PIATA VALUTARA SI COMPONENTELE EI

PIATA VALUTARA SI COMPONENTELE EI

Piata valutara internationala este reprezentata de ansamblul tranzactiilor de devize desfasurate prin " semnale" ( de vanzare - cumparare ) transmise prin mijloace de comunicatii rapide , intre centrele financiare internationale ( Londra , New York , Tokyo, Frankfurt , Zurich , Singapore , Hong-Kong , etc. ) .

Piata valutara implica mecanisme ( acorduri , procedee , cutume ) conform carora se realizeaza tranzactii intre vanzatori si cumparatori de valute . Daca pana acum cateva decenii comertul cu valuta era generat indeosebi de necesitatea decontarii importurilor si exporturilor , in perioada actuala o pondere insemnata detin tranzactiile de valute convertibile ca urmare indeosebi a diferentelor de curs de schimb de pe diversele piete si ca urmare a diferentelor in ceea ce priveste rata dobanzii . Investitiile si legat de ele , fluxurile de capitaluri reprezinta , de asemenea , o sursa de impulsionare a tranzactiilor cu valute .

Se poate vorbi despre piata valutara internationala care se refera la tranzactii ( vanzari - cumparari , credite - imprumuturi ) de valute , dar si despre piata valutara interbancara care include piata la vedere in care schimbul este realizat in 48 de ore , precum si despre piata la termen in care schimbul este realizat , in totalitate , dupa o durata de timp mai mare ( 1 luna , 3 luni , etc. ) . Daca depasim sfera sistemului bancar , intalnim piata contractelor la termen si piata contractelor de optiuni .

Termenul de "piata" are , deci , o larga utilizare , chiar si in cazul in care drept element cheie este valuta si aceasta datorita diversitatii instrumentelor financiare , sferelor si duratelor de desfasurare .

Principalii participanti la desfasurarea pietei valutare sunt bancile comerciale. Intre acestea deosebim:

Bancile dealer - adica acele banci care opereaza pe cont propriu si in nume propriu, precum si in numele si contul unor clienti. Altfel spus, o banca de acest tip vinde si cumpara sume in diverse valute, la diverse cotatii, corespunzator propriilor interese sau corespunzator intereselor clientilor. Conditia deseori invocata este de a nu depasi in operatiunile pe care le face, o suma-plafon ( de regula exprimata in dolari ) , reprezentand asa numita limita de expunere valutara a respectivei banci. In ceea priveste interesele bancii sau interesele clientilor, ele constau in obtinerea de castiguri la incheierea activitatii in ziua " t", dar si in asigurarea de lichiditati , in diverse valute, in vederea efectuarii platilor. Activitatea nu este neaparat aducatoare de castiguri, intru-cat banca - dealer se confrunta cu riscul de a ramane la sfarsitul zilei cu o suma nevanduta intr-o valuta pentru care cursul de schimb se poate deprecia .

- Bancile broker care se particularizeaza prin faptul ca intermediaza pe piata valutara in nume propriu dar numai corespunzator dispozitiilor clientilor si evident, in contul clientilor ( vehiculand asadar, sumele acestora corespunzator ordinelor acestora ). De mentionat ca bancile de acest gen sunt autorizate ( oficial ) sa intermedieze, iar tranzactia este executata in conditiile in care banca ( sau clientul ) gaseste partenerul dispus sa participe la realizarea ei, ceea ce are darul sa diminueze riscul operatiunilor acestor banci. O categorie de intermediari o reprezinta asa numitii curtieri - institutii care au rol deosebit in ceea ce priveste informarea, dar si in realizarea centralizarii de ordine de cumparare sau de vanzare.

- Clientii bancilor comerciale sunt reprezentati de agentii economici interni ( firme , persoane particulare ) institutii financiare care nu participa direct pe piata , bursele de valori , corporatiile internationale .

Banca centrala , reprezentata de banca nationala, banca de emisiune monetara , are un rol aparte pe piata valutara in sensul ca reglementeaza activitatea pe piata interbancara si care poate modifica oferta de moneda nationala, sau poate conditiona creditele solicitate de bancile comerciale. De asemenea , in cazul sistemului de curs controlat, banca centrala poate influenta cursul monedei nationale prin vanzare sau cumparare de valuta sau alte metode.

