NORMAREA CONSUMURILOR DE RESURSE MATERIALE IN CADRUL FIRMEI

NORMAREA CONSUMURILOR DE RESURSE MATERIALE IN CADRUL FIRMEI

1 NORMA DE CONSUM DE MATERII PRIME: NOTIUNE, IMPORTANTA, CLASIFICARE

2 METODE DE STABILIRE A NORMELOR DE CONSUM DE MATERII PRIME SI MATERIALE

3 SISTEMUL DE INDICATORI PRIVIND FOLOSIREA MATERIILOR PRIME IN CADRUL FIRMEI

4 CAILE DE REDUCERE A NORMELOR DE CONSUM

1 NORMA DE CONSUM DE MATERII PRIME:

NOTIUNE, IMPORTANTA, CLASIFICARE

Norma de consum reprezinta cantitatea maxima planificata dintr-o anumita materie prima, combustibil, energie care poate fi consumata conform tehnologiilor adoptate si in conditii tehnico-organizatorice normale de productie si aprovizionare, in vederea obtinerii unei unitati de produs, lucrare sau a prestarii unui serviciu. Consumul specific exprima cantitatea efectiv consumata dintr-o materie prima pentru fabricarea unei unitati de produs, lucrare sau a prestarii unui serviciu.

Orice norma de consum este definita prin precizarea urmatoarelor elemente:

.Materia prima la care se refera si care trebuie exprimata cat mai detaliat posibil, sub forma tipodimensiunilor.

.Produsul finit in care se incorporeaza materia prima respectiva si care se poate prezenta in mai multe variante constructive.

.Unitatea de masura folosita pentru materia prima respectiva si pentru acel produs, aceasta putad fi: naturala, natural-conventionala si valorica.

.Cifra care indica marimea normei.

Importanta normelor de consum pentru activitatea firmelor se concretizeaza in

urmatoarele:

• Normele de consum constituie elementul principal la fundamentarea planului

de aprovizionare al firmei.

• Cunoasterea marimii normei de consum si a evolutiei acesteia, in functie de

modificarea nivelului dotarii tehnice a firmei (utilaje si tehnologii moderne) si a

conditiilor organizatorice, impulsioneaza managerii sa adopte decizii privind

investitii in utilaje moderne, retehnologizari si imbunatatirea conditiilor de munca.

• Pe parcursul desfasurarii efective a procesului de productie, cunoasterea

marimii normelor de consum ofera posibilitatea exercitarii unui control operativ

asupra modului de indeplinire a prevederilor planului de aprovizionare al firmei     in

scopul prevenirii disproportiilor privind realizarea acestuia.

• Prin stabilirea unor norme de consum rationale se creeaza premise pentru

dimensionarea reala a elementelor care compun planul de aprovizionare al firmei

evitad imobilizarile nejustificate de resurse materiale si financiare.

Din punct de vedere al continutului lor:

norma de consum tehnologic;

norma de consum de aprovizionare

Norma de consum tehnologic (nt) reprezinta cantitatea maxima de materii prime, materiale, combustibil, energie, piese de schimb planificata a se consuma in procesul tehnologic al fabricarii unei unitati de produs finit, la executarea unei lucrari sau la prestarea unui serviciu in conformitate cu procesul tehnologic stabilit si in conditii tehnico-organizatorice normale de productie.

In componenta normei de consum tehnologic se cuprind

urmatoarele elemente:

greutatea neta (Gn)

pierderile tehnologice (Pt)

nt =Gn+ Pt

Norma de consum de aprovizionare (na) reprezinta cantitatea de materii prime, combustibil, energie, piese de schimb planificata a se aproviziona in perioada de plan pentru executarea unei unitati de produs, lucrare sau serviciu in conformitate cu

procesul tehnologic stabilit si in conditii tehnico-organizatorice normale de productie si de aprovizionare.

In componenta normei de consum de aprovizionare se cuprind urmatoarele elemente:

norma de consum tehnologic,

pierderile netehnologice (Pnt)

Relatia de calcul a normei de consum de aprovizionare este:

na =nt+ Pnt

Aceasta clasificare are o importanta deosebita pt ca norma de consum de aprovizionare se foloseste la fundamentarea necesarului de aprovizionat pentru materii prime, combustibil, energie, piese de schimb. Norma de consum tehnologic se foloseste la stabilirea cantitatii de materii prime care se elibereaza din depozitele firmei spre punctele de consum.

