PRINCIPALELE IMPOZITE SI TAXE IN EUROPA - prezentare generala

PRINCIPALELE IMPOZITE SI TAXE IN EUROPA - prezentare generala

In cadrul statelor din Uniunea Europeana exista doua mai categorii de sarcini fiscale:

A. sarcini fiscale care privesc beneficiile realizate

B. sarcini fiscale independente de rezultatele economice realizate.

A. Sarcinile fiscale care privesc beneficiile realizate (in genere, ne referim la impozitul pe profit) - sunt reglementate in toate statele membre ale Uniunii Europene si impunerea lor presupune parcurgerea unei proceduri formata din trei etape:

- determinarea societatilor a caror profit este impozabil conform legii si localizarea beneficiilor impozabile,

- evaluarea bazei de impunere (sau a profitului impozabil),

- determinarea impozitului pe profit datorat si stingerea obligatiilor contribuabilului respectiv.

B. Sarcinile fiscale independente de rezultatele economice realizate - in cadrul acestei categorii trebuie facuta distinctie intre:

- sarcinile fiscale comune tuturor statelor comunitare (devenite obligatorii si pentru Romanie si Bulgaria incepand cu 1 ianuarie 2007) si

- sarcini fiscale specifice numai anumitor state din Uniunea Europeana.

Principalele sarcinile fiscale comune tuturor statelor comunitare sunt:

TVA (considerat singurul impozit european veritabil)

drepturile de inregistrare (drepturile percepute de stat privind aporturile aduse la capitalul unei societati)

retinerile la sursa asupra platilor efectuate in contul unor beneficiari nerezidenti

sarcinile aferente salariilor platite

accizele.

Principalele sarcini fiscale specifice anumitor state membre Uniunii Europene sunt:

1. impozitele sau taxele pe activitate (de exemplu, taxa profesionala in Franta, impozitul comercial din Germania sau Luxemburg)
2. impozitul asupra patrimoniului global (reprezinta un impozit pe avere datorat de societati - Luxemburg)
3. impozitul pe salariu
4. alte impozite (de exemplu, impozitul particular asupra veniturilor realizate din extractia de petrol sau gaz, din Marea Britanie, Danemarca etc.)

Unul din obiectivele principale ale politicii fiscale ale Uniunii Europene il constituie realizarea unei armonizari fiscale intre sistemele statelor membre, facandu-se eforturi in vederea conturarii unor regimuri fiscale comune.

Desi in cazul impozitarii directe armonizarea fiscala nu este neaparat necesara, au fost totusi elaborate o serie de masuri si facute o serie de recomandari care sa asigure o protectie a celor patru libertati fundamentale care ar putea fi afectate de concurenta fiscala pagubitoare. Pachetul de masuri fiscale privind impozitarea directa vizeaza:

1. Impozitarea companiilor, prin conturarea unui:

- sistem comun de impozitare a dividendelor distribuite de societatea mama filialelor

- sistem comun de impozitare privind fuziunile, diviziunile si aporturile de active

- sistem comun de impozitare a profitului si a drepturilor de autor/proprietate industriala distribuite de societate mama filialelor

2. Impozitarea persoanelor - fiind avute in vedere in special:

- impozitarea veniturilor din economii

- impozitarea dividendelor platite persoanelor fizice

- armonizarea reglementarilor privind drepturile de pensionare in conditii de migratie profesionala

Armonizarea fiscala este vizeaza in primul rand sistemul impozitarii indirecte, fiind elaborate reglementari privind mai ales[1]:

- impozitele de aport (asupra majorarii capitalului) - Directiva 2008/7/CE a Consiliului Uniunii Europene 12 februarie 2008 privind impozitarea indirecta a majorarii de capital care reglementeaza impozitarea indirecta a: (a) aporturilor la capitalul societatilor de capital; (b) operatiunilor de restructurare a societatilor de capital; (c) emiterii anumitor valori mobiliare si titluri de valoare. Impozitul pe capital se aplica ca o cota unica. Cota impozitului pe capital nu poate depasi 1 %.

- taxe vamale asupra bunurilor importate de persoane fizice (calatori)

- taxe asupra mijloacelor de transport greu de marfa care utilizeaza infrastructura - Directiva 1999/62/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 17 iunie 1999 (Directiva "Eurovignette").

- taxe asupra mijloacelor de transport persoane - fiind avute in vedere reglementari comunitare privind taxe de inregistrarea autovehiculelor, taxe de prima inmatriculare, restituirea taxelor de inmatriculare, taxa asupra emisie de bioxid de carbon

- TVA-ul - Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata[2].

- regimul comun aplicabil accizelor - Directiva 92/12/CEE a Cosiliului Comunitatilor Europene privind regimul comun al bunurilor supuse accizarii si privind detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse (tutun, alcool, produse energetice)[3].

- facilitati fiscale: scutiri de la plata TVA si accize pentru bunurile importate de catre persoanele care calatoresc in state terte (Directiva 2007/74/CE a Consiliului Uniunii Europene din 20 decembrie 2007[4]); scutiri de la plata impozitului la importul de loturi mici de bunuri cu caracter necomercial din state terte (Directiva 2006/79/CE a Consiliului Uniunii Europene din 5 octombrie 2006 ); scutiri de la plata impozitului pentru importuri permanente de bunuri proprietate personala ale persoanelor fizice dintr-un stat membru (Directiva 1983/183/CEE a Consiliului Comunitatii Europene din 28 martie 1983 ); scutiri de la plata taxei asupra mijloacelor de transport (Directiva 83/182/CEE a Consiliului Comunitatii Europene din 28 martie 1983 privind in scutiri de taxa in interiorul Comunitatii pentru anumite mijloace de transport importate temporar dintr-un stat membru in altul ).