POLITICA FISCALA

POLITICA FISCALA

Politica fiscala     poate fi definita ca un ansamblu de masuri de ordin fiscal, luate atat pentru procurarea de catre stat a veniturilor necesare balansarii cheltuielilor publice, cat si pentru o favorizare pe termen mediu si lung a cresterii economice.

Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor bugetare si extrabugetare, care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele de prelevare utilizate, precum si obiectivele ecomonice ce trebuiesc atinse de instrumentele fiscale.

Politicii fiscale, ca parte integranta a politicii bugetare a unui stat, ii revin sarcini bine definite:

Conceperea sistemului general de impozite si taxe;

Stabilirea nivelului general si particular al fiscalitatii;

Colectarea la timp si in cuantumul preconizat a platilor directe si indirecte ale contribuabililor, cu costuri cat mai mici;

Prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

Elaborarea politicii fiscale este un act de decizie complex care trebuie sa urmareasca anumite probleme: criterii de eficienta; reducerea fluctuatiilor si a instabilitatii economice; veniturile consumatorilor si protejarea acestora.

Principalele caracteristici ale politicii fiscal bugetare in perioada 2005 sunt subordonate obiectivelor de sustinere a cresterii economice si de reducere a inflatiei si se refera la

stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice precum si diminuarea deficitelor cvasi-fiscale, in vederea sustinerii eforturilor de reducere a inflatiei in acord cu criteriile nominale de convergenta

sustinerea procesului de convergenta a economiei romanesti cu economiile europene

continuarea armonizarii legislatiei fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene etc.

Politica se va proiecta si implementa pe baza urmatoarelor principii de baza

principiul neutralitatii fiscale;

principiul eficacitatii (performantei) fiscale;

principiul egalitatii de tratament fiscal;

principiul sustenabilitatii normei fiscale etc.

In domeniul impozitarii sunt avute in vedere urmatoarele

Impozite directe

Guvernul Romaniei aplica o singura rata de impunere, atat pentru impozitul pe venit cat si pentru impozitul pe profit. Rata de impunere este una competitiva in raport cu statele cu care Romania se afla in competitie in scopul atragerii de investitii straine directe.

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit a fost redus, de la 25%, la 16%.

O astfel de rata redusa, coroborata de simplificarea reglementarilor in vigoare, va duce la o crestere a bazei impozabile, prin dezvoltarea afacerilor existente, cresterea investitiilor straine directe, cat si prin reducerea ponderii in PIB (Produsul Intern Brut) pe care o inregistreaza in acest moment economia subterana.

Se vor considera drept cheltuieli deductibile fiscal cheltuielile destinate cercetarii dezvoltarii, cheltuielile destinate investitiilor in capitalul uman, precum si pentru investitiile in infrastructura medicala.

Impozitul pe venit

Incepand cu anul 2005 s-a introdus o cota unica de 16% la impozitul pe venitul persoanelor fizice.

Deducerile de baza si deducerile suplimentare pentru persoanele aflate in intretinere vor fi mentinute pentru ca persoanele care obtin venituri mici sa nu inregistreze scaderi ale venitului real disponibil, in raport cu actualul sistem de impunere.

De asemenea, vor fi acordate, in limitele stabilite de lege, deductibilitati pentru contributii la fondurile private de pensii, contributii la asigurarile private de sanatate, cheltuieli pentru cumpararea de computere si cheltuieli pentru reabilitarea termica a locuintei.

Aplicarea cotei unice pe venit va conduce la reducerea semnificativa a costurilor de administrare fiscala.