Din punct de vedere a destinatiei in consum a materiilor prime:

norme de consum pentru materiile prime de baza;

norme de consum pentru materiale auxiliare;

norme de consum pentru energie electrica

norme de consum pentru combustibil;

norme de consum pentru piese de schimb.

Abaterea consumului specific fata de norma de consum

aij =cij −nij

2 METODE DE STABILIRE A NORMELOR DE

CONSUM DE MATERII PRIME SI MATERIALE

Stabilirea normelor de consum se poate face prin urmatoarele metode:

. metoda de calcul tehnico-analitica;

. metoda experimentala;

. metoda statistica.

Metoda de calcul tehnico-analitica consta in stabilirea normelor de consum de materii prime si materiale in concordanta cu conditiile concrete tehnice si organizatorice in care urmeaza a fi consumate acestea. Normele de consum de materii prime se stabilesc pe

repere si feluri de materii prime necesare.

n_ij= En_ir x g_rj

nir - reprezinta norma de consum din materia prima "i" pentru fabricarea reperului "r";

grj - gradul de incorporare a reperului "r" in produsul "j"

Norma de consum si in exprimare valorica

n_j=En_ij x pai

pai - pretul de aprovizionare al materiei prime "i".

Metoda experimentala are doua forme:

metoda experimentala de laborator;

metoda experimentala de productie.

Metoda experimentala de laborator consta in stabilirea normei de consum de

materii prime prin incercari, experiente, probe in faza de laborator, simuland

conditiile de productie obisnuite.

Metoda experimentala de productie se poate aplica la scara semi-industriala si

industriala in functie de cantitatea de materie prima folosita.

In faza semiindustriala se stabilesc normele de consum chiar la locurile de munca,

in conditii normale de desfasurare a procesului de productie, folosind o cantitate de

materie prima egala cu 1/2 din cantitatea totala necesara realizarii planului.

In faza industriala experimentele se fac in conditiile normale de desfasurare a

procesului de productie, folosind cantitatea totala de materie prima necesara

realizarii planului de productie.

Metoda experimentala de productie se deosebeste de metoda experimentala de laborator prin faptul ca aceasta reprezinta o extindere a fazei de laborator la conditiile concrete din subunitatile de productie, urmad ca in final normele de consum sa fie definitivate in

functie de conditiile de productie existente. Aceasta metoda are dezavantajul ca este mai putin exacta decat metoda tehnico-analitica,    intrucat este influentata de factorii tehnico-organizatorici ai productiei, cum ar fi: starea tehnica a utilajelor, calificarea angajatilor, numarul de experiente efectuate. Nivelul normelor obtinute trebuie sa fie verificate prin doua sau trei experiente efectuate in faza industriala.

Metoda statistica este folosita la stabilirea normelor de consum pentru produse asemanatoare. Folosind datele statistice privind normele de consum inregistrate in perioadele anterioare se pot stabili fabricate din aceeasi materie prima si corectate cu un

anumit procent de reducere, ca efect al unor masuri tehnico-organizatorice aplicate in anul de plan si care au influenta asupra normelor de consum.

Aceasta metoda se recomanda a se aplica la stabilirea normelor de consum pentru materialele auxiliare la care nu este posibila aplicarea metodei de calcul tehnico-analitica.

Modalitatile concrete de fundamentare a normelor de consum sunt specifice fiecarui domeniu de activitate in functie de natura produselor, de conditiile tehnice de desfasurare a procesului de productie si de caracteristicile materiilor prime.

Indiferent de metodele folosite la stabilirea normelor de consum este necesar

ca aceste norme sa satisfaca urmatoarele cerinte:

.sa fie in concordanta cu progresul inregistrat in domeniul respectiv sub aspect tehnic si tehnologic;

.sa aiba in vedere conditiile concrete de productie existente in cadrul firmei respective;

.sa fie revizuite si bunatatite continuu in sensul adaptarii lor la noile conditii de productie aparute in cadrul firmei.

