Paradisurile fiscale

Paradisurile fiscale

Paradisurile fiscale sunt zone sau teritorii in care persoanele fizice si societatile comerciale sunt supuse la sarcini fiscale mai mici decat in alte parti ale lumii. Majoritatea paradisurilor sunt state mici, de curand independente sau teritorii autonome cu un plasament exotic si o populatie redusa. O caracteristica importanta    a paradisurilor fiscale se refera existenta unor guverne invulnerabile la presiunile comunitatii internationale, care garanteaza secretul bancar.

Paradisurile fiscale nu sunt rezultatul procesului de globalizare economica, intrucat zonele libere de taxe au aparut odata cu dezvoltarea comertului international, dar, in zilele noastre, ele joaca un rol mult mai important in derularea relatiilor financiare si comerciale. Importanta paradisurilor fiscale rezida in volumul urias al fondurilor pastrate sau tranzitate prin institutiile localizate pe teritoriul lor.

Un paradis fiscal asigura:

avantaje fiscale care nu ar fi putut fi obtinute de persoanele fizice si juridice in tarile lor de rezidenta;

un sistem bancar dezvoltat care permite realizarea rapida si facila a operatiilor cu strainatatea, fara nici o restrictie;

mijloace de comunicare performante;

protejarea secretului operatiunilor comerciale si financiare si absenta controlului schimburilor.

Avand in vedere principalele trasaturi caracteristice ale paradisurilor fiscale distingem:

tari care nu aplica nici un impozit asupra veniturilor sau plus valorii capitalului (ex.: Bermude, Bahrein, insulele Cayman etc);

tari care impoziteaza venitul sau beneficiul in functie de teritorialitate (ex.: Costa Rica, Hong Kong, Malaezia, Panama, Filipine etc);

tari in care cotele de impozitare sunt de regula fixe si foarte mici (ex. : Liechtenstein, Elvetia, Jersey etc);

tari care ofera avantaje fiscale societatilor holding (ex.: Luxemburg, Singapore etc).

Pe teritoriul acestor state sunt infiintate numeroase firme catre care sunt dirijate profiturile unitatilor productive aflate pe teritoriul altor tari, eludandu-se astfel fiscul. Spre exemplu, in Liechntenstein sunt inregistrate mai multe sedii sociale de firme industriale si comerciale (reale sau fictive) decat totalul populatiei sale, respectiv 40.000 de firme la 25.000 de locuitori. Explicatia ar consta in faptul ca orice firma care isi stabileste sediul pe teritoriul acestui stat este exceptata de la plata impozitului pe profit.

De asemenea, in Insulele Cayman cu o populatie de numai 20.000 de locuitori sunt inregistrate in jur de 19.000 de astfel de firme, peste 500 de banci si 300 de firme de asigurari. Dintre primele 25 de banci din lume, 20 au filiale aici, acest centru financiar a ajuns sa detina in numai cativa ani aproape 10% din piata euro- dolarilor[1].

Pe harta globalizarii, paradisele fiscale au devenit zone cheie ale finantelor prin care tranziteaza neingradit si continuu fluxuri financiare atrase ca un magnet de facilitatile oferite de acestea.

Ceea ce poarta numele generic de paradis fiscal, acopera de fapt o serie diversificata si complexa de teritorii, tari si institutii care ofera avantajele secretului asupra operatiunilor financiare si comerciale desfasurate in cadrul lor, impozitarea redusa sau, in unele cazuri inexistenta impozitarii veniturilor firmelor si a persoanelor.

Beneficiile oferite de paradisurile fiscale pot viza atat persoanele fizice, cat si societatile comerciale

Avantajele oferite persoanelor fizice se refera in general la impozitarea nula sau cea    scazuta.