1. OPERATIUNI SPECIFICE PIETEI VALUTARE. TEHNICI DE ACOPERIRE A RISCULUI VALUTAR

Marea majoritate a operatiunilor pe piata valutara sunt realizate de catre bancile comerciale, iar cele mai multe dintre aceste operatiuni sunt cunoscute sub numele de arbitraje. In sensul sau original termenul arbitraj se refera la practica ( operatiunea ) de a vinde si cumpara valuta sau hartii de valoare cu scopul de a obtine castiguri rapide de pe urma diferentelor de pret existente pe diferite piete. In urma unor succesive arbitraje , diferentele de pret, in mod normal tind sa dispara ca rezultat al actiunii legii cererii si ofertei. Daca acesta este sensul initial al termenului si definitia a ramas in esenta valabila, arbitrajul , in prezent , presupune o interpretare ceva mai nuantata . Motivul consta in faptul ca in centrele financiare diversele valute sunt cotate in raport cu dolarul SUA , iar aceste cotatii desprinzandu-se de conditia de cotare a fiecarei tari cu valuta convertibila , tind spre acelasi nivel in cazul valutei respective . Altfel spus , cursul de schimb de 1,3 CHF pentru 1 $ este cam acelasi atat in Elvetia cat si la New -York sau Tokyo . Ca urmare , arbitrajul in vechiul sens al termenului este mai greu de realizat . In perioada actuala termenul "arbitraj " se refera de cele mai multe ori la o afacere profesionala in care este implicat schimbul sau transferul de valuta corespunzator intereselor clientilor sau bancilor insasi .

Inainte de a descrie aspectele caracteristice fiecarei tip de operatiune din gama larga si in continua expansiune a operatiunilor realizate de banci ne referim la unele dintre notiunile frecvent utilizate de operatorii din salile de arbiraj. Astfel se foloseste termenul de pozitie a bancii in raport cu o valuta , in sensul de suma rezultata din operatiunile anterioare de incasari ( intrari ) si plati in valuta respectiva ( sold ). Daca suma initiala + intrarile - platile = 0 , suntem in prezenta unei pozitii inchise ; daca soldul este pozitiv, ( existent initial + incasari - plati ) > 0 ,afirmam ca ne aflam intr-o pozitie deschisa . Desigur o banca implicata in tranzactii internationale trebuie sa mentina sume suficient de mari in principalele valute pentru a face fata situatiilor solicitate de clienti .Dar daca sume dintr-o anumita valuta depaseste necesarul curent , banca va cauta sa raspandeasca "suma in exces" cumparand alte valute pentru a diminua nivelul dobanzilor pe care le-ar datora sau pentru a evita riscul deprecierii acelei valute . Este posibila si mentinerea valutei in exces daca se considera ca , in timp , ea se va aprecia . Indiferent de motivul pentru care surplusul la o valuta anumita a aparut , banca se situeaza intr-o pozitie lunga ( "long position" ) de asteptare , de rezolvare in raport cu acea valuta . Daca dimpotriva , banca isi propune sa atraga alte valute in schimbul valutei in exces pentru a efectua plati , fie pur si simplu pentru a scapa de valuta in exces , atunci in raport cu acele valute pe care le cauta sa le atraga se va situa intr-o pozitie scurta ( " short position " ) de procurare rapida a acesteia .

In ce priveste principiile care se degaja din diferitele operatiuni de pe piata valutara , acestea pot fi redate sub forma unor sfaturi , care trebuie sa stea mereu in atentie , ori de cate ori se desfasoara asemenea activitati :

"scapa de valuta slaba " sau care se anticipeaza ca se va deprecia ) in schimbul unor valute tari (sau care se anticipeaza ca se va aprecia sau ca se vor mentine ca valoare ;

"cumpara in momentul , locul si in conditiile in care pretul este mai mic si vinde in momentul , locul si in conditiile in care pretul este mai mare " ;

"ia decizia cea mai avantajoasa si actioneaza rapid pina nu se reduc diferentele de pret care te avantajeaza " ;

1.1. OPERATIUNI " LA VEDERE " (SPOT )

Operatiunile ( tranzactiile ) la vedere se refera la vanzari / cumparari de valute la un pret fix intr-un termen care include doua zile lucratoare dupa data incheierii tranzactiei ( 48 ore ) . Cele mai multe tranzactii la vedere se realizeaza prin telefon . Termenul de doua zile este necesar pentru a fi transmise si executate instructiuni bancilor in vederea realizarii operatiunii .

