Managementul bancar - functii si obiective

MANAGEMENTUL BANCAR

1 Managementul bancar - functii si obiective

Managementul reprezinta procesul de conducere si administrare al unei banci pentru utilizarea resurselor in scopul maximizarii obiectivelor si depasirii limitarilor provenite din mediul extern. Aceste limitari pot fi denumite si constrangeri ale activitatii bancii.

Fiecare banca are o anumita cantitate definita de resurse care vor ajuta la desfasurarea operatiunilor si atingerea obiectivelor. Resursele unei banci sunt:

banii;

timpul;

3. oamenii sau "resursa umana"- angajatii, cei ce muncesc pentru a ajuta la transpunerea planurilor in practica;

4. factorii intangibili sau activele necorporale cum ar fi informatia, reputatia, cunostintele si expertiza profesionala;

5. activele corporale cum ar fi cladirile, echipamentele si vehiculele;

6. resursele materiale si energetice.

Unul din cele mai importante aspecte ale managementului implica alocarea eficienta a acestor resurse.

In general, bancile au ca obiectiv general obtinerea profitului. Alte obiective ar fi:

- supravietuirea;

- dezvoltarea;

- valoarea crescuta pe actiuni;

- calitatea;

- reputatia buna;

- respectarea legislatiei si a reglementarilor in vigoare.

Managementul implica legaturi cu lumea reala, un mediu complex in care exista forte nefavorabile care actioneaza impotriva atingerii obiectivelor organizationale. Astfel de limitari pot fi:

- financiare;

- operationale;

- legate de risc;

- reglementari;

- politice;

- competitia;

- legate de mediu.

Managementul bancilor intr-un mediu complex si in continua schimbare este intotdeauna o provocare. Gandirea manageriala s-a dezvoltat in economia de piata in ultimul secol pentru a veni in intampinarea necesitatilor de utilizare a unor metode practice si eficace de conducere.

Principalul motiv pentru care cei ce lucreaza in domeniul bancar trebuie sa cunoasca principiile manageriale si sa deprinda aptitudini manageriale este acela de a-i ajuta la conducerea eficienta a bancii lor.

Intelegerea ideilor de management are urmatoarele avantaje:

- ajuta managerii sa inteleaga lumea afacerilor in general;

- ajuta la extinderea activitatilor bancare;

- ajuta la pregatirea bancilor romanesti de a intra eficient in competitie cu organizatiile straine care investesc in Romania;

- promoveaza dialogul si schimbul de idei intre banci.

Tipuri de management bancar in raport cu obiectivul fundamental

La orice nivel de conducere a bancii, tipul si calitatea managementului pot fi definite in primul rand in functie de raportul acestuia fata de cei doi parametri fundamentali ai eficientei activitatii (profit si risc).

1. Tipul de management agresiv are ca obiect prioritar maximizarea profitului.

Modalitatile de manifestare a acestui tip de management se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

- Politici de penetrare a pietei si de eliminare a concurentei;

- Marja dobanzii redusa;

- Plasamente la pretul cel mai mare;

- Facilitati la creditare;

- Extinderea necontrolata a retelei teritoriale;

- Structura de personal nespecializata.

Tipul de management moderat are ca obiectiv prioritar cresterea moderata a profitului.

Modalitati de manifestare:

- Politici si strategii ce vizeaza mentinerea pozitiei bancii pe piata

- Evolutia lenta dar sigura a profitului;

- Grad inalt de monitorizare a activitatii interne;

- Plasamente in portofoliu in ponderi apropiate;

- Norme de creditare prudente;

- Personal calificat si responsabil;

- Dezvoltarea lenta a retelei teritoriale.

3. Tipul de management prudent are ca obiectiv prioritar minimalizarea riscurilor.

Modalitati de manifestare:

- Politici si strategii ce vizeaza eliminarea pierderilor si reducerea cheltuielilor;

- Nivelul ridicat al controlului intern;

- Plasamente in special in titluri de stat si pe piata interbancara;

- Politica de creditare extrem de restrictiva;

- Dobanzi pasive si active peste nivelurile pietei;

- Mentinerea sau chiar reducerea retelei teritoriale.