In cazul societatilor comerciale distingem urmatoarele categorii de beneficii:

- posibilitatea societatilor care au filiale in paradisuri fiscale de a intarzia impozitarea care este subordonata repatrierii beneficiilor. Beneficiile sunt impozitate in anul imediat urmator realizarii lor, impozitul fiind calculat pe ansamblul beneficiilor nationale si straine;

- lipsa obligatiei de a tine neaparat o evidenta contabila (multe paradisuri fiscale nu cer firmelor offshore sa tina evidente contabile, ceea ce genereaza economii substantiale);

- investitiile realizate nu mai antreneaza impozite pe plusvaloare in cazul cedarii lor;

- conturile in monede convertibile si secretul bancar pot usura obligatiile gestionarilor in perioada de fluctuatie a monedelor si a impozitelor pe dobanzi;

- infiintarea unei filiale intr-un paradis fiscal permite o mai mare suplete si o discretie marita in gestiune;

- o filiala infiintata filiale intr-un paradis fiscal poate fi utilizata de o societate comerciala ca punct de cumparare pentru propriile sale marfuri, care vor fi revandute firmelor din strainatate, profitandu-se de remizele obtinute fara a pierde beneficiul vanzarii;

- infiintarea unei filiale intr-un paradis fiscal permite cumpararea de material la pretul pietei locale, fapt care permite realizarea de beneficii neimpozabile;

- firmele multinationale interesate sa devina propriul lor asigurator, infiinteaza companii de asigurari captive, datorita costurilor ridicate ale asigurarilor, precum si datorita caracterului neasigurabil al unora dintre activitatile lor.

In cadrul paradisurilor fiscale pot fi identificate trei tipuri de societati    :

− societatile holding: detin un portofoliu de titluri de participare, dar nu desfasoara nici o activitate economica;

− societatile de baza: sunt societati inregistrate intr-o tara cu fiscalitate redusa dar care nu desfasoara activitati economice aici, ci doar gestioneaza beneficiile concentrate de la filialele grupului fondator ce sunt inregistrate in tari cu fiscalitate ridicata;

− societatile fictive: se rezuma la o simpla " cutie de scrisori" existenta pe langa un contabil, avocat, notar, neavand sediul in oaza fiscala respectiva. Scopul lor este transferul profiturilor catre paradisul fiscal si sustragerea de la controlul fiscal asupra contabilitatii intreprinderilor din grup.

Alegerea    unui paradis fiscal ca refugiu impotriva fiscalitatii trebuie sa se realizeze tinand seama de o serie de factori care pot influenta semnificativ rezultatele operatiilor ce vizeaza evaziunea fiscala internationala, printre care enumeram:

stabilitatea politica si economica;

situatia geografica;

structurile socio-profesionale existente;

costurile necesare pentru constituirea unei societati straine s.a.

Fenomenul globalizarii pietelor de capital a favorizat transferarea cu usurinta a sumelor de bani rezultate din activitatile comerciale in scopul sustragerii de la plata obligatiilor datorate statului sau atunci cand mijloacele financiare nu sunt dobandite pe cai ilicite chiar savarsirea unor infractiuni de spalare a banilor.

Prin spalarea internationala a banilor s-au impus costuri considerabile economiei mondiale, avand drept consecinta si deteriorarea operatiunilor eficiente ale economiilor nationale si, prin promovarea unei politici economice mai proaste, coruperea lenta a pietei financiare, reducerea increderii publice in sistemul financiar international si, ca rezultat reducerea sistemului de crestere a economiei mondiale. Confruntati cu aceste probleme, factorii politici de decizie ai tarii ar fi fortati sa-si inaspreasca politica fiscala pentru a incerca sa creeze un surplus bugetar care sa fie folosit pentru neutralizarea efectelor monetare ale influentelor de capital.

Internationalizarea activitatilor economice a generat o criminalitate transnationala care urmareste ascunderea profiturilor prin trecerea succesiva a acestora in tarile in care companiile isi desfasoara activitatea. Criminalitatea transnationala cuprinde infractiunile a caror savarsire se poate realiza sau desfasura pe teritoriile mai multor state chiar daca infractiunile sunt savarsite de persoane refugiate in strainatate sau care trec peste granite produsul sau profilul infractiunii savarsite in tara lor (infractiuni nationale).