 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
Bancile puse in fata problemei emiterii de carduri vor apela la diferite strategii de atragere a potentialilor detinatori de carduri pentru a-i familiariza cu produsele si pentru a le oferi acestora. Pana a se stabili insa legatura directa dintre banca emitenta si client-potential, detinator de carduri, sectorul specific care se ocupa cu promovarea cardurilor din cadrul bancii va parcurge mai multe etape pentru a-si stabili anumite coordonate. Procesul de emitere se adreseaza indeosebi persoanelor fizice, deci este necesara elaborarea unui sistem specific pentru fiecare categorie - tinta de persoane fizice, pentru a putea promova produsul card.
Modalitatea generala utilizata in abordarea problemei emiterii cardurilor de catre sectorul specific din banci este aceea a stabilirii obiectivelor pe termen scurt si lung. Strategia de emitere se va determina nu pe baza studiilor de marketing referitoare la pozitia produsului card in cadrul segmentelor de piata. Odata stabilita capacitatea de atragere a unui segment de piata de catre acest produs se va trece la definirea clara a produsului, a segmentelor-tinta ale pietei, a formei de prezentare a produsului si se va stabili un plan de actiune in acest sens.
Doar dupa finalizarea acestui proces de studiu si cercetari se va analiza modalitatea optima de atragere a clientilor - potentiali detinatori de carduri. Se pot utiliza una sau mai multe modalitati de abordare a clientilor, fie prin abordare directa ( stabilirea de puncte de informatii la sucursalele bancii, trimiterea de scrisori de informare la clienti, tiparirea unor produse publicitare sau prin discutii directe cu clientii), fie printr-o abordare indirecta, care ar fi receptionata si de persoanele care nu sunt clienti ai bancii respective, prin intermediul presei scrise sau televiziunii.
Etapa urmatoare este cea a feed-back-ului (reactie/raspunsuri), prin care se compara efectele obtinute cu cele scontate, cuprinse in strategia de pornire si in care se fac modificarile si ajustarile necesare.O banca comerciala care se angajeaza in dezvoltarea produselor card poate lansa pe piata instrumentelor de plata bancare doua produse principale, respectiv carduri de debit si carduri cu facilitati de descoperire de cont (charge-card cu posibilitate de overdraft). Pornind de la aceste produse principale, fiecare banca poate emite diferite variante ale cardurilor amintite care nu reprezinta altceva decat functiuni suplimentare ale cardurilor standard puse in circulatie in stransa concordanta cu nevoile de moment ale clientilor traditionali ai bancii.
Implicatiile utilizarii cardurilor asupra activitatii bancare se regasesc doar in domeniul proiectarii, autorizarii si decontarii tranzactiilor. Performantele scontate pot fi atinse insa numai cu conditia emiterii unor produse ce se subordoneaza nevoilor pietei, ce actioneaza in deplina siguranta si ofera posibilitati multiple de finantare (chiar in lipsa disponibilitatilor proprii).
Preocupata in permanenta pentru diversificarea platilor si serviciilor oferite clientilor sai, dar si de cresterea necontenita a veniturilor proprii, orice banca comerciala moderna trebuie sa se preocupe si de lansarea si promovarea produselor card, atat sub aspectul emiterii acestor instrumente moderne de plata, cat si al acceptarii la decontare a tranzactiilor derulate prin carduri.
In general, orice persoana fizica sau juridica poate solicita bancii sau companiei emitente eliberarea unui card. Intre banca si client se incheie un contract in care se precizeaza tipul de card emis, respectiv solicitat de client, facilitatile de care va dispune titularul, obligatiile fata de banca. Contul prin care se pot face operatiuni cu carduri este un cont bancar care poate fi asemanat unui cont curent. In functie de practica diferitelor banci, acest cont poate fi un cont distinct, denumit cont de card, sau un cont colateral (asociat) contului curent.
Deschiderea conturilor personale are loc dupa semnarea contractului de emitere a cardurilor. Titularii de cont, posesori ai cardurilor, trebuie sa efectueze cu regularitate depuneri in cont la termene stabilite de comun acord cu banca, nu mai putin decat valoarea unui plafon minim determinat de emitent , in functie, de exemplu, de veniturile lunare nete ale detinatorului. Titularii pot efectua operatiuni de plati in limita disponibilitatilor existente in cont sau pot fi creditati pentru o perioada si cu o suma stabilita prin contractul de emitere de card, in care se specifica si conditiile de rambursare. Inchiderea conturilor se face la cererea posesorului cardului sau din initiativa bancii, in caz de nerespectare a clauzelor prevazute in contractul de emitere.
Deschiderea conturilor persoanelor juridice, respectiv ale beneficiarilor (comerciantilor) se face la cererea acestora, dupa ce au semnat contractul de acceptare a cardurilor. Operatiunile de incasari si plati, in si din contul comerciantilor acceptanti de carduri se fac in banca cu consimtamantul prealabil al clientilor si potrivit cu clauzele contractuale.
Banca crediteaza contul comerciantului cu contravaloarea tuturor documentelor de vanzare-cumparare primite spre decontare, dupa deducerea comisioanelor si spezelor bancare. Comerciantii pot efectua, de asemenea plati, in favoarea unor terti din contul pentru operatiuni cu carduri, dar numai in limita disponibilitatilor existente. Inchiderea contului se face la cererea titularului sau a lichidatorilor (in caz de dizolvare sau faliment) si pentru incalcarea prevederilor contractuale.
