Politica monetara a Bancii Centrale Europene

Politica monetara a Bancii Centrale Europene

In conformitate cu Articolul 105 din versiunea consolidata a Tratatului Uniunii Europene, obiectivul principal al Bancii Centrale Europene este mentinerea stabilitatii preturilor in Zona Euro. Stabilitatea preturilor trebuie mentinuta pe termen mediu, in acest fel nu se asteapta din partea Bancii Centrale Europene sa faca fata variatiilor de pret cauzate de termeni comerciali sau alte socuri. Dupa cum a subliniat Mishkin (2000), un angajament institutional fata de stabilitatea preturilor nu e suficient ca atare pentru a aduce mult dorita credibilitate unei banci centrale; acest obiectiv general ar trebui tradus intr-un simplu scop cantitativ. In 1998, Institutul Monetar European a definit stabilitatea preturilor ca si "cresterea anuala a Indicelui Armonizat al Preturilor de Consum" (IAPC) pentru zona Euro sub 2%"(BCE 2001). IAPC este o medie ponderata a indicilor preturilor de consum, colectati intr-o maniera uniforma din statele zonei Euro. In mai 2003, Consiliul Director al Bancii Centrale Europene a reconfirmat definitia stabilitatii preturilor adaugand o nuanta: Consilul a stabilit ca pentru a se atinge acest scop " e nevoie a se mentine rata inflatiei aproape de 2% pe termen scurt".

Realizarea acestui obiectiv fundamental, de stabilire a preturilor, impune, deci, ca Sistemul European al Bancilor Centrale sa fixeze obiective intermediare. In stabilirea acestora, este deosebit de importanta cunoasterea contextului economic si financiar in care se inscrie politica monetara a Bancii Centrale Europene.

Din aceasta perspectiva, ansamblul tarilor ce formeaza Uninune Economica si Monetara, reprezinta o zona relativ inchisa fata de exterior, avand in vedere dimensiunea si geometria sa. Acest lucru inseamna ca actiunile in materie de rate nominale de schimb au mai putina importanta, comparativ cu ceea ce reprezentau acestea pentru economiile nationale. Reducerea rolului ratei de schimb este, de fapt, un obiectiv al Uniunii Monetare. In al doilea rand, chiar daca exista diferente structurale intre tarile europene, politica monetara trebuie dusa in interesul intregii Uniuni, si nu al unei tari membre, elaborandu-se o politica monetara comuna a Uniuinii Monetare. Politica monetara trebuie sa faca fata altor componente ale politicilor economice, care raman inca nationale.

Pactul de stabilitate si crestere are menirea de armonizare a politicilor Uniunii Monetare (politica monetara) cu politicile inca nationale (politica bugetara). El are si menirea de a dezamorsa eventualele conflicte intre diferitele tipuri de politici din Uniunea Economica si Monetara.

In acest context, obiectivele intermediare ale politicii monetare au o importanta deosebita.

In acelasi articol 105, in Tratatul Uniunii Europene se specifica faptul ca fara a prejudicia scopul stabilitatii preturilor, Banca Centrala Europeana trebuie sa sustina politicile economice generale ale Comunitatii Europene in vederea atingerii obiectivelor comunitare asa cum sunt ele definite in Articolul 2. Astfel Uniunea trebuie sa promoveze "progresul social si economic precum si un nivel ridicat al ocuparii fortei de munca si sa realizeze o dezvoltare echilibrata si pe termen lung". Acest lucru ar putea demonstra faptul ca Banca Centrala Europeana nu este indiferenta fata de dezvoltarea economica a Zonei Euro.

Totusi, in cateva ocazii, oficiali ai Bancii Centrale Europene, au lasat deoparte atitudinea lor de "neamestec" in problemele "sectorului real". Pozitia oficiala a Bancii Centrale Europene este ca modul optim, din punct de vedere al bancii, pentru promovarea cresterii economice este prin intermediul stabilitatii preturilor. Jean-Claude Trichet, presedintele Bancii Centrale Europene din noiembrie 2003, a declarat ca "prin mentinerea unei inflatii scazute in anii urmatori, si nu numai pe termen mediu dar si pe termen lung, se paveaza calea spre un mediu financiar favorabil ce va duce implicit la crestere economica".

In acest context, obiectivele intermediare ale politicii monetare au o importanta deosebita.

1. Strategiile Bancii Centrale Europene

O strategie de politica monetara reprezinta ansamblul de proceduri care fondeaza coerenta deciziilor luate de o banca centrala pentru a atinge obiectivul sau final. Obiectivul principal al Sistemului European al Bancilor Centrale reprezinta mentinerea stabilitatii preturilor si sustinerea politicilor economice in Comunitate.

a) Afirmarea caracterului monetar al inflatiei

Inflatia, fara prezenta monetara si nivelul general al preturilor nu ar putea exista, si deci cauza principala a acesteia reprezinta o crestere necontrolata corespunzator a masei monetare in circulatie.

Avantajele stabilitatii preturilor se bazeaza pe patru argumente:

eliminarea distorsiunilor in mecanismul de ajustare a preturilor

diminuarea preturilor curente de interes nominal;

economia din punct de vedere a resurselor reale care este mobilizata pentru a reduce efectele de incertitudine asupra preturilor viitoare;

disparitia efectelor inflationiste asupra repartitiei patrimoniilor reale si financiare si asupra repartitiei veniturilor intre creditori si debitori.