3 SISTEMUL DE INDICATORI PRIVIND FOLOSIREA MATERIILOR PRIME IN CADRUL FIRMEI

Datorita nivelului diferit al dotarii tehnice a firmelor si a varietatii mari a produselor fabricate folosirea materiilor prime are un caracter complex. De aceea gradul de folosire a materiilor prime nu poate fi apreciat printr-un singur indicator, fiind necesar un sistem de

indicatori format din:

A. Indicatorii consumurilor specifice care se calculeaza prin compararea consumului efectiv de materii prime (adica consumul specific) cu normele de consum aferente aceleiasi perioade de timp sau prin compararea consumului specific din perioada de plan cu consumul specific din perioada de baza.

1. Indicatorii consumurilor specifice in unitati naturale se calculeaza in urmatoarele moduri:

- indicatorul individual al consumului specific care se refera la modul de folosire a unei materii prime pentru fabricarea unui anumit produs finit, relatia de calcul fiind:

I j - reprezinta indicatorul individual al consumului specific aferent produsului "j"

cij - consumul specific din materia prima "i" pentru fabricarea produsului "j"

- indicatorul grupat al consumului specific care se refera la modul de folosire a unei materii prime la fabricarea mai multor produse finite, relatia de calcul fiind:

Qjo - reprezinta cantitatea planificata a se fabrica din produsul "j";

Qj1 - cantitatea efectiv fabricata din produsul "j".

2. Indicatorii consumurilor specifice in unitati valorice

se calculeaza atunci c d la fabricarea unui produs se folosesc mai multe feluri de materii prime exprimate in unitati de masura diferite.

La nivelul unui produs:

La nivelul intregii cantitati de produse de acelasi fel

B. Coeficientii de folosire a materiilor prime se calculeaza pentru fiecare materie prima utilizata de firma ca raport intre greutatea neta a produsului si norma de consum de

aprovizionare, respectiv consumul specific.

C. Coeficientii de consum a materiilor prime se calculeaza pentru fiecare materie prima ca raport intre norma de consum, respectiv consumul specific si greutatea neta a

produsului.

D. Greutatea specifica a pierderilor tehnologice se calculeaza pentru fiecare materie prima si produs finit ca raport intre marimea pierderilor tehnologice planificate si norma de consum tehnologic pentru situatia planificata, respectiv intre marimea pierderilor

tehnologice efective si consumul specific pentru situatia efectiva.

F. Greutatea specifica a pierderilor netehnologice se calculeaza pentru fiecare materie prima si produs finit ca raport intre marimea pierderilor netehnologice planificate si norma de consum de aprovizionare pentru situatia planificata, respectiv intre marimea

pierderilor netehnologice efective si consumul specific pentru situatia efectiva.

4 CAILE DE REDUCERE A NORMELOR DE CONSUM

Avand in vedere structura normei de consum de aprovizionare, adica norma de consum tehnologic (greutatea neta si pierderile tehnologice) si pierderile netehnologice,

caile de reducere a normei de consum de aprovizionare se regasesc intre factorii de influenta a elementelor componente.

Astfel pot fi identificate urmatoarele:

cai generale de reducere a normei de consum;

cai de reducere specifice fiecarei componente a normei de consum.

Caile generale de reducere a normei de consum actioneaza simultan asupra tuturor componentelor normei de consum si se concretizeaza in urmatoarele:

extinderea aplicarii metodei de normare tehnico-analitica la toate tipurile de materii prime, inclusiv la materiale auxiliare si energetice;

reproiectarea produselor in scopul folosirii unor repere tipizate care pot fi aprovizionate de la furnizori specializati in fabricarea lor;

bunatatirea tehnologiilor de fabricatie pentru a creea premisele reducerii consumurilor de materii prime, materiale, energie, respective a consumurilor de munca vie;

motivarea angajatilor pentru a mari atasamentul si implicarea lor in reducerea normelor de consum.

Caile de reducere specifice fiecarei componente a normei de consum se

refera la:

Pierderile tehnologice:

Imbunatatirea dotarii tehnice a firmei, actiune care mareste precizia de prelucrare;

Imbunatatirea amplasarii utilajelor si locurilor de munca;

rationalizarea metodelor de munca;

proiectarea produselor in mai multe variante constructive, in scopul

alegerii variantei optime care necesita un consum minim de materii prime.

Pierderile netehnologice:

bunatatirea metodelor de aprovizionare si transport;

aprovizionarea unor materii prime corespunzatoare sub aspect calitativ;

efectuarea receptiei cantitative si calitative a materiilor prime aprovizionate.