Banca emitenta efectueaza incasari si plati prin conturile deschise titularilor pentru operatiuni cu carduri. Titularii de cont sunt persoanele fizice, pentru activitatea de emitere si persoanele juridice pentru cea de acceptare a cardurilor.
Banca asigura acestor titulari extrase de cont lunare in care se specifica: sumele aferente operatiunile efectuate cu cardurile; sume reprezentand speze (cheltuieli) si comisioane ale bancii; dobanzi bonificate la depozitele colaterale; dobanzi percepute de banca pentru creditele acordate; data efectuarii operatiunilor; denumirea comerciantilor si a locului de desfasurare a operatiunilor, etc.
Obtinerea si detinerea unui card presupune plata de catre titular a unei taxe de emitere si a unei taxe de utilizare anuale, sub forma unor sume fixe. La primirea cardului, titularul semneaza pe verso-ul cardului in spatiul special destinat. Acesta este specimenul de semnatura ce va fi confruntat cu semnaturile date de titular pe alte documente legate de utilizarea facilitatilor oferite de card (cec, chitanta, facturi, etc.). Odata cu primirea cardului personalizat, banca ii comunica titularului parola personala (in mod confidential). Codul personal de identificare aferent unui card (PIN) este atribuit de emitent unui detinator de card, cod pe care utilizatorul poate fi pus in situatia de a-l reproduce in vederea verificarii identitatii detinatorului, in cazul unei plati prin card deservita de un automat programabil. In cazul in care plata se face prin transfer electronic de date, PIN poate fi considerat ca echivalentul electronic al semnaturii detinatorului.
Datorita faptului ca, in utilizarea sa cardul implica, cel mai adesea, si o operatiune de creditare din partea bancii, banca trebuie sa se asigure de bonitatea clientului caruia ii emite un card de o anumita valoare.
Clientul va trebui sa completeze un formular-cerere care va sta la baza acordului ce se va incheia intre el si banca si, astfel, banca obtine informatii despre client (de exemplu: locul de munca, salariul, daca este proprietar sau chirias al locuintei, starea civila, numarul copiilor, venituri suplimentare, daca a mai beneficiat de credite, modalitatea de rambursare a acestora). In mod normal, bonitatea potentialului client este stabilita printr-o metoda statistica (scoring), numita punctaj (scor) al creditului. Aceasta metoda este, in principiu, un sistem de atribuire a unui anumit numar de puncte elementelor inscrise in formularul-cerere. De exemplu, o persoana care are o proprietate imobiliara va obtine mai multe puncte decat o persoana care este chirias. Scopul urmarit de aceasta metoda este de a stabili probabilitatea statistica de rambursare a creditului, deci de evaluare a riscului de credit.
Orice program de emitere carduri presupune cateva etape principale, si anume:
a) proiectarea si lansarea produselor card;
b) analiza si aprobarea cererilor de emitere;
c) producerea si predarea cardurilor;
d) autorizarea si decontarea tranzactiilor derulate prin intermediul cardurilor.
Fiecare din obiectivele etapelor enumerate mai sus trebuie atent programate si urmarite in evolutie pentru a se asigura succesul si mentinerea produsului pe piata.
a) Pentru proiectarea si lansarea unui produs card este indicata urmarirea obiectivelor prezentate in schema urmatoare:
Figura nr. 1 Obiective privind emiterea cardurilor
b) Activitatea de primire, analiza si autorizare a cererilor de eliberare de carduri primite din partea clientilor conform figurii nr. 2 urmatoare include:
Figura nr.2 Primirea, analizarea si autorizarea cererilor de eliberare cu carduri
Prezentarea persoanelor fizice la unitatile bancii si efectuarea urmatoarelor operatiuni: completarea cererii de emitere a cartii, semnarea contractului de emitere, completarea cererii de deschidere a contului pentru operatiuni cu carduri, depunerea documentelor necesare aprobarii cererii de emitere si a celei de deschidere a contului.
Verificarea de catre banca a cererilor de emitere si de deschidere a conturilor. In baza documentelor primite, banca determina elementele de personalizare necesare emiterii cardului si codifica datele personale.
c) Producerea si predarea cardurilor dupa avizarea cererilor de emitere se realizeaza conform pasilor din figura nr 3:
Figura nr.3 Producerea si predarea cardurilor
Elementul important al acestei etape il reprezinta eliberarea cardurilor catre posesorii autorizati. Se face la ghiseele bancii dupa depunerea taxei de emitere.
Autorizarea tranzactiilor presupune verificarea disponibilitatilor proprii ale clientului ca proces anterior efectuarii actului de comert (predarea unui bun sau prestarea unui serviciu). Autorizarea tranzactiilor presupune organizarea si asigurarea functionarii de catre banca emitenta a unui centru de procesare si autorizare care sa certifice validitatea operatiunilor efectuate. Acest sistem informatic performant asigura in timp real informatii despre nivelul disponibilitatilor proprii ale cumparatorului (detinatorul de card).
Decontarea tranzactiilor efectuate prin intermediul cardurilor se face dupa primirea documentelor de la comercianti si urmareste aceleasi principii de plata aferente oricarui act bancar traditional.
