, s-a procedat la identificarea unor noi segmente de activitate care se preteaza la o abordare a managementului de risc prin utilizarea metodei ratingului.

In conformitate cu prevederile Regulamentului B.N.R. nr. 5/2002, serviciul datoriei reprezinta capacitatea debitorului de a-si onora datoriile la scadenta si se exprima ca numar de zile de intarziere la plata de la data scadentei, iar performanta financiara evidentiaza potentialul economic si soliditatea financiara a unei entitati economice si se determina pe baza datelor din situatiile financiare periodice.

Initierea de proceduri judiciare este reprezentata de cel putin una dintre urmatoarele masuri adoptate in scopul recuperarii creantelor:

. darea de catre instanta a hotararii de deschidere a procedurii falimentului;

. declansarea procedurii de executare silita.

Creditele si plasamentele bancilor sunt clasificate lunar prin aplicarea simultana a criteriilor privind serviciul datoriei, performanta financiara si initierea de proceduri juridice, in urmatoarele categorii:

standard - acele credite care nu implicǎ deficiente si riscuri, rambursarea lor fǎcanduse la timpul si termenele prevǎzute, respectiv credite acordate unor clienti solvabili, pentru afaceri bune.

in observatie - acele credite acordate unor clienti cu rezultate economico-financiare foarte bune, dar care in anumite perioade de timp, intampinǎ greutǎti in rambursarea ratelor scadente si a dobanzilor aferente. Pentru acesti clienti, banca estimeazǎ o scǎdere a profiturilor lor in viitor, ca urmare a unor posibile probleme de natura aprovizionǎrii tehnicomateriale, a reducerii cererii de produse pe piatǎ, a altor probleme de naturǎ tehnicǎ, organizatoricǎ, de personal.

substandard - sunt creditele care prezintǎ deficiente si riscuri care pericliteazǎ rambursarea datoriei, ele neputand fi recuperate integral in cazul in care deficientele creditului nu sunt corectate pe parcurs;

indoielnice - sunt imprumuturile care nu pot fi rambursate, iar garantiile lor sunt incerte;

pierdere - sunt creditele care nu pot fi restituite bǎncii, ceea ce face ca inregistrarea lor in continuare ca active bancare sǎ nu fie garantatǎ.

4. Alinierea la prevederile acordului Basel II

De la sfarsitul anului 2006 bancile din Uniunea Europeana s-au aliniat prevederilor Noului Acord de la Basel (Basel II), printre ele aflandu-se si Romania, care atunci se afla in tratative de aderare

Propunerile privind arhitectura Acordului Basel II se bazeaza, pe trei piloni strans legati intre ei, respectiv:

cerinte minime de fonduri proprii (volumul fondurilor proprii trebuie sa se situeze la un nivel acceptabil; evaluarea riscurilor se face prin prisma ratingurilor interne si externe; luarea in calcul a riscurilor operationale);

procesul de supraveghere prudentiala (solvabilitatea trebuie sa corespunda profilului de risc; supraveghetorii trebuie sa evalueze calitatea modelelor de gestionare a riscurilor; detinerea de fonduri proprii trebuie sa depaseasca nivelurile minime);

disciplina de piata (bancile trebuie sa comunice informatii despre: nivelul fondurilor proprii, practicile de gestionare a riscurilor si profilul de risc).

Ceea ce s-a modificat substantial fata de acordul Basel I a fost faptul ca pentru a evalua riscul de credit, bancile pot sa opteze intre doua metode: metoda standardizata si metoda bazata pe ratinguri sau sisteme interne de notare. In cazul metodei standardizate, ponderile de risc sunt atribuite de institutii externe de rating care, pentru a fi recunoscute de catre autoritatile nationale de supraveghere trebuie sa indeplineasca anumite criterii.

In cazul celei de-a doua metode, bazate pe ratinguri sau sisteme interne de notare, ponderile de risc atribuite creditelor acordate vor fi stabilite chiar de catre bancile comerciale. In aceasta situatie fiecare banca comerciala, inclusiv LIBRA BANK, a dezvoltat sisteme performante de masurare a riscului de credit, bazate pe observatii istorice si modele probabilistice si validate de catre autoritatile de supraveghere bancara. Avantajul principal al metodei bazate pe ratinguri sau sisteme interne de notare consta in faptul ca ofera o mai buna corelatie intre profilul de risc si fondurile proprii alocate.

