^{1.Structura financiara}

^{Fiecare tara membra a FMI contribuie la acesta cu o suma de devise. Aceste cote-parti au cateva trasaturi principale. Pe primul plan toate sumele varsate la FMI sunt folosite pentru acordarea de credite ale tarilor cu dificultati financiare. Pe al doilea plan alocatiile din fiecare tara membra stau la baza determinarii sumei maxime pe care tarile le pot imprumuta sub forma de DST din FMI. Pe al treilea plan marimea sumei varsate este importanta pentru numarul de voturi al fiecarei tari. Evident cele mai bogate tari au si cele mai multe voturi.}

^{Aceste cote-parti sunt revizuite la fiecare 5 ani. Ele pot fi marite sau micsorate in functie de nevoile FMI. De exemplu in anul 1946 cele 35 membri al FMI au varsat 7,6 billion , decat in anul 1998 suma s-a ridicat la 193 billion $ ( tabel 1 ). SUA are 250.000 voturi, ceea ce reprezinta 18% din voturile totale ( Gr. 2).}

^{De obicei tarile care se imprumuta de la FMI platesc diferite taxe, care pe de o parte au scop sa acopere cheltuielile FMI cu operatiile respective, si pe de alta parte sa recompenseze tarile al carei moneda este folosita pentru imprumut. In prezent taxa este 1 din 1% din toata suma si dobanda 4 cu exceptia creditelor pentru ajustare structurala, unde dobanda este mult mai mica.}

^{Sursele de finantare ale FMI sunt alcatuite din cotele-parti ale fiecarui membru. Regula este ca 75% din toata suma varsata este in moneda nationala. Din cauza ca majoritatea tarilor au moneda nationala care nu este convertibila, aproape jumatate din toate monedele alocate nu pot fi folosite. Numai 20 monede nationale se imprumuta pe parcursul unui an. Dintre ele sunt - dolarul american, yenele japoneze, marca germana, lira sterlina, francul francez, etc.}

^{Fiecare tara membra are drept sa se imprumute de cateva ori pana la suma cotei-plati pe care a varsat-o la FMI.}

^{Drepturile speciale de tragere (DST) au fost create in anul 1960. Atunci dolarul a fost principala moneda de rezerva, de unde a crescut mult si cererea lui. Pe de alta parte aurul a fost greu de aprovizionat. De aceea a aparut nevoia de alte devize, care sa fie adaugate la rezervele internationale.}

^{DST reprezinta un cos valutar , care contine cele 5 importante monede nationale - dolar american, yena, marca germana, franc francez si lira sterlina. Astazi exista 21,4 billion DST, la valoare aproape 29 billion. DST reprezinta 2% din rezervele totale ale FMI (Gr.3).}

^{Dupa introducerea monedei Uniunei Europene la 1 ianuarie 1999, FMI a decis ca noua moneda unica va inlocui marca germana si francul francez in Cosul valutar al DST ( tabel 2). Istrumentele financiare care se fructifica prin ratele de dobanzi in DST - bonurile de tezaur nemtesti, frantuzesti si englezesti pentru 3 luni, ratele de dobanda pentru certificatele de depozit din Germania si din Japonia pe 3 luni vor ramane neschimbate. In aceasta legatura cealalta revizuire a DST va avea loc nu mai tarziu de anul 2000.}

^{In trecut toate tarile membre ale FMI au fost obligate sa foloseasca aceleasi metoda pentru calcularea ratei de schimb ale monedei nationale. Principalul curs de referinta era dolarul american.}

^{Acest sistem al paritatiilor fixe a esuat dupa anul 1970 pentru ca SUA n-a putut sa faca fata cererii mare de dolar american.}

^{Atunci s-a schimbat ca fiecare tara membra va folosi metoda proprie de determinare a cursului de schimb. Multe tari industriale au lasat cursurile lor valutare liber flotante. Valoarea lor este determinata de cererea si de oferta pe piata valutara internationala. Alte tari incearca sa influenteze cursul lor valutar prin vanzare si cumparare de moneda nationala pe piata interna ( Gr.4).}

