OBLIGATIA SI CREANTA FISCALA

OBLIGATIA SI CREANTA FISCALA

1. OBLIGATIA SI CREANTA FISCALA. TITLUL DE CREANTA FISCALA.

Obligatia fiscala consta in indatorarea unor persoane fizice sau juridice de a plati in contul bugetului public national, impozitele, taxele si alte venituri bugetare reglementate prin lege, care se caracterizeaza prin trasaturi specifice, si anume:

este o obligatie juridica

este o obligatie legala

este o obligatie ce imbraca forma baneasca.

Creanta fiscala reprezinta dreptul statului de a percepe, prin organele fiscale, impozite, taxe si alte venituri in contul bugetului de stat de la persoanele fizice sau juridice, in baza unor acte normative.

Titlul de creanta fiscala este actul juridic prin care se caracterizeaza obligatia fiscala in sarcina platitorilor. Acesta se intocmeste de catre organele fiscale de specialitate si se caracterizeaza prin:

este un act juridic ce constata existenta unei obligatii ce izvoraste intotdeauna dintr-un act normativ care stabileste si cuantumul obligatiei in raport cu veniturile realizate;

are forta de titlu executoriu si poate fi atacat pe cale administrativa si pe cale juridica,

Potrivit reglementarilor legale, constituie titluri de creanta fiscala urmatoarele acte:

a) Procesul verbal de impunere

b) Declaratiile fiscale

c) Procesul verbal de control si constatare a diferentelor de plata

d) Declaratia vamala;

e) Documentul de plata

f) Procesul verbal de constatare a contraventiei

g) Ordonanta procurorului

STINGEREA OBLIGATIILOR FISCALE

Obligatia fiscala se stinge in momentul in care relatia juridica care decurge din aceasta intre platitori si stat nu mai exista, iar dreptul de creanta al statului asupra contribuabililor inceteaza. Obligatiile fiscale individualizate se sting prin urmatoarele modalitati: plata, compensare, scadere, anulare, prescriptie.

a) Stingerea obligatiilor fiscale prin plata.

Plata impozitelor si a celorlalte obligatii fata de buget este cea mai simpla si mai raspandita metoda de stingere a obligatiilor fiscale. Ea se face de buna voie din initiativa contribuabililor sau platitorilor creantelor fiscale.

Plata se poate face in numerar, prin virament sau prin anulare de timbre mobile fiscale.

Plata in numerar se realizeaza in general de catre persoanele fizice, prin casieriile publice, prin agentiile CEC sau prin mandat postal, iar dovada platii se face prin chitanta eliberata de unitatea incasatoare, iar data depunerii inscrisa pe chitanta se considera si data stingerii obligatiilor fiscale.

Plata prin virament se efectueaza, in general, de persoanele juridice si se realizeaza prin ordin de plata sau CEC depuse de platitor la bancile la care acestia au conturile deschise.

Plata prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile se face atat de catre persoane fizice, cat si juridice, anticipat prestarii serviciului sau in momentul primirii ori al eliberarii actului pentru care se datoreaza taxa.Dovada platii se face prin marca timbrului aplicata si anulata pe actul eliberat.

b) Stingerea obligatiilor fiscale prin compensare.

Compensarea este modalitatea specifica de stingere a obligatiilor fiscale ce intervine in situatia in care acelasi contribuabil, persoana fizica sau juridica, are, pe de-o parte, obligatii de platit la buget, iar pe de alta parte, are de primit sume platite in plus, de rambursat (in cazul TVA) sau de restituit, dupa caz de la buget.

Compensarea se face de organul de specialitate competent, din oficiul sau la cererea platitorului.

Restituirea sumelor se face prin trezoreriile teritoriale, in cazul persoanelor juridice, sau prin casieria trezoreriei, in numerar, pentru persoanele fizice.

c) Stingerea obligatiilor fiscale prin scaderea debitului contribuabilului este o modalitate aplicabila in caz de insolvabilitate sau disparitie a debitorului.

Procedura de insolvabilitate este aplicabila in urmatoarele situatii:

cand debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;

cand debitorul a disparut sau a decedat fara a lasa avere;

cand debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut

cand, potrivit legii, debitorul, persoana juridica isi inceteaza existenta si au ramas neachitate obligatii fiscale.

Declararea starii de insolvabilitate se face de catre organele de specialitate competente, denumite organe de executare, ca urmare a unor investigatii complexe constand in:

d) Stingerea obligatiilor fiscale prin anulare.

Anularea, ca modalitate de stingere a obligatiilor fiscale, poate interveni fie prin acte normative cu caracter general (amnistia fiscala), fie prin decizii ale organelor financiare competente sa aprobe anularea obligatiilor fiscale, de la caz la caz.

e) Stingerea obligatiilor fiscale prin prescriptie.

Prescriptia, ca modalitate specifica de stingere a obligatiilor fiscale, isi produce efectul prin trecerea unei anumite perioade de timp de la constituirea titlului de creanta fiscala.