In scopul alinierii la prevederile Acordului Basel II, LIBRA BANK determina necesarul de capital prin inmultirea activelor ponderate cu gradul de risc de credit, cu procentul de 12%.     La nivelul LIBRA BANK, ratingul de credite reprezinta un obiectiv dinamic, fiind supus revizuirii periodice. Cel putin o data pe an, in functie de obiectivele strategice ale bancii, de situatia reala a portofoliului de imprumuturi si de evolutiile pietei, la propunerea Directiei de Management al Riscurilor si Metodologie, managementul de top al LIBRA BANK aproba ratingul de credite acceptabil pentru banca pe anul urmator, cu defalcare pe sucursalele judetene.

Introducerea acestui sistem de rating de credite, pe de o parte asigura un instrument util pentru cresterea calitatii portofoliului de credite, iar pe de alta parte, constituie o reactie de adaptare a LIBRA BANK la realitatile tot mai complexe ale mediului in care opereaza, prin diminuarea potentialului de risc aferent portofoliului de imprumut. Pentru o mai buna gestionare a riscului in activitatea de creditare, LIBRA BANK. isi stabileste limite de risc pentru un esantion reprezentativ de clienti fata de care aceasta inregistreaza expunere. Limita de risc reprezinta un instrument de monitorizare permanenta a riscului din operatiuni de creditare si alte operatiuni/produse similare creditului, in scopul identificarii, al evaluarii si al controlului influentei negative a factorului de risc de credit asupra rezultatului financiar al bancii. Totodata, limita de risc este si un instrument de previziune si planificare a managementului, de la nivel de unitate bancara si pana la varf, cu ajutorul caruia banca isi stabileste pentru o perioada viitoare de timp (6 luni) la cat se poate expune (ca nivel maximal) fata de fiecare din principalii sai clienti corporate, indiferent daca acestia vor solicita sau nu produse bancare in perioada respectiva.

Reprezentand nivelul maxim potential (riscul maxim) pana la care banca se poate expune fata de un singur debitor/debitor unic, limita de risc nu trebuie confundata cu expunerea bancii fata de un client corporate la un moment dat. Expunerea bancii evidentiaza suma angajamentelor asumate de banca prin contracte incheiate cu clientul si evidentiate in bilant sau in afara acestuia si nu poate depasi limita de risc aprobata. Limitele de risc se stabilesc atat pe baza analizei fluxului de lichiditati previzionat, cat si pe baza analizei interdependente a aspectelor financiare si nefinanciare ce caracterizeaza activitatea clientului corporate.

Scopul analizelor bazate pe ratingul de credite este acela de a diferentia nivelurile de risc in cadrul portofoliului de imprumuturi al bancii, pentru :

evitarea unei concentrari a creditelor in categoriile cu risc major ;

determinarea unui trend al standingului financiar al clientelei, astfel incat sa se intreprinda din timp masurile necesare pentru a evita deteriorarea calitatii portofoliului de imprumuturi;

asigurarea managementului riscului de credite si protectia corespunzatoare a bancii si clientilor fata de riscurile specifice.

Caracteristicile clientului se fundamenteaza pe analiza aspectelor generale, financiare, pozitia in ramura de activitate, calitatea si stabilitatea managementului si strategia afacerii. Ratingul de credite se calculeaza pentru toti clientii beneficiari de credite aflati in portofoliul bancii, pe baza bilanturilor contabile anuale si a celorlalte situatii contabile periodice, precum si cu ocazia acordarii / revizuirii creditelor.

Ca instrument functional de management al riscurilor, ratingul de credite este utilizat activ in fundamentarea deciziilor de creditare, deoarece ratingul determinat sta la baza aprobarii sau respingerii solicitarilor de credite si ulterior aprobarii, la monitorizarea permanenta a relatiei cost/eficienta/risc cu privire la fiecare ramura de activitate, fiecare client si chiar produs.