Modalitati de plata in locurile publice

Modalitati de plata in locurile publice

carduri

ATM-uri

POS-uri

1. Cardul

Cardul este o inovatie revolutionara care a putut fi aplicata datorita progreselor deosebite in domeniile informatice si electronice in masura sa faciliteze schimbul de fonduri prin tehnici electronice intre partenerii de tranzactii prin intermediul bancilor.

Cultura cardurilor in Romania este inca in dezvoltare. Tot mai multi romani se conving ca a cumpara cu plata prin card bancar este mai sigur si mai convenabil decat a cumpara cu numerar, semn ca piata este foarte activa si ca oamenii inteleg necesitatea diminuarii platilor cash.

Cardul bancar reprezinta un instrument de decontare ce asigura achizitionarea de bunuri si servicii fara existenta efectiva a numerarului si permite legatura financiara dintre comercianti si consumatori (prin acces intr-un cont bancar). Cardul permite retragerea de numerar de la ghiseele automate bancare si se emite pentru o perioada anumita, de regula 1-3 ani.

Cardurile sub forma de credit card (carti de credit) au aparut pentru prima oara in Statele Unite ale Americii, iar intentia a fost de a oferi clientilor un instrument de plata cu circulatie la nivel national care sa permita depasirea restrictiilor in acest domeniu impuse de Legea Bancara Federala a SUA.

De atunci, cardurile in diferite variante au inceput sa fie utilizate tot mai mult in tarile cu economie dezvoltata, devenind in scurt timp unul din cele mai raspandite si utilizate servicii bancare.

Desi cardurile au inceput sa fie folosite in tarile vest-europene inca din anii '60, abia dupa anii '80 s-a extins utilizarea lor, iar numarul detinatorilor de astfel de instrumente a crescut semnificativ. Tot in anii '80, au fost introduse pe piata debit cardurile (cartile de debit). In prezent, cardurile constituie una din cele mai raspandite metode de plata si de obtinere de credit.

Cardul este un instrument de plata bazat pe electronica, ca alternativa la instrumentele "clasice" de plata, numerarul si cecul, iar detinatorul lui are dreptul de acces la o procedura de autorizare si plata cu card.

Cardul inglobeaza in banda magnetica informatii standardizate, securizate si individualizate care, prin decodificare cu ajutorul unor dispozitive speciale, permit accesul titularului la contul sau bancar, autorizarea de plati, efectuarea de plati sau obtinerea de numerar.

Dar fiind componenta electronica si larga utilizare a cardurilor, emitentii de carduri au anumite responsabilitati privind confectionarea materiala si informatiile minime pe care trebuie sa le contina un card; ei trebuie sa asigure urmatoarele caracteristici comune:

fabricarea din material plastic cu aceasi dimensiuni, indiferent de emitent (in conformitate cu standardele internationale ISO 7810 si ISO 7813)

pe fata cardului sa se regaseasca anumite informatii despre client si despre banca - si anume:

1. numarul cardului;

2.. numele si prenumele detinatorului;

3. data la care expira valabilitatea cardului;

4. o holograma vizibila la lumina naturala;

Pe partea din spate (verso):

1. banda magnetica (inregistrabila pe cel putin trei piste care respecta prevederile ISO);

2. spatiul (panel) de semnatura unde clientul semneaza la primirea cardului;

3. informatii pentru detinatorul cardului;

4. adresa bancii.

Acesta este formatul general pentru toate tipurile de carduri emise in intreaga lume, indiferent de marca sau de banca emitenta.

Modul de utilizare

Odata intrat in posesia cardului, titularul il poate folosi pentru:

plata marfurilor si serviciilor la unitatile care vand marfuri sau servicii si accepta acest instrument de plata;

obtinerea de numerar de la ghiseele bancii sau de la distribuitoarele automate de numerar.