Un sistem bancar integrat de emitere carduri presupune existenta a doua componente principale care, prin interconexiune permanenta, asigura, pe de o parte fluentizarea fluxurilor informationale de plati, iar pe de alta, securizarea activitatilor de autorizare si decontare a tranzactiilor. Aceste componente sunt:
a) Subsistemul de autorizare si decontare tranzactii in care se integreaza si logistica bancara care asigura servicii de consultanta si asistenta clienti.
b) Subsistemul informatic
Sistemul informatic reprezinta componenta esentiala a programului de sustinere a operatiunilor cu carduri. Acest sistem asigura mentinerea bazei de date a cardurilor emise, actualizarea in timp real a conturilor de carduri, autorizarea directa si pe deplin securizata a tranzactiilor de derulare.
Companii prestigioase de soft au dezvoltat aplicatii impresionante in domeniul operatiunilor cu carduri. Indiferent de structura logica a programelor, producatorii, fie ca editeaza sub sigla IBM (BRD - GSG foloseste un soft dezvoltat de aceasta companie) sau ARKANSAS, DIGITAL, RS/2 etc, nu sunt preocupati decat de doua elemente esentiale, respectiv autorizarea tranzactiilor in conditii de deplina sigurata si decontarea in timp real a tuturor tranzactiilor efectuate.
Dupa ce verifica activitatea comerciantilor, banca incheie cu acestia contracte de acceptare a cardurilor, ce cuprind termenii si conditiile de acceptare, drepturile, obligatiile si responsabilitatile partilor contractante. Clauza de acceptare trebuie sa fie obligatorie si neconditionata.
Acceptarea la decontare a tranzactiilor derulate prin intermediul cardurilor la comercianti care au incheiat cu o banca comerciala contracte de procesare a acestui tip de operatiuni reprezinta cea de-a 2-a veriga esentiala a unui program integrat de afaceri bancare cu carduri. Pe plan international, acest proces este denumit ,,acquiring system''.
Programul de acceptare presupune in primul rand incheierea unor contracte de procesare a tranzactiilor cu carduri intre banca si un comerciant prin care contract comerciantul declarand disponibilitatea sa de a accepta la plata cardul. In virtutea contractului incheiat, comerciantul are obligatia afisarii in loc vizibil (pe usa principala si in zona caselor de marcat) a siglei (VISA, EUROCARD/MASTERCARD-principalele sigle internationale), indicandu-se astfel, atat disponibilitatea vanzatorului de a accepta un card (sub sigla respectiva), cat si tipul de card ce opereaza in mediul comercial respectiv.
Banca e obligata sa puna la dispozitia comerciantului atat servicii de decontare, cat si servicii de autorizare carduri. Prin aceasta din urma facilitate, operatorul bancar asigura vanzatorul intr-un interval de maxim 15 secunde ca instrumentul de plata propus pentru achitare e valabil si ca detinatorul acestuia se afla in posesia fondurilor care sa acopere tranzactia dorita.
Bancile emitente pun la dispozitia comerciantilor acceptanti: cititoare de carduri (magnetice sau electronice), formularele de documente de vanzare (de exemplu, chitante de vanzare), centralizatoare, liste cu carduri interzise la acceptare, comisionul pentru operatiunea de acceptare, stabilit pentru categorii de comercianti si de comun acord cu ei. De asemenea, fiecarui comerciant i se atribuie un cod unic care contine si codul bancii emitente si o limita de autorizare, reprezentand valoarea maxima a unei operatiuni pentru care nu este necesara obtinerea aprobarii efectuarii ei de la centrul de autorizare al bancii. Emitentii, respectiv bancile, trebuie sa asigure, in consecinta, servicii de autorizare a efectuarii de operatiuni cu carduri. Autorizarea consta in atestarea validitatii operatiunii intre un posesor autorizat si un comerciant acceptant si se face de Centrul de autorizare.
Bancile emitente au dreptul de a refuza la plata contravaloarea documentelor de decontare. Refuzul se face:
fie din initiativa proprie, in cazul in care se constata nerespectarea cerintelor procedurii de acceptare a cardurilor a celei de autorizare a operatiunilor sau a modului de completare a documentelor;
fie din initiativa posesorului, pe baza unei notificari in scris prin care se contesta valabilitatea documentelor.
In functie de motivele prezentate, putem clasifica refuzurile astfel:
a) refuzuri de plata datorate nevalabilitatii operatiunilor din urmatoarele motive: bunurile, serviciile sau numerarul care constituie obiectul operatiunii nu au fost primite de posesorul cardului dupa ce acesta a semnat documentele (chitantele tip); operatiunea de vanzare-cumparare nu a fost finalizata efectiv, iar chitanta tip aferenta operatiunii nu a fost anulata sau nu s-a intocmit o chitanta de stornare; comerciantii au modificat suma contravalorii operatiunii fara acordul posesorului de carduri.
b) refuzuri de plata datorate nerespectarii procedurii de autorizare a operatiunilor din urmatoarele motive: cardul era inscris pe lista celor interzise la acceptare; cardul a fost utilizat pentru efectuarea mai multor operatiuni de vanzare la aceeasi unitate a comerciantului si la aceeasi data in scopul evitarii solicitarii de autorizare a operatiunii; contravaloarea operatiunii depaseste limita de autorizare atribuita comerciantului.
c) refuzuri de plata datorate erorilor de completare sau de procesare a chitantelor tip.
d) refuzuri de plata datorate acceptarii unei carti expirate, contrafacute sau a unor operatiuni frauduloase.
Tranzactia se deruleaza in mediu electronic (legatura intre comerciant si banca emitenta e asigurata in timp real prin echipamente electronice si soft-uri specializate) si in conditii de deplina siguranta. Avand in vedere ca legatura dintre comerciant, banca acceptatoare, centrul de autorizare si procesare si banca emitenta e asigurata de un soft proprietar, imixtiunea factorului uman este limitata doar la indeplinirea unor sarcini strict precizate (comunicarea autorizarii, intretinerea sistemului de parametri optimi).