Principalele functii ale managementului bancar dupa Fayol sunt:

Functia de previziune presupune cunoasterea fortelor cu impact asupra optiunilor viitoare pentru societatea bancara in cauza, precum si definirea traiectoriilor posibile de dezvoltare a acesteia tinand cont de evolutia ansamblului de factori interni si externi.

Organizarea se circumscrie reperelor institutionale comune si obiectivului principal de optimizare a evolutiei patrimoniului, cu specificatia ca include o componenta semnificativa legata de gestiunea riscurilor specifice sistemului.

Functia decizionala si de antrenare este cea care face sa functioneze organizatia. Ea vizeaza nu numai administrarea patrimoniului propriu ci si gestionarea eficienta si in conditii de siguranta a resurselor atrase.

Coordonarea presupune legatura, uniunea si armonizarea activitatilor, a persoanelor implicate si a eforturilor necesare procesului de administrare.

Controlul nu se rezuma la actiunile si structurile institutionale dedicate acestui scop ci reprezinta o coordonata permanenta, constand in prevenirea aparitiei unor deficiente posibile si in sesizarea la timp a deficientelor manifestate, pentru inlaturarea lor grabnica si limitarea efectelor acestora.

Obiectivele managementului bancar

- obtinerea de profit si cresterea valorii actiunilor, prin gestiunea performanta si globala a bilantului;

- gestiunea riscurilor bancare;

- realizarea celorlalte scopuri organizationale.

Bancile prezinta necesitati speciale de a realiza prognoze economice si financiare, care sunt de obicei efectuate de departamente specializate. Acest lucru permite bancilor sa ia cele mai bune decizii privind investitiile si activitatea de creditare, sa gestioneze, in mod optim, riscul si lichiditatea. Astfel de previziuni ofera informatiile necesare proceselor strategice de planificare, realizate de catre conducerea superioara.

Planificarea reprezinta o activitate manageriala esentiala. Pentru a supravietui, fiecare banca trebuie sa-si planifice activitatea, sa reactioneze si sa influenteze mediul in care activeaza si sa isi realizeze obiectivele. Activitatea de planificare este foarte importanta pentru banci datorita rolului lor special in cadrul economiei.

Planificarea permite bancilor sa defineasca obiectivele, sa identifice problemele importante, sa reduca gradul de incertitudine si sa imprime o anumita directie in viitor.
La nivelul managementului superior, organizarea implica faptul ca elementele bancii ca: structura, sistemele si cultura actioneaza in directia realizarii obiectivelor bancii. Printre activitatile cuprinse in procesul de organizare enumeram:

Defalcarea planurilor si obiectivelor pe activitati;

Alocarea sarcinilor si resurselor necesare realizarii lor;

Stabilirea graficului de realizare a sarcinilor.

Motivarea cuprinde:

1. Stabilirea sarcinilor, conducerea si supravegherea muncii;

Motivarea angajatilor;

3. Delegarea;

4. Pregatirea, instruirea si perfectionarea angajatilor.

Coordonarea se refera la resursele financiare, umane, informationale si materiale, necesare implementarii planurilor.

Controlul este activitatea finala care consolideaza toate celelalte activitati manageriale. Se refera la 3 domenii principale:

Monitorizarea si compararea realizarilor cu previziunile anterioare;

Luarea masurilor corective, daca sunt necesare;

3. Revizuirea planurilor si a obiectivelor in functie de realizarile obtinute.

2 Managementul riscurilor bancare

Riscul este asimilat pierderilor asociate unor evolutii adverse a rezultatelor, sau este definit ca posibilitatea impactului negativ asupra capitalului sau veniturilor unei banci datorat unor evenimente potentiale, previzibile sau neasteptate.