Banca poate fi pusa in postura :

a)       de a cumpara o suma exprimata intr-o valuta straina ( " traded currency " ) si in acest scop , are in vedere cotatia la vedere in momentul respectiv .

b)      de a vinde o suma exprimata intr-o valuta straina - ceea ce banca va realiza la pretul de oferta ( vanzare ) .

Alte operatiuni la vedere ( spot ) pot fi realizate potrivit solicitarilor altor banci .

In cazul in care operatiunile la vedere solicita transformari dintr-o valuta in alta , "ocolind" dolarul ( de exemplu : EURO contra lire sterline , franc elvetian contra EURO ) este necesar sa avem in vedere modul de determinare a cursurilor incrucisate . Aceasta pentru ca bancile afiseaza cursul in raport cu dolarul . Evident se are in vedere cursul de cumparare , respective de vanzare in functie de natura solicitarilor .

1.2. OPERATIUNI LA TERMEN ( " FORWARD" )

Tranzactiile la termen constau in intelegeri de vanzare sau de cumparare de valute , la o data viitoare ( distantata la peste 48 de ore din momentul intelegerii ) la un curs de schimb stabilit in momentul perfectarii intelegerii pentru o suma specificata . Intelegerea poate fi initiata prin telefon . Intre intelegerea reciproc acceptata si indeplinirea ei ( depunerea sumei intr-o valuta si preschimbarea ei intr-o alta valuta ) se "scurge " un interval de 1,3 , 6 luni sau chiar mai mare . In tot acest interval tranzactia la termen poate fi anulata .

In ce priveste cursul de schimb la termen , el se stabileste in raport cu diferenta dintre ratele dobanzilor celor doua valute dar si in functie de alti factori ( termen , anticipari , etc. ) .

Tranzactiile la termen reprezinta mai cu seama in Europa , cel mai raspindit instrument de protejare ( acoperire ) impotriva surprizelor neplacute datorate modificarii cursurilor de schimb in decursul timpului .

Mai concret pot fi avute in vedere urmatoarele situatii :

operatiunile de import - export datorita intervalului de timp pana la efectuarea platii interval in care cursul valutei reprezentand valoarea exportului / importului se poate modifica semnificativ. Astfel daca spre exemplificare avem in vedere exportatorul X care vinde marfuri in Uniunea Europeana si plata se va face in EURO peste 3 luni , el are interesul de a se proteja in raport cu o posibila depreciere a monedei EURO , vanzand aceasta moneda la 3 luni . Similar va proceda importatorul Y care a cumparat produse din Marea Britanie in lire sterline , cu plata peste o luna . Pentru a elimina riscul aprecierii lirei sterline dar si pentru a avea o baza exacta de stabilire a cursului in lei , el va cumpara lirele sterline ( datorate ) la termen de 30 de zile .

operatiuni financiare - legate de investitii , credite , depozite in valute pentru care exista riscuri legate de cursul de schimb , determina pentru protejare vanzarea acestor valute la termen . Din motive similare , imprumuturile in valute presupun cumpararea la termen .

Exista si varianta mai recenta a tranzactiei la termen si anume tranzactia la termenul de maturizare variabil . Aceasta varianta e solicitata de exportatori sau de importatori ( fiind cei mai interesati in operatiuni la termen , intrucat intre livrarea si incasarea contravalorii , exista un interval ) in situatii in care nu poate fi stabilita , din motive independente de vointa partilor , cu exactitate data preschimbarii . O astfel de optiune permite clientului ( uneia dintre partii ) sa opteze asupra datei in cadrul unui interval stipulat in contract .

1.3. OPERATIUNI "SWAP" ( DE SCHIMB )

O tranzactie de schimb ( "swap" ) implica o dubla operatiune de preschimbare pentru aceeasi valuta, daca una dintre operatiuni este la vedere, iar cealalta la termen (sau invers ). Asadar, o combinatie dintre o cumparare de valuta "la vedere"si o vanzare la termen. Scopul operatiunilor de schimb (swap ) este legat de dorinta de protejare a detinatorilor de valuta in fata modificarilor de curs de schimb, pagubitoare sau a modificarilor de rata a dobanzii. De mentionat ca astfel de operatiuni se fac numai in cadrul grupului monedelor liber convertibile ( care coteaza "la termen" ) la un cost acceptat pe pietele interbancare. Perioadele de instabilitate pe piata valutara sau in "zona" dobanzilor sunt cele mai propice unor astfel de tranzactii.

