PROCEDURA FISCALA

PROCEDURA FISCALA

1. Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala

Codul de prcedura fiscala reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale, privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale.

Codul de procedura fiscala se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, precum si pentru administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului consolidat.

Administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat cuprinde activitatile desfasurate de organele fiscale privind inregistrarea fiscala, declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor si taxelor, contributiilor si solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.

Codul de procedura fiscala se modifica si completeaza numai prin lege, promovata de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acestuia. Modificarile sau completarile la Codul de procedura fiscala intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care modificarile au fost adoptate prin lege.

Responsabilitati in elaborarea deciziilor cu privire la aplicarea unitara a Codului fiscal revin Comisiei fiscale centrale.

2. Principii generale de conduita in administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

a) Aplicarea unitara a legislatiei fiscale obliga organul fiscal sa aplice in acelasi mod prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei pentru a stabili impozitele, taxele si contributiile datorate bugetului consolidat;

b) Exercitarea dreptului de apreciere presupune ca organul fiscal sa fie indreptatit sa aprecieze in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin starile de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege;

c) Principiul rolului activ cere ca organul fiscal sa instiinteze contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce ii revin in desfasurarea procedurii. In conformitate cu acest principiu organul fiscal examineaza din oficiu, starea de fapt fiscala obtinand si utilizand toate informatiile si documentele necesare determinarii corecte a situatiei fiscale a contribuabilului.

Organul fiscal este obligat sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente si pentru corectarea declaratiilor.Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.

Organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale, fie la solicitarea acestora, fie din initiativa proprie.

d) Limba oficiala in administratia fiscala este limba romana.

e) Dreptul de a fi ascultat necesita ca inaintea adoptarii deciziei de catre organul fiscal sa se asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in adoptarea deciziei fiscale. In cazul in care, intarzierea in adoptarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale, daca situatia de fapt prezentata urmeaza sa se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creantelor fiscale, daca se accepta informatiile prezentate de contribuabil sau urmeaza sa se ia masuri de executare silita, organul fiscal nu mai este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere.

f) Obligatia de cooperare cere contribuabilului sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta in intregime, conform realitatii si prin indicarea mijloacelor doveditoare;

g) Secretul fiscal obliga functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

Informatiile referitoare la impozite si taxe, contributii pot fi transmise autoritatilor publice in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege, autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate, autoritatilor judiciare competente si in alte cazuri prevazute de lege.

h) Relatia dintre contribuabil si organele fiscale necesita sa fie fundamentata pe buna - credinta in scopul realizarii cerintelor legii.

3. Subiectele raportului juridic fiscal

Raportul de drept procedural fiscal exprima drepturile si obligatiile ce revin partilor pentru indeplinirea modalitatilor privind stabilirea ,exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal.

Subiectii raportului juridic fiscal sunt reprezentati de stat, unitati administrative teritoriale, contribuabil si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii din impozite.

Contribuabilul poate fi orice persoana fizica ori juridica ce datoreaza impozite, taxe, si alte contributii bugetului general consolidat in conformitate cu prevederile legilor fiscale.

Statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale.

Unitatile administrativ teritoriale sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora.

In relatiile cu organul fiscal, contribuabilul poate fi reprezentat printr-un imputernicit care inregistreaza actul de imputernicire la organul fiscal.

Contribuabilul fara domiciliu fiscal in Romania care are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca obligatiile fata de organul fiscal.

In cazul in care nu exista imputernicit, organul fiscal poate sa solicite instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, pentru contribuabilul al carui domiciliu este necunoscut, ori care, din cauza bolii, infirmitatii, batranetii sau a unui handicap de orice fel, nu poate sa isi exercite si sa indeplineasca personal drepturile si obligatiile legale.

Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice precum si ai asocierilor fara personalitate juridica trebuie sa indeplineasca obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, in numele si din averea acestora.

4. Creantele fiscale si obligatiile fiscale

Creantele fiscale sunt formate din drepturile patrimoniale care rezulta din raporturile de drept material fiscal.

Creantele fiscale principale constau din drepturile la perceperea impozitelor, taxelor si contributiilor datorate bugetului consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor venituri ale bugetului general consolidat.

Creantele fiscale accesorii sunt reprezentate de drepturile la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere.