Pornind de la variatia rentabilitatii capitalului (ROE), factorii de risc se pot structura dupa cum urmeaza

In cele ce urmeaza vom opta pentru urmatoarea structura

a) Riscuri generale de intreprindere, a caror manifestare in sistemul bancar nu difera in mod substantial fata de alte genuri de companii. Acestea pot fi, la randul lor, detaliate in:

- riscul aferent strategiei;

- riscul de organizare;

- riscul tehnologic (material);

- riscul de afiliere (de subordonare).

b) Riscuri comune oricarei intreprinderi, dar care - in sistemul bancar - se manifesta mai acut, sau in forme specifice, din randul carora vom mentiona:

- riscul de solvabilitate;

- riscul de piata

- riscul operational;

- riscul de reglementare;

- riscul reputational.

c) Riscuri bancare aferente parteneriatului, cunoscute si sub numele de riscuri de contrapartida, de bilant, sau de portofoliu, structurate in urmatoarele categorii:

- riscul de lichiditate;

- riscul de creditare (sau, mai general, riscul de plasament);

- riscul ratei dobanzii;

- riscul valutar.

Este de mentionat faptul ca intre categoriile enumerate mai sus exista numeroase relatii de interdependenta, bazate pe faptul ca orice produs, serviciu, sau activitate pot expune banca la riscuri multiple.

Vom mai aminti posibilitatea evaluarii situatiei generale a institutiilor de credit, pe baza unor indicatori globali de apreciere a pozitiei de risc, pornind de la sistemul de calificative CAMELS, de la care s-au inspirat mai toate abordarile ulterioare in acest domeniu. Principalele variabile ale modelului, care se constituie in criterii de performanta privind managementul riscului sunt:

- solvabilitatea (Capital adequacy);

- calitatea activelor (Asset quality);

- calitatea conducerii (Management);

- nivelul veniturilor (Earnings);

- lichiditatea (Liquidity);

- senzitivitatea (Sensitivity).

Aprecierea performantei unei banci se face pe baza unui calificativ compozit reprezentand media punctajelor obtinute dupa evaluarea fiecarui criteriu de performanta, pe o scara de la la 5, in ordinea crescatoare a preocuparii autoritatii de supraveghere fata de entitatea in cauza.

Un alt model de cuantificare a riscurilor, folosit de catre autoritatile de supraveghere este matricea riscurilor bancare.

In cadrul riscurilor aferente activitatii bancare, pot fi detaliate: riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operational, riscul reputational, alte categorii de risc. Pentru fiecare dintre operatiunilebancare, care sunt enumerate in subiectul tabelului, se asociaza calificative de risc corespunzatoare categoriilor detaliate anterior (risc ridicat, moderat sau scazut).

Riscurile aferente administrarii societatii pot fi, la randul lor, structurate in: riscuri legate de supravegherea realizata de conducerea bancii, riscuri privind strategiile, politicile, procedurile si limitele de expunere, riscuri legate de administrarea sistemului informatic si riscuri privind organizarea si functionarea controlului intern. Calificativele acordate acestor categorii de risc pot reflecta: o administrare buna, acceptabila sau proasta

Aprecierea sintetica a riscului unei banci este data de calificativele corespunzatoare riscului compus total, care insumeaza efectele decurgand din derularea activitatii propriu-zise cu cele privind administrarea firmei.

3 Riscurile bancare - definitii si clasificari

In activitatea bancara, asumarea riscurilor poate fi cercetata pentru posibilele sale avantaje viitoare, cum este cazul operatiunilor speculative pe pietele financiare sau de schimb, dar si a posibilelor pierderi imprevizibile.

In general, asumarea riscurilor este legata de functia de baza pe care o au bancile in economie si anume investitiile. Bancile investesc resurse imprumutate - care sunt un multiplu substantial al propriului capital.

Recuperarea cu intarziere a resurselor investite provoaca o serie de dezechilibre la nivelul bancii care pot imbraca forme diferite si se pot alimenta reciproc.

