Nivelul dobanzii si factorii care-l determina

Nivelul dobanzii si factorii care-l determina

Nivelul minim al ratei dobanzii platite de banci pentru fondurile atrase este conditionat de veniturile pe care acestea le pot obtine prin plasarea sumelor atrase pe piata (imprumuturi acordate, investitii in valori mobiliare etc.).

Nivelul maxim al ratei dobanzii incasate de banci de la debitori depinde, in principal, de rata dobanzii perceputa de institutiile financiare la credite acordate bancilor, de dobanzile achitate deponentior de capital, de dividendele acordate actionarilor, de concurenta etc.

Dobanzile inalte la credite elimina activitatile economice care nu reusesc sa creeze conditiile necesare reducerii costurilor, afectate de rata dobanzii, limita pretului de vanzare. Din contra, o rata scazuta a dobanzilor largeste aria celor care au acces la credit, contribuind la cresterea masei creditului in economie dar nu intotdeauna cu urmari benefice asupra acesteia.

In primul caz, printr-o politica de dobanzi inalte se ajunge la reducere cererii si, implicit, a investitiilor si, deci, la cresterea somajului. In al doilea caz prin reducerea dobanzilor are loc o crestere a cererii si, deci, a investitiilor,dar poate conduce si la inflatie.

Nivelul dobanzii ce este acceptat intr-o relatie de credit este rezultatul negocierii dintre debitor si creditor, fiecare incercand sa obtina conditiile cele mai avantajoase. Ca urmare, putem privi factorii care influenteaza nivelul dobanzii venind atat din partea creditorului, cat si a debitorului.

Astfel, un prim factor (ce vine dinspre debitor) il reprezinta productivitatea capitalului, adica rata profitului ce o poate realiza utilizatorul creditului (debitorul). Se stie ca pentru ca indatorarea sa aiba efect benefic asupra ratei rentabilitatii financiare a firmelor, trebuie ca firmele sa fie capabile sa realizeze o rata a rentabilitatii economice mai mare decat rata dobanzii la credit.

Deoarece structura capitalului utilizat de catre firme este diferita de la o firma la alta, am pus in evidenta urmatoarea conditie ce trebuie respectata, astfel incat apelarea la credite sa nu conduca la pierderi (cheltuielile financiare sa nu anihileze profitul din exploatare):

r_e>i · h

r_e = rata rentabilitatii economice

i = rata anuala a dobanzii

h = raportul dintre imprumuturile angajate de firma si pasivul total.

Inegalitatea arata ca firma este nevoita sa realizeze o rata a rentabilitatii economice cu atat mai mare cu cat sunt mai mari rata dobanzii si ponderea imprumuturilor in totalul pasivului.

Deoarece fondurile disponibile pentru a fi date cu imprumut provin de la detinatorii de capitaluri (investitori), acestia, in calitate de creditori de prima instanta, trebuie sa aprecieze in mod real productivitatea capitalului celor care folosesc creditul, atunci cand isi formeaza pretentiile cu privire la nivelul dobanzilor solicitate, astfel incat sa creeze conditii ca debitorii (cei imprumutati de banci) sa continue sa existe, iar ei (creditorii)sa poata astfel sa-si fructifice si in viitor capitalurile detinute.

Al doilea factor care determina nivelul dobanzii este lichiditatea. Bancile acorda credite, dar, din motive de prudentialitate si aparare a intereselor lor pe termen lung, prefera formele de imprumut pe termen scurt care sa le asigure lichiditatea. Orice angajare in credite pe termen mai indelungat a resurselor disponibile conduce la diminuarea lichiditatii si la cresterea riscului ce-l implica si ca urmare, banca solicita o rata a dobanzii mai mare (o prima de risc).

Al treilea factor ce influenteaza nivelul dobanzii este riscul nerambursarii.

Beneficiarii de credite se pot confrunta in activitatea lor cu situatii deosebite (pierderea unor piete, conditii economice generale nefavorabile, un slab management etc.) care pot avea in unele cazuri drept consecinta starea de insolvabilitate. In astfel de situatii, ei nu mai sunt capabili sa ramburseze imprumutul.

Al patrulea factor, de departe cel mai important, care determina nivelul ratei dobanzii este raportul dintre oferta si cererea de credite.

Oferta de credite este determinata, la randul ei, de mai multi factori. Factorul esential este nivelul economisirii care, desi poate fi stimulat de nivelul dobanzii, este conditionat de nivelul venitului individual, de numarul populatiei ocupate si de inclinatia spre consum a populatiei.

Un alt factor important al formarii capitalului il constituie stabilitatea economica si politica. Orice fenomen de instabilitate politica si de dezechilibru economic diminueaza nivelul economisirii si influenteaza negativ marimea resurselor disponibile pentru credite.

Politica bancii centrale privind regimul rezervelor minime obligatorii este un alt factor, ce nu este de neglijat, care determina oferta de fonduri ce pot fi plasate sub forma de credite de catre banci.

Nivelul concret al dobanzii nominale se exprima in diferitele segmente ale pietei creditului si in diferitele raporturi existente intre debitori si creditori. Astfel exista: rata dobanzii pentru titluri de stat ce se formeaza pe piata creditui acordat statului pe baza cererii si ofertei de fonduri, rate ale dobanzii pe piata monetara (interbancara) care se stabilesc zilnic pe baza cererii si ofertei de credite in urma negocierii dintre banci si rate interne bancare ale dobanzii care se refera la ratele dobanzii pentru depozite si ratele dobanzii pentru credite acordate de banci clientilor nebancari.