Obligatiile fiscale includ:

obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului consolidat;

obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele si contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile;

obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere aferente impozitelor, taxelor, contributiilor, denumite obligatii de plata accesorii;

obligatia de a calcula, de a retine, de a inregistra in evidentele contabile si de plati, la termenele legale impozitele, taxele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

orice alte obligatii care revin contribuabililor persoane fizice sau juridice in aplicarea legilor fiscale

Nasterea creantelor si obligatiilor fiscale

Dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corespunzatoare se formeaza in momentul in care se constituie baza de impunere care le determina.

Creantele fiscale se pot stinge prin incasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie si alte modalitati prevazute de lege.

In cazul in care obligatia de plata nu este achitata de debitor, in conditiile legii pot deveni debitori:

mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

cel care preia in totalitate sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare;

persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata.

Platitorul obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care in numele debitorului are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului consolidat.

In cazul persoanelor juridice cu sediul in Romania care au sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este persoana juridica, cu exceptia impozitului pe venitul din salarii, pentru care se face plata impozitului de catre sediile secundare ale persoanei juridice.

In achitarea obligatiilor de plata restante ale debitorului declarat insolvabil pot raspunde solidar cu acesta urmatoarele persoane:

persoanele fizice sau juridice care in cei trei ani anteriori datei declararii insolvabilitatii cu rea credinta dobandesc in orice mod active de la debitorii care isi provoaca astfel insolvabilitatea;

administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea credinta, sub orice forma a bunurilor mobile si imobile proprietatea acestora.

Organul fiscal va elabora o decizie in care vor fi mentionate motivele de fapt si drept pentru care este angajata raspunderea persoanei in cauza. Decizia constituie titlu de creanta privind obligatia de plata a persoanei si va cuprinde : codul de identificare fiscala, numele si prenumele debitorului principal, cuantumul si natura sumelor datorate, termenele in care persoana raspunzatoare trebuie sa plateasca obligatiile debitorului principal, termenul legal si motivele de fapt ale angajarii raspunderii.

Creantele principale sau accesorii privind drepturile de rambursare sau de restituire ale contribuabililor precum si sumele afectate garantarii executarii unei obligatii fiscale pot fi cesionate in conditiile legii.

Domiciliul fiscal exprima:

pentru persoanele fizice adresa unde isi are domiciliul sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu;

pentru persoanele juridice sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, in cazul in care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat;

pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica adresa persoanei care reprezinta asocierea sau entitatea, iar in lipsa unei asemenea persoane, adresa domiciliului fiscal al oricareia dintre asociatii.

in cazul in care domiciliul fiscal nu se poate stabili, dupa principiile enuntate, domiciliul fiscal il reprezinta locul unde se afla majoritatea activelor.

5 Competentele organelor fiscale

Organele fiscale au competenta generala in privinta administrarii creantelor fiscale precum si cu privire la emiterea normelor de aplicare a exercitarii controlului. De la acest principiu se pot admite exceptii in cazul impozitului pe venit la care se pot stabili competente speciale si la impozite, taxe si alte sume care se datoreaza in vama la care administrarea revine organelor vamale.

Competenta teritoriala

Potrivit principiului competentei teritoriale, administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat revine in competenta acelui organ fiscal in a carei raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului sau al platitorului de venit in cazul impozitelor si contributiilor realizate prin stopaj la sursa.

In cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent competenta revine organului fiscal pe al carui teritoriu se realizeaza in intregime sau cu preponderenta cifra de afaceri.

Competenta in cazul sediilor secundare

In situatia in care contribuabilul are obligatii de plata la sedii secundare, competenta teritoriala pentru administrarea acestora revine organului fiscal in a carui raza teritoriala se afla situate acestea.

Competenta teritoriala a comportimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale

Comportimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetelor locale.

Competenta speciala

In cazul in care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenta teritoriala revine organului fiscal in raza caruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale.

Conflictul de competenta

In situatia in care doua sau mai multe organe fiscale se declara deopotriva competente sau necompetente apare conflictul de competenta. In spiritul prevederilor Codului de procedura fiscala organul fiscal care s-a investit primul va continua procedura in derulare si va solicita organului ierarhic superior sa hotarasca asupra conflictului.

Un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare cu acordul organului fiscal care detine competenta precum si al contribuabilului.