Redam mai jos cateva exemple tipice, care presupun operatiuni swap :

Prudenta in ceea ce priveste pastrarea unor sume mari in valute care prezinta riscul deprecierii. Pentru a elimina astfel de riscuri, banca , in situatia cand este necesara detinerea unor astfel de valute in vederea asigurarii platilor, va prefera sa le cumpere la un curs "la vedere" si sa le vanda imediat "la termen".

Exportul de capital pe termen scurt, in cazurile care implica preschimbarea in alta valuta, se realizeaza prin operatiuni swap in vederea protejarii. Astfel investitiile in strainatate, in valuta straina acceptate fie pentru ca nu exista posibilitati de investire in interiorul tarii, fie pentru ca randamentul sau siguranta investirii in alte tari este mai mare, pot fi "asigurate" in raport cu fluctuatiile de curs printr-o cumparare de valuta la vedere dublata de o vanzare la termen.

Schimbarea de datorii in situatia in care unul dintre parteneri are o datorie in valuta M, iar celalalt are o datorie in valuta F ( sumele fiind echivalente ), iar primul considera ca valuta M se va aprecia in raport cu valuta F, in timp ce celalalt considera ca valuta F se va aprecia in raport cu valuta M, intr-un astfel de caz schimbul de datorii ar fi in interesul ambilor parteneri , dorind sa ramburseze datoria intr-o moneeda care se va deprecia dupa opinia lui. Asadar dupa realizarea operatiunilor swap, primul va rambursa datoria in valuta F, iar cel de-al doilea in valuta M (evident destinatia datoriilor se va schimba), iar din aceasta tranzactie doar unul dintre cei doi parteneri va avea de castigat (cel care a anticipat corect).

Schimbarea ( swap-ul) de dobanzi dintre doi parteneri care, pentru sume echivalente imprumutate, se deosebesc prin dobanzi care se calculeaza in mod diferit (de exemplu, unul a imprumutat la o dobanda fixa, iar celalalt la o dobanda variabila). Daca, dupa o perioada de timp de la incasarea imprumutului, unul dintre parteneri devine interesat de tipul de dobanda la care a imprumutat celalalt, atunci schimbul de datorii poate avea loc.

Satisfacerea de catre banca a unor incasari si plati intre care unele efectuate in prezent, altele in viitor.

Derularea tranzactiilor curente ale unui agent economic determina intrarea acestuia in posesia de devize.

Printr-o operatiune swap se realizeaza o "acoperire" a unei tranzactii initiale (sau deja in derulare) considerata riscanta, cu o contraindicatie similara.

Operatiunile de swap valutar sunt intalnite frecvent pe piata monetara, denumirea operatiunilor swap provine din limba engleza, traducandu-se prin a schimba. Operatiunile swap reprezinta cea mai recenta componenta de pe piata instrumentelor derivate. Ea permite trecerea de la situatia de instabilitate la cea de stabilitate si evitarea restrictiilor aferente operatiunilor de tip option si futures. Swap-ul este un contract nestandardizat, in consecinta poate fi elaborat in conformitate cu interesele participantilor ( suma, scadenta, valuta, dobanda etc.) dat fiind faptul ca la aceste contracte au acces doar participantii efectivi, aceasta caracteristica permite pastrarea confidentialitatii sale.

Contractele de asemenea natura port fi realizate, in mod frecvent si firesc pentru a preintampina eventualele modificari de curs valutar, de catre banca dar si de catre agentii economici.

O operatiune similara are loc si in cazul unei prelungiri sau scurtari a scadentei unui contract comercial. Daca de exemplu in luna ianuarie se intocmeste un contract de import -export scadent in luna martie importatorul va achizitiona in baza unui contract la termen (scadenta luna martie ) suma necesara. Daca anterior scadentei intervine o amanare a scadentei contractului comercial, pana la sfarsitul lunii iunie , importatorul va fi nevoit sa incheie un nou contract de cumparare de valuta cu scadenta in luna iunie, iar in acelasi moment va intocmi un contract de vanzare de valuta (cu scadenta in luna martie ).

In situatia inversa, exportatorul urmand sa incaseze in valuta contravaloarea marfii sale, daca doreste sa se protejeze impotriva riscului modificarii cursului valutar va incheia odata cu incheierea contractului de export si un contract de vanzare de valuta la termen. Daca finalizarea contractului comercial este prelungita, exportatorul va incheia in momentul scadentei contractului comercial un contract de vanzare de valuta la vedere si simultan un contract de vanzare de valuta la termen, termenul fiind acelasi cu noua scadenta a contractului de export.

