OBLIGATIA SI CREANTA FISCALA

OBLIGATIA SI CREANTA FISCALA

Obligatia fiscala de plata presupune indatorirea unor persoane fizice si juridice de a plati la termenele legale, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat al statului.

Conform Codului de Procedura Fiscala conceptul de obligatie fiscala include alaturi de obligatia fiscala de plata si alte obligatii ale contribuabilului, si anume:

obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau dupa caz impozitele si taxele datorate;

obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele si alte sume datorate bugetului general consolidat al statului;

obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere aferente impozitelor si taxelor denumite obligatii de plata accesorii;

obligatia de a calcula, de a retine, de a inregistra in evidentele contabile si de plata la termenele legale impozitele care se realizeaza prin stopaj la sursa;

orice alte obligatii care revin contribuabililor persoane fizice sau juridice in aplicarea legilor fiscale (Ordonanta 92/2003).

Notiunea de obligatie fiscala in sens restrans cu referire la obligatia fiscala de plata:

Obligatia de plata ia nastere in mod diferit de la o forma de venit bugetar la alta. Spre deosebire de alte tipuri de obligatii, obligatia fiscala are anumite trasaturi specifice si anume:

este o obligatie juridica, care da nastere la relatii juridice intre platitor si stat;

este o obligatie legala, deoarece reiese exclusiv din acte normative institutoare de impozite si taxe, iar indeplinirea ei se garanteaza prin constrangere de catre stat;

imbraca forma baneasca in toate cazurile realizandu-se efectiv la buget in lei, daca legea nu prevede altfel.

Impozitele si taxele se platesc in moneda nationala a Romaniei. Sumele inscrise pe o declaratie fiscala se exprima in moneda nationala a Romaniei, iar sumele exprimate intr-o moneda straina se convertesc in moneda nationala a Romaniei.

In cazul veniturilor impozabile in natura, valoarea acestora se stabileste pe baza cantitatii si a pretului de piata pentru bunurile sau serviciile respective.

Obligatiile fiscale se stabilesc in conditii reglementate juridic, pornind de la necesitatea constituirii resurselor financiare publice prin impozite, taxe, contributii stabilite asupra veniturilor persoanelor fizice si juridice.

Modificarea obligatiilor fiscale se realizeaza pe baza unor cauze precis determinate, reglementate prin lege si anume:

modificarea elementelor in raport cu care s-a determinat si individualizat obligatia fiscala;

modificarea termenelor de plata;

modificarea situatiei juridice a contribuabililor;

modificarea actelor normative, care reglementeaza impozitele, taxele si celelalte venituri bugetare.

Obligatia fiscala decurge din relatia dintre contribuabil si organul fiscal si se naste in legatura cu plata impozitelor si a altor venituri bugetare atragand de la sine o serie de indatoriri ce revin platitorilor, prevazute de lege pentru combaterea evaziunii fiscale.

Privita din punct de vedere unilateral al fiecareia dintre parti, obligatia fiscala reprezinta pentru creditori o creanta (un drept de creanta), iar pentru debitori, o datorie. Astfel, raportul juridic de obligatie fiscala trebuie sa exprime ambele laturi, adica atat dreptul de creanta al statului, cat si datoria platitorului.

Creanta fiscala reprezinta dreptul statului de a percepe prin organele fiscale, impozite, taxe si alte venituri in contul bugetului general consolidat al statului de la persoanele fizice sau juridice in baza legislatiei de specialitate.

Potrivit Codului de Procedura Fiscala, creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care potrivit legii rezulta din raporturile de drept material fiscal.

Creantele fiscale reprezinta drepturi determinate ce constau pe de-o parte in dreptul de percepere a impozitelor si taxelor, dreptul de rambursare a impozitelor si taxelor si dreptul la restituirea impozitelor si taxelor, denumite creante fiscale principale, iar pe de alta parte in dreptul la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.

In masura in care se constata ca plata unei obligatii fiscale a fost facut fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

TITLUL DE CREANTA FISCALA

Titlul de creanta fiscala presupune concretizarea obligatiei fiscale in sarcina unor platitori, realizata printr-un act administrativ fiscal.

In dreptul fiscal, titlul de creanta fiscala este definit ca fiind actul juridic prin care se constata si se individualizeaza obligatia baneasca a fiecarui platitor de venituri bugetare.

Conform legislatiei fiscale romanesti, titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite potrivit legii.

Titlul de creanta se caracterizeaza prin anumite trasaturi specifice si anume:

este un act juridic delarativ si nu constitutiv de drepturi si obligatii in sensul ca nu creeaza, nu infiinteaza o obligatie fiscala, ci doar constata existenta unei astfel de obligatie;

are o forta de titlu executoriu si poate fi atacat pe cale administrativa si pe cale juridica in cazurile prevazute de lege.

Formele titlurilor de creanta fiscala

Formele titlurilor de creanta fiscala sunt diferite in functie de instrumentele prin care se stabilesc in baza legii obligatiile fiscale. Astfel toate actele administrative fiscale ce reprezinta instrumente ale impunerii au prin ele insele si calitatea de titlu de creanta. Exemple:

deciziile de impunere;

delaratiile fiscale;

declaratia vamala;

actul incheiat intre parti pentru eventuale obligatii fiscale rezultate din contracte;

ordonanta procurorului;

incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti sau un extras, certificat intocmit in baza acestor acte;

procesul verbal privind calculul dobanzilor si al penalitatilor de intarziere;

hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila;

decizia sau dispozitia de solutionare a contestatiei;

alte documente administrative fiscale emise de organele fiscale competente prin care se constata si se individualizeaza creante fiscale.

Din punctul de vedere al scopului principal pentru care se intocmesc, respectiv destinatia acestora, titlurile de creanta se pot grupa in 2 categorii, si anume:

titluri de creanta explicite ce se intocmesc exclusiv in scopul de a constata si individualiza un impozit, o taxa, un venit datorat bugetului general consolidat al statului;

titluri de creanta implicite care au in principal o alta destinatie, dar datorita necesitatii de a facilita incasarea veniturilor fiscale sunt in acelasi timp si titluri de creanta fiscala.

In acest sens exemplificam:

statele de plata a salariilor;

chitantele prin care se constata plata taxelor de timbru, precum si a altor taxe si venituri publice ce se percep prin plata directa a obligatiilor fiscale;

bilantul contabil care contine si formulare anexa prin care se individualizeaza obligatia fiscala certa pentru anumite venituri fiscale;

inscrisurile prin care instantele judecatoresti, notariatele publice si alte institutii de stat, care realizeaza servicii supuse taxarii stabilesc taxe de timbru si alte obligatii fiscale datorate persoanelor fizice sau juridice.