Conflictul de interese

Functionarul public din cadrul organului fiscal implicat intr-o procedura de administrare se poate afla in conflict de interese in urmatoarele situatii:

a)     in cadrul procedurii respective este sot/sotie a contribuabilului, este ruda pana la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau imputernicit al contribuabilului;

b)     in cadrul procedurii respective poate dobandi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;

c)     exista un conflict, intre el, sotul/sotia, rudele sale pana la gradul al treilea inclusiv si una dintre parti sau sotul/sotia, rudele pana la gradul al treilea inclusiv.

Abtinerea si recuzarea

Functionarul public care se afla in una din situatiile mentionate este obligat sa instiinteze conducatorul organului fiscal si sa se abtina de la indeplinirea procedurii. Abtinerea se propune de functionarul public si se decide, de indata de conducatorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior. Contribuabilul implicat in procedura de derulare poate solicita recuzarea functionarului public aflat in conflict de interese.

6. Actele emise de organele fiscale

Actul administrativ fiscal reprezinta actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.

Continutul si motivarea actului administrativ fiscal

Actul administrativ fiscal se emite numai in forma scrisa si cuprinde urmatoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele, datele de identificare a contribuabilului, obiectul actului administrativ, motivele, temeiul de drept, numele si semnatura persoanelor imputernicite, stampila, posibilitatea de a fi contestat la comunicarea actului administrativ fiscal, mentiuni privind audierea contribuabilului.

Actul administrativ fiscal se comunica contribuabilului astfel:

prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal sub semnatura;

prin persoanele imputernicite ale organului fiscal;

prin posta la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandata.

In situatia in care se constata lipsa contribuabilului sau a oricarei persoane indreptatite sa primeasca actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia sau refuzul de a primi actul administrativ fiscal, comunicarea se face prin publicarea unui anunt intr-un cotidian national si/sau cotidian local ori in Monitorul Oficial al Romaniei.

Opozabilitatea actului administrativ fiscal

Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat.

Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite de organul fiscal, numele si prenumele contribuabilului, obiectul actului administrativ fiscal, semnaturi, atrage nulitatea. Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiintat in conditiile prevederilor Codului fiscal.

7 Principii asezate la baza administrarii si aprecierii starii fiscale

a)     Mijloace de proba

In vederea determinarii starii de fapt fiscale, organul fiscal administreaza mijloacele de proba putand proceda la :

solicitarea informatiilor de orice fel din partea contribuabilor si a altor persoane;

solicitarea de expertize;

folosirea inscrisurilor;

efectuarea de cercetari la fata locului;

b)    Dreptul organului fiscal de a solicita prezenta contribuabilului la sediul sau

Organul fiscal poate solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a furniza informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei fiscale.

c)     Comunicarea informatiilor intre organele fiscale

In situatia in care intr-o procedura fiscala se constata fapte care prezinta importanta pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale isi vor comunica reciproc informatiile detinute.

d)    Obligatia de a furniza informatii

Contribuabilul sau alta persoana imputernicita de aceasta are obligatia de a furniza organului fiscal informatiile necesare pentru determinarea starii de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informatii si altor persoane numai daca starea de fapt fiscala nu a fost clarificata de catre contribuabil.

e)     Expertiza

Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal are dreptul sa apeleze la serviciile unui expert, pe care este obligat sa il comunice contribuabilului. Contribuabilul poate sa numeasca un expert pe cheltuiala proprie.

f)      Prezentarea de inscrisuri

In vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are obligatia sa puna la dispozitia organului fiscal registre evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabil, pe o perioada de maximum 30 zile. In cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile.

g)     Cercetare la fata locului

Organul fiscal poate efectua o cercetare la fata locului, intocmind un proces verbal. Contribuabilii au obligatia sa permita functionarilor imputerniciti de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fata locului, precum si expertilor folositi pentru aceasta actiune, intrarea acestora pe terenuri, in incapere si in orice alte incinte, in masura in care acest lucru este necesar.

h)    Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

Sotul/sotia si rudele contribuabilului pana la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrusuri.

i)      Colaborarea intre autoritatile publice

Autoritatile publice, institutiile publice si de interes public centrale si locale precum si serviciile descentralizate ale autoritatilor publice centrale vor furniza informatii si acte organelor fiscale, la cererea acestora.

De asemenea, autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public sunt obligate sa colaboreze in realizarea creantelor fiscale in limita atributiilor ce le revin prin lege. In baza conventiilor internationale, organele fiscale vor colabora cu autoritatile fiscale similare din alte state. In lipsa unei conventii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autoritati fiscale din alt stat pe baza de reciprocitate.

j)      Forta probanta a documentelor justificative si evidentelor contabile

Documentele justificative si evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. In cazul in care exista si alte acte doveditoare se vor lua in considerare la stabilirea bazei de impunere.

Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal. Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de probe sau constatari proprii.

k)    Dovedirea titularului dreptului de proprietate in scopul impunerii

In cazul in care organul fiscal constata ca anumite bunuri, venituri sau alte valori care constituie baza impozabila sunt detinute de persoane, care in mod continuu beneficiaza de castigurile sau de orice foloase obisnuite aduse de acestea si persoanele respective declara in scris ca nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor in cauza, fara sa arate insa care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligatiei fiscale corespunzatoare in sarcina acelor persoane.

l)      Estimarea bazei de impunere

In cazul in care organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, acesta trebuie sa o estimeze, ceea ce inseamna identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.

m)  Termene

Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiunilor prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si de alte dispozitii legale aplicabile in vedere se calculeaza potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.

8. Inregistrarea fiscala si evidenta contabila si fiscala

Persoanele sau entitatile care sunt subiecte de raporturi juridice fiscale se inregistreaza fiscal prin atribuirea unui cod de identificare fiscala.

Codul de identificare fiscala este atribuit astfel:

pentru persoanele juridice cu exceptia comerciantilor precum si pentru asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, codul de inregistrare atribuit de organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

pentru persoanele fizice, codul numeric personal;

pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administratie Fiscala;

pentru comercianti, inclusiv sucursalele comerciantilor care au sediul principal al comertului in strainatate, codul unic de inregistrare;

pentru persoanele fizice platitoare de taxa pe valoarea adaugata, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Persoanele juridice cu exceptia comerciantilor si persoanele fizice au obligatia sa depuna declaratie de inregistrare fiscala in termen de 30 zile de la data infiintarii sau de la data eliberarii actului legal de functionare, data obtinerii primului venit sau dobandirii calitatii de angajator. Comerciantii se inregistreaza fiscal potrivit procedurii speciale in materie.

Inregistrarea si scoaterea din evidenta a platitorilor de taxa pe valoarea adaugata

Persoanele impozabile care realizeaza operatiuni taxabile si/sau scutite de taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere au obligatia sa solicite inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata astfel:

la infiintare daca declara ca urmeaza sa realizeze o cifra de afaceri peste plafonul de scutire prevazut de Codul fiscal;

la infiintare, daca declara ca cifra de afaceri ce se va realiza este sub plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal, dar opteaza pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata;

dupa infiintare, in mod obligatoriu, daca depaseste plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal privitoare la TVA in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depasit acest plafon.

Persoanele care realizeaza in exclusivitate operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata, dar pot opta pentru aplicarea regimului normal, trebuie sa solicite inregistrarea ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.

Data inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata este data comunicarii certificatului de inregistrare, data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana impozabila face optiunea pentru taxare normala, data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana solicita luarea in evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.

Persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, care ulterior inregistrarii realizeaza exclusiv operatiuni care nu dau drept de deducere trebuie sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care realizeaza exclusiv astfel de operatiuni.

In cazul incetarii activitatii, persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata trebuie sa solicite scoaterea din evidenta in termen de 15 zile de la data actului in care se consemneaza situatia respectiva.

Obligatia inscrierii codului de identificare fiscala pe documente

Platitorii de impozite si taxe sunt obligati sa mentioneze pe facturi, scrisori, oferte, comenzi si orice altfel de documente emise codul de identificare fiscala propriu.

In virtutea acestei obligatii, documentele prezentate de platitori de impozite si taxe bancilor, organelor fiscale si altor institutii publice, contribuabililor, fara a avea inscris codul de identificare fiscala al emitentului nu sunt valabile in calitate de documente fiscale.

Forma si continutul declaratiei de inregistrare fiscala

Declaratia de inregistrare fiscala cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligatii datorate, datele privind sediile secundare, datele de identificare a imputernicitului, datele privind situatia juridica a contribuabilului si alte informatii necesare administrarii impozitelor si taxelor si altor sume datorate bugetului consolidat.

Certificatul de inregistrare fiscala

Pe baza declaratiei de inregistrare fiscala, organul fiscal competent elibereaza certificatul de inregistrare fiscala in termen de 30 zile de la data depunerii declaratiei in care se inscrie codul de identificare fiscala.

Modificarile ulterioare ale datelor din declaratia de inregistrare fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in termen de 30 zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni.