Riscurile specifice activitatii bancare sunt grupate de literatura se specialitate, astfel[1]:

In functie de gradul de expunere la risc

a) riscuri pure - expunerea este generata de activitatile si procesele bancare cu potential de a se produce evenimente care sa se soldeze cu piedri. Astfel de evenimente pot fi fraudele in efectuarea unor plati, accidentarea in cadere a unui client intr-una din agentiile bancii (ceea ce da nastere unei raspunderi civile a bancii) sau degradarea mediului ambient de catre active dobandite de banca in urma exercitarii unor drepturi de ipoteca (incalcarea normelor de poluare,etc.).

b) riscuri lucrative (speculative) - expunerea este generata de incercarea de a obtine profit mai mare. Aceasta expunere poate genera si cheltuieli suplimentare si de ci potential si pierderi. Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenta, pierderi la portofoliul de titluri sau o structura defectuasa a activelor bancare.

In functie de caracteristica bancara

a) Riscuri financiare

- riscuri in sistemele de plati

- riscul de creditare - este asumat de toate bancile si poate genera probleme serioase daca expunerea la risc este substantiala. Indicatorii traditionali sunt mai putin folositi deoarece ei afecteaza negativ rentabilitatea bancii. Ei se pot dovedi utili in analize temporale si comparatii interbancare. Indicatorii obiectiv, monitorizati atent, pot semnaliza in avans aparitia unor probleme pe parcursul procesului daca limitele sunt depasite pentru mai multi dintre ei.

- riscul de lichiditate - indicatorii traditionali ai riscului de lichiditate tind sa se concentreze asupra lichiditatii activelor bancare.Indicatorii obiectiv urmaresc indeosebi evolutia corelata a activelor lichide si a pasivelor immediate. Din practica rezulta ca cel mai bun este indicatorul derivat ce raporteaza diferenta dintre activele lichide si imprumuturi (de PE piata si de la banca centrala) la o marime care sa reprezinte nevoile potentiale de lichiditate (de exemplu depozitele volatile).

- riscuri de piata

- riscul ratei dobanzii - reprezinta riscul diminuarii veniturilor bancare si deci si a profitului ca urmare a miscarii ratei dobanzii. Riscul dobanzii afecteaza pe toti participantii la relatiile de credit, dar angajarea bancii deopotriva si in calitate de debitor si in calitate de creditor determina o angajare extrem de riscanta a bancilor. Pe de alta parte bancile se angajeaza nu numai in operatiuni curente sau pe termen scurt, ci si in operatiuni pe termen lung, in conditiile in care nivelul dobanzii stabilit parcurge numeroase momente in care sa aduca situatii dezavantajoase pentru banci.

- riscul ratei de schimb - riscul de a inregistra pierderi decurgand din evolutia cursului de schimb. In epoca moderna, stabilirea cursului de schimb are la baza teoria paritatii puterii de cumparare conform careia un bun identic, produs oriunde, are acelasi pret. Rezulta ca modificarile preturilor interne vor determina modificari ale cursului de schimb.

- riscul de faliment - riscul de capital sau riscul de indatorare exprima probabilitatea ca fondurile proprii ale bancii sa fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curenta si ca aceste pierderi sa afecteze in mod negativ plasamentele creditorilor bancii. Intre toate aceste grupe de risc se exercita o interactiune permanenta deoarece ele exprima doar aspecte diferite ale aceluiasi potential de risc - operatiile bancare curente.

b) Riscuri de prestare

- riscul operational - exprima probabilitatea ca banca sa devina incapabila sa mai asigure servirea clientilor intr-un mod rentabil. In acest context sunt importante atat oferta de servicii cat si capacitatea conducerii de a evalua si controla cheltuielile generate de prestarea acestor servicii.

- riscul tehnologic - este asociat calitatii si structurii ofertei de produse financiare care au si ele un ciclu de viata propriu si tind sa fie inlocuite de produse mai performante. Alegerea incorecta a momentului scoaterii de pe piata a unui produs sau a momentului introducerii unuia nou poate genera pierderi semnificative si exista in permanenta riscul ca momentul ales sa nu fie cel mai adecvat din punctul de vedere al maximizarii profitului bancar.

- riscul produsului nou - este asociat inovarilor in sfera produselor financiare. Exprima probabilitatea cumulata a producerii mai multor evenimente adverse, precum: situarea cererii sub nivelul anticipat sau depasirea nivelului planificat al costurilor specifice, lipsa de profesionalism a echipei manageriale etc.

