POSIBILITATI DE PERFECTIONARE A GRADULUI DE COLECTARE A IMPOZITELOR SI TAXELOR

Our country, as a recent member of The European Union must improve tax collection, simplify tax low and improve the activity of fiscal administration. And all theese

Cuvinte cheie: arierate fiscale, control fiscal, executare silita

Avand in vedere integrarea recenta a Romaniei in Uniunea Europeana, este necesar sa se demonstreze capacitatea administratiei fiscale de a colecta obligatii curente si de a trata arieratele fiscale. Astfel, printre directiile considerate prioritare de catre oficialii Uniunii Europene se numara: reducerea arieratelor, simplificarea legislatiei fiscale si imbunatatirea administratiei fiscale.

Referitor la arieratele fiscale, se urmareste implementarea unei metodologii unitare, care comporta doua directii de actiune:

• prevenirea arieratelor fiscale
• tratarea arieratelor fiscale

Pentru masurarea reusitei celor doua directii de actiune se urmareste implementarea unor indicatori de colectare, care sa permita analiza cat mai ampla a rezultatelor obtinute in raport cu eforturile depuse de organele fiscale, precum si compararea cu rezultatele obtinute de alte administratii europene.

Prevenirea arieratelor constituie o prima etapa a planurilor de actiune care vizeaza imbunatatirea colectarii creantelor fiscale, cu respectarea principiului de echitate. In acest sens, de importanta deosebita este respectarea obligatiilor declarative, care presupune, pe de o parte imbunatatirea activitatii de gestiune, iar pe de alta parte, stimularea civismului fiscal.

Respectarea civismului fiscal presupune o activitate de educare a contribuabililor avand ca finalitate respectarea regulilor impuse de legislatia fiscala a tarii, in caz contrar aplicandu-se dobanzi si penalitati de intarziere.

Prevenirea formarii de arierate fiscale, conform Normei europene privind neplata obligatiilor fiscale, presupune:

monitorizarea platii obligatiilor curente;

o actiune adaptata in functie de vechimea si cuantumul creantei, pe de o parte si de

situatia debitorului, pe de alta parte;

supravegherea cu prioritate a noilor neplatnici, avandu-se in vedere o mai buna

organizare a serviciilor din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene si din cadrul administratiilor finantelor publice.

De asemenea, prevenirea arieratelor fiscale presupune o imbunatatire a capacitatii de reactie a organelor fiscale in ceea ce priveste neplata, prin compararea automata sau manuala a viramentelor si declaratiilor si printr-o evidenta a neplatnicilor, precum si o imbunatatire a relatiilor dintre:

trezorerie si unitatea fiscala - prin realizarea rapida si de calitate a compararii

viramentelor cu declaratiile;

serviciile de evidenta si serviciile de executare silita - prin realizarea rapida a

compararilor, ierahizarea neplatnicilor, avertizarea debitorilor in vederea efectuarii platii, calculul de dobanzi si penalitati de intarziere si, in cazul neplatii, sesizarea rapida a serviciului de executare silita pentru aplicarea modalitatilor de executare silita;

inspectie fiscala si executare silita - prin prevenirea insolvabilitatii (dispunerea

de masuri asiguratorii) si favorizarea colectarii prin identificarea clientilor, a bunurilor si veniturilor debitorului.

Organele fiscale competente trebuie sa intervina rapid in cadrul actiunii de prevenire a arieratelor fiscale:

pentru a evita devansarea de catre alti creditori;

pentru a impiedica contribuabilii sa isi mareasca datoria ce risca sa devina

rapid imposibil de recuperat, si cresterea continua a arieratelor care conduce adesea la situatii greu de gestionat;

pentru a impiedica rauplatnicul sa isi declanseze singur insolvabilitatea.

Rapiditatea interventiei organelor fiscale impune o cunoastere cat se poate de precisa si completa a situatiei reale a contribuabilului.

In legatura cu activitatea de prevenire a arieratelor fiscale, trebuie avut in vedere faptul ca acestea apar la fiecare scadenta prin neplata sau plata partiala a obligatiilor fiscale datorate. Obiectivul prioritar pe care trebuie sa si-l fixeze fiecare unitate fiscala se refera la imbunatatirea evidentei obligatiilor curente. Practic este vorba despre urmarirea cu prioritate absoluta, la fiecare scadenta, a depunerii declaratiilor si efectuarii platilor, altfel spus, un control asupra obligatiilor curente ale contribuabililor, care reprezinta creante importante in materie de venituri bugetare, fiind obligatii intr-un cuantum important.

