OPERATIUNI BANCARE AGREGATE

Operatiunile prezentate anterior sunt operatiuni punctuale derulate pentru fiecare client in parte, indiferent ca acesta este persoana fizica, persoana juridica nebancara, persoana juridica bancara sau institutie financiara nebancara.

La nivelul bancilor exista si operatiuni care desi se desfasoara preponderent pentru satisfacerea nevoilor clientelei, nu se pot separa, individualiza pentru aceasta. Sunt asanumitele operatiuni bancare agregate. In acesta categorie cele mai importante sunt operatiunile de trezorerie si operatiunile de arbitraj. Separarea celor doua este pur teoretica si academica deoarece ele formeaza un tot unitar.

Operatiunile de trezorerie

Reprezinta 'miezul ascuns' al activitatii bancare, 'sala motoarelor' care face ca banca sa functioneze, sa inainteze in apele economiei. Pentru a-si indeplini functia de intermediar financiar, bancile trebuie sa dispuna de resurse:

de la actionari (capitalul subscris si varsat);

de la clientii deponenti si/sau de la titularii de conturi curente care statistic au solduri creditoare;

de la clientii care cumpara certificate de depozit (in unele tari CD emise pot avea valori nominale ridicate, de ex. 100.000 USD si sunt cumparate de firme sau persoane fizice cu venituri mari);

de la alte institutii bancare (exista intre acestea o piata numita piata interbancara);

de la alte institutii financiare, bancare sau nebancare, sub forma imprumuturilor primite (unele structuri bancare ca BERD, Banca Mondiala pot acorda credite bancilor comerciale din diferite tari pentru obiective precise - de exemplu creditarea IMM-urilor);

de pe piata de capital - bancile in Romania sunt societati pe actiuni, deci capitalul initial este luat de pe piata de capital, dar pot emite si obligatiuni;

Resursele astfel atrase au costuri - dividende in cazul actiunilor - si dobanzi pasive in cazul celorlalte situatii. Bancile vor intra in competitie si cu piata de capital si cu alte banci si cu alte institutii financiare nebancare pentru a atrage resursele disponibile pe piata.

Bancile fac zilnic PLATI si INCASARI in nume propriu si in numele clientilor pe canale diferite. Zilnic banca trebui sa-si estimeze soldul trezoreriei:

excedentar - valoarea incasarilor depaseste valoarea platilor

deficitar - valoarea platilor depaseste valoarea incasarilor

Desigur pot aparea incasari sau plati neprevazute, dar activitatea de estimare a trezoreriei este o activitate de baza a oricarei banci.

In cazul excedentului de resurse acestea trebuie plasate pe piata. In cazul deficitului acesta trebuie obligatoriu acoperit, fie de pe piata interbancara, fie de la Banca Centrala, daca aceasta prin statut are o asemenea functie (BNR are o asemenea functie).

In concluzie functiile de baza ale operatiunilor de trezorerie sunt:

de estimare a nivelului optim de lichiditate (pe cateva zile in avans) pentru a analiza oportunitatile de plasament sau de atragere de fonduri; in esenta banca trebuie sa cunoasca exigibilitatea scadentelor (pe benzi de scadenta) si sa ia masurile necesare fie pentru plasare fie pentru atargere de resurse.

de plasare a resurselor excedentare (zilnic)

de a face rost rapid de fonduri pentru acoperirea deficitului (zilnic);

In esenta bancile trebuie sa evite marile goluri de lichiditate (lipsa masiva si acuta de fonduri) dar si invazia abundenta de fonduri care nu mai pot fi plasate in mod corespunzator, aparand 'banii morti'. Altfel spus trebuie o estimare a Cash Flow-ului.

Operatiunile de arbitraj

Arbitrajul este o activitate bancara de regula speculativa (in sensul pozitiv al termenului) unde factorul timp este gestionat economic si se profita de distorsiunile momentane ale scadentelor si ale dobanzilor diferitelor valute pe diferite piete monetare. Caracteristica esentiala a arbitrajului este viteza mare de derulare a operatiunilor si efectele de anvergura pe care le au asupra activelor si pasivelor bancii. Obiectivele arbitrajului sunt:

reglarea pozitiei valutare;

asigurarea necesarului de resurse in diferite valute;

reglementarea incasarilor/platilor in schimbul cu strainatatea;

obtinerea de profit ca urmare a distorsiunilor ratelor dobanzii si cursurilor de schimb (caracterul speculativ al arbitrajului);

acoperirea riscurilor de rata a dobanzii si de curs valutar pentru elementele bilantiere si extrabilantiere.

Clasificarea operatiunilor de arbitraj

Operatiuni la vedere (SPOT) - reprezinta vanzarea/cumpararea de valute la cursul zilei (curs SPOT). Se pot vinde valute contra ROL, ROL contra valute sau valute contra valute. Obiectivul de baza al acestor tipuri de operatiuni de arbitraj este reglarea pozitiei valutare pentru respectarea unui indicator stabilit de Bancile Centrale numit coeficientul pozitei valutare.

Operatiuni la termen sunt acele tranzactii reprezentate de serii succesive de vanzari si cumparari de valute, atat la cursul SPOT cat si la termen. De exemplu se cumpara SPOT o valuta si apoi se vinde la termen sau se cumpara la termen o valuta si se vinde la termen sau spot valuta. Obiectivele acestor operatiuni sunt fie speculative fie pentru acoperirea riscurilor de curs valutar. In cazul acoperirii riscurilor se folosesc contractele Forward si Futures, ambele categorii de operatiuni fiind la termen.