Initial, cardurile nu aveau banda magnetica, datele transmitandu-se telefonic catre un centru unde se introduceau intr-un terminal de calculator pentru a se verifica autenticitatea cardului si existenta disponibilului in cont. Aceasta operatiune necesita un timp de raspuns si facea ca vanzarea sa sufere o anumita intarziere. Ulterior, cardurile s-au perfectionat foarte mult si in prezent sunt de doua feluri:

● carduri cu banda magnetica - sunt cele care au pe verso o banda magnetica prin care se realizeaza procesul de citire si de transmitere prin linie telefonica a datelor (codul BIN - engl. Bank Identification Number, codul PIN - engl. Personal Identification Number, numele si prenumele detinatorului, caracteristicile cardului - debit, credit, cu/fara PIN, data expirarii, alte date privind securitatea cardului)

● carduri cu microprocesor- cunoscute si sub numele de SMART CARDS sau chip-carduri, sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) incorporata intr-o capsula de dimensiuni mici. Aceasta tehnologie apartine unui jurnalist francez, Roland Moreno, care in anul 1973 a inserat intr-un card un microprocesor integrat (chip) cu o memorie de cateva zeci de kilobyts.

Tipuri de carduri:

In tarile dezvoltate, publicul poate alege dintre mai multe tipuri de carduri care sunt puse la dizpozitie de banci sau de organizatii specializate.

Ca structuri de baza se disting:

credit card;

store card;

debit card;

carduri multifunctionale;

Credit card:

Un instrument prin care platile se fac dintr-un credit acordat de banca emitenta sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se stabileste la emiterea cardului in functie de solvabilitatea clientului si de istoricul pe care acesta il are in relatiile cu banca, pe baza unei fise scoring. La persoanele fizice, limita de creditare este de 2-3 venituri nete lunare sau mai mult in cazul unor persoane cu venituri mai mari.

Credit cardurile, asa cum s-a prezentat, sunt primele instrumente de plata de acest gen care au aparut.

Credit cardul (cartea de credit) indica faptul ca detinatorului i-a fost deschisa o linie de credit care ii permite sa achizitioneze bunuri si servicii si/sau numerar, in limita unui plafon stabilit in prealabil.

Credit cardul se emite titularului in baza unui cont bancar deschis in acest scop. Particularitatea credit cardului, asa cum rezulta din denumirea sa, este faptul ca permite titularului sa efectueze plati chiar daca nu are disponibilitati in contul sau. In contractul care s-a incheiat intre client si banca se specifica plafonul limita (linia de credit) in cadrul caruia banca il va credita.

Credit cardul este astfel emis incat permite detinatorului:

sa ramburseze in totalitate creditul la sfarsitul perioadei stabilite, in acest caz fiind denumit, potrivit practicii internationale, si charge card;

sa ramburseze creditul numai in parte, partea ramasa urmand a fi considerata o extensie a creditului acordat anterior (potrivit plafonului de credit convenit prin contractul cu banca).

Store card:

Multe dintre marile magazine sau companii de servire a populatiei (de axemplu, benzinarii) au introdus propriile carduri care, intr-un fel, concureaza credit cardurile emise de banci. Majoritatea marilor magazine prefera sa emita propriul instrument de plata - denumit store card (carte de magazin) , din mai multe considerente, printre care pot fi amintite urmatoarele: constituie un element important in procesul de asigurare a loialitatii clientilor pentru magazinul sau reteaua respectiva de magazine, determina cresterea vanzarilor prin facilitatile de plata oferite si furnizeaza comerciantilor informatii de piata valoroase.

Debit card:

Debit cardul se emite in baza unui cont bancar al clientului - titular al cardului. Debit cardul este folosit asemanator numerarului, in sensul ca titularul poate efectua plati in limita disponibilitatilor sale banesti din cont sau, daca a incheiat in prealabil o conventie cu banca, un credit descoperit de cont (pentru ca banca sa autorizeze plati si dupa ce propriile sale fonduri au fost cheltuite).