In cazul stingerii obligatiei fiscale prin prescriptie, organele fiscale competente pierd dreptul de a stabilii sau urmarii incasarea veniturilor fiscale dupa trecerea termenului respectiv.

3. RASPUNDEREA IN DOMENIUL FISCAL

Raspunderea persoanelor juridice si fizice poate fi sub urmatoarele forme:

a) Raspunderea administrativa poate fi atrasa si concretizata sub forma contraventiilor si a majorarilor de intarziere. Contraventiile se aplica pentru fapte si omisiuni cu grad de periculozitate mai redus decat infractiunea, cum sunt: nedeclararea in termen a veniturilor si bunurilor impozabile; neintocmirea la termen a unor documente privind veniturile realizate de contribuabili; neretinerea sau nevarsarea la termen a unor obligatii ce se realizeaza prin stopaj la sursa; sustragerea de la plata unor impozite si taxe si altele de acest fel.

Majorarile de intarziere pentru neplata la termen a impozitelor si taxelor se aplica in scop de constrangere la plata a platitorilor si se calculeaza dupa expirarea scadentei obligatiei pentru fiecare zi de intarziere si se stabileste prin hotarare de Guvern.

b) Raspunderea disciplinara revine, de regula, persoanelor salariate in institutii si agentilor economici, cand nu-si indeplinesc obligatiile de serviciu privind calculul si plata la termen a impozitelor si taxelor. Aceasta se stabileste de conducerea unitatilor, in cadrul relatiilor de munca intre unitate si salariati.

c) Raspunderea materiala poate fi atrasa tot pentru anumiti salariati in cadrul raporturilor de munca dintre acestia si unitatea unde sunt salariati si care, de regula, se concretizeaza prin decizii de imputare emise de conducerea unitatii unde salariatii in cauza isi desfasoara activitatea.

d) Raspunderea penala poate interveni in cazul neindeplinirii obligatiilor fiscale, atunci cand acestea intrunesc elementele constitutive ale vreuneia din infractiunile prevazute de Codul Penal sau alte legi speciale emise in acest scop (de exemplu:

refuzul de a prezenta organelor de control a documentelor justificative necesare stabilirii obligatiilor fata de stat;

intocmirea incompleta sau necorespunzatoare de documente primare sau evidente contabile ori acceptarea unor astfel de documente;

sustragerea de la plata obligatiilor fiscale;

declaratii fictive cu privire la sediul societatii.

4. EXECUTAREA SILITA A CREANTELOR FISCALE

Stingerea obligatiilor fiscale prin executare silita reprezinta o procedura extraordinara de realizare a creantelor bugetare, care se aplica agentilor economici si persoanelor fizice, dar care se aplica numai daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

existenta titlului de creanta bugetara din care sa rezulte obligatia de plata a contribuabilului;

creanta bugetara sa fie exigibila, adica sa fie expirat termenul legal de plata, fara ca suma sa fie achitata;

platitorul sa fie instiintat cu privire la suma datorata si la termenul de plata

Masurile prealabile executarii silite se refera la urmatoarele:

a.      Se transmite o instiintare de plata, prin care se notifica suma de plata datorata.

b.      Daca in termen de 15 zile de la primirea instiintarii de plata, debitorul nu-si achita obligatiile de plata, se comunica o somatie in care se fixeaza un nou termen de 15 zile pentru plata sumelor datorate. Comunicarea somatiei se face prin posta, cu scrisoare recomandata si cu confirmare de primire.

c.      Daca nici dupa somatie nu se achita datoria, atunci organele fiscale recurg la verificarea bunurilor detinute de persoana fizica sau juridica, intrand in toate incaperile si in toate sursele posibile de bunuri si venituri, in prezenta lor sau in lipsa lor, cu participarea unui reprezentant al familiei, a unui reprezentant al politiei si a doi martori majori. Cu aceasta ocazie, se stabilesc bunurile si valorile lor, din care se pot recupera obligatiile de plata catre bugetul statului.

d.      Organele de executie pot cere instantei sa dispuna, masuri asiguratorii, constand in infiintarea popririi asiguratorii asupra veniturilor, a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile, a ipotecii asupra bunurilor imobile ce apartin celor chemati in judecata.

e.      Bunurile sechestrate ca masura asiguratorie vor fi ridicate de organul de executie silita in termen de 48 ore si depozitate in conditii de siguranta.

f.       Inceperea executarii silite a creantelor fiscale poate avea loc numai in temeiul unui titlu executoriu, emis de organul competent.

Executarea silita prin poprire este o cale procedurala prin care creditorul poate realiza indisponibilizarea unei sume de bani datorata debitorului sau de catre o alta persoana. Sunt supuse executarii silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, datorate debitorului de catre terte persoane (tert poprit).

Executarea silita asupra bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, in temeiul unui titlu executoriu. Pot fi supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile mentionate de lege.

Procedura executarii silite a imobilelor cuprinde urmatoarele etape:

a) Somatia de plata

b) Identificarea si evaluarea bunurilor imobile

c) Aplicarea sechestrului

d) Valorificarea bunurilor imobile sechestrate