- riscul strategic - exprima probabilitatea de a nu alege strategia optima in conditiile date. Este inerent oricarei selectii de piete, produse si zone geografice pe care o implica definirea strategiei bancii intr-un mediu complex.

c) Riscuri ambientale

- riscul de frauda - este un risc de ordin intern si exprima de fapt probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor bancii de catre angajatii acesteia.

- riscul economic - riscul economic este asociat evolutiei mediului economic in care actioneaza banca si clientii acesteia. Exprima probabilitatea diminuarii performantei bancii ca urmare a unei evolutii adverse a conditiilor de mediu. Aceasta influenteaza calitatea plasamentelor, volatilitatea resurselor si potentialul de risc.

- riscul concurential - exprima probabilitatea reducerii profitului in conditiile modificarii raporturilor de piata in defavoarea bancii. Este inerent activitatii bancare deoarece majoritatea produselor financiare oferite PE piata de o banca sunt oferite si de alte institutii financiare.

- riscul legal - reflecta faptul ca bancile trebuie sa opereze in contextul stabilit de reglementarile legale in vigoare chiar daca acestea le creaza un dezavantaj competitiv fata de alte institutii financiare concurente.

In functie de alocarea lor in cadrul sistemului financiar

a) riscuri diversificabile - ajung sa fierelativ nesemnificative atunci cand sunt combinate suficient de multe pozitii bilantiere pentru ca legea numerelor mari sa fie activata. Problema principala este ca niciodata nu putem spune ce inseamna 'suficient de multe pozitii', dar este demn de retinut faptul ca putem reduce expunerea globala a unei banci la un anume tip de risc, marind suficient numarul operatiilor si partenerilor susceptibili a genera acel risc.

b) riscuri nediversificabile - raman relativ semnificative ca expunere, chiar si dupa ce toate posibilitatile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate.

Proceduri si politici utilizate

in managementul riscului

Notiunea de management, sau de gestionare a riscurilor bancare include intreaga gama de instrumente, metode, tehnici si repere organizatorice utilizate pentru masurarea si controlul riscurilor in conditii de profitabilitate.

Directiile de actiune in managementul global al riscurilor pot fi structurate dupa cum urmeaza

- evaluarea riscurilor asumate prin activitatea anterioara, al caror efect se poate traduce in pierderi potentiale;

- estimarea riscurilor aferente noilor categorii de operatiuni, produse si servicii prevazute in planul de dezvoltare al bancii;

- monitorizarea binomului risc-performanta pe diviziuni organizatorice, categorii de clienti, produse si servicii;

- restructurarea portofoliului de plasamente si a gamei de activitati, pornind de la rezultatele analizelor anterior amintite.

In literatura de specialitate, managementul riscurilor bancare este tratat dintr-o dubla perspectiva si anume aceea a conexiunii dintre managementul global si cel sectorial, pe de o parte, respectiv a legaturii dintre sfera financiara si sfera comerciala, pe de alta parte.

Particularitatea "piramidei riscurilor" este aceea ca riscurile sa fie diversificabile. In mod consecvent,riscul unui portofoliu de tranzactii este intotdeauna inferior sau cel mult egal cu suma riscurilor tranzactiilor individuale.

Asa cum atesta regulile intuitive de divizare a riscurilor, concentratia de risc pe o zona geografica, produce riscuri ce sunt reduse prin diversificarea angajamentelor in alte zone geografice. Daca conjuncturile sunt opuse, efectele nefavorabile cresc in una, cand ele tind sa se reduca in alta. Aceeasi regula poate fi stabilita pentru riscurile sectoriale diversificate in industrii diferite si ale caror conjuncturi nu evolueaza in paralel.

Diversificarea riscurilor este din ce in ce mai puternica catre varful piramidei, conducerea institutiei sau a grupului.

Riscurile sunt mai mici la varf decat la baza si ele diminueaza intrecerea de la o treapta la nivelul imediat superior din cauza diversificarii. Aceasta reducere a riscurilor prin largirea perimetrului portofoliilor in urcare trebuie sa fie cuantificabila. Altfel, nu putem sa apropiem pretul riscurilor la baza, pe fiecare decizie individuala, la riscul consolidat si diversificat, singurul care trebuie in ultima instanta, sa fie acoperit din fondurile proprii.