Aceasta forma a operatiunii swap, cunoscuta si sub numele de swap valutar, poate sa apara in combinatie sau alaturi de celelalte forme ale sale si anume acela de swap de devize si swap de dobanzi.

Pentru contracte de swap valutar caracteristic este actiunea de vanzare - cumparare simultana de valuta in aceeasi suma dar cu scadente diferite, la cursul stabilit in momentul incheierii tranzactiei. Operatiunile swap apar , deci, alaturi de o operatiune spot si respectiv o operatiune forward.

Costul se determina pornind de la asa numita rata swap.

Curs spot x (dob.valuta - dob. USD ) x numar zile

Rata _swap =

100x365

Daca se aplica rata swap la valoarea contractului se va obtine asa numitul cost al operatiunii de swap valutar.

Pentru swap-ul de devize principiul este similar doar ca obiectul tranzactiei reprezinta operatiuni la vedere sau la termen cu devize pe piata aferenta acestora.

operatiuni buy and sell;

operatiuni sell and buy.

unde al doilea element reprezinta valuta principala.

In functie de data valutei se identifica:

tranzactii spot - forward:

tranzactii forward -forward.

Swap-ul de dobanzi reprezinta un acord intre cele doua parti contractante privind un schimb de plati de dobanzi, respectiv de fluxuri de plati provenite din dobanzi.

Principala caracteristica a unui swap de dobanzi, caracterizat ca fiind si cea mai simpla forma a unui contract swap, este schimbul de dobanzi fixe si variabile aferente unui contract cu valoare nominala si scadenta prestabilita. Dobanda fixa este convenita in momentul contractarii imprumutului in timp ce dobanda variabila este stabilita de piata si este corespunzatoare momentului final si scadentei contractului la termen.

O varianta combinata a contractului de swap este rezultanta unui swap de dobanzi si unui swap valutar. Ea presupune , de exemplu , un schimb de dobanzi fixe si variabile aferente unor valute diferite, de exemplu USD contra GBP.

In ceea ce priveste procedura de calcul a dobanzii ea difera in functie de domicilierea contractului de swap. Astfel , daca in Elvetia avem o varianta de calcul :

timp efectiv

365

in Germania vom avea doua variante diferite :

pentru dobanda fixa     ;

pentru dobanda variabila ^{timp efectiv}

Dintre formele swap-ului de dobanzi ( Interest rate Swap ) pot fi mentionate :

Cupon swap - cunoscut in varianta "Floating-to-Fixed Interest-Rate-swap" si "Fixed-to-Floating Interest-Rate-Swap". O alta denumire ce il caracterizeaza este "Plain Vanilla Swap".

Basis swap - cunoscut si sub denumirea de Indexswap. Acest contract presupune un schimb de rate de dobanda similare, dar cu scadente diferite si eventual chiar si piete de capital diferite ( LIBOR, FIBOR ).

Din cele prezentate pana in prezent rezulta ca un swap de dobanzi ( Interest Rate Swap ) se caracterizeaza, in principiu , prin urmatoarele:

Este un schimb de plati de dobanzi ;

Presupune existenta a doi parteneri contractanti ;

Se realizeaza pe baza unei valute convenite ;

Se incadreaza intr-o scadenta corespunzand cursului forward sau dobanzii de pe sectiunea de piata interbancara convenita ;

Se calculeaza pentru o suma convenita initial .

Dintre avantajele pe care le prezinta incheierea unui contract swap pot fi mentionate :

Se realizeaza gestiunea riscului provenit din modificarea nefavorabila a cursului valutar ( swap valutar ), a ratei dobanzii (swap pe dobanzi ) sau din combinatia acestora;

Numarul redus de parteneri participanti la relatia contractuala asigura o mai facila urmarire a finalizarii sale si costuri mai reduse ;

Este utilizat pentru gestiunea riscului bilantier atat pentru pozitiile de activ ( strategie prin operatiuni de headging ), cat si pentru pozitiile de pasiv - Liability swap.

In ce priveste "costul" operatiunii swap -sau , acesta asigura ca nu vom pierde in urma modificarii cursului de schimb sau a modificarii ratei dobanzii.

Un avantaj major al operatiunilor swap este relativa " reversibilitate" a tranzactiilor.

