Particularitatile sistemelor bancare contemporane

Particularitatile sistemelor bancare contemporane

In ultimele decenii bancile si activitatea bancara au suferit ample si importante transformari, determinate de actiunea unor factori ca:

F     evolutiile economiei contemporane;

F     mutatiile in comportamentul celor ce beneficiaza de serviciile bancilor;

F     politicile curente si de perspectiva pe care guvernele le exercita asupra sectorului bancar, prin masuri legislative si prin parghii obisnuite ale politicilor monetare si comerciale;

F     tehnologiile moderne (din domeniul informatic si telecomunicatii) care transforma in interior aparatul bancar.

Toti acesti factori, actionand prin interactiune, fac ca sistemele bancare contemporane sa capete anumite particularitati care le caracterizeaza activitatea curenta. O prima particularitate o constituie o modificare semnificativa a structurii activelor tuturor bancilor in ultimii ani, constand in:

Ø      reducerea ponderii numerarului si relatiilor interbancare pana la procente de 7-10% ;

Ø      sporirea angajamentelor in credite acordate economiei cu ponderi de pana la 65% din total active;

Ø      reducerea angajarii bancare in detinerea de titluri de plasament.

Se manifesta o crestere a operatiunilor active de plasamente in credite, pe seama restrangerii lichiditatii, prin detinerea de numerar si depozite,    vizand cresterea profitului.

In cadrul structurii pasivelor bancare se constata o majorare a depozitelor la termen si de economii in defavoarea depozitelor la vedere, ca urmare a reorientarii clientilor bancii spre depozite care asigura o remunerare mai mare. Totodata bancile se orienteaza spre cresterea angajamentelor interbancare care asigura circa 60% din resurse, si scaderea resurselor din depozite.

O alta particularitate o constituie amplificarea fortei marilor banci, corelata cu intensificarea internationalizarii si dezvoltarii inegale a bancilor pe natiuni. Urmare a unui proces firesc de concentrare a capitalurilor banesti, se manifesta o intensificare a puterii marilor banci, atat pe plan intern cat si international.

Fenomenul este determinat si de faptul ca in lupta de concurenta, care este din ce in ce mai ascutita, marile banci, care dispun de retele intinse de sucursale si agentii, au, fata de bancile mici si mijlocii, avantaje considerabile sub raportul posibilitatilor de atragere a depunerilor si realizare a plasamentelor, in conditiile unei profitabilitati ridicate. Cererile tot mai mari de credite ale unor societati din ce in ce mai mari nu pot fi satisfacute decat de banci tot mai mari, sau prin sindicalizare bancara. In aceste circumstante, la nivelul fiecarei tari, expresie a concentrarii bancare, un numar restrans de banci desfasoara marea majoritate a operatiilor.

Tendinta de concentrare este foarte evidenta in tarile dezvoltate, cu mare traditie in domeniul bancar, cum sunt Anglia, SUA, Franta, Germania, dar ea se manifesta din ce in ce mai puternic si in tarile din spatiul central si est-european.

Concentrarea bancilor are loc prin fuziuni si preluari dar si prin falimente si lichidari ale bancilor mai mici. In Anglia, 5 mari banci detin impreuna peste 90% din depozitele bancilor comerciale, iar in SUA, 10 mari banci detin 30,8% din totalul activelor celor circa 12000 de banci. Concentrarea bancara se manifesta puternic si pe plan international. In acest domeniu bancile japoneze si franceze inregistreaza mari cresteri, acestea, dar in special cele japoneze, inregistrand ritmuri de crestere deosebite. Cele mai puternice banci pe plan international au devenit in anii '80 bancile japoneze. Faptul este ilustrat prin aceea ca, daca in 1964, din primele 20 de banci mondiale, 9 erau americane si numai una era japoneza, in 1990 japonezii aveau in primele 20 de banci 12 mari banci, dintre care 6 ocupau primele pozitii, iar americanii nu mai aveau nici una in top. In anii '90 situatia s-a mai schimbat bancile americane au revenit pe primele locuri.

A treia particularitate a sistemelor bancare contemporane o constituie universalizarea bancilor comerciale, prin substituirea progresiva a specializarii operatiunilor bancare. Daca la inceputul evolutiei activitatii bancare, in special in cursul secolului XIX, a predominat specializarea bancara, treptat, si mai accentuat in ultimii ani, tendinta s-a schimbat si dominanta a devenit cea de universalizare a operatiunilor bancare. Desi specializarea nu dispare si apar inca banci specializate, tot mai multe banci trec de la operatiuni specializate la operatiuni multiple, de creditare pe termen mediu si lung a investitiilor, a industriei, emit si cumpara actiuni, concureaza casele de economii in atragerea disponibilitatilor populatiei, se implica in creditul de consum. Motivatia universalizarii operatiunilor bancare este aceea a utilizarii mai eficiente a personalului si echipamentelor moderne, o crestere a resurselor atrase si a plasamentelor, o reducere a cheltuielilor si o sporire pe aceasta baza a veniturilor si prin consecinta a profiturilor.

A patra particularitate o constituie dezetatizarea si liberalizarea bancilor. Daca dupa primul razboi mondial si pana acum 10-15 ani statul a intervenit puternic in sistemul bancar prin nationalizari de banci si exercitarea unui control statal in sfera operatiunilor bancare, in ultimii ani tendinta s-a inversat. Marile banci au inceput sa fie reprivatizate, iar in activitatea bancara precumpaneste liberalizarea activitatii, iar dereglementarea acesteia isi face din ce in ce mai mult loc.

O a cincea particularitate o constituie accentuarea modernizarii tehnicilor si informatiilor bancare, care vizeaza doua directii:

a)      asimilarea si introducerea in tehnica bancara propriu-zisa a celor mai moderne produse si instrumente bancare, cum sunt: tipuri de depozite, categorii de credite, modalitati si instrumente de plata si evidentiere in conturi;

b)      achizitionarea celor mai perfomante echipamente de informatica si telecomunicatii, pentru a sustine ansamblul operatiunilor bancare (evidentieri in conturi, viramente, acordari-rambursari de credite, schimburi valutare, electronic banking, internet banking, telebanking etc.).

Bancile sunt sectoarele cele mai informatizate din tarile dezvoltate, alocand o parte insemnata a resurselor in achizitionarea de sisteme informatice tot mai performante. Sistemele informatice bancare au facut sa creasca intr-un ritm nemaiintalnit productivitatea, siguranta si eficienta serviciilor bancare. Prelucrarea automata a informatiilor bancare, sistemul electronic de transfer al fondurilor, telecomunicatiile bancare, produc mari schimbari structurale in activitatea bancilor. Se estimeaza ca banca viitorului este cea fara ghiseu, banca la domiciliu, in care operatiile vor putea fi efectuate prin telex, fax, telefon, direct de la domiciliul utilizatorului.

O asemenea dezvoltare simplifica operatiunile, reduce costurile, creste operativitatea si profitul, dar in acelasi timp, creste riscul fraudelor si al instrainarii clientului de banca.