In varful piramidei, obiectivele de performanta, limitele de risc si alocarile globale de resurse sunt decise. Baza piramidei este locul tranzactiilor individuale. Fiecare fata a piramidei reprezinta o dimensiune a riscului.

Originea riscurilor precizeaza localizarea momentelor cand riscurile sunt generate. Problema este de a sti care operatiuni provoaca riscuri, si ce riscuri genereaza, pe ce piete, la ce produse si la ce clienti.

Riscurile sunt diverse si au multiple dimensiuni. Ele se pot manifesta in momente diferite, provocate de evenimente distincte, la diferite nivele ale activitatii bancare ( la nivelul activitatii curente a bancii, la nivelul intrabancar si interbancar si la nivelul international).

Considerarea riscurilor nu semnifica faptul ca trebuie anticipate toate evenimentele exceptionale, ci semnifica luarea in considerare a unei fractiuni importante a evolutiilor adverse nefavorabile.

In aceste conditii, gestionarea riscurilor inceteaza a mai fi inspirata de reticenta sau adversiunea fata de risc, pentru a se orienta catre rentabilizarea riscurilor explicitate si calculate.

Din ce in ce mai mult banca seamana cu o masina de riscuri. Aceasta preia riscurile, le transforma si le incorporeaza in serviciile si produsele bancare. Riscurile bancare pot fi evaluate eficace prin utilizarea unui sistem de informatii adaptat. Pe baza informatiilor financiare proprii, fiecare banca poate obtine o radiografie a performantelor sau non - performantelor. In acest demers, castigurile si riscurile trebuiesc simultan balansate asa cum se procedeaza in sistemul de analiza Du Pont :

Performanta globala

Risc ROE

( volatilitatea castigurilor)

ROA Leverage Multiplier

Randament Marja Total Capital

active profitului active propriu

Venituri Total Profit Total

active net venituri

Aceasta evaluare poate fi realizata si in raport concurential identificat. In Romania, se constata in ultima perioada un interes crescut al bancilor comerciale pentru evaluarea propriei pozitii pe piata in raport cu grupul concurential, prin adoptarea unor astfel de analize si folosirea lor in fundamentarea strategiei de dezvoltare.

Astfel, in cadrul politicilor privind portofoliul de credite

- politici si proceduri menite sa limiteze sau sa reduca riscul de credit;

- politici si proceduri de clasificare a activelor;

- politici si proceduri privind provizionarea pierderilor.

Literatura de specialitate consacra ideea revizuirii functiei si a operatiunilor de creditare, in sensul asigurarii permanente privind indeplinirea celor trei obiective fundamentale:

- acordarea creditelor pe o baza sanatoasa, astfel incat acestea sa poata fi rambursate;

- investirea profitabila a fondurilor, in beneficiul actionarilor si pentru a asigura protectia deponentilor;

- satisfacerea necesitatilor legitime de creditare ale agentilor economici si/sau ale persoanelor fizice.

Politicile de management al lichiditatii cuprind, de regula, o structura de luare a deciziilor, un model de abordare a operatiunilor de finantare si obtinere a lichiditatii, un set de limite pentru expunerea la riscul de lichiditate si un ansamblu de proceduri pentru planificarea lichiditatii dupa scenarii alternative, inclusiv in situatii de criza

Politicile privind riscul de piata sunt formulate in functie de restrictiile prevazute de cadrul legal si prudential aplicat si, din acest motiv, numeroase tipuri de proceduri sunt prezente la toate bancile.

Asigurarea unui management coerent al riscului ratei dobanzii presupune nu doar o supraveghere sistematica si adecvata a fenomenului de catre factorii decizionali, ci si existenta unor politici si proceduri de gestionare a riscului, clar stabilite si coroborate cu complexitatea si natura activitatii bancii, precum si cu nivelul expunerii la aceasta categorie de risc.