Utilizarea debit cardurilor nu presupune circulatia nici unui document pe suport hirtie. Debitarea contului titularului se efectuiaza simultan cu creditarea contului magazinului sau institutiei care accepta ca instrument de plata debit carduri. Pentru a le face mai atractive pentru clienti, bancile debiteaza contul titularului dupa trei zile de la efectuarea achizitiei. Procedurile folosite in efectuarea platilor sunt asemanatoare celor prezentate la credit carduri. Spre deosebire de cec, in cazul debit cardurilor, marfurile pot fi comandate prin telefon, iar valoarea tranzactiilor nu este limitata.

Cardurile multifunctionale:

Pentru a se apropia mai mult de nevoile clientilor, tot mai multe banci emit carduri multifunctionale.

Cardul multifunctional este orice debit card care are si alte functiuni care il pot face recunoscut ca mijloc de plata, cum sunt:

cartea de numerar, sau cash card, care este un card utilizabil exclusiv pentru automate programabile care pot distribui numerar.

carte de garantare a cecurilor (cheque guaranted card) care asigura garantarea unui cec emis si semnat, pana la o suma specificata de catre banca emitenta a cardului (trasa prin cec).

Deci, detinatorul unui card multifunctional il poate utiliza pentru toate operatiile specifice debit cardurilor, dar si pentru retragerea de sume de la distribuitoarele automate de numerar sau pentru garantarea platilor efectuate prin cec.

2. ATM'uri

Automatul bancar ATM este un echipament pentru eliberarea de numerar sub forma de bancnote, precum si transferuri de fonduri pentru plati de servicii, furnizarea unor informatii de cont si consultanta bancara. Din punct de vedere fizic, ATM-ul este un seif blindat care are in interior un numar de 10-12 casete cu bancnote, un mecanism de numarare si altul de preluare a bancnotelor si de transport care sunt actionate electronic, precum si un echipament de blocare conectat la sistemul de alarmare al utilizatorului. In exterior, ATM-ul dispune de un ecran pentru afisarea instructiunilor de lucru, o fanta pentru introducerea cartii de plata in vederea transmiterii informatiilor la centrul informatic al bancii si primirii raspunsului, o tastatura pentru suma de bani solicitata sau plata serviciilor si o fanta cu un sertar pentru eliberarea numerarului.

Echipamentul de transmisie se afla la unitatea bancara care deserveste ATM-ul prin care se transmit si se primesc informatiile la si de la centrul informatic de la centrala bancii comerciale. La primirea informatiei privind golirea casetelor, acestea se inlocuiesc de personalul autorizat cu casete cu bancnote iar cele goale se transporta la centrul de procesare al bancii. Pentru fiecare tip de operatiune (eliberare de numerar, plata pentru fiecare fel de serviciu sau de informatie) se folosesc softuri specifice existente la centrul informatic care comanda succesiunea operatiunilor.

Distribuitorul automat de numerar ATM (Automated Teller Machines) este un dispozitiv electromagnetic care permite unui utilizator de card accesul la disponibilul din cont si reprezinta mijlocul prin care se presteaza mai multe servicii clientului,servicii care pot include:

distribuirea numerarului (suma este verificata pentru a nu se depasi plafonul zilei)

plata anumitor utilitati (exp. facturi telefonice, de electricitate, de gaze etc.)

interogarea soldului

Clientul detine un card pe care se afla o banda magnetica in care sunt inmagazinate detaliile privitoare la contul sau,cum ar fii:

numarul contului

numarul bancii/sucursalei

limita de numerar stabilita de directorul bancii (zilnica/saptamanala)

garantia

orice alte informatii relevante

Utilizarea cardului prin distribuitorul automat de numerar-ATM presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

clientul introduce cardul in ATM

acesta citeste banda magnetica si confirma daca banca accepta cardul

clientul introduce PIN-ul

aparatul verifica daca acesta este compatibil cu cel inmagazinat in card

clientul isi alege serviciul pe care l-a solicitat

ATM-ul furnizeaza computerului central toate informatiile cu privire la tranzactii de mai multe ori pe zi

informatiile sunt procesate, iar cu fiecare retragere de numerar este debitat contul clientului

In cazul in care clientul utilizeaza un PIN gresit, atunci:

i se va cere sa repete operatiunea

la a treia incercare gresita cardul va fi retinut

ATM-urile pot fi utilizate de orice utilizator de card 24 de ore din 24,respectiv 7 zile pe saptamana,cu conditia ca ARM-ul respectiv sa accepte tipul de card al detinatorului.

3. Transferul electronic - EFT-POS

Electronic Funds Transfer at the Point of Sale -EFT-POS reprezinta un sistem care permite clientului sa efectueze in mod electronic plata pentru marfuri si servicii procurate la momentul si in locul in care acesta efectueaza cumpararea.In felul acesta, fondurile sunt

transferate in mod electronic din contul clientului in cel al vanzatorului prin intermediul computerului.

In cazul transferului electronic al fondurilor la locul vanzarii,plata se efectueaza:

electronic

instantaneu

fara hartie

Ca o concluzie, se poate mentiona ca termenul EFT-POS se compune din doi termeni separati:

1. Transferul electronic de fonduri EFT

2. Punctele de vanzare POS,cu alte cuvinte locul unde bunurile si serviciile

pot fi cumparate

In mod obisnuit,cele mai utilizate metode pentru efectuarea transferului electronic al fondurilor sunt:

EFT-POS

Cardurile

Distribuitoarele automate de numerar ATM

Schimbul electronic de date EDI (Electronic Data Interchange)

Banca la domiciliu si serviciile bancare prin telefon

Internetul

Principalele conexiuni ale lantului EFT-POS sunt:

cardurile de plastic ale clientilor

vanzatorul comercial prin intermediul terminalului

banca vanzatorului

banca clientului

punctul central de control al EFT-POS care controleaza fluxul de mesaje electronice din cadrul sistemului si asigura decontarea centralizata a tuturor tranzactiilor.

"retea automata"care transporta mesajele si uneste intregul sistem.

Procedura prin care se efectueaza plata este una foarte simpla, aceasta parcurgand urmatorii pasi:

detinatorul cardului solicita sa plateasca marfurile prin card de plastic

cardul este introdus prin terminal

De pe banda magnetica a cardului de plastic sunt captate urmatoarele informatii:

codul bancii

numarul de cont al detinatorului de card

data de expirare a cardului

numarul cardului emis

Cheia operatiunii o reprezinta valoarea marfurilor cumparate. Informatiile adunate impreuna cu numarul special de identificare al vanzatorului, se codifica si apoi se transmit computer-ului central al EFP - POS din detaliile furnizate de banci, EFT-POS-ul recunoaste banca de destinatie si transmite mesajul electronic prin sistemul de calculatoare al bancii detinatorului de card pentru autorizare.

Banca decodifica mesajul, verifica cardul pe baza datelor proprii, verifica     soldul contului si returneaza vanzatorului aprobarea prin terminalul EFT-POS intr-o forma codificata atunci cand EFT-POS primeste aprobarea, el transmite mesajul vanzatorului terminal in asa fel incat tranzactia sa poata fi efectuata in acelasi timp, acesta trimite un mesaj prin sistemul de computere al bancii vanzatorului, notificand banca sa crediteze contul vanzatorului la terminalul vanzatorului, detinatorul cardului si casierul sunt instiintati de aprobare, iar detinatorului cardului i se cere sa semneze nota de instiintare (chitanta) daca numarul personal de identificare (PIN) si semnatura sunt in regula, casierul poate finaliza tranzactia la sfarsitul zilei,toate tranzactiile detinatorului de carduri sunt stranse,iar bancile trebuie sa efectueze platile scadente.

Aceast lucru se realizeaza prin intermediul conturilor detinute de fiecare banca.