^{Fondul Monetar International imprumuta numai aceste tari, care au probleme cu balanta de plati si tari care nu au disponibilitati valutare pentru a-si achita datoriile legate de imprumuturile pe care le-au efectuat (Gr.5).}

^{Exista 2 moduri de trageri ordinare :}

^{Tragerile in cadrul transei de rezerva}

^{Tragerile in cadrul transelor de credit}

^{In primul caz, tragerile sunt automate si neconditionate. Dimensiunea lor este determinata de ponderea DST sau a devizelor convertibile in totalul cotei- parti ale tarii in cauza.}

^{Tragerile in cadrul transelor de credit au regim mai special. Cea mai esentiala diferenta este ca ele nu sunt neconditionate. O tara recurge la astfel de trageri atunci cand si-a epuizat drepturile de tragere in cadrul transei de rezerva.[1]}

^{Orice tara membra poate refuza 4 transe de credit care reprezinta 125,150,175 si 200% din cota-parte in aur sau intr-o moneda convertibila. Cel mai usor se poate obtine prima transa care este liberalizata.}

^{Incepand cu a doua transa conditiile care se pun sunt mult mai dificile. Evident si dobanda creste. Tragerile au loc trimestrial fiind supuse reviziunii periodice a programelor si respectarii criteriilor convenite. Aceste criterii se refera la politica de credit, cea bugetara, restrictiile comerciale si de plati, imprumuturile externe si nivelul reservelor.}

^{Pentru a imprumuta cu mai mult de 25% din cota-parte, FMI aplica doua principii esentiali .}

^{Pe de o parte tarile care se imprumuta trebuie sa ramburseze cu cat se poate mai repede suma imprumutata, dupa ce evident rezolva problemele sale. Aceasta este asa numitul principiul conditionalitatii.}

^{Principiul conditionalitatilor}

^{Principiul conditionalitatii este partea cea mai criticata din activitatea organizatiei. Dupa el accesul pana la resursele fondului este legat de programe, care asigura refacerea posibilitatii de efectuare a platii si ca urmare a acestora si rambursarea imprumuturilor. De fapt in statutul FMI nu este mentionat ca folosirea resurselor fondului sunt conditionate de vreo cerinta.}

^{Din punct de vedere teoretic principiul conditionalitatii ar trebui sa asigure eficacitatea si adaptarea la neechilibrarile de plata pe plan mondial. Pentru    tarile in curs de dezvoltare aceasta inseamna disparitia problemelor de plati externe, echilibrarea balantului de plati.}

^{Exista doua categorii de resurse ale FMI :}[PD1] 

^{resursele generale, si}

^{resurse concesive}

^{Primele sunt cele principale si ele se refera la tragerile de moneda sau DST contra echivalentul in moneda nationala, ele pot sa fie folosite de fiecare tara membra. Resursele concesive se considera ca un supliment constant sau temporar.}

^{Din punct de vedere al conditionalitatii numai prima transa este acordata aproape automat. Toate celelalte transe sunt strans legate de o multitudine de conditii, cum ar fi - nivelul minim al resurselor bancare, imprumuturile cu durata medie sau scurta de la strainatate, nivelul datoriei externe, rata dobanzii, etc.}

^{3.Facilitati de care beneficiaza tarile membre}

^{Pentru a sprijini tarile membre FMI a creat o multime de facilitati de creditare, care difera in functie de problemele , pe care le intampina tarile    ( Gr.6).}

^{In anii '60 au fost introduse 2 feluri de facilitati -in anul 1963 Facilitatea Compensatorie si in anul 1969 Facilitatea Stocului Tampon.}

^{Facilitatea de finantare compensatorie are scopul principal de a compensa scaderile temporare in incasarile din export, ca rezultat a scaderii preturilor in comertul mondial, si cresterea temporara a costului importurilor de cereale.}

^{Facilitatea stocului tampon consta in mentinerea a unui stoc tampon de marfuri de baza. In practica de aceasta facilitate au beneficiat tarile producatoare de marfuri de baza.}

^{In anul 1979 a fost creata inca o facilitate in scopul ajutarii tarilor membre, care se asteapta sa inregistreze un deficit important al balantei de plati sau pentru o perioada mai lunga decat cea, pentru care pot obtine transe normale de credit, cunoscuta sub numele de Facilitatea Witteveen, dupa numele Directorului General Johannes Witteveen. Rezervele care sunt puse la dispozitia tarilor in cauza sunt provenite din imprumuturi cu dobanda acordate de catre tarile dezvoltate.}