Nici o banca centrala nu dispune de instrumente de politca monetara care sa ii permita controlul direct asupra nivelului pretului.

b) Cautarea unei credibilitati operationale

O politica monetara utilizeaza anumite intrumente pentru a-si atinge obiectivele finale. Uneori pentru a ajunge si a controla tinta finala este mai usor de a intrebuinta un obiectiv intermediar; deci se poate vorbi de tinte finale si tinte intermediare.

INSTRUMENTE → TINTA INTERMEDIARA → TINTA FINALA

Pentru ca un obiectiv intermediar sa fie competent trebuiesc luate in calcul:

stabilirea relatiei intre obiectivele intermediare si finale (stabilirea cererii de moneda si anticipatiile inflationiste);

controlabilitatea (capacitatea de a influenta obiectivul prin manevrarea instrumentelor);

caracterul indicatorului avansat;

trebuie sa aiba caracter de confidentialitate

eficacitate

transparenta

responsabilitate din partea Bancii Centrale Europeane

orientare pe termen mediu- anticipari inflationiste pe termen mediu

continuitate

coerenta cu statutul de independenta a Sistemului European al Bancilor Centrale

c) Linia strategica adoptata

Institutul Monetar European (IME) a retinut doua strategii posibile pentru Banca Centrala Europeana:

un obiectiv monetar ca tinta intermediara;

o tinta directa asupra inflatiei.

Obiectivul monetar ca tinta intermediara se bazeaza pe compararea evolutiilor prevazute si constatate a agregatelor monetare ca tinta. Daca cresterea inregistrata a unui agregat monetar este mai rapida decat cresterea anticipata, politica monetara trebuie sa devina mai restrictiva.

Tinta directa asupra inflatiei se bazeaza pe compararea intre inflatia prevazuta si cea realizata.

La 13 octombrie 1998 Banca Centrala Europeana nu a dorit sa adopte niciuna din strategiile propuse de catre Institutul Monetar European si a decis sa-si impuna propria politica monetara indreptata asupra unui obiectiv final reprezentat de pret si un obiectiv intermediar, un agregat monetar.

Pentru a pune in aplicare aceste doua strategii Banca Centrala Europeana s-a ajutat de cele patru recomandari ale Institutului Monetar European:

fixarea unui obiectiv cuantificat pentru inflatie;

fixarea unui obiectiv cuantificat pentru masa monetara;

a utiliza o larga gama de indicatori;

a fi prospectiva.

2. Tabloul politicii monetare a Bancii Centrale Europene

a)     un obiectiv al inflatiei strict cuantificat

Un nivel al inflatiei < 2% pe termen mediu. Acesta subliniaza faptul ca Banca Centrala Europeana fixeaza limitele precise a valorii maxime a inflatiei compatibila cu stabilitatea preturilor ;

Recurgerea la indicele IPCA (Indicele de Pret a Consumului Armonizat). Aceste indice a fost creat pentru a evalua marimea inflatiilor nationale in cursul celei de-a II-a faze a Uniunii Economice si Monetare, si este calculat lunar pentru fiecare Eurostat.

b)     tinta monetara

Agregat monetar la nivelul preturilor

In conceptia Bancii Centrale Europene inflatia reprezinta in ultima instanta un fenomen monetar si deci va trebui sa controleze tendinta evolutiei masei monetare de unde rezulta un asa numit agregat monetar.

- Alegerea agregatului M3

Un agregat monetar se defineste ca fiind suma monedei in circulatie si atragerea anumitor exigibilitati ale institutiilor financiare. Aceste exigibilitati trebuie sa aiba un caracter puternic monetar din punct de vedere ai agentilor economici, si deci ne indreptam catre lichiditate.

In sens mai restrans si imediat, moneda reprezinta o moneda fiduciara (bancnote si monede) si ansamblul depozitelor la vedere detinute de public.

M1(40%) = Moneda fiduciara (7%)

(agregat restrans) (+) Depozite la vedere (33%)

M2 (88%) = M1 (40%)

(agregat intermediar) (+) Depozite la termen <2 ani(20%)

(+) Depozite rambursabile cu preaviz

≤3 luni (28%)

M3 (100%) = M2 (88%)

(+) Pensiuni (4%)

(+) Titluri monetare si intrumente din

piata monetara (6%)

(+) Titluri de creanta cu o durata

≤2 ani (2%)

- O crestere anuala de referinta pentru M3

Consiliul Guvernatorilor a anuntat la data de 1 decembrie 1998 o valoare de referinta cuantificata pentru cresterea M3 pentru anul 1999. Aceasta va trebui sa fie de 4,5%.

c)     tendintele inflationiste

- Cauzele non-monetare ale miscarii generale a preturilor:

factori exogeni (cresterea TVA-ului);

factori endogeni.

- Recurgerea la o gama larga de indicatori ca:

Indicatorii cererii:

- evolutia salariilor;

- evolutia patrimoniilor financiare private.

Indicatorii ofertei:

- procentul somajului;

- procentul utilizarii capacitatii de productie;

- evolutia costurilor salariale;

- costul materiilor prime;

- evolutia procentului de schimb;

- subventiile asupra productiei;

- evolutia preturilor industriale;

- distanta intre productia potentiala si cea efectiva.