Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
Impozitele si politica fiscala sunt atribute inseparabile ale statului inca de la inceputurile sale si pana in prezent statul si-a asumat anumite sarcinii pe linia protejarii societatii civile impotriva manifestarilor asociale, pe linia ordinii si linisti publice, a instaurarii normelor de drept, a dezvoltarii invatamantului, sanatatii, asigurarilor sociale, apararii nationale. Exista, asadar, o mare diversitate de sarcini de indeplinit care presupune, fiecare in parte, cheltuielile banesti din trezoreria statului.
In conditiile actuale s-a constatat in toate tarile dezvoltate o crestere continua a cheltuielilor publice. Circa 20% din populatia activa lucreaza in administratie, ceea ce reprezinta de doua ori mai mult decat la inceputul secolului. Perioadele de razboi, in mod deosebit, provoaca mari cresteri ale cheltuielilor bugetare; dupa razboi cheltuielile se mentin ridicate, urmand sa acopere pensiile pentru fostii combatanti si urmasi, cheltuielile de reconstructie etc. In cursul crizelor economice statul intervine acordand asistenta de somaj sau subventii diverse pentru sustinerea unor activitati amenintate cu falimentul dar necesare societatii. La toate acestea se adauga cheltuieli pentru asistenta sociala, asistenta medicala, constructii de edificii publice, culturale, stiintifice, administrative etc.
Acoperirea intr-o mare masura si cu caracter de continuitate a unei parti importante a cheltuielilor populatiei pentru sanatate, invatamant, asistenta sociala - ca mijloc de corectare a inegalitatii de venituri dintre cetateni - incep sa apara tot mai mult ca drepturi ale beneficiarilor si ca obligatii ale statului.
Cresterea continua a cheltuielilor statului ridica desigur, cu acuitate gasirea surselor necesare pentru finantare, iar dintre acestea, impozitele si taxele ocupa un loc hotarator. Se poate spune ca nu exista aprioric cheltuieli bugetare rele, dupa cum nu exista impozite perfecte.
Un sistem fiscal este intotdeauna un compromis intre necesitatile de intrare de venituri la buget si grija pentru echitate sociala, pentru proportionarea platilor in functie de capacitatea fiecarui contribuabil. Pentru asigurarea bugetului cu venituri trebuie actionat in sensul consolidarii economiei si apoi in sensul apelului larg la impozite atat asupra celor bogati, cat si asupra celor mai putin bogati. Pentru echitate insa se multiplica formele de exonerare prin reduceri si scutiri de la plata impozitului, ceea ce micsoreaza veniturile bugetare. Totusi, in cea mai mare parte a tarilor dezvoltate prelevarile la bugetul statului reprezinta in prezent 30-50 % din productia nationala de venit net.
Impozitele asupra contribuabililor, persoane fizice sau juridice, indiferent ca sunt asezate pe avere, pe venit, pe valoarea adaugata reprezinta in cele din urma forme de redistribuire organizata de stat, din nevoia acoperirii cheltuielilor publice. Fiscalitatea capata trasaturi caracteristice diferite de la tara la tara, si chiar pentru aceeasi tara in perioade de timp diferite, dar in esenta ea presupune o redistribuire a veniturilor: se colecteaza sub diferite forme.
Si in proportii diferite sume banesti de la contribuabili, urmand ca fondurile constituite sa serveasca pentru acoperirea unor nevoi generale ale societatii, de care beneficiaza tot fostii contribuabili, dar in alte proportii, in alte forme. Impozitele presupun deci o contraprestatie din partea statului, dar nu directa si nu imediata.
Fiecare impozit prezinta avantaje si dezavantaje. Spre exemplu, taxa pe valoarea adaugata, in aparenta prezinta toate avantajele: este un impozit simplu, fiecare intreprinzator calculeaza singur si varsa sumele datorate bugetului. Mecanismul este comod pentru fisc, in sensul colectarii veniturilor. Este un impozit "nedureros", intrucat fiind cuprins in pretul de vanzare, impozitul platit este in acelasi cuantum pentru orice consumator indiferent ca este mai bogat sau mai sarac, ca este celibatar sau are familie cu mai multi copii. Impozitul nu este nici personal, nici progresiv. Toate cresterile de impozit se repercuteaza imediat in cresterea de preturi.
Desi porneste de la capacitatea de plata a contribuabilului, de la veniturile sale, nu exista o relatie de egalitate intre impozitele platite si contraprestatia efectuata de stat. Diferentierea apare din necesitatea promovarii unei anumite politici financiare de incurajare sau descurajare a unor activitati si sectoare, de redistribuire pe plan teritorial, de sprijinire a familiilor cu multi copii sau a diferitelor categorii socio-profesionale.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
Finante-banci | |||
|
|||
| |||
| |||
|
|||