^{Pentru a sprijini tarile cele mai sarace, care nu pot sa faca fata datoriilor sale, in anul 1986 FMI a creat Facilitatea de Ajustare Structurala. De aceasta asistenta financiara beneficiaza tarile in curs de dezvoltare cu venituri scazute, afectate de persistenta dezechilibrelor de balanta de plati. Tragerile efectuate nu sunt din resursele FMI ci din amortismentele Fondului Mutual . Rambursarile se fac semestrial si inceteaza la doi ani de la primei plati, cu o perioada de gratie de 5 ani si jumatate. Dobanda este de 0,5% pe an.}

^{In anul 1987 aceasta facilitate a fost extinsa. Sprijinul financiar consta in imprumuturi mici si donatii din partea unui grup mare de tari, care in trecut au beneficiat la randul sau de aceleasi facilitate. Dupa    parerea lui Bakker ' Contributiile concesionale, in principiu, ar trebui sa apara prin dezvoltarea bugetelor guvernelor nationale si nu prin FMI '.}

^{In anul 1993 a fost creata cea mai noua facilitate de ajustare a tarilor care se afla in perioada de tranzitie - Facilitatea de Transformare Sistematica; Scopul principal este sprijin financiar pentru tarile care trec la un sistem comercial, care este bazat pe reguli de piata. Tragerile din aceasta facilitate nu poate depasi 50% din cota-parte si se efectueaza in doua transe suplimentand celelalte facilitati primite. De Facilitatea de Transformare Sistematica pana in prezent au beneficiat 20 de tari.}

^{Un nou mod de acordare a srijinului tarilor cu probleme financiare este acordul stand-by, care este pus in practica incepand cu anul 1952 ( tabele 3,5,6,7).}

^{Un acord stand-by se reprezinta sub forma de doua documente. Unul include un anumit numar de clause standard, care indica scopul acordului, durata sa, suma prevazuta a fi trasa, obligatiile de rascumparare, comisionul ce trebuie achitat. Celalalt document este o scrisoare de intentii sau un memorandum purtand semnatura guvernatorului Bancii Centrale a tarii solicitante sau ministerului de finante respectiv in care se precizeaza politica monetara , financiara si valutara care urmeaza a fi aplicate.}

^{Toate aceste facilitati pe de o parte sunt create cu scopul principal de a acorda sprijin financiar a tarilor cu probleme in balanta de plati. In majoritate acestea sunt tari in curs de dezvoltare. Aceste resurse financiare amelioreaza problemele economice, dar nu le elimina. Problema esentiala a acestor tari este lipsa de tehnologii si know how, lipsa de investitii straine, productia lor nu poate sa faca fata produselor din celelalte tari dezvoltate. Pe de alta parte aceste imprumuturi minori fac tarile respective din ce in ce mai mult dependente de tarile puternic industrializate.}

^{Asistenta tehnica acordata de FMI imbraca cateva forme principale. Esenta ei consta in ajutarea tarilor respective de a organiza bancile sale nationale si Ministerul finantelor, in colectarea datelor statistice, in redactarea legislatiei, in pregatirea functionarilor.}

^{In anul 1998 asistenta tehnica reprezenta 17% din bugetul FMI. Din anul 1964, cand FMI a infiintat sucursala sa in Washhington, in cursurile organizate acolo au participat mai mult de 10.000 de persoane din toate tarile membre ale FMI care lucreaza in bancile centrale nationale si Ministerele de finante.}

^{Asistenta tehnica acordata de FMI nu are o importanta semnificativa pentru tarile in curs de dezvoltare sau pentru tarile in tranzitie. In momentul in care ele intampina probleme serioase legate de starea sa economica si mai ales cu lipsa profunda de resurse valutare, este putin importanta acest fel de asistenta. Mai mult decat aceasta, toate datele statistice culese de FMI arata in mod transparent situatia economica in fiecare tara si acest lucru afecteaza in majoritate tarile in curs de dezvoltare.}