PARTICULARITATILE ACTIVITATII SI ORGANIZARII INSTITUTIILOR PUBLICE

Particularitatile activitatii si organizarii institutiilor publice

Institutiile publice cuprind Administratia Prezidentiala,    Parlamentul, Guvernul, ministerele, celelalte organe centrale si locale ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutii publice autonome, precum si institutii din subordinea acestora. Institutiile publice sunt unitati sau organisme prin care statul isi realizeaza functiile sale in domeniul administratiei, in sfera actiunilor socio-culturale, justitiei, apararii si ordinii publice etc. Institutiile publice realizeaza actiuni si presteaza servicii de care populatia beneficiaza, de regula, gratuit. Ele sunt legate din punct de vedere financiar de bugetul public si sunt organizate dupa principiul "non profit".

Fata de intreprinderi si, in general, fata de agentii economici, institutiile publice se caracterizeaza prin faptul ca, de regula, nu desfasoara activitate economica si, mai ales, productiva. Drept urmare, ele nu sunt inregistrate cu active circulante (mijloace circulante); nu amortizeaza toate mijloacele fixe si nici obiectele de inventar, iar inlocuirea acestora se face pe seama mijloacelor bugetare sau extrabugetare, nu calculeaza costuri, nu au indicatori de rentabilitate etc. Daca prin specificul lor, unele institutii desfasoara activitati generatoare de venituri, ele au obligatia de a varsa veniturile respective la buget sau beneficiaza de dreptul de a le retine ca sursa de autofinantare, conform dispozitiilor legale.

Institutiile publice se pot clasifica dupa mai multe criterii:

a. Tinand seama de continutul activitatii lor, institutiile publice se pot grupa in: institutii cu caracter administrativ si institutii de specialitate.

Institutiile cu caracter administrativ cuprind: Administratia Prezidentiala, Parlamentul, Guvernul, ministerele si celelalte institutii centrale (agentii, comisii, oficii), iar pe plan local consiliile judetene si consiliile locale, ca autoritati deliberative, primariile ca autoritati executive, si alte institutii executive ale administratiei de stat ce functioneaza in teritorii, indiferent de subordonare, ca de exemplu: directiile sanitare, inspectoratele scolare, directiile agricole (functioneaza la nivel de judet dar sunt finantate din bugetul de stat), inspectoratele pentru cultura si arta (finantate din bugetele locale) etc.

Indiferent de sectoarele in care actioneaza aceste institutii au trasaturi comune:

sunt institutii de administratie generala, adica desfasoara activitati de conducere, coordonare, indrumare, evidenta si control sau, altfel spus, prin care se realizeaza managementul intr-un domeniu de activitate;

cheltuielile lor au in totalitate caracter de cheltuieli de administratie

Din a doua grupa fac parte institutiile de specialitate, pe domenii cum sunt: institutiile socio-culturale (de invatamant, de cultura, de asistenta sanitara, de asistenta sociala etc.), institutiile juridice (tribunale, judecatorii, curti de apel, procuraturi, notariate), institutii privind apararea statului, institutii de cercetare etc.

În aceasta categorie se disting, pe de o parte cheltuieli de administratie (cheltuieli de conducere, intretinere si functionare a acestor unitati de baza), iar pe de alta parte, cheltuieli specifice ramuri de activitate din care fac parte si care au ponderea cea mai mare in totalul acestor cheltuieli: salariile personalului sanitar, hrana bolnavilor, consumul de medicamente si materiale sanitare la unitatile sanitare; salariile personalului didactic, bursele studentilor si elevilor, cheltuielile pentru procurarea manualelor scolare si a altor materiale didactice si de laborator, la unitatile de invatamant etc.

Înfiintarea activitatilor de stat de interes republican se face prin legi sau chiar hotarari guvernamentale, iar pe plan local prin hotarari ale consiliilor locale. Prin actul de infiintare a institutiilor se stabilesc: denumirea, sediul si obiectul activitatii acestora, precum si orice alte dispozitii necesare pentru organizarea si functionarea lor

b. În functie de subordonare, institutiile publice pot fi:

de subordonare republicana (centrala) si sunt finantate din bugetul de stat, din bugetele asigurarilor sociale de stat sau din alte bugete centrale;

de subordonare locala - finantate din bugetele locale.

La stabilirea subordonarii institutiilor s-au avut in vedere mai multe criterii

continutul (natura) actiunii si importanta ei;

criterii de eficienta a actiunii;

capacitatea cadrelor de la diferite niveluri, in diferite perioade, de a organiza, conduce si desfasura anumite actiuni;

posibilitatile de finantare a unor actiuni;

asigurarea unui cadrul mai larg sau mai restrans de actiune organelor locale si de autonomie locala etc.

Daca ne referim la actiunile social-culturale (invatamantul preuniversitar, sanatatea, cultura si asistenta sociala) acestea in perioada anterioara revolutiei (cu exceptia perioadei 1986-1989) au fost finantate in proportie covarsitoare de la bugetele locale si, prin urmare, institutiile erau in subordonarea organelor locale, pe cand institutiile de aparare, de ordine publica erau si sunt subordonate central. În prezent institutiile de invatamant superior si sanatate sunt subordonate central.

c. Din punct de vedere al statutului lor juridic, cele mai multe institutii au personalitate juridica. Ele sunt inzestrate cu fonduri fixe si obiecte de inventar, corespunzator activitatii pe care o desfasoara, dispun de mijloacele banesti necesare, intocmesc buget propriu, conduc contabilitate proprie, au cont la trezorerie si intretin relatii economice si juridice cu alte unitati in nume propriu. Conducatorii acestor institutii au calitatea de ordonator de credite bugetare.

Institutiile care au un volum de activitate mai restrans (camine culturale, scoli primare, dispensare medicale etc.) nu au personalitate juridica. Ele sunt integrate din punct de vedere financiar-contabil in sfera institutiilor ierarhic superioare. Conducatorii lor nu au calitatea de ordonator de credite bugetare.

d. În functie de competentele si drepturile pe care le au in desfasurarea activitatilor specifice, in repartizarea si utilizarea fondurilor bugetare, institutiile publice se impart in:

institutii ierarhic superioare si

institutii ierarhic inferioare (subordonate).

Raporturile cu bugetul pe linia finantarii se stabilesc la nivelul institutiilor ai caror conducatori sunt ordonatori principali de credite (ministre, primarii etc.). Institutiile subordonate au acces la mijloacele bugetare pentru acoperirea nevoilor lor proprii prin intermediul institutiilor ierarhic superioare. Veniturile realizate pentru buget insa se pot varsa direct de catre toate institutiile, indiferent de calitatea de ordonator de credite pe care o au: principal, secundar, tertiar. Aceasta cu scopul de a se asigura operativitatea in incasarea veniturilor bugetare.