Urmatorul pas, in activitatea de prevenire a arieratelor fiscale este cel de stabilire, la fiecare scadenta si pentru fiecare tip de obligatie fiscala, a unor aspecte cum sunt:

ponderea contribuabililor care nu au declarat sau nu au platit impozitele, taxele sau

contributiile sociale;

gradul de plata voluntara la scadenta;

evolutia arieratelor fiscale.

Fiecare unitate fiscala trebuie sa intocmeasca liste de evidenta si anume: lista contribuabililor care nu si-au depus declaratiile si lista contribuabililor care si-au depus declaratiile, dar nu au platit sau nu au platit in totalitate impozitul declarat. Aceste liste sunt instrumente indispensabile in vederea concentrarii efortului organului fiscal asupra celor mai importanti contribuabili, in vederea fixarii prioritatilor, obiectivelor si a ierarhizarii acestora in functie de obiective, adica, in functie de veniturile fiscale asteptate.

Infiintarea, la sfarsitul anului 2003, a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a fost prima etapa a acestui proces de modernizare. Forma adoptata, aceea de agentie, se inscrie in schemele organizatorice utilizate de obicei de tarile dezvoltate, deoarece aceasta garanteaza o autonomie functionala institutiei, responsabilizand-o totodata in legatura cu obiective precise.

Necesitatea de a spori eficienta si eficacitatea colectarii veniturilor bugetare a condus la extinderea competentelor de administrare fiscala in doua etape: prima etapa, in anul 2004, a constat in preluarea in administrare a contributiilor sociale, iar cea de a doua, din 2005, a fost de preluare a Garzii Financiare si a Autoritatii Nationale a Vamilor

A fost intreprinsa o vasta actiune de simplificare a declararii si platii, pentru a face impozitul "mai usor". Au fost adoptate mijloace si canale moderne de declarare si de plata:

Datorita preocuparilor pentru cresterea eficacitatii colectarii impozitelor si contributiilor sociale, gradul de colectare a incasarilor fiscale totale a crescut de la 54,28 % in anul 2006, la 68,88% in anul 2007. Desigur ca eforturile trebuie continuate pentru realizarea in totalitate a prevederilor bugetare in perioadele urmatoare.

Tabelul nr. 1. Gradul de colectare a arieratelor si ponderea veniturilor bugetare colectate

prin executare silita

In ceea ce priveste arieratele, gradul de colectare a crescut semnificativ in anul 2007, fata de anul 2006, (de la 14,4% la 50,6%) inclusiv prin utilizarea procedurilor de executare silita. Aceasta a fost insotita de publicarea, pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, a listelor cuprinzand contribuabilii care au arierate mari, in scopul obtinerii unui efect de prevenire a formarii de noi arierate si de impulsionare a platii impozitelor restante. Din punctul de vedere al incasarilor bugetare, se poate considera ca anul 2007 a fost un an bun, cu incasari sensibil superioare celor din anul anterior, ceea ce a permis o substantiala reducere a deficitului bugetar. In acelasi timp, au fost intreprinse actiuni de evitare a formarii de noi arierate si prin recurgerea mai larga la proceduri de declarare a falimentului si prin renuntarea la acordarea de facilitati la plata. Se considera ca, prin cresterea ratei de recuperare a platilor restante, precum si prin renuntarea la acordarea facilitatilor fiscale, se asigura o mai buna egalitate a contribuabililor in fata impozitului, sprijinind o concurenta loiala si astfel imbunatatind simtitor mediul de afaceri.

Analiza veniturilor colectate corespunzator verigilor bugetului general consolidat se poate realiza conform datelor din tabelul urmator (sunt prezentate componentele BGC care intra in competenta ANAF).

Tabelul nr. 2. Venituri colectate pe bugete componente ale BGC mil RON

Conform datelor de mai sus se poate observa o crestere a veniturilor incasate in anul 2007 fata de anul 2006, datorata in primul rand cresterii veniturilor constituite, dar si introducerii si utilizarii programelor informatice de evidenta fiscala, cu ajutorul carora s-a redus considerabil timpul afectat platilor efectuate de catre contribuabili si calculului automat de accesorii.

Se poate observa ca gradul de colectare, in cifre relative este destul de ridicat, respectiv 126,9 % pe total, ponderea cea mai ridicata inregistrandu-se la Bugetul asigurarilor sociale de stat, 129,5% si, la diferenta foarte mica, la Bugetul de stat cu 127,4%; aceasta situatie se datoreaza, intr-o mare masura si intensificarii actiunilor de executare silita in vederea reducerii arieratelor fiscale.

Corespunzator principalelor impozite si taxe, incasarea veniturilor fiscale in perioada analizata este redata in datele de mai jos (Tabelul nr.3). Dupa cum se poate observa, cele mai mari incasari provin din TVA, cu valori de 13 635,7 mld RON in 2006 si respectiv, 16 547,2 mld RON in anul 2007.