Registrul contribuabililor

Organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare organizeaza evidenta platitorilor de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetul asigurarilor de somaj in registrul contribuabililor care contine:

date de identificare a contribuabilului;

categorii de obligatii fiscale;

alte informatii necesare administrarii obligatiilor fiscale.

Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu, ori de cate ori se constata ca acestea nu corespund starii de fapt reale si vor fi comunicate contribuabililor.

Contribuabilii persoane juridice si orice alte entitati fara personalitate juridica care in decurs de 12 luni consecutive, nu au depus declaratii fiscale si situatii financiare, nu au efectuat plati si nu au prezentat organului fiscal solicitari vor fi trecut intr-o evidenta speciala a contribuabililor inactivi.

Contribuabilii trecuti in evidenta speciala sunt supusi inspectiei fiscale in termen de maximum 3 luni de la data trecerii in evidenta speciala.

Contribuabilii trecuti in evidenta speciala, pot fi reactivati de la data la care depun o declaratie fiscala sau situatie financiara, efectueaza o plata voluntara, formuleaza o solicitare organelor fiscale, organul fiscal constata ca acesta desfasoara activitati supuse legii fiscale.

Reguli pentru conducerea evidentei contabile si fiscale

In vederea stabilirii starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale de plata datorata, contribuabilii sunt obligati sa conduca evidente fiscale. Evidentele contabile si fiscale se pastreaza la domiciliul fiscal al contribuabilului sau la sediile secundare.

Contribuabilii sunt obligati sa evidentieze veniturile realizate, cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate prin intocmirea registrelor sau a oricaror alte documente. De asemenea, contribuabilii sunt obligati sa utilizeze pentru activitatea desfasurata, documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege, achizitionate numai de la unitatile stabilite prin normele legale in vigoare.

9 Declaratia fiscala

Obligatia de a depune declaratii fiscale

Declaratia fiscala se depune de catre persoanele prevazute a avea obligatii in acest caz in Codul fiscal, la termenele stabilite.

Depunerea declaratiei fiscale este obligatorie si in cazurile in care a fost efectuata plata obligatiei fiscale sau persoana este scutita si organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere si obligatia fiscala.

Formarea si continutul declaratiei fiscale

Declaratia se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie de organul fiscal, in care contribuabilul trebuie sa inscrie corect, complet si cu buna credinta informatiile prevazute si sa il semneze direct sau de catre imputernicit.Declaratia fiscala trebuie insotita de documente cerute de prevederile legale. Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau la posta prin scrisoare recomandata sau poate fi transmisa prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmisie la distanta.

Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili din proprie initiativa.

10 Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

Impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:

prin declaratie fiscala, in cazul in care contribuabililor trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale sau dac declaratia fiscala este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare;

prin decizie emisa de organul fiscal.

Decizia de impunere

Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, ori de cate ori se modifica baza de impunere.

Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii este considerata si instiintare de plata din momentul in care se comunica contribuabililui.

Forma si continutul deciziei de impunere

Decizia de impunere in calitate de act administrativ fiscal cuprinde: denumirea organului fiscal competent, data emiterii, datele de identificare a contribuabilului, baza impozabila, impozitul datorat, temeiul calcularii impozitului.

Sunt asimilate deciziile de impunere, hotararile privind rambursare de taxa pe valoarea adaugata si deciziile, privind restituiri de impozite si taxe, deciziile referitoare la baza de impunere, deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii.

Bazele de impozitare se stabilesc separat atunci cand venitul impozabil este realizat de mai multe persoane cand sursa impozitului se afla pe raza altui organ fiscal decat cel competent teritorial.

Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata din initiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului pe baza constatarilor organului fiscal competent.

Inspectia fiscala

Obiectul si functiile inspectiei fiscale

Inspectia fiscala urmareste verificarea bazelor de impunere, a legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, a corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor fiscale de catre contribuabili, a respectarii legislatiei fiscale, stabilirea diferentelor de plata, precum si a accesoriilor aferente.

Principalele atributii ale inspectiei fiscale sunt:

constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultand din activitatea contribuabilului supus controlului sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale;

analiza si evaluarea informatiilor fiscale si adoptarea unor masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale;

sanctionarea faptelor constatate in conformitate cu prevederile legale si adoptarea unor masuri de prevenire si combatere.