In raportul clasic de vanzare-cumparare (sau prestare servicii) incheiat intre comerciant si consumator se interpune emitentul cardului. Consumatorul nu mai plateste direct comerciantului nici in numerar, nici prin cec, ci prezentand cardul si semnand factura, pe care comerciantul o trimite emitentului cardului de la care obtine plata. Emitentul se adreseaza bancii consumatorului care debiteaza cu suma respectiva contul clientului.
Semnarea de catre consumator a facturii comerciale reprezinta ordinul adresat emitentului de a plati comerciantul. De aceea, comerciantului ii revine obligatia de a verifica:
identitatea consumatorului;
valabilitatea cardului (nu e perimat, anuntat ca pierdut sau furat);
conformitatea semnaturii de pe factura cu aceea de pe card.
Comerciantul care nu efectueaza aceasta verificare poate fi tinut raspunzator pentru suportarea costului marfii sau al prestatiei.
La randul sau, emitentul e obligat sa ia in considerare anuntul de catre consumator a pierderii sau furtului cardului si sa verifice conformitatea semnaturii de pe factura. Emitentul va suporta el insusi pretul marfii sau al serviciilor prestate de comerciant daca nu efectueaza aceasta verificare, precum si daca plateste o factura, desi cardul era perimat, retras sau pierdut (furat), ori daca factura era nesemnata.
In cazul unor carduri sunt permise si ordinele de plata transmise prin telefon si Minitel. Astfel, in cazul cumparatorilor prin corespondenta, e suficient ca titularul sa comunice telefonic numarul cardului sale si datele privind factura comerciala.
De exemplu, titularul unui card ,,Carte bleue'' autorizeaza banca sa de a-i debita contul in baza comunicarii comerciantului, chiar in absenta facturii semnate de titular. Pentru a evita consecintele unui abuz din partea unui tert care ar cunoaste numarul cartii, e prevazuta si clauza conform careia, la randul sau, comerciantul isi autorizeaza propria banca sa-i debiteze contul cu suma refuzata sau contestata in scris de consumatorul titular al cardului, fara a institui un termen de decadere pentru contestare.
Ordinul de plata adresat de consumatorul titular al cardului catre emitent e irevocabil. Consecinta irevocabilitatii acestui ordin e faptul ca titularul nu poate invoca fata de emitent exceptiile referitoare la raporturile juridice dintre titular si comerciant, deci exceptiile opozabile comerciantului sunt inopozabile emitentului. Soldul insuficient al contului bancar al titularului cardului nu impiedica executarea de catre emitent a ordinului de plata, deoarece prin contractul furnizor el s-a obligat sa plateasca pana la un anumit plafon valoric al facturii.
Distribuitoarele automate de bilete de banca sunt accesibile cu ajutorul cardurilor dotate cu piste magnetice, pe care sunt inregistrate informatiile necesare. Ele functioneaza dupa introducerea lor in fanta distribuitorului si dupa ce titularul compune pe tastatura distribuitorului un numar confidential (codul PIN), cunoscut doar de el. E stabilit un plafon maxim lunar de retragere de bani din cont. Sunt posibile incidente legate de functionarea automatului:
demagnetizarea accidentala a cardului;
reintrarea in functiune a automatului;
respingerea cardului sau inghitirea lui de catre automat;
neconcordanta intre suma distribuita efectiva si aceea inregistrata de automat.
In general contractul - aderent prevede exonerarea de raspundere a emitentului in asemenea situatii si stipularile prevalente inregistrarii automate a cuantumului sumei retrase fata de alegatiunea titularului cardului cu privire la acest aspect.
In stadiul actual e posibila retragerea prin acest procedeu a unei sume ce depaseste soldul contului in banca al titularului cardului.
Utilizarea frauduloasa a cardului pierdut sau furat e in principiu imposibila, pentru ca numarul de cod confidential nu e cunoscut decat de titular. Totusi, titularul e obligat sa anunte emitentului pierderea sau furtul cardului. Raspunderea apartine titularului pana in acest moment, apoi revine emitentului. Recomandarea europeana din 17 noiembrie 1988 prevede ca titularul este scutit de orice raspundere dupa anuntarea pierderii sau furtului cardului, dar ramane raspunzator pentru operatiile anterioare care privesc controlul codului secret.
A. Avantajele pentru posesorul credit cardurilor
In lume, numarul companiilor care accepta achitarea produselor sau serviciilor lor prin credit carduri este de ordinul milioanelor, iar aria geografica de utilizare e foarte larga (exceptand Europa de Est). Deci, gama produselor si serviciilor ce pot fi achizitionate folosind credit cardul este foarte larga si in acelasi timp posesorul unui card are posibilitatea de a efectua cea mai avantajoasa achizitie.
Detinatorii de credit carduri sunt atrasi de usurinta in utilizare acestora, nemaifiind nevoie ca ei sa poarte asupra lor sume insemnate de numerar, nu mai apar problemele ivite in utilizarea cecurilor. In plus, cardul bancar asigura obtinerea instantanee de credite, acest aspect fiind convenabil pentru acei consumatori care nu dispun de sumele necesare sau nu doresc sa achizitioneze anumite produse din fondurile proprii. La inceput, clientii erau atrasi si de faptul ca aceste credite obtinute automat prin utilizarea cardului puteau fi rambursate intr-o singura rata la scadenta stabilita, sau in rate lunare flexibile. Pentru prima data in istoria bancara, clientii bancilor puteau obtine credite fara sa mai completeze cecuri, chiar daca se aflau in alta localitate.
Detinand un credit card, cumparatorul are posibilitatea sa aleaga momentul efectuarii anumitor achizitii. Deoarece are un credit la dispozitie, va putea cumpara un anumit produs in momentul in care are nevoie de el sau cand il gaseste pe piata.
In multe tari, legile pentru protectia consumatorilor confera un anumit grad de protectie celor care achita produsele cumparate prin credit carduri, in sensul ca, in cazul in care produsele sunt falsificate, posesorul cardului va obtine o recreditare din partea companiei emitente a credit cardului, daca valoarea achizitiei depaseste o anumita valoarea (in Marea Britanie) de exemplu, 100 de lire sterline.
Posesorul cardului are posibilitatea sa achite efectiv bunurile si serviciile achizitionate la primirea situatiei soldului sau sau de a achita acest sold in rate. Pana in ziua de astazi peste 70% din detinatorii de carduri nu platesc in intregime soldul din conturile lor si utilizeaza creditul tip ,,revolving''. In cazul in care datoria e achitata, posesorul unui credit card poate beneficia de un credit fara dobanda pentru o perioada de pana la 56 zile. Tranzactiile se realizeaza mai rapid decat in cazul cecului, in cazul in care comerciantul este dotat cu un echipament adecvat (terminale electronice), procedura va consta in introducerea cardului in aparat si realizarea de catre aparat a notei de plata, urmata de semnarea acesteia de catre client.
Comerciantul nu trebuie sa analizeze solvabilitatea clientului. Singurul aspect care i-a impiedicat pe unii comercianti sa accepte carduri a fost plata comisionului bancar pentru serviciile oferite in momentul acceptarii cardurilor, intrucat acest comision reprezenta un anumit procent din valoarea achizitiilor.
In scopul imbunatatirii standardului serviciilor oferite clientilor, o parte din marile lanturi de magazine dau posibilitatea clientilor de a obtine numerar prin prezentarea cardului. Pentru client, acest lucru reprezinta o facilitate in plus, iar pentru comerciant un mijloc de a ,,vehicula'' numerar fara a suporta cheltuieli pentru o asemenea operatiune.
B. Avantaje pentru banci
La inceput, ceea ce atragea era linia de credit ,,revolving'' asociata cardurilor prin care clientul putea imprumuta din nou fara a fi nevoit sa mearga la banca pentru a completa o noua cerere de imprumut. Atata timp cat suma imprumutata nu depasea plafonul de creditare stabilit, detinatorul de card se putea imprumuta continuu si rambursa sumele la scadente lunare. Bancile foloseau cardurile ca o modalitate simpla de a acorda credite si de a incuraja clientii sa se imprumute. Veniturile bancii sporeau cu dobanda incasata de la clientii care imprumutau bani si care ii rambursau in transe lunare la scadenta.
Un alt avantaj conferit de carduri bancilor era ca acest instrument de plata atrage si clientii care nu traiesc in apropierea bancii. In mod obisnuit oamenii alegeau banca unde isi efectuau tranzactiile in functie de vecinatatea acesteia cu domiciliul sau cu locul de munca. Prin aparitia cardurilor, pozitia bancii fata de client nu mai conteaza. Bancile se vor folosi de acest aspect pentru a-si largi sfera de cuprindere a clientilor, oferind carduri unor clienti aflati la sute de kilometri distanta de banca. Contrar ideii clasice de creditare, prin care clientul trebuie sa se prezinte la banca de fiecare data cand dorea sa obtina un credit, cardul aduce acest element inovator, prin care portofoliul de credite al bancilor creste. De asemenea, bancile vad noii clienti atrasi - detinatori de carduri - ca fiind potentiali clienti si pentru alte produse si servicii.
In timp ce clientii furnizeaza noi surse de venit bancilor in urma utilizarilor cardurilor, acelasi lucru se intampla si cu comerciantii, acestia platind comisioane bancii pentru prestarea serviciilor de prelucrare si decontare a tranzactiilor cu carduri.
Dobanzile percepute in cadrul operatiunilor cu credit carduri sunt mai ridicate, comparativ cu cele percepute in cazul majoritatii celorlalte forme de imprumut. Pe langa veniturile de comisioane, comerciantii mai aduceau si depozite suplimentare bancii. Banii obtinuti din achizitiile clientilor cu ajutorul cardului genereaza noi depozite pentru banca, iar aceste sume la randul lor devin noi surse de creditare.
Totodata cardurile de credit permit cresterea gradului de automatizare a operatiunilor, reducandu-se astfel volumul operatiunilor efectuate manual si determina diminuarea operatiunilor cu numerar.
A. Avantaje pentru banci
Gradul ridicat de control asupra tranzactiilor clientului in raport cu disponibilitatile banesti din cont si creditul in descoperit de cont (daca s-a convenit astfel);
Costurile bancii pentru operarea debit cardurilor sunt mai reduse comparativ cu cheltuielile aferente utilizarii cecurilor sau numerarului;
Degrevarea activitatii la ghiseele bancare, inclusiv reducerea cheltuielilor din acest punct de vedere.
B. Avantaje pentru clienti
Clientii nu sunt nevoiti sa retraga si sa poarte asupra lor sume mari de bani pentru a achita marfuri de valori mari, eliminandu-se astfel riscurile de furt si disconfort pe care le presupune numerarul la purtator;
Spre deosebire de cec nu exista o limita a valorii achizitiilor si nu trebuie completat nici un document;
Tranzactia se realizeaza instantaneu.
C. Avantaje pentru comerciant
Spre deosebire de plata in numerar sau prin cec, sumele pe care clientii le pot cheltui nu sunt limitate, utilizarea cardurilor fiind in acelasi timp, un factor de crestere a vanzarilor;
Cheltuielile impuse de asigurarea securitatii sunt mult mai reduse decat in cazul folosirii numerarului ca mijloc de plata;
Pentru operarea debit cardurilor, banca percepe vanzatorilor taxe mai mici decat in cazul operarii numerarului;
Decontarile sunt mai rapide decat in cazul cecului.;
Toate aceste avantaje, coroborate cu numarul din ce in ce mai mare al debit cardurilor si terminalelor necesare utilizarilor, ar trebui sa determine cresterea rolului debit cardurilor pe piata instrumentelor de plata. Totusi utilizarea acestor carduri este inca limitata.
In multe magazine achitarea platilor de valori mici cu debit carduri nu se justifica datorita cheltuielilor de operare.
In ultimii ani s-au inregistrat progrese importante in tehnologia legata de realizarea cardurilor. Smart cardurile permit derularea unor tranzactii mult mai sofisticate decat celelalte carduri (de plastic). Acestea prezinta cateva avantaje fata de cardurile cu band magnetica:
nu este necesara autorizarea on-line;
acestor carduri le pot fi asociate plati mai mari in descoperit de cont (overdraft);
protectia impotriva fraudelor si a riscului de credit al bancii este mult mai mare;
cardurile cu chip-uri incorporate nu pot fi copiate si securitatea acestora poate fi sporita prin solicitarea facuta clientului de a-si introduce codul personal de identificare.
Dezvoltarea exploziva a cardurilor bancare, in primii ani dupa aparitia acestora a intampinat si cateva piedici, ce se datorau lipsei de experienta a sistemului bancar.
Cand s-au lansat programele pentru carduri, bancile au inceput sa emita si sa trimita masiv aceste carduri clientilor lor si potentialilor clienti. Practic, odata ce banca considera ca o persoana este ,,apta'' pentru a detine carduri ii si deschidea o linie de credit si trimitea cardul la adresa persoanei in cauza, chiar si fara ca aceasta sa fi solicitat un card. Nu toate persoanele care au primit astfel de carduri au stiut sa foloseasca creditele in mod judicios. Bancile au inceput sa inregistreze pierderi, ceea ce s-a transformat intr-un regres in emitere de carduri.
Problema era ca pana atunci bancile nu aveau experienta in acordarea de credite negarantate unui numar foarte mare de persoane, in special linii de credit revolving asociate credit cardului. Metodologia de creditare folosita pana atunci pentru credite de consum in transe (pentru achizitionarea de locuinte, autoturisme) s-a dovedit ineficienta in cazul creditelor acordate pe baza de carduri. Puse fata-n fata cu un volum de pierderi inadmisibil, bancile au adoptat metodologii si norme specifice acestui tip de activitate, care au condus la explozia utilizarii eficiente a cardurilor in prezent.
O alta problema importanta pentru consumator se refera la evidentierea valorii fondurilor transferate prin computer si existenta dovezilor scrise ale operatiunilor.
Dispozitivele ATM (Automated Teller Machine) din prima generatie nu furnizau utilizatorilor chitante scrise. Dreptul de a primi un document scris este o conditie de baza pentru detinatorul cardului de a avea dovada efectuarii tranzactiei sale. Erori ulterioare pot aparea din cauza lipsei traditionalelor inregistrari pe hartie si de faptul ca banca poate fi inchisa la ora desfasurarii tranzactiei.
Situatiile care, de obicei dau nastere la dispute sunt rezultatul direct al defectiunilor, fraudelor sau erorilor:
pierderea fisei de transfer a cecului sau creditului, de catre banca, ceea ce a dus la necreditarea contului clientului;
un transfer catre o terta persoana este uitat, pierdut sau intarziat de banca, rezultand neindeplinirea unei obligatii a clientului fata de unul din creditorii sai;
nerespectarea de catre banca a obligatiei de a pastra secretul operatiunilor;
efectuarea fara autorizare a clientului a unor plati din contul acestuia catre terte persoane;
omisiuni privind efectuarea sau anularea unor ordine de plata;
sume debitate gresit din contul clientului prin frauda sau erori tehnice sau umane;
omisiuni bancare de a se supune unor instructiuni de lucru;
ruperea relatiilor cu clientii ca urmare a neglijarii sarcinilor pe care o banca le are fata de acestia.
Cardul este mai practic decat cecul si mai comod decat bancnotele, acest instrument de plata oferind mai multa siguranta contra furtului (in favoarea posesorului ) si contra fraudei (in folosul comerciantului).
Platile prin carduri sunt garantate comercial de catre banca pana la un anumit cuantum; daca acest plafon e depasit de costul marfii sau al serviciului, comerciantul se poate informa non stop prin telefon daca banca accepta plata. Comerciantul e platit in termen de trei zile calendaristice. Cardul fiind universal acceptat de toate institutiile bancare si de credit, cat si de Posta si Casele de economii, relatia comerciantului cu clientul devine independenta de relatia cu banca sa. Pentru prezent, cea mai sensibila problema e aceea a comisionului bancii, care greveaza beneficiul comerciantului (American Express: 3,5%, mai mult decat pentru VISA ).
In vederea evitarii fraudelor si pentru o cat mai buna informare a utilizatorilor, anumite sisteme internationale au propus:
utilizatorul sa-si noteze PIN-ul si numarul cardului si contul bancar pentru ca in cazul furtului pierderii sa anunte banca in vederea stoparii oricarei plati;
clientii sunt obligati in cazul furtului sau pierderii cardurilor sa anunte banca;
elaborarea unor programe care sa permita neutralizarea efectelor negative ce pot decurge din utilizarea frauduloasa a cardului;
asigurarea celei mai bune protectii a clientilor chiar si in cazul in care a fost descoperit PIN-ul.
Informarea si educarea adecvata a clientilor este un element de baza al politicii fata de consumatori si trebuie sa existe o preocupare continua fata de cerintele tuturor.
Pentru sustinerea dezvoltarii perpetue a tranzactiilor prin carduri se impune dezvoltarea sistemului informatic de securizare, reducerea costurilor de implementare si a taxelor de utilizare, distribuirea de pliante consumatorilor pentru o mai buna cunoastere a avantajelor utilizarii cardurilor.
In perioada contemporana, in tarile dezvoltate economic, transferurile monetare se realizeaza intr-o proportie insemnata prin intermediul sistemului de transfer electronic al fondurilor. Sistemul de transfer electronic de fonduri reprezinta ansamblul dispozitivelor si procedeelor speciale care asigura deplasarea fluxurilor monetare de la platitor la beneficiar intr-un mediu exclusiv electronic. Prin intermediul acestui sistem, platile se efectueaza in timp real si nu mai este solicitata prezenta suportului hartie doveditor. Avantajul deosebit al acestor tehnici de plati rezida in primul rand in viteza mare de tranformare a fondurilor, beneficiarul fiind capabil sa dispuna de sumele tranzactionate in chiar momentul intocmirii ordinului de plata ,,electronic'' de catre platitor. Cu siguranta, nu trebuie neglijat, in al doilea rand, avantajul securizarii transferului de fonduri existent in cazul sistemelor electronice de plati, intrucat, este de la sine inteles ca tot acest ansamblu electronic a fost proiectat in ideea eliminarii factorului uman din traseul de plati, precum si impunerea unor bariere criptografice care nu pot fi penetrate cu usurinta. Pentru a se elimina riscul interventiilor frauduloase in sistemul electronic de transfer al fondurilor, aplicatiile informatice au fost programate in sistem de autosecurizare. Un exemplu semnificativ al sistemelor electronice de transfer al fondurilor il reprezinta ,,telebankingul'', respectiv procedeul de efectuare a platilor si incasarilor bancare cu ajutorul unei aplicatii bancare informatice. Un soft bancar de mare putere si fiabilitate asigura, in conditii de deplina siguranta, initierea platilor bancare si transferul fondurilor de la platitor (prin banca sa) catre beneficiar prin initierea electronica a ordinului de plata de la un calculator personal pozitionat in afara sistemului bancar. Banca ce opereaza astfel de tranzactii pune la dispozitia clientilor sai un echipament de calcul dedicat, precum si instructiunile de utilizare adecvate si asigura totodata prin canalele sale proprii transferul de fonduri initiat.
O aplicabilitate ideala a sistemului electronic de transfer al fondurilor a fost identificata in spatiul platilor prin carduri. Nevoia de crestere a vitezei de operare si de asigurare a securitatii transferului de fonduri a determinat implementarea sistemului electronic de transfer in primul rand in domeniul tranzactiilor cu carduri. Specificul deosebit al acestui nou instrument de plata a facut posibila punerea in functiune a proiectelor mondiale de transferuri electronice de fonduri.
In domeniul platilor cu carduri, transferurile electronice de fonduri pot fi realizate cu ajutorul urmatoarelor echipamente specializate:
- puncte electronice de vanzare la comercianti (POS);
- eliberatoare automate de numerar (ATM).
Punctele electronice de vanzare la comercianti (POS - point of sales) reprezinta medii electronice de efectuare a tranzactiilor comerciale si imbraca forma unor dispozitive automate care asigura in timp real autorizarea operatiunilor si stocarea informatiilor financiare sau chiar decontarea tranzactiilor efectuate prin intermediul cardurilor.
POS-urile au aparut initial si s-au dezvoltat din necesitatea securizarii tranzactiilor comerciale. Metoda de autorizare a cardurilor prin intermediul operatorului uman antrena costuri de intretinere si o infrastructura ridicata (numar relativ ridicat de operatori ai centrului de autorizare si linii telefonice de acces). Ulterior, prin alipirea unor functiuni de decontare, POS-urile au capatat si disponibilitati de decontare.
Autorizarea in timp real a tranzactiilor cu ajutorul POS-urilor este asigurata cu ajutorul unei tastaturi speciale atasata dispozitivului (numita PIN PAD) unde, detinatorul cardului isi introduce numarul personal de identificare (PIN) si in cazul in care se primeste electronic autorizare de tranzactie, vanzatorul este sigur ca in fata sa se afla un cumparator de incredere.
La sfarsitul zilei, memoria dispozitivului (POS) - in fapt un calculator performant cu capabilitati de decontare - se descarca la banca si astfel, fondurile tranzactionate sunt inregistrate automat in contul comerciantului. Tranzactia fondurilor se face deci in mediu pur electronic.
Dezvoltarile electronice actuale au permis diversificarea functiunilor POS-urilor clasice (amintite mai sus) si astfel, noile instalatii permit ca imediat dupa autorizare, contravaloarea produsului vandut sau a serviciului prestat sa alimenteze instantaneu contul comerciantului prin debitarea concomitenta a contului posesorului de card.
Avantajele utilizarii unui astfel de dispozitiv automat de autorizare si transfer electronic de fonduri pot fi enumerate dupa cum urmeaza:
-eliminarea factorului uman din procesul de autorizare si decontare;
-cresterea vitezei de operare (atat ca autorizare, cat si ca decontare);
-eliminarea numerarului si a tuturor inconvenientelor legate de administrarea acestuia din sfera operatiunilor comerciale de tip ,,en detail'';
-alimentarea conturilor comerciantilor cu contravaloarea produselor sau serviciilor in momentul efectuarii actelor de comert;
-constituirea unui portofoliu constant de cumparatori ai produselor oferite de comerciantii ce ofera acceptarea cardurilor ca mijloc de plata.
Operarea POS-urilor implica - in cazul dispozitivelor clasice - un contract de procesare cu banca si respectarea unor principii de operare simple (introducerea cardurilor posesorilor in spatiile special destinate ale masinilor, tastarea PIN-ului si a valorii tranzactiilor, eliberarea chitantelor si descarcarea periodica a memoriei de tranzactii pentru alimentarea conturilor).
Avantajele evidente ale tranzactiilor cu POS-uri vor determina in scurt timp remodelarea globala sau cel putin regionala a actelor de comert generand astfel si extinderea platilor cu card.
Eliberatoarele automate de numerar (ATM, cash dispenser etc) sunt masini care inlocuiesc operatorul uman in operatii implicand cardul ca instrument de plata sau ca metoda de identificare a clientilor. Dupa cum arata si numele, aceste aparate constituie ghisee bancare automate.
Operarea ATM-urilor implica un card pe care utilizatorul il introduce in masina in vederea identificarii. Dupa identificarea sa, utilizatorul poate beneficia de anumite servicii, intr-o gama care depinde de functiunile pe care ATM-ul le incorporeaza, cat si de tipul cardului pe care utilizatorul il poseda.
Serviciile pe care un ATM le poate oferi sunt foarte variate, gama lor depinzand in mare masura de cerintele bancii care le are in folosinta. O enumerare succinta include:
- eliberare de numerar din contul clientului;
- obttinerea extrasului de cont;
- eliberarea de numerar pe baza unor carduri speciale cu valoarea continuta pe card (portofel electronic);
- alimentarea contului detinatorului de card.
Avantajele ATM-urilor
ATM-ul reprezinta un mijloc modern de lucru cu carduri. Raspandirea operarii cu carduri in Romania se afla intr-o crestere constanta, crestere care se accelereaza odata cu aparitia cardurilor ce opereaza in lei. Raspandirea acestui mijloc de plata presupune la randul sau existenta conditiilor de utilizare a cardurilor. In acest mod, cele doua aspecte - dorinta de a opera prin intermediul cardurilor si crearea conditiilor de operare - se stimuleaza reciproc.
Cardurile pot fi utilizate in principiu in doua moduri:
1. Achizitionarea de produse si servicii de la comercianti prin intermediul cardurilor;
Eliberarea de numerar prin intermediul cardurilor si achizitionarea ulterioara cu numerar a produselor si serviciilor.
Primul mod de operare presupune existenta unor comercianti ce desfasoara operatii cu carduri prin intermediul bancilor. Din motive obiective, acesti comercianti reprezinta in acest moment - si vor continua sa reprezinte in viitorul apropiat - o mica parte din totalitatea comerciantilor romani; o mare parte dintre comercianti vor continua sa-si vanda produsele si serviciile in numerar. Tinand cont, pe de alta parte, de dorinta manifestata a persoanelor fizice de a utiliza cardurile, se prevede o prima etapa in care majoritatea operatiilor cu carduri o va constitui eliberarea de numerar in vederea achizitionarii de bunuri si servicii.
Eliberarea de numerar pe baza cardurilor se poate face in doua moduri:
a) Eliberarea de numerar de la ghiseele bancilor;
b) Eliberarea de numerar din ATM-uri.
Trebuie subliniat faptul ca metoda de eliberare prin utilizarea ATM-urilor prezinta avantaje majore fata de eliberarea de numerar de catre operatorul uman. O succinta prezentare a acestor avantaje include:
a) Siguranta operatiunilor
Operand in mediu pur electronic, ATM-urile utilizeaza elemente suplimentare de securitate, existente pe card dar inaccesibile operatorului uman, cum ar fi PIN-ul (Personal Identification Number) sau citirea integrala a informatiilor de pe banda magnetica a cardului. Aceste elemente fac practic imposibila utilizarea unui card de catre o alta persoana decat posesorul ei, eliminand aproape in totalitate fraudele si deci pierderile suportate de posesorul de card. Autorizarea se face in timp real, pentru fiecare operatie si dureaza cateva secunde.
b) Largirea intervalului de derulare a serviciului de eliberare numerar al bancii
Prin utilizarea de ATM-uri, banca poate presta serviciul de eliberare de numerar 24 de ore din 24, 365 de zile pe an, aceasta activitate nemaifiind legata de programul operatorului uman de la ghiseul bancii. Singurele perioade de pauza sunt cele impuse de alimentarea ATM-urilor cu numerar si consumabile.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Finante-banci | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