Tabelul nr. 3. Colectarea principalelor impozite si taxe    mil RON

Pe langa promovarea conformarii voluntare la plata obligatiilor fiscale, controlul este un pilon de sustinere a sistemului de administrare a veniturilor fiscale. Dincolo de sumele colectate, prin efectul sau de descurajare a practicilor de evaziune frauduloasa, controlul contribuie la imbunatatirea declararii si a platii spontane a obligatiilor fiscale. Inca de la infiintare, ANAF a promovat un control fiscal dinamic si ofensiv, pentru a face din aceasta institutie un veritabil instrument de lupta cu economia subterana, reprezentata in cea mai mare parte de frauda si evaziunea fiscala.

Intreaga activitate a sistemului bugetar, implicit activitatea de colectare a creantelor fiscale, are un impact major asupra vietii social-economice la nivel national, fapt pentru care trebuie gasit cel mai eficient mod de crestere a gradului de colectare a veniturilor bugetare.

ANAF dezvolta treptat un mod de conducere pe obiective, adoptand astfel managementul modern care exista in majoritatea administratiilor fiscale din tarile dezvoltate. Menirea tuturor specialistilor implicati in procesul de colectare este cresterea eficientei cu care sunt folosite resursele materiale, umane si financiare de care dispun. In vederea cuantificarii rezultatelor obtinute in activitatile ce revin administratiei fiscale, la nivelul central al ANAF, s-a stabilit o serie de 12 indicatori, care acopera cele mai importante domenii ale institutiei si prin care     este evaluata eficienta activitatii de administrare fiscala si anume:

• Ponderea in total a adreselor primite de la contribuabili, la care s-a raspuns intr-un interval

mai mic de 20 de zile;

• Gradul de conformare voluntara a contribuabililor la declararea obligatiilor bugetare;
• Gradul de conformare voluntara a contribuabililor la plata obligatiilor bugetare;
• Ponderea sumelor incasate integral si la termen, in totalul sumelor asteptate conform

declaratiilor;

• Ponderea solutiilor de admitere si de desfiintare in totalul solutiilor pronuntate de

organele de solutionare a contestatiilor;

• Ponderea contestatiilor solutionate in favoarea ANAF, de catre instantele judecatoresti;
• Ponderea contestatiilor depuse de contribuabili in totalul deciziilor de impunere emise;
• acte de inspectie fiscala intocmite pe un inspector

La sfarsitul fiecarei perioade acoperite de planul de performanta, conducerea ANAF, impreuna cu persoanele de conducere din diferitele sale structuri, trebuie sa procedeze la o analiza a rezultatelor obtinute in comparatie cu obiectivele stabilite, in special pentru a determina cauzele eventualelor nerealizari.

Acest demers implica o larga participare si responsabilizare a angajatilor de la toate nivelurile, un efort colectiv care conduce la cresterea performantei intregii activitati de administrare fiscala. In plus, acesta trebuie exercitat intr-o totala transparenta.

Avand in vedere necesitatea sporirii disciplinei financiare privind incasarea veniturilor bugetare si eliminarea, pe cat posibil, a arieratelor fiscale, pot fi avute in vedere urmatoarele propuneri:

asigurarea unui sistem legislativ clar, stabil care sa asigure contribuabililor premisele luarii deciziilor in materie de fiscalitate, pe termen mediu si lung;

cresterea contributiei si eficientei controlului in activitatea de depistare a cazurilor de evaziune fiscala (pentru cresterea veniturilor bugetare si descurajarea economiei subterane);

dimensionarea optima a personalului din administratia fiscala, fata de activitatile ce trebuie desfasurate;

cresterea profesionalismului personalului din administratia fiscala, luand in considerare standardele existente in UE, precum si motivarea corespunzatoare a acestuia;

schimbarea radicala a atitudinii fata de contribuabili (daca este cazul, implicit prin aplicarea de sanctiuni disciplinare celor incorecti) si intensificarea activitatii de asistenta de specialitate acordata platitorilor de prelevari fiscale.

BIBLIOGRAFIE

1. Bostan Ionel, Control financiar, Editura Polirom, Iasi, 2000

2. Cioponea Mariana-Cristina, Finante publice si teorie fiscala, Ed. Fundatiei Romania de Maine,

Bucuresti, 2008

3. Mrejeru Ionel si colaboratorii, Executarea creantelor bugetare. Aspecte teoretice.

Jurisprudenta. Legislatie, Editura Allbeck. Bucuresti, 2000

Vintila Georgeta si colaboratori - Fiscalitate, Editura Economica, Bucuresti, 2002