In vederea indeplinirii atributiilor, organul de inspectie fiscala actioneaza in urmatoarele directii:

examineaza documentele aflate in dosarul fiscal al contribuabilului;

verifica concordanta dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului;

analizeaza constatarile si solicita explicatii scrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor;

solicita informatii de la terti;

stabileste diferente de obligatii fiscale de plata;

verifica locurile in care se realizeaza activitati generatoare de venituri impozabile;

dispune masuri asiguratorii;

efectueaza investigatii fiscale si aplica sanctiuni.

Persoanele supuse inspectiei fiscale

Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor indiferent de forma lor, de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor si contributiilor si a altor sume datorate bugetului consolidat.

Formele si intinderea inspectiei fiscale

Formele de inspectie fiscala se diferentiaza astfel:

a) inspectie fiscala generala care include activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil pe o perioada determinata;

b) inspectia fiscala partiala care presupune verificarea uneia sau mai multor obligatii fiscale pentru o perioada de timp determinata.

Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor obligatiilor fiscale daca se considera justificata o asemenea abordare.

Proceduri de control fiscal

Principalele proceduri de control fiscal sunt:

a) controlul prin sondaj care inseamna o verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative care reflecta modul de calcul, evidenta si plata obligatiilor fiscale;

b) controlul inopinat care consta in verificarea faptica a documentelor in principal ca urmare a sesizarii cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara enuntarea prealabila a contribuabilului;

c)     controlul incrucisat care consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului in corelatie cu cele detinute de alte persoane.

Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.

In cazul contribuabililor mari, perioada supusa controlului incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior.La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii trei ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale sau daca exista indici privind diminuarea impozitelor si taxelor sau daca nu au fost depuse declaratii fiscale.

Realizarea inspectiei fiscale

Inspectia fiscala se exercita exclusiv nemijlocit si neingradit de Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau de compartimente de specialitate ale autoritatilor administrative publice locale.In vederea inspectiei fiscale se efectueaza o selectare a contribuabililor de catre organul fiscal competent.

Avizul de inspectie fiscala

Inainte de desfasurarea inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia sa instiinteze contribuabilul in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala care cuprinde: temeiul juridic al inspectiei fiscale, data de incepere, obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi verificate, posibilitatea de a amana data de incepere a inspectiei fiscale. Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului, in scris, inainte de inceperea inspectiei fiscale.

Locul si timpul desfasurarii inspectiei fiscale

Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sa puna la dispozitie un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale.

In cazul in care nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau in orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

In cadrul inspectiei fiscale, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.

Inspectia fiscala se desfasoara de regula, in timpul programului de lucru al contribuabilului sau cu acordul scris al acestuia si aprobarea conducatorului organului fiscal se poate realiza si in afara programului de lucru.

Durata efectuarii inspectiei fiscale

Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale.

Principalele reguli asezate la baza inspectiei fiscale

Inspectia fiscala urmareste examinarea tuturor starilor de fapt si raporturilor juridice care sunt relevante pentru impunere;

Inspectia fiscala necesita afectarea cat mai putin a activitatii curente a contribuabilului si utilizarea eficienta a timpului destinat inspectiei fiscale;

Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit taxa, contributie si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. In cazuri de exceptie, conducatorul inspectiei fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade, daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarii sau erori de calcul care influenteaza rezultatele;

Inspectia fiscala se exercita pe baza principiul independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii, descentralizarii;

Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si desfasoara pe baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale.

La inceperea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de servici semnat de conducatorul organului de control;

La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa pe propria raspundere din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala;

Contribuabilul este obligat sa aplice masurile dispuse in actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale in termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala.

Obligatia de colaborare a contribuabilului

Contribuabilul este obligat sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale, sa dea informatii, sa prezinte documentele solicitate in vederea clarificarii situatiei din punct de vedere fiscal.

Dreptul contribuabilului de a fi informat

Contribuabilul are dreptul de a fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale asupra constatarilor si rezultatelor din inspectia fiscala. La incheierea inspectiei fiscale organul fiscal va prezenta contribuabilului constatarile si consecintele lor fiscale, acordandu-i acestuia posibiliatatea de a-si exprima punctul de vedere. Contribuabilul are dreptul sa prezinte in scris punctul de vedere cu privire constatarile inspectiei fiscale.

In cazul in care unele constatari din inspectia fiscala intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni, organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala.

Rezultatul inspectiei fiscale se consemneaza intr-un raport scris in care se reflecta constatarile inspectiei din punct de vedere faptic si legal.