Aceasta se poate materializa in urmatoarele conditii:

incheierea unei contratranzactii pentru restul scadentei, tranzactie neacoperita initial printr-o operatiune swap;

incheierea unui acord de tip "CLOSE OUT". Acesta presupune pentru toate fluxurile de plati, evaluarea actuala a pozitiei fata de piata, iar pentru fluxurile fara echivalent are loc o anulare prematura a contractelor swap;

cuprinderea unei clauze de tip "ASIGNMENT". In acesta situatie toate drepturile si obligatiile aferente unui contract swap sunt transferate unei terte persoane. Acest transfer este posibil in conditiile in care exista consimtamantul participantilor initiali la contractul de swap, calculul valorii tranferului realizandu-se similar cu situatia optiunii "CLOSE OUT". Se regaseste in cazul operatiunilor de genul "ASSET SWAP" sau "LIABILITY SWAP".

Alte tipuri de swap:

Amortisig swap - ce prezinta ca si caracteristica principala posibilitatea existentei de modificari in esalonarea rambursarii creditului;

Index swap - in acest caz este amortizabil, dar spre deosebire de cazul anterior cand ratele sunt fixe ( in suma absoluta), in acest caz ratele sunt procentuale;

Step-up swap - principala modificare o reprezinta cresterea creditului conform conventiei in utilizarea stabilita initial;

Defferrend swap - sau "forward swap" presupune demararea platilor de dobanzi intre parteneri doar dupa ce se atinge un moment in viitor, moment ce este convenit de comun acord:

Extendable swap - da posibilitatea unei parti de prelungire a contractului dupa o perioada specificata ( dupa incheierea contractului initial );

Puttable swap - una dintre partile contractante poate lua initiativa de incheiere ( lichidare ) a contractului swap inainte de scadenta finala stabilita initial;

Swaption - este o optiune asupra unui swap ; poate fi call sau put, ca orice optiune - deci imprumuta caracteristicile optiunilor;

Unmatched swap - este un contract swap in urma caruia banca ramane descoperita; in situatia in care isi gaseste un partener cu interese complementare si prin care contractul swap incheiat ii permite acoperirea riscului dobanzii contractul swap va fi de tipul matched swap;

Differential swap - dezvoltat dupa anii "90 la cererea expresa a unor clienti ce aveau o imagine proprie aferenta marjei dobanzilor din diferitele tari. Se pleaca de la un swap valutar incrucisat la care se stabileste o limita de actiune.

1.4. OPERATIUNI BAZATE PE ACORDURI ( INTELEGERI) PRIVIND RATA DOBANZII LA TERMEN ( FRA)

Operatiunea FRA ( Forward Rate Agreement ) se realizeaza pe piata interbancara si are drep scop protejarea in raport cu modificarile la rata dobanzii.

Contractul FRA implica doua parti ( banci ) care se pun de acord asupra unui anumit nivel al ratei dobanzii ( fix sau variabil ) pentru un termen nespecificat ( in viitor ) in cazul unei valute. In acest fel partile se protejeaza reciproc fata de evolutia pe piata a ratei dobanzii. La termenul stabilit una dintre cele doua parti contractante va compensa diferenta de dobanda care se inregistreaza la incheierea perioadei mentionate in contract.

Perioada de scadenta este de 1, 2, 3, 6, 9, 12 luni , iar suma minima este de 5 mil dolari: contractul nu este standardizat, ci el se negociaza avandu-se in vedere marimea intervalului, valuta, cursul de schimb si suma ( depozitul ). Nu sunt implicate transferuri de sume cu exceptia valorii care rezulta din diferenta dintre rata dobanzii specificata in contract si rata dobanzii de pe piata la scadenta. De aici si singurul risc care apare - cel legat de neachitarea unei asemenea diferente de catre partea "favorizata" ( de fluctuatia ratei dobanzii de pe piata) celeilalte parti.

Specificarea unei tranzactii FRA presupune enuntul a doua termene: unul care precede perioada FRA propriu- zisa si unul care include aceasta perioada alaturi de perioada care o precede ( de exmplu, un FRA 6 contra 9 luni are in vedere un interval de 3 luni dupa trecerea a 6 luni).

Stabilirea ratei dobanzii din contractul FRA are in vedere nivelul ratei inregistrat in perioada care precede intervalul la care se refera intelegerea, precum si nivelul ratei pentru intregul interval ( cel precedent plus intervalul FRA ).

[ (r.dob.term lung. - Durata lunga - (r.d.term scurt-durata scurta)] x 36000

R.Dob.FRA

[ 36000 + ( r.Dob t.scurt x Durata scuta x Durata FRA )]

unde : termen lung - intreaga durata ( anterioara + FRA = 9 luni):

termen scurt - durata perioadei anterioare ( de 6 luni in exemplul considerat ).