Acoperirea riscurilor de dobanda si curs valutar (hedging) pentru elementele bilantiere si extrabilantiere, altele decat contractele Forward si Futures. Printre instrumentele de hedging sunt contractele de tip Options, SWAP-urile pe rata dobanzii sau pe cursul valutar, contractele FRA - Futures Rate Agreement, contractele CAP, FLOOR si COLLAR). Desi intra in categoria operatiunilor la termen, ele sunt identificate distinct, deoarece sunt expresia principiului de prudenta bancara, principiu de baza al activitatii acestor institutii.

Pozitia valutara

Pozitia globala valutara reprezinta soldul net si este marimea care cuantifica riscul global valutar.

PV_G = Creante in devize - Datorii in devize

Pozitia globala nu este un indicator bun al riscului deoarece nu se face distinctie intre devize. Pozitia globala se calculeaza cand reglementarile valutare interzic bancilor sa aiba o pozitie globala valutara (sau cu alte cuvinte aceasta sa fie nula).

Pozitia valutara pe fiecare deviza reprezinta soldul net pentru fiecare deviza si este marimea care cuantifica riscul de schimb per deviza.

PV_x = Creante in deviza x - Datorii in deviza x

Pozitia valutara pe fiecare deviza poate fi:

pozitie scurta - Creante in deviza x < Datorii in deviza x. Este favorabila bancii cand cursul se depreciaza si defavorabila cand cursul se apreciaza.

pozitie lunga - Creante in deviza x > Datorii in deviza x. Este favorabila bancii cand cursul se apreciaza si defavorabila cand cursul se depreciaza.

Banca Nationala a Romaniei calculeaza un indicator k numit coeficientul pozitiei valutare. Principial formula este:

k_T = (Pozitia valutara toatala/Fonduri proprii ajustate)

Pentru determinarea lui k pe fiecare deviza se inmulteste k_T cu ponderea fiecarei valute in total creante:

k_x = k_T w_x unde w_x este ponderea devizei x in total creante

Reglarea pozitiei valutare se face prin vanzarea unei valute contra altei valute (aceasta din urma cumparandu-se) si care se afla in pozite opusa cu prima valuta.

BNR cere ca indicatorii k sa sa incadreze intre

Exemplu:

Credit acordat unei banci A cu rambursarea capitalului si a dobanzilor la scadenta:

I = P r nr. zile/360

Tabel cu calculul lunar al dobanzii (USD):

Tabel cu situatia cursului de schimb:

Dobanda va reprezenta pentru Banca A venit financiar care se va inregistra lunar in ROL chiar daca plata se face in USD la scadenta. Contabilizarea dobanzilor va antrena un risc de schimb valutar.

Operatiunile in cazul exemplului sunt:

Transferul creditului de 1.000 USD la 1 iul. (cresc creantele in USD).

La sfarsitul fiecarei luni se inregistreaza dobanzile in ROL, calculate la cursul spot din ziua respectiva (vezi tabelul cu cursurile):

a) Reevaluarea dobanzii incasate la cursul oficial la scadenta:

Fiind un castig se inregistreaza intr-un cont de venituri (denumit venituri din operatiuni de schimb si arbitraj).

Presupunem ca la scadenta creditului cursul oficial este de 33.000. Atunci tabelul de la punctul a) devine:

Pierderea se inregistreaza intr-un cont de cheltuieli (denumit venituri din operatiuni de schimb si arbitraj).

Reglarea/ajustarea pozitiei valutare se face zilnic la cursul Spot. Presupunem ca facem reglarea pe 29 sep. si ca banca nu mai are alte creante iar obligatiile in USD sunt de 511,5 USD. Fondurile proprii sunt in valoare de 50 mil. ROL iar total active in valoare de 85 mil. ROL.

Cursul Spot pe 29 sep. este de 33.000. In ROL pozitia valutara este:

500 × 33.000 = +16,5 mil ROL

In acest caz trebuie sa se vinda valuta (USD) daca indicatorul pozitiei valutare depaseste limita impusa.

k_T = (Pozitia valutara toatala/Fonduri proprii ajustate) =

= 16,5 mil. ROL /50 mil = 0,33

k_USD = k_T w_USD

unde w_USD = (1.011,5 × 33.000) mil./85 mil. = 0,39

k_USD = k_T w_USD 12,87%

Indicatorul este in afara limitelor acceptate si banca trebuie sa-si ajusteze pozitia valutara, vanzand USD contra alta valuta pentru care are pozitie opusa (scurta). Deoarece am presupus pentru intelegerea mecanismului ca nu exista alte valute, banca va vinde USD contra ROL. Cat trebuie sa vanda astfel incat indicatorul sa fie 10% (limita maxima)? Situatia se prezinta astfel, unde x este noua valoare a creantelor dupa vanzarea USD si vom aplica formulele anterioare:

k_T = (x-16,9) mil. /50 mil.

w_USD = x mil./85 mil.

k_USD = [(x-16,9)/50]×[x/85] = [x² - 16,9x]/4.250 <= 0,1

x -16,9x - 425 = 0

Formula ecuatiei de gradul doi este:

Numai solutia cu semn plus este corespunzatoare ca fiind valoarea unor creante din bilant.

Cei 30,73 mil. valoreaza in USD:

Ca atare banca va trebui sa vanda 1011,5 USD - 931 USD 81 USD.

Verificare:

PV = 30,73 mil. - 16,9 mil.     = 13,83 mil.

k_T = 13,83 mil. /50 mil. = 0,2766

w_USD =30,73 mil./85 mil. = 0,361

k_USD = k_T w_USD