NECESITATEA TREZORERIEI STATULUI SI FUNCTIILE EI DE BAZA

Necesitatea trezoreriei statului si functiile ei de baza

În practica bugetara internationala se cunosc doua mari sisteme privind organizarea executiei de casa a bugetului: sistemul bancar si sistemul propriu de trezorerie (sistemul de tezaur).

Organizarea executiei bugetare prin sistemul bancar presupune ca o banca centrala (nationala) a statului sa efectueze incasarile, platile si finantarea eventualului deficit bugetar, prin unitatile sale, la care sa fie deschise si conturile institutiilor publice.

Acest sistem este mai putin costisitor, prezentand avantajul ca permite folosirea retelei de casierii si conturi ale bancilor pentru executia de casa a bugetului, precum si a personalului propriu pentru urmarirea realizarii veniturilor statului si controlul efectuarii cheltuielilor publice. Sistemul se practica in unele tari dezvoltate ca SUA sau Marea Britanie si s-a practicat si in Romania in perioada 1949-1990, perioada in care executia de casa se efectua prin Banca Nationala.

În Romania, incepand cu anul 1991, a avut loc reorganizarea sistemului bancar, Banca Nationala devenind banca centrala de emisiune monetara, de stabilire a politicii monetare, de credit si valutare, de gestionare a rezervelor valutare oficiale si de supraveghere a activitati celorlalte banci. Drept urmare executia de casa a bugetului a trecut temporar la Banca Comerciala Romana, iar urmarirea si controlul veniturilor bugetare au trecut in sarcina organelor Ministerului Finantelor Publice.

Banca Comerciala Romana, desi a efectuat operatiunile de incasare a veniturilor si efectuare a cheltuielilor bugetare, nu a exercitat si controlul preventiv pe linie de cheltuieli si, in multe situatii, nu a dus la indeplinire dispozitiile organelor Ministerului Finantelor Publice privind executia silita a unor rau-platnici de impozite si taxe (de teama de a nu-si pierde clientela, in conditiile proliferarii bancilor).

Sistemul bancar privind executia de casa a bugetului a avut anumite avantaje si, in special, economicitatea sa, dar a avut si unele dezavantaje, mai ales dupa 1990, si anume: Ministerul Finantelor Publice trebuia sa organizeze un sistem distinct de supraveghere a incasarilor si platilor, indeosebi de control preventiv la eliberarea fondurilor de la buget pentru acoperirea cheltuielilor; disponibilitatile institutiilor publice si soldurile temporare din executia unor bugete si fonduri speciale nu puteau fi folosite ca resursa pentru acoperirea deficitului bugetului de stat, deoarece banca le folosea ca resursa de creditare; fluxurile informationale privind mersul executiei bugetare si cunoasterea executiei aveau o operativitate scazuta etc.

Aceste neajunsuri corelate cu unele modificari in economie si in politica financiara au determinat trecerea, in Romania, de la sistemul bancar la sistemul propriu de trezorerie al statului

Dintre modificarile mai importante mentionam: reorganizarea bancilor ca societati comerciale si proliferarea acestora, cu consecinte insemnate asupra executiei bugetare; intarirea autonomiei finantelor (bugetelor) locale si a bugetului asigurarilor sociale de stat; infiintarea si functionarea unor fonduri speciale autonome; cresterea si diversificarea fondurilor extrabugetare; schimbarea conceptiilor privind administrarea si utilizarea resurselor publice; necesitatea urmaririi si asigurarii echilibrului financiar pe tot parcursul executiei bugetare, pe fiecare buget si fond public, precum si pe ansamblul finantelor publice etc.

Bazele sistemului propriu de trezorerie au fost puse prin Hotararea Guvernului nr. 78/1992, care autoriza Ministerul Finantelor Publice sa infiinteze trezorerii in cadrul unitatilor sale teritoriale de la nivel de judete, municipii, orase si perceptii rurale. De asemenea, inca prin Legea contabilitatii nr. 82/1991, Ministerul Finantelor era autorizat sa organizeze contabilitatea trezoreriei finantelor publice privind executia de casa a bugetelor si fondurilor cu caracter public.

Înfiintarea sistemului propriu de trezorerie a adus o serie de avantaje: operativitate in raportarea si cunoasterea executiei bugetare; posibilitatea folosirii soldurilor temporare din executia de casa pentru acoperirea deficitelor bugetare; exercitarea unui control curent si exigent in executia bugetara etc. Dar infiintarea trezoreriilor a necesitat costuri mari cu implementarea si functionarea acestor institutii; cresterea substantiala a aparatului functionaresc; aparitia riscurilor unor paralelisme in activitatea financiara etc.

Activitatile de trezorerie sunt organizate, atat in cadrul Ministerului Finantelor publice, cat si in unitatile subordonate ale acestuia.

Trezoreria statului (finantelor publice) a fost conceputa ca o institutie financiara prin care sectorul public isi efectueaza operatiunile de incasari si plati, asupra carora Ministerul Finantelor Publice exercita controlul fiscal si financiar preventiv. Trezoreria statului constituie un sistem unitar si integrat prin care statul asigura efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind fondurile publice, inclusiv cele privind datoria publica si a altor operatiuni ale statului, in conditiile de siguranta si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare. Statul garanteaza efectuarea operatiunilor financiare prin trezoreria sa si pastrarea integritatii disponibilitatilor banesti.

Trezoreria statului indeplineste trei functii de baza, si anume: functia de casier public, functia de banca a finantelor publice si functia informationala[1].

În calitate de casier al sectorului public, trezoreria incaseaza veniturile, efectueaza platile si pastreaza disponibilitatile banesti. Prin aceasta functie trezoreria asigura:

executia bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si a fondurilor speciale, reflectate in incasarea veniturilor din impozite, taxe si contributii de la agentii economici, institutii si persoane fizice, si in efectuarea platilor dispuse de ordonatorii de credite, in limita creditelor bugetare aprobate;

executarea operativa a controlului financiar preventiv asupra incasarii veniturilor si, mai ales, asupra incadrarii cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite in prevederile si destinatia aprobata prin bugetele de venituri si cheltuieli;

gestionarea zilnica a executiei de casa a bugetului si asigurarea lichiditatilor necesare, prin cunoasterea fluxurilor de incasari si plati, prin sincronizarea platilor cu incasarile, precum si prin atragerea disponibilitatilor din economie (de la institutii financiare, agenti economici, populatie) pe calea constituirii de depozite sau prin imprumuturi de stat, in vederea realizarii resurselor pentru finantarea diferitelor cheltuieli si actiuni, pentru acoperirea deficitului bugetar etc.

Ca banca a finantelor publice trezoreria are urmatoarele atributii

deschide conturi institutiilor publice pentru care efectueaza operatiunile de decontare si gestioneaza disponibilitatile acestora provenite din mijloace extrabugetare sau din fonduri speciale;

efectueaza plasamente financiare pe termen a disponibilitatilor statului existente temporar in contul trezoreriei;

gestioneaza datoria publica, reflectata in primirea imprumuturilor interne si externe, folosirea acestora potrivit destinatiei prevazute in contracte, rambursarea creditelor la scadenta si plata dobanzilor aferente.

Prin functia informationala trezoreria asigura

evidenta contabila privind executia de casa pentru toate operatiunile de incasari si plati, cu ajutorul conturilor sintetice si analitice desfasurate pe subdiviziunile clasificatiei bugetare si pe platitori;

functionarea corespunzatoare a sistemului informational contabil privind raportarea executiei bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale si extrabugetare etc.