De mentionat ca : rata dobanzii FRA incepe sa se aplice peste 6 luni pentru cele 3 luni ramase pana la 9 luni: rata LIBOR este frecvent luata in calcul ( rata LIBOR - London Interbank Offered Rate - reprezinta rata dobanzii la sumele plasate practicate de marile banci din Londra - Westminster , Loyd etc - pentru depozitele lor reciproce).

Operatiunea FRA protejeaza contra nedoritelor modificari ale ratei dobanzii. Se recomanda ca cel ce imprumuta, daca vrea sa se protejeze contra unor posibile rate mai mari ale dobanzilor ( in viitor) sa cumpere un contract FRA , in timp ce un investitor care vrea sa se protejeze impotriva scaderii ratei dobanzii i se recomanda sa vanda un astfel de contract.

1.5. OPERATIUNI "PENTRU VIITOR" ( "FUTURES" )

Operatiunile "futures" se desfasoara sub forma vanzarii - cumpararii de contracte standardizate privind o suma prestabilita oficial pentru o data viitoare oficializata (nenegociabila) la un pret stabilit intre partile contractante. Obiectul contractului poate fi : valuta, bonuri de tezaur, indici bursieri.

Contractele se comercializeaza pe o piata organizata ( prin intermediul burselor de valori ) .

Tranzactiile de acest fel au caracter mai mult speculativ decat de protejare - scopul fiind obtinerea de profit. In mod frecvent , nu se asteapta scadenta pentru executarea contractului , ci operatiunea "se rezolva" inainte de acest moment ( "closing out" ). Partile contractante depun o suma de securitate ( depozit de garantie ) de 2 - 5% din valoarea tranzactiei.

In Europa "au prins" indeosebi contractele pentru viitor ("futures") privind rata dobanzii. De mentionat ca o tranzactie "futures" este deseori dublata de o operatiune la termen de sens contrar ( vindere "penru viitor" - cumparare la termen ).

In ce priveste executarea contractului, acesta nu presupune neaparat transmiterea sumei sau a altor instrumente pentru care este elaborat contractul , ci doar a diferentelor de pret ( pierderea sau castigul ).

1.6. ARBITRAJE

Notiunea de arbitraj pe piata valutara se refera la practica ( operatiunea) de a vinde si cumpara valuta sau hartii de valoare cu scopul de a profita de pe urma diferentelor de valoare.

Arbitrajul presupune, drept conditie primordiala, convertibilitatea valutei / hartiei de valoare care este vanduta in raport cu cea care este cumparata.

Diversitatea de situatii pe piata valutara (cursuri de schimb diferite, dobanzi sau genuri de operatiuni diferite ) se manifesta si prin existenta mai multor tipuri de arbitraje :

Arbitraj simplu (bilateral, in spatiu )

Varianta cea mai simpla de arbitraj se bazeaza pe faptul ca pentru aceeasi valuta, pot exista doua preturi ( cursuri de schimb) diferite pe doua piete diferite.

Arbitraj dublu

Caracteristic arbitrajului dublu este faptul ca apeleaza la cursul de schimb incrucisat in operatiunile de vanzare - cumparare de valute, scopul de cele mai multe ori , este de a se realiza transformarea diverselor valute detinute de o banca intr-o singura valuta care-i este necesara pentru o tranzactie care presupune plata imediata.

Arbitraj multiplu

O situatie mai complexa , datorita existentei simultane de cursuri diferite pentru mai multe valute, pe mai multe piete, face necesara cautarea "transformarii" valutei detinute prin actiuni de vanzare - cumparare, in succesiune , pe diferite piete. Elementul care poate genera castiguri il reprezinta optiunea pentru cel mai avantajos pret la care urmeaza a se vinde valuta detinuta in urma fiecareia dintre combinatiile "rezolvate".

Operatini de arbitraj valutar bazate pe anticipari privid aprecierea si dezaprecierea valutelor.

Ne referim aici la operatiuni care constau in vinderea si cumpararea de valuta la vedere , in urma unor anticipari, conform carora valuta va inregistra modificari de valoare care ne avantajeaza.

Astfel , operatiunea À LA HAUSSE are la baza anticiparea conform careia valuta pe care o cumparam acum la un pret dat de cursul de schimb la vedere se va vinde dupa o perioada previzibila la un pret mai mare. Este vorba , asadar de o valuta care consideram ca se va aprecia.

Operatiunea À LA BAISSE se bazeaza pe anticipari, privind deprecierea monedei pe care o detinem si ca urmare , pe interesul de a vinde o astfel de moneda. Astfel , daca exista semnale care sa ne faca sa anticipam ca yenul se va deprecia in raport cu dolarul si va atinge un nivel dintre cele mai scazute peste doua luni, procedam la vinderea de yeni , urmand ca, in raport cu deprecierea sa evaluam cuantumul pagubei evitate, respectiv a castigului obtinut.

Elementul cheie in reusita operatiunilor à la hausse si à la baisse il reprezinta calitatea previziunilor ( anticiparilor), intelegand prin aceasta atat sensul cursului de schimb, cat si momentul in care aprecierea, respectiv deprecierea, au atins nivelul extrem ( varful, respectiv nivelul minim ).

Arbitrajul multiplu reprezinta una dintre cele mai interesante operatiuni , atat datorita situatiei caracterizate printr-o mare diversitate de "semnale" , cat si "recompensei" finale date de castigul la care se poate ajunge. Acesasta operatiune depinde numai de optiunile facute pentru diverse valute, dar si de acuratetea si promtitudinea informatiilor privind cursurile de schimb, precum si de rapiditatea luarii deciziilor si transformarii lor in actiuni de vanzare- cumparare pe piete.

Arbitraj valutar pentru rate ale dobanzilor diferite

Existenta pe diverse piete sau banci a unor dobanzi care difera atat in raport cu piata , dar si cu valuta, face ca informatiile privind ratele dobanzilor, coroborate cu cele privind evolutia cursurilor de schimb sa poata fi folosite in folosul bancii ( agentului economic) care realizeaza arbitrajul.

1.7. PIATA OPTIUNILOR

Contractele de optiune au ca obiect vanzarea- cumpararea de devize contra altor devize sau a a ltor instrumente financiare ( active, actiuni) bine precizate la termene prestabilite intr-un mod specific in sensul ca ofera posibilitatea uneia dintre parti (cumparatorul) de a da curs contractului sau de renunta .

Optiunile bazate pe astfel de contracte pot fi considerate drept o investitie de tip special, dar si un mod de a evita riscurile pentru investitorul ( cumparatorul) angajat intr-un astfel de contract.

Contractul de optiune ofera dreptul proprietarului de a cumpara sau de a vinde un numar specificat de devize, actiuni, active, la un anumit pret ( specificat in contract in cadrul unui interval de timp). Valorile "negociate" )valori negociabile de baza - active suport "underlyng securities" ) sunt oferite la un pret declarat sau PRET DE EXERCITIU ("striking price") pentru un termen contractual ("expiration date"). Privilegiul de a participa la un astfel de contract este onorat de catre cumparator printr-o prima ("premiu") destul de consistenta. Nivelul primei depinde de amploarea fluctuatiilor valorilor care fac obiectul contractului, de lungimea intervalului pana la scadenta, ca si de pretul pe piata activelor. Unica variabila in contractul de optiune este prima de anticipare, toate celelalte elemente (valorile, pretul, termenul ) fiind fixe.

Intre cumparator si vanzator se interpune Camera de Compensare - institutie specializata cu atributii privind standardizarea contractelor, stabilirea pretului de exercitiu, a termenelor, garantarea realizarii operatiunilor.

In general, pentru valutele care prezinta tendinta de depreciere se recomanda fie cumpararea unui "put" fie vinderea unei optiuni "call" in moneda respectiva.

Optiunea pentru un contract de solicitare ("call") este indicata pentru investitor in situatii in care se anticipeaza o crestere a pretului activelor. Daca dimpotriva se anticipeaza o situatie de declin, de diminuare a pretului activelor detinute, se recomanda contracte de optiune care presupun punerea la dispozitie spre vanzare ("put") cu un pret declarat de o marime oarecare. Ca si optiunea de solicitare ("call"), optiunea de punere la dispozitie ("put") ofera posibilitatea de castig sau de pierdere ( limitata insa la nivelul primei). Pentru vanzator problema apare dintr-o cu totul alta perspectiva, el fiind tentat de prima daca ceea ce ofera la vanzare considera ca reprezinta valori stagnate sau in scadere ( in viitor) , respectiv, ceea ce se obliga sa cumpere reprezinta